Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când sunt într-o stare în care nu am putere, nu simt nimic care să mă afecteze şi nu ştiu ce să fac?

Răspuns: Asta este descris în capitolul săptămânal al Torei: Şi copiii lui Israel suspinau din cauza sclaviei. După ce o persoană a ajuns la realizarea faptului că nu mai are nicio putere, tot cea ce poate să facă este să se roage, sa ceară.

Înainte, s-a crezut mare, deştept şi de înţeles. A crezut că poate avansa pe cont propriu, câştigând constant cunoştinţe, prin adăugarea de efort şi acţiune. Totuşi, dacă până în acest moment a făcut un număr suficient de acţiuni, ajunge să vadă că nimic nu a fost realizat cu acestea.

De ce, atunci, trebuie ca o persoană să facă toate aceste acţiuni? Pentru a realiza că nu va obţine nimic. Pentru a atinge starea de gol, o persoană trebuie să depună o cantitate enormă de efort.

Lucrez şi mă gândesc că prin asta, eu construiesc frumoasele oraşe bogate Pithom şi Ramses, câştigând cunoştinţe şi astfel curând voi descoperi, vedea şi simţii totul. Depun din ce în ce mai mult efort, mă scufund în studiu mai adânc, numai ca, deodată, să realizez: Cât de mult am pus în asta şi ce am obţinut? Nu am nimic. Ce fac mai departe? Ce se va întâmpla cu mine? Nu ştiu, dar sunt dispus să cad într-un somn adânc. Doar dă-mi un somnifer astfel încât să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată.

În acest fel se simte o persoană, epuizată şi fără putere. De fapt, începe să înţeleagă că nu va obţine nimic în acest fel. La început, nici măcar nu a ştiut asta şi numai a simţit că nu mai are dorinţă pentru nimic. Apoi, se trezeşte şi totuşi continuă. Totuşi, la un moment dat, începe să înţeleagă că, pe cont propriu, nu merită nimic şi că are nevoie de Forţa Superioară: Dacă Creatorul nu vine să mă ajute, eu singur nu pot face nimic.

Începe să se gandească aşa numai după ce a încercat să avanseze pe cont propriu de 15  – 20 ori sau chiar de 30 – 40 ori, numai pentru a se lovi de dezamăgire şi a cădea în disperare. Aceştia sunt numiţi anii exilului egiptean, până când suspină din cauza sclaviei. Pentru egoul meu, construiesc oraşele abundente Pithom si Ramses, dar pentru omul din mine care doreşte să obţină spiritualitatea, aceste oraşe sunt sărace şi mizerabile, goale şi ele nu îmi pot da nimic.

Încep să mă împart în două. Ce dacă am cunoştinţe, intelect, pot discuta frumos despre înţelepciunea Cabala şi chiar se pare că înţeleg totul? Nu îmi serveşte la nimic. De fapt, nu am spiritualitate. Pot vorbi desprea ea toată ziua şi toată noaptea, dar eu o obţin sau doar vorbesc despre ea? Doar vorbesc.

Atunci, o persoană înţelege că în acel moment, are nevoie de ajutor de Sus, o revelaţie superioară, Forţa Superioară, ceva diferit care nu depinde de el. Înţelege că, cu ceea ce are îi este imposibil să obţină spiritualitatea. În final, el plânge cu adevărat aşa cum este scris: Şi copiii lui Israel suspină din cauza sclaviei.

Este un drum plin de încercări. O persoană trebuie să treacă prin asemenea stări de multe ori. Numai mediul o poate ajuta în asta, nimic altceva. Mediul o poate sprijini şi proteja, şi poate să îi accelereze dezvoltarea.

Altfel, cine ştie când se va trezi din nou? Dacă nu va fi cu ajutorul mediului, va fi prin calea schimbării Reshimo (informaţii spirituale), adică i se va acorda milă de Sus şi i se va da o nouă stare. Totuşi, nimeni nu ştie când se va întâmpla asta.

