Category Archives: Munca in grup

Misterele nașterii unui nivel spiritual

Deuteronom: 23:09 – 23:10: Când vei ieși cu oastea împotriva vrăjmașilor tăi, ferește-te de orice lucru rău. Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curăt în urmă vreunei întâmplări din timpul nopții, să iasă din tabără și să nu între în tabără.

Pe timpul nopții, o persoană nu poate fi în uniune spirituală cu Lumina, cu ecranul și cu o dorință, deoarece nu este niciun Zivug (cuplare) a Luminii cu ecranul. În lumea noastră cuplarea sexuală, de regulă, se întâmplă noaptea. Însă, aici, spunem că ar trebui să se întâmple numai pe timpul luminii zilei.

Întrebare: Asta înseamnă că o persoană este necurată, deoarece această cuplare s-a întâmplat noaptea?

Răspuns: Nu doar pentru asta, ci, de asemenea, și deoarece această țâșnire a Luminii se întâmplă fără un ecran și fără Kelim (vase), care sunt necesare, dacă se vrea primirea cu scopul dăruirii. Cu alte cuvinte, nu este nicio primire, partea feminină aici și țâșnirea sămânței are loc fără un vas, iar vasul este necesar pentru ca, apoi, să se nască următoarea stare, următorul nivel. Asta este considerat necurat.

Întrebare: Dacă, după cum spui, cuplarea trebuie să aibă loc pe lumină, atunci de ce spune că se întâmplă în întuneric?

Răspuns: Exact când este întuneric, când Lumina superioară este absentă, se întâmplă contactul dintre aspectele feminin și masculin. Asta simbolizează pregătirea pentru uniunea dintre un ecran, o dorință și Lumina superioară. De aceea, aceasta se întâmplă doar noaptea și numai în anumite zile și în stările specifice.

De regulă, trebuie să se întâmple ziua, în special sâmbătă. După masa din intrarea în Shabbat, de vineri spre sâmbătă, când vine sâmbătă, omul trebuie să fie cu o femeie. Și apoi, din nou, la Mincha, adică înainte de sfârșitul Shabbatului. Asta corespunde cu Lumina, care într-un anumit moment strălucește în lumea spirituală.

În mod natural, în lumea noastră nu este deloc Lumina. Totul se întâmplă pur și simplu ca o analogie față de acțiunile spirituale, așa cum se spune “o copie palidă”.

Nașterea următorului nivel din timpul zilei de sâmbătă este cel mai propice moment pentru corectarea Kli-ului. Acesta este timpul când toate condițiile sunt pozitive pentru partea feminină (dorința) și pentru partea masculină (intenția și uniunea cu Lumina superioară) ca să creeze acțiunea adecvată de a dărui.

Acesta este un sistem foarte complex de forțe care, mai târziu, se materializează în lumea noastră în formă de organe masculine și feminine, care apoi interacționează într-un mod în care produc continuitatea vieții. Față de acest lucru sunt zile (șapte zile necurate), când este interzis să atingi o femeie. După aceea, încă șapte zile sunt numărate; paisprezece zile în total. Într-un final, mai rămân doar două săptămâni care sunt potrivite pentru însămânțare.

Toate acestea au fost calculate în timpul acelor vremuri când toate femeile aveau același ciclu lunar. Era un simț al unei singure femei, deoarece a fost o vreme care era aproape de corecția spirituală.

Este scris în Tălmut Eser Sefirot că primele șapte zile necurate sunt Gevurot (ecrane), care trebuie să se formeze în interiorul femeii, pentru ca ea să primească în mod corect în ea sămânța, sămânța reprezintă Lumina superioară. Următoarele șapte zile sunt pregătirea, formalizarea dorinței din interiorul ei împreună cu ecranul.

După aceea, femeia face baie în Mikveh. Asta înseamnă că dorința este spălată într-o anumită lumina numită Mikveh, apa, lumina Bina. După asta, ea devine în totalitate pregătită să acționeze în intenția de a dărui, deoarece aceasta îi împărtășește calitatea Bina. Și apoi, în ea formează o dorință care poate primi Lumina superioară în punctul ei din inimă și începe să dezvolte sufletul din el. În modul acesta, nașterea poate să se întâmplă numai din calitatea Bina alăturat cu Malchut.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/19/2016

Percepția realității: un traseu către lumea superioară

Întrebare: Cum este construită și organizată percepția realității unei persoane?