De aceea, atunci când o persoană rămâne într-o stare bună, atunci când este iluminată de Lumină şi are putere, trebuie să se lege de mediu cât de mult este posibil, pentru a primii puterea pusă în asta, atunci când este slabă din nou. Apoi, va experimenta o cădere din inerţie şi va începe să avanseze din nou, deoarece a accelerat viteza înainte de a cădea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În realitate, nu este grupul cel care te influenţează, ci tu însuţi eşti cel care trebuie să te acordezi la grup. Atunci când spunem că grupul trebuie să influenţeze o persoană, vrem să inspirăm fiecare persoană să dăruiască grupului.

Răspunsul grupului poate fi puternic sau slab, dar asta nu va afecta o persoană. Asta pentru că interacţiunea şi conexiunea noastră este cu grupul interior, nu cu cel extern. Comportamentul extern al prietenilor nu joacă un rol aşa de substanţial.

Aici, totul depinde de cât de puternic mă acordez la ei, cât de mult încerc să le simt aspiraţiile interioare, care nu depind de mine sau de ei. Asta este realitatea spirituală, unitatea între noi la nivelul Infinitului.

De aceea, grupul te influenţează în măsura în care tu te acordezi la el şi doreşti să primeşti influenţa sa, dăurirea sa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo fază în munca spirituală în care o persoană poate spune exact dacă, prin calităţile ei, este sau nu similară cu Lumina?

Răspuns: În diferite faze, ne simţim mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi dar, cel mai corect exemplu este atitudinea unei persoane faţă de grup: Cât de mult simte faptul că esenţa interioară a grupului este locul în care trebuie să se acordeze, în care vrea să se dizolve, ca un embrion în pântecul mamei, ca un copil în mâinile mamei, să dispară şi să se piardă?

Dacă o persoană are  ceva care încă  nu a dispărut, care nu s-a pierdut, înseamnă că egoismul ei este încă în viaţă. Dar, de îndată ce o persoană se dizolvă în grup, din acel moment începe să crească spiritual. Înăuntrul senzaţiilor sale, dorinţelor, intenţiilor şi eforturilor, o persoană poate atunci să se măsoare unde este: în care Reshimot, în care Sefirot, în care stare şi câtă Lumină intră în Kelim–urile sale.

Măsoară totul exclusiv prin relaţiile cu mediul corect. De fapt, o persoană nu poate măsura nimic în relaţie cu Lumina. Lumina este un fenomen în interiorul vasului şi nu o noţiune de sine stătătoare. Conform cu definiţia lui Baal HaSulam, tot ce intră în vas se numeşte Lumină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este responsabilitatea mea relativ la lume? Dacă în timpul zilei nu am reuşit în ceva, asta se reflectă în lume?

Răspuns: Cu siguranţa că da. De fapt, tu eşti o rotiţă dinţată în mecanismul comun al creţiei. Creatorul a creat sistemul în care toată lumea este egoistă. Acest sistem este împărţit pentru tine în 125 de grade ale stărilor spirituale: de la separarea completă de alţii la o apropiere crescută şi o legătură mai strânsă a rotiţei tale cu ceilalţi, până când voi toţi veţi deveni un întreg.

Pe lânga asta, iată cum ţi se arată numai ţie: în realitate, nu există o mulţime de oameni ci numai Adam HaRishon. Tu eşti afectat de aceaşi lege care lucrează asupra celorlalţi. Voinţa ta de primire (dorinţa) este pur şi simplu mai mare decât a celorlalţi. Ei sunt satisfăcuţi cu bagatele, în timp ce tu doreşti să consumi şi lumea spirituală.

Punctul din inimă nu este încă dăruire. Din contra, cele mai adormite dorinţe de primire a plăcerii se descoperă în spiritualitate. Şi numai atunci, când acest abis se deschide, o persoană este pregătită pentru transformare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mi-am împlinit încă toate dorinţele materiale, dar deja am ajuns la Cabala. Ce înseamna asta?

Răspuns: Nu este o problemă, continuă [cu studiul]. Aşa cum statuează Tora şi cum explică Baal HaSulam în Introducere la TES, o persoană nu trebuie să se abţină (înfrâneze). Calea nostră nu este una a privaţiunilor; avansăm numai prin metoda Luminii care Reformează. Lucrând în grup şi punând corect intenţia în timpul studiilor, atragem Lumina şi ea ne reformează.