Răspuns: Percepția realității unei persoane în lumea noastră este determinată de cele cinci simțuri corporale: văzul, auzul, mirosul, gustul și tactilul. Acestea corespund cu cele cinci simțuri spirituale: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut, pe care le simțim când începem să dobândim lumea superioară. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm aceste simțuri în interiorul nostru, pentru a dobândi lumea superioară. Asta se va împlini numai dacă ne ridicăm deasupra dorinței noastre de a primi.

În această dorință, noi aparent simțim lumea care ne înconjoară, însă, deoarece este percepută în interiorul nostru, nu putem spune că simțim orice ne înconjoară. Este pur și simplu reflectată și apare în modul acesta în simțurile noastre prezente.

Dacă mă uit la o masă care este în fața mea, de exemplu, eu percep modul în care o văd. Însă, dacă aș avea simțuri diferite, aș vedea-o diferit. Asta înseamnă că noi, de fapt, nu vedem ce este în afara noastră și sunt numai forțele care sunt în afara noastră și nimic altceva.

Așa cum un computer afișează o poză cu vectorii și electronii pe care îi vedem pe ecran și pe care o percem ca o anumită realitate, la fel este și lumea din jurul nostru, nimic mai mult decât vectori diferiți care sunt conectați într-un anumit mod și astfel vedem anumite imagini ale realității din interiorul nostru.

Întrebare: Problema cu percepția corporală a realității este că simțurile noastre nu ne arată întreaga imagine a lumii. Cum putem începe să percepem adevărata realitate care este în afara noastră și că există un câmp fizic care este făcut din mai multe forțe diferite?

Răspuns: Asta o putem face prin ridicarea deasupra dorințelor noastre egoiste. Dar ce este, de fapt, în neregulă cu ele? Prin ele percepem numai ceea ce este perceput de ele și nimic mai mult de atât. Nu ieșim din limitele simțurilor noastre. Indiferent ce este perceput de simțurile noastre corporale ale vazuilui, auzului, mirosului, gustului și tactilului, este ceea ce simțim.

Percepem mai mult de 90% prin văzul nostru, 8% prin auz și foarte puțin prin tactil, gust și miros. Gustul îl simțim doar când mâncăm. Simțul mirosului unei persoane este foarte limitat, deși celulele care sunt responsabile pentru asta ocupă un mare spațiu din creier. Iar prin senzațiile atinsului ne simțim pe noi înșine în spațiu.

În orice caz, aceste cinci simțuri dobândesc numai ceea ce poate trece prin ele, să fie procesate și, astfel, să le pună împreună într-o imagine generală a realității care ne este afișată. De fapt, nu sunt oameni, nici animale, nici plante și nici natura minerală din fața noastră, precum galaxiile, stelele și planetele. Totuși, sunt multe forțe care au un impact asupra simțurilor noastre și care ne descriu această imagine în interiorul nostru.

Totuși, dacă ne ridicăm deasupra simțurilor noastre, prin folosirea metodei Înțelepciunii Cabala, vom începe să percepem aceste forțe care sunt în afara noastră obiectiv și netulburate de noi. Mai mult de atât, va fi într-o manieră relativ obiectivă, deoarece noi le vom percepe la nivelul la care ne asemănăm cu Creatorul, adică încă nu în întregime.

Întregul nivel este numit Lumina Infinitului, când forțele care nu sunt tulburate de nimic în niciun mod și când nu sunt restricționate. Nu putem să simțim asta pentru moment, deoarece simțim lumina numai în nivelul nostru parțial de asemănare față de câmpul superior.

Cum putem să ne asemănăm cu el pentru a-l percepe corect? Asta este problema noastră. Dacă ieșim din nivelul în care ne afăm, ne va fi clar unde ne aflăm cu adevărat.

De fapt, Înțelepciunea Cabala pregătește o persoană să perceapă acest câmp superior. Pentru a-l simți, trebuie să faci anumite schimbări în interiorul tău, să faci eforturi și să te ridici deasupra egoului care te închide în el, ca o stea pitică care se înghite în așa măsură, încât nici măcar nu mai lasă să iasă nicio lumină.

Trebuie să ieșim din această stare, să ne ridicăm deasupra noastră și să începem să simțim ce este în afara egoului nostru. Asta înseamnă că eu trebuie să îl restricționez, pentru a înceta să mai percep totul numai de dragul meu și să încerc să percep lucrurile de dragul altora.

În acest punct, eu deja încep să înțeleg că am fost creat intenționat ca un egoist, pentru a mă ridica deasupra naturii mele. Trăiesc într-o lume care este făcută pentru mine și din mulți oameni, pentru ca ei să mă ajute să ies din mine însumi și să fac o anumită muncă caracterizată printr-o grijă pentru ei mai mare decât pentru mine însumi.

În acest caz, în măsura în care mă pot ridica deasupra mea, eu percep spațiul care mă înconjoară obiectiv: intensitatea sa, mărimea și volumul ei.

Pentru a-mi permite să cuprind acest spatiu până la nivelul infinitului, egoul se tot dezvoltă în mine. În momentul în care încep să ies din mine, egoul începe să crească chiar și mai mult în interiorul meu, pentru ca eu să mă ridic chiar și mai mult deasupra mea și, astfel, să ajung să cunosc câmpul superior care mă incojoara și tot ceea ce îmi este revelat.

Ce înseamnă aceste revelari? Când ies din mine, eu interacționez cu câmpul superior și chiar încep să-i realizez gândurile, acțiunile sale asupra mea și încerc să mă asemăn cu el și, astfel, mă conectez cu el. În practică, asta se numește unificarea omului cu Creatorul, deoarece câmpul superior este Creatorul meu și nu numai al meu, ci și al tuturor celorlalți. De fapt, eu nu știu cine sunt toți ceilalți. Eu încep să-i percep ca părți din mine și să văd dezvoltarea viitoare în conexiunea crescătoare și în unitate cu ele.

În același timp, egoul continuă să crească și continuă să încerce să ne separe, însă cu cât încercăm mai mult să ne conectăm cu ele, cu atât mai mult dobândim câmpul superior. În interiorul lui se află toate gândurile creației, tot ceea ce avem nevoie pentru a intra în noua dimensiune a lumii, să ne ridicăm deasupra tuturor limitărilor către dimensiunea superioară, către un spațiu total nelimitat și care nu este tulburat de nimic.

Avem nevoie și putem face asta acum! Trebuie să dobândim lumea superioară în timp ce trăim în această lume și să ne îndreptăm ușor spre ea, așa încât lumea noastră va înceta total ne mai îngrijoreze. O vom simți numai ca pe o mică trambulină prin care facem saltul către următoarea dimensiune a existenței noastre.

Din lectia de Cabala din limba rusa 11/27/16

 

Ce este sufletul?

Întrebare: Ce este sufletul?

Răspuns: O persoană are multe dorințe prin care simte întreaga lume și pe ea însăși. Totuși, printre ele, sunt anumite părți ale dorinței comune care îl simt pe Creator și ele se numesc suflet.

Întrebare: Unde este această dorință, acest suflet? Până la urmă, dacă întrebăm o persoană obișnuită în legătură cu asta, ea va spune “Dorința este în mine; eu îmi doresc”.

Răspuns: Și dacă i-am înlocui inima, ar mai avea el aceleași dorințe?

Atunci când s-a făcut primul transpalant de inimă, toată lumea credea că va rezulta o persoană complet diferită, însă nimic de acest gen nu s-a întâmplat; nimic nu s-a schimbat. Asta înseamnă că dorințele nu sunt în inimă. Inima doar reacționează la ele și, prin urmare, noi asociem dorințele cu ea.

Cred că dacă am face un transplant de cap, am descoperi că nu sunt dorințe în el și nici măcar gânduri. Dorințele sunt în afara persoanei. Ele pot fi divizate în două părți: egoiste și altruiste.

În dorințele egoiste, mă simt pe mine însumi și întreaga noastră lume. Totuși, este o posibilitate să transformăm parțial dorințele egoiste în altele altruiste. În ele, am să-i iubesc pe ceilalți, însă am să-i iubesc cu adevărat, nu doar prin cuvinte. Apoi, în această dorință în care îi iubesc pe ceilalți, am să simt Creatorul.

Este precum o ieșire din mine însumi, dintr-o viață pentru mine însumi, către o viață pentru ceilalți. Acest lucru nu se află în corpul uman. Corpul există ca un animal. Inima noastră este un motor care aprovizionează cu sânge întregul corp. Creierul nostru controlează corpul animalic și nimic mai mult.

Întrebare: Ce însuflețește corpul? Noi mergem, simțim, respirăm, ne simțim pe noi înșine și pe ceilalți. Nu asta se numește suflet?

Răspuns: Animalele nu fac la fel? Asta nu are nicio legătură cu sufletul. Nu este în niciuna din aceste creaturi de pe pământ. Este o forță vitală care permite corpului să trăiască.

Sufletul este parte din Creatorul de sus. Cu alte cuvinte, acesta este o dorință care a ajuns la o stare de similaritate cu Creatorul – un altruism absolut, o calitate devotată a dăruirii și a iubirii. Există în afară corpului omului, în afara dorinței egoiste. Este o componentă obținută, însă una eternă a sinelui nostru spiritual. Acesta este “eu-l” spritual al unei persoane, dacă l-a dobândit, iar dacă nu a făcut-o, atunci ea este un animal.

Unii aspiră spre El, alții nu. Însă, în toată lumea care a coborât din copac și care s-a transformat dintr-o maimuță într-o ființă umană, cel puțin într-un anumit mod, nu contează la ce nivel, există deja un embrion al sufletului – adică o abilitate și o oportunitate de a construi sufletul. Însă este îngropat într-un strat imens de egoism.

Întrebare: Cum putem ajunge la el pentru a permite “mugurelui” să iasă afară?

Răspuns: O persoană nu are nicio motivație spre asta. Ea consideră toate tipurile de impulsuri nobile, culturale și sociale ca fiind sufletul său: artă, muzică și așa mai departe.

Totuși și animalele cântă. Nu e nimic special aici. Tot ceea ce a dezvoltat o persoană pe baza esenței cu care s-a născut, nu aparține de spiritualitate, de forța superioară, ci reprezintă doar dezvoltarea viitoare a dorințelor sale animalice, înclinațiile și gândurile sale.

Întrebare: Acest punct, embrionul sufletului, emite orice plăcere specială spre care o persoană aspiră?

Răspuns: Când o persoană aspiră cu adevărat să-și reveleze sufletul, ea are o nostalgie teribilă, depresie și suferă din dorință, iar, în același timp, este inabilitatea de a descoperi sensul vieții: pentru ce trăiesc, de ce trăiesc, cine mă controlează, cum pot ieși din acest cadru al acestei lumi și să încep să ies în afara limitărilor mele?

Asta se numește aspirația de a dobândi sufletul. Acum este deja manifestată în mulți oameni, deoarece, din generație în generație, ne dezvoltăm și ajungem la o așa stare în dezvoltarea noastră egoistă încât ne împinge să ieșim din natura noastră egoistă. Egoismul în sine împinge o persoană în afara ei, oferindu-i sentimente negative de-alungul existenței sale.

Întrebare: Astăzi lumea este împinsă undeva printr-o mare suferință: șomajul, roboții care vor veni și ne vor lua locurile de muncă și așa mai departe. Este aceasta o anumită avansare a omenirii spre înțelegerea a ceea ce este sufletul?

Răspuns: Desigur, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră personală și socială, în lume, în natură și în cosmos, se întâmplă numai ca noi să ne apropiem de Creator, să-L revelăm, să devenim complet similari cu El, până la punctul de adeziune cu El.

Când înlocuim toate dorințele noastre egoiste, cu o dorință de a deveni precum Creatorul, în dăruire și iubire pentru ceilalți și prin ceilalți, față de El, asta va fi dobândirea sufletului nostru, corecția completă a sa.

Haideți să ne părăsim corpurile, tot ceea ce vedem și simțim în lumea noastră prin cele cinci simțuri animalice, corporale ale noastre. Pe lângă asta există o dorință. Inițial este egoistă.

Trebuie schimbată într-una altruistă, spre dăruirea completă și iubirea aproapelui omului, însemnând pentru orice persoană, pentru toată lumea împreună și pentru tot ceea ce este în afara ta. Apoi vei începe să simți Creatorul în această dorință în măsura corecției sale. Aceasta este exact această dorință corectată din primire în dăruire, care se va numi suflet.

Dobândește-ți sufletul!

Din emisiunea de pe KabTV “O discutie despre suflet” 3/30/17

 

Un singur suflet

Întrebare: Ce înseamnă un singur suflet?

Răspuns: Un singur suflet se referă la faptul că suntem cu toţi parte a unei singure dorinţe, care, conform cu volumul şi puterea ei, se aseamănă Creatorului. Iniţial, suntem într-o stare egoistă, adică vrem totul numai pentru noi înşine.

Trebuie să ne corectăm cu toţi, astfel încât să vrem totul cu intenţia de a dărui. Cui? Dacă dorinţa este una şi noi suntem parte a unei singure dorinţe, trebuie să îi dăruim Creatorului.

Când dăruim Creatorului, Creatorul ne dăruie nouă, iar noi devenim partenerii Creatorului şi ne conectăm în dăruire reciprocă unul faţă de altul, ceea ce se numeşte Dvekut (adeziune).

Aceasta este, de fapt, starea pe care trebuie să o obţinem. Acesta este motivul pentru care toată umanitatea, fiind parte a unui singur suflet, trebuie să se ajute reciproc pentru a-l revela, pentru a-l obţine şi pentru a atinge starea de eternitate, întregime, infinit, la fel cum este Creatorul nostru.

Din emisiunea de pe Kab TV „O discuţie despre suflet” din 30.03.2017

Legea dezvoltării naturii

Întrebare: Care este legea de dezvoltare a naturii? Cum este formulată?

Răspuns: Legea de dezvoltare a naturii spune că toate părţile naturii trebuie să se adune într-o adeziune integrală.

Natura este ca un puzzle spart în fragmente, iar noi, ca părţi ale acestui puzzle, trebuie să găsim combinaţia corectă dintre noi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 08.01.2017

Singurul principiu educaţional

Întrebare: De ce trăim într-o lume obişnuită şi copiii noştri trebuie să meargă la grădiniţă şi la şcoală? Cum ar trebui să ne educăm copiii? Conform căror principii şi idealuri? Care este baza unei educaţii corecte?

Răspuns: Există un singur principiu educaţional pentru toţi oamenii şi toate religiile: „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.” Poţi să îndeplineşti acest principiu numai conform metodei Cabala, ceea ce înveţi în înţelepciunea Cabala.

Vrei ca copiii tăi să fie fericiţi? Educă-i! Iar munca educaţională trebuie să fie „rumegată” şi servită corect fiecărui individ, aşa cum serveşti cu linguriţa de mâncare copilul şi aştepţi ca el să o înghită.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 08.01.2017

Anestezia spirituală

Întrebare: Cum este posibil să îmi controlez această curgere a gândurilor?

Răspuns: Nu este nevoie să controlezi nimic; altfel, omul ar înnebuni cu toate gândurile sale. Este necesar să te blochezi pe un singur gând: „Nu există nimeni în afară de El”. Sunt conectat cu El şi tot ce fac în această lume o fac ca să nu mă detaşez de El.

Comentariu: Când spui asta, sunt imediat învăluit de seninătate. Pari să fii înconjurat de acest curent fără nicio rezistenţă.

Răspuns: Asta pentru că nu există altceva. Predă-te şi asta este! Ca şi cum ai fi anesteziat.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 15.01.2017

Problema educaţiei

Întrebare: Nu prea înţeleg de ce trebuie să simt întreaga umanitate. Nu am nevoie de ea. Sunt dispus chiar să îmi depăşesc egoismul, dar nu pot spune că asta este pentru întreaga umanitate.

Răspuns: Ar trebui să începi treptat. Poţi să îţi imaginezi cum s-ar schimba întreaga lume dacă Europa ar consta în principal din oameni educaţi?
Şi dacă nu numai Europa, dar şi alte ţări şi continente ar fi aşa? Ar fi o cooperare reciprocă, ajutor şi sprijin reciproc. Lumea nu are nevoie de nimic altceva! Singura noastră problemă de astăzi este educaţia, nimic altceva.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 08.01.2017

Nu vreau să mai fiu un sclav!

Întrebare: Care este diferenţa dintre munca spirituală conştientă şi cea inconştientă?

Răspuns: Munca spirituală inconştientă se rezumă la faptul că noi toţi îndeplinim în mod automat instrucţiunile naturii, munca Creatorului. Să lucrezi conştient înseamnă să începi să participi independent, înţelept, cu înţelegere, prin planificare în avans, iar apoi ochii ni se vor deschide şi vom vedea unde ne aflăm, de fapt.

În ce fel este diferită inteligenţa copilului faţă de adult? Un adult înţelege unde se află şi ce face, în timp ce un copil nu. Acelaşi lucru se întâmplă şi în lumea spirituală. Încă nu înţelegem sau nu vedem lumea spirituală, pentru că nu existăm în ea în mod corect. Atunci când începem să îi obţinem caracteristicile, în măsura în care devenim egali acestor caracteristici, începem să o descoperim între noi.

Întrebare: Ce înseamnă că noi toţi muncim pentru Creator? Dacă deja îndeplinim legile naturii, atunci unde este problema?

Răspuns: Îndeplinim legile naturii în mod automat, împotriva voinţei noastre. Problema este că trebuie să iei în mod conştient toate funcţiile Creatorului şi să umpli locul Lui. Când eşti în locul Lui, adică când aderi la El şi obţi pe deplin relaţiile Lui cu creaţia, în aceeaşi măsură devii ca El. Acesta este scopul dezvoltării care se află în faţa noastră.

Întrebare: Asta înseamnă că sunt un sclav al Creatorului împotriva voinţei mele?

Răspuns: Evident. Acum eşti ca un oaspete care stă în faţa gazdei şi înghite tot ceea ce îi dă gazda. Aşadar, trebuie să te ridici şi să spui: „Opreşte-te! Nu sunt interesat să îţi execut instrucţiunile, decât dacă le voi face eu în mod independent, înţelegând că fac asta pentru a-ți dărui plăcere, nu mai vreau să fiu un sclav, ci o fiinţă umană conştientă. Vreau să fiu ca tine!”

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 18.12.2016

Înțelepciunea Cabala

Întrebare de pe Facebook: De ce nu se predă Înțelepciunea Cabala în școlile din Israel dacă este o știință? De ce nu este considerată Cabala o știință alternativă?

Răspuns: Cabala este o știință total independentă și nu doar o parte a științei. Diferența dintre Înțelepciunea Cabala și o știință obișnuită este aceea că penetrează lumea care ne înconjoară, intră în ea și o explorează. Omenirea a aspirat după asta de-a lungul istoriei și, într-un final, a ajuns la o fundătură. Toate științele se află într-o criză.

Noi dezvoltăm științele pământești prin simțurile noastre și care sunt limitate de la bun început. Deși folosim instrumente precum telescoape, microscoape, etc, totuși ele ne permit doar să extindem granițele limitării noastre și nimic mai mult de atât.

Principala problemă este că noi percepem lumea, care există pe trei axe, ca pe o lume care există pe o a patra axă și, anume, pe axa timpului. În modul acesta am fost creați și nu putem ieși din acest tipar. Putem extinde sau restricționa timpul, să schimbăm cumva axele, însă nu putem ieși din această stare. Pentru a face acest lucru, noi avem nevoie să ne ridicăm deasupra simțurilor noastre, având în vedere că științele pământești nu ne permit să facem așa ceva.

În timp ce existăm în dimensiunile științifice ale cadrului pământesc, toate științele s-au dezvoltat prin aceea că ele au explicat atitudinea omului față de lumea care ne înconjoară. Totuși, astăzi, ajungând la o înfundătură, începem să realizăm că nu mai avem unde să ne mai dezvoltăm.

Acesta este, de fapt, motivul pentru care Înțelepciunea Cabala este revelată acum. Ea ne spune că nu ar trebui să ne afundam adânc în materie, spațiu, etc., ci că avem nevoie să intrăm adânc în noi înșine, să vedem ce unelte folosim pentru a ne schimba pe noi înșine și a explora lumea într-un mod diferit, pentru a vedea astfel o lume diferită.

Astăzi simțim lumea pe care o explorăm prin simțurile noastre, prin uneltele noastre de înțelegere și percepție, iar aceasta nu este aceeași lume care este în afara noastră, ci lumea pe care o simțim intern.

Aici, pentru prima dată, oamenii de știință își ridică mâinile și spun: “Trebuie să schimbăm omul pentru a obține asta, dar cum? Nu știm cum.” Și astfel răsare următoarea știință, nu pentru a explora ceea ce este în afara noastră, ci pentru a ne explora pe noi înșine și nu pentru a schimba lumea care ne înconjoară, ci doar pe noi înșine.

Ca rezultat al schimbării noastre, vom cunoște ce este cu adevărat lumea. Aceasta va fi total diferită, ca urmare a unei științe a adaptării, a explorării lumii, conform nivelului de dobândire a stărilor și atributelor în care ne aflăm, atribute pe care le putem schimba.

Înțelepciunea Cabala este prima și, în primul rând, este o știință care schimbă omul în conformitate cu ceea ce simte, inclusiv lumea noastră. Acesta este motivul pentru care nu se angajează în fizică, chimie sau bilogie și, de fapt, nu în ceea ce simțim în starea standard în care ne aflăm acum. Înțelepciunea Cabala se angajează în cunoștințele despre