Corpul nostru nu are nimic de a face cu asta; nu este niciun motiv să îl torurezi sau să duci o viaţă sub limitări stricte. Înţelepciunea Cabala nu cere nimic altceva unei persoane, decât sa studieze cu intenţie. Totul se va rezolva, în ciuda răului nostru, înclinaţiilor, poftelor trupeşti şi gândurilor irelevante. Lasă Lumina să lucreze şi fă tot posibilul să nu stai în calea ei.

Atunci când ne simţim deştepţi, tindem să acţionăm independent, inventând restricţii artificiale, ca şi cum am ştii ce este bine şi ce este rău pentru dobândirea spirituală. Este o abordare complet incorectă. Dacă îi dăm minţii puterea absolută, nimic nu va fi obţinut. De fapt, mintea ta derivă tot timpul din egoism, dorinţa coruptă. Cum poate ea defini unilateral pasul următor pentru corecţie?

Deci, noi doar aranjăm condiţiile corecte pentru ca Lumina să lucreze asupra noastră. Despre asta este vorba în această metodă. Nu este nevoie de nimic altceva. Nu interfera cu Lumina; din contra, asist-o cu cele mai bune abilităţi ca ea să te influenţeze.

Foloseşte tot ceea ce evocă influenţa Luminii: grupul, unificarea, întâlnirile prietenilor, diseminarea, studiile, evenimentele şi întâlnirile. De fapt, Lumina te duce numai la unitatea sufletelor, din locul din care a plecat în timpul spargerii şi unde se reîntoarce daca sufletele fac un efort pentru a se reuni.

Mai întâi şi cel mai important lucru, trebuie să faci munca interioară în fundalul acţiunilor externe, cu toate fibrele sufletului nostru şi continuă să încerci să te uneşti cu prietenii, anticipând Lumina care va veni şi ne va unifica cu adevărat. Aceasta este sursa corecţiei.

În lumea noastră, nu sunt alte mijloace, nici înăuntru nici în afara unei persoane. Numai asta îţi va permite să te reformezi, tu şi întreaga lume care se scufundă într-o criză globală.

Astazi, tot ceea ce am obţinut în mii de ani începe să se destrame, demonstrăndu-ne faptul că Kli-ul (vasul) este o dorinţă goală cu care trebuie să facem ceva. În zilele noastre, goliciunea a devenit soarta comună.

De aceea, trebuie să revelăm metoda corectă care este bazată pe unitate. Trebuie să găsim locul spargerii şi să atragem Lumina care Reformează, asta este, ne uneşte şi ne aduce înapoi la sufletul colectiv. Numai Lumina Superioară care apare în unitatea noastră ne va înzestra pe noi cu senzaţia unei vieţi autentice.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eşti înăbuşit în acelaşi suc cu grupul, începi să simţi ura îndreptată către prieteni. Cum aplic mintea spirituală, pentru a mă ridica deasupra urii? Ce ar trebui să fac mai exact?

Răspuns: Tu vrei să găseşti o soluţie la o problemă, la nivelul în care nu înţelegi că problema a apărut pentru a te trage în alt loc. Vrei să o rezolvi, sau să scapi de ea? Trebuie să te mişti în alt loc, până când descoperi ura şi resentimentul încă odată şi va trebui să te muţi şi din acel punct, la fel.

La sfârşit, pentru a ne ridica deasupra urii, trebuie să ne corectăm de fiecare dată conexiunea noastră reciprocă. Câteodată, se poate face cu ajutorul unei mese comune, o acţiune concomitentă, câteva schimbări artificiale şi, altă dată, prin studiul împreună; sau, poate, timpul o va rezolva.

Totuşi, cel mai de încredere mijloc este o rugăciune. Atunci când eşti într-o stare de inspiraţie, atunci când simţi ura şi simultan realizezi că trebuie să te ridici deasupra ei, încearcă să scrii o rugăciune şi lasă grupul să o citească în fiecare zi, ca un act al unităţii. Va merge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/29/10., “Vino la Faraon – 2″

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Să îl iubesc pe altul la fel cum mă iubesc pe mine, înseamnă să devin îmbibat cu dorinţele altuia ca fiind ale mele şi chiar mai mult decât ale mele. Ca Bina, eu absorb aceste dorinţe cu AHP (Awzen, Hotem, Peh) pentru a-i furniza tot ceea ce îşi doreşte.

Asta înseamnă iubire. În acest fel îşi iubeşte o mamă copilul. De o iubire ca asta am nevoie pentru a atinge gradul spiritual Bina, trecând prin gradul Hafetz Hesed (ieşind, ridicându-mă deasupra dorinţelor mele). La început, atunci când un punct inimă se trezeşte în mine, obţin liber arbitru, intru în grup şi studiez în timp ce rămân în intenţia egoistă, Lo Lishma (nu pentru Numele Ei).

Apoi, urc la primul nivel al intenţiei altruiste, Lishma, (pentru Numele Ei), care este privit ca Hafetz Hesed. La acest nivel Bina, obţin mai întâi dorinţa de dăruire GE (Galgalta ve Eynaim), urmată de dorinţa de a primi pentru a dărui, AHP. Mă ridic deasupra muntelui de egoism la gradele zero, unu şi doi (GE) şi, după aceea, deauspra muntelui de egoism al gradelor trei şi patru (AHP).

La sfârşti, îmi angajez AHP pentru a mă asocia cu alţii, aşa cum Bina se asociază cu Malchut. În acest punct, este o intenţie completă Lishma, gradul spiritual al iubirii. De ce iubire? Este iubire pentru că eu sunt inclus reciproc în ceilalţi, le absorb dorinţele şi le satisfac.

În acest fel începem să îi iubim pe ceilalţi. În această dragoste, găsim iubirea pentru Creator care înseamnă sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/31/10, “Nevoia pentru iubirea prietenilor”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Corectia are loc in noi, si mesajul se extinde de la noi. Astazi este Ziua Unitatii, si pe 28 Ianuarie, 2011 va fi o conventie in Berlin si San Francisco. In lumina acestor evenimente, care este datoria noastra?

Raspuns: Trebuie sa descoperim ca sintem rotile dintate conectate la un singur mecanism numit „Miscarea Mondiala Bnei Baruch” si ca sintem pe cale sa ne conectam cu intreaga omenire. Imaginati-va cit de puternic trebuie sa fie motorul nostru, pentru ca sa „roteasca” pe toata lumea intr-o singura directie, cu o singura intentie, cu o singura forta, si cu scopul ca noi sa fim capabili sa ne conectam cu intreaga omenire la acest „moment al rotirii”, miscarea catre unificare.

Forta trebuie sa fie astfel incit incarcaturi aditionale sa nu ne opreasca, ci mai degraba sa adauge mai multa putere la asta. Si asta este ceea ce sintem setati sa dobindim.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea in Lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris: „Sa nu ai incredere in tine, pina in ziua in care vei muri”. Atunci ce inseamna Arvut (garantia mutuala) daca nu pot avea incredere in mine sau in prieteni?

Raspuns: Evident, nu pot avea incredere in mine. Dar asta nu se refera la prieteni. Grupul nu e un ansamblu de oameni care doar au venit la lectie. Grupul este unitatea interioara dintre suflete.

Creatorul a creat dorinta (vointa de a primi placere, Kli) considerind „Lumea Infinitului” unde se afla sufletele. Aceste suflete sint conectate mutual intr-un sistem colectiv mare, un singur suflet, umplut cu lumina Infinitului.

Dar acest sistem este blocat fata de tine prin ascunderea ecranului, a filtrului prin care tu il vezi ca pe ceva corupt sau spart. In interior, este perfect si umplut cu Lumina Infinitului, dar in prezent tu il vezi distorsionat. Mai mult, in spatele urmatorului filtru, ti se pare totul chiar si mai corupt.

In total, de la primul stadiu, lumea Infinitului, pina la ultimul, lumea noastra corporala, sint 125 de grade sau filtre, ascunderi ale stadiului Infinitului. De aceea, va uitati la grup cu viziunea voastra corporala si ginditi: „Cine sint ei, pina la urma? Eu nu sint mai prejos decit ei! Sint ei cu adevarat uniti? Nu, nu sint. Doresc ei cu adevarat sa se uneasca? Nu, nu doresc. Inteleg ei cu adevarat ceva? Dati-mi grupul lui Rabbi Shimon; acolo as fi de acord sa fiu ca un copil in bratele lor! Si acestia…. Cine sint ei pentru mine?…”

Dar asta este incorect. Totul este determinat de atitudinea ta fata de prieteni. Daca o persoana „penetreaza” prin ei, dorind sa se conecteze nu cu ceea ce reprezinta si inteleg aceste corpuri materiale, ci mai degraba ii trateaza ca pe un grup ce e nascut din Infinit in uniune completa, atunci sarcina este indeplinita: el adera la acest stadiu perfect.

Deci ar fi putut Rabbi Yossi Ben Kisma sa nu fie cu discipolii lui incepatori? Doresc ei spiritualitatea in vreun mod inferior? Asta este suficient pentru el ca sa intre in starea spirituala prin intermediul acestora, unde ei toti sint unul, ca un singur om cu o singura inima, desi ei nu sint inca constienti de asta.

Asta se numeste mediul inconjurator, grupul. Totusi, eu insumi domiciliez in locul in care ma pot imagina. Atunci, ma vizualizez impotriva mediului inconjurator ideal, perfect, de la care pot primi orice. Si doar prin el pot dobindi taria.

De aceea, grupul nu este un ansamblu fizic de oameni, ci mai degraba proprietatea mea interioara spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfectiunea in Viata”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Pacea in Lume”: Si fiecare individ in societate, este ca si roata care este angrenata cu celelalte roti, plasate intr-o masinarie. Si aceasta roata singura, nu are nici o libertate de miscare, dar continua sa se miste odata cu restul rotilor, intr-o anumita directie, pentru a face ca masinaria sa isi indeplineasca rolul de baza.

Si daca exista o deteriorare in roata, aceasta nu este evaluata in concordanta cu acea roata, ci cu functia ei in toata masinaria.

Prima oprire pe calea succesului, este de a atinge o senzatie ca sintem toti conectati precum rotile dintate, neavind vreo libertate de miscare in relatie unii cu altii. Nu ma pot roti pina cind nu fac aceasta miscare impreuna cu ceilalti. Si daca ceilalti se invirtesc, atunci nu am nici o posibilitate sa nu o fac impreuna cu ei.

De aceea, doar dobindind intelegerea mutuala, putem obtine miscarea care este necesara tuturor. Daca lumea reveleaza aceasta lege, nimic nu ar fi mai aproape ca salvarea. Si daca revelam aceasta in grupul nostru, atunci vom fi capabili sa transferam aceasta viziune, omenirii. Acesta trebuie sa fie subiectul principal al diseminarii noastre; trebuie sa explicam situatia.

Totusi, forma cea mai eficienta de diseminare este sa revelam aceasta conexiune mutuala, necesara si absoluta dintre noi toti. Acesta trebuie sa fie principalul gind al nostru pe parcursul evenimentelor precum Ziua Unitatii, care este tinuta de grupurile cabaliste in toata lumea.

Ne intoarcem la acelasi tablou al rotilor dintate interconecate, in care nici una dinre ele nu are vreo libertate de actiune. Indiferent de iluzia pe care fiecare ar putea s-o aiba, si cit de gresit poate sa gindeasca in orbirea lor, totusi asa este.

De aceea, trebuie sa ma acordez la grup ca sa inteleg cit de dependent si de conectat sint cu ceilalti, neavind nici macar o miscare libera – nici in inima, nici in gind, si nici in vreo dorinta, calitate, gind sau plan pe care le am. Tot ceea ce doresc, tot ceea ce visez sa fac, sau chiar fac, in final depinde de ceilalti si eu nu o sa fiu in stare sa fac nimic pina cind nu ating o intelegere mutuala si pace cu ei.

Realizarea dependentei mutuale in grup, in societate, sau in intreaga omenire, este cheia spre corectarea lumii si corectarea omului. Totusi, daca eu sint necorectat, atunci pe de o parte aceasta depinde de societate, deoarece m-a corupt. In final, persoana este produsul influentei sociale. Totusi, nu am ales eu acea societate si nu imi sta in puteri sa o influentez?

O persoana nu se poate detasa de societatea sa in ambele sensuri: bun sau rau. De aceea, nu exista vreo impunere pentru o persoana separata, adica ce a ales societatea pentru cresterea sa.
Din a 4-a parte a Lectiei zlnice de Cabala 12/26/10, “Pacea in Lume”

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Munca in grup - Niciun comentariu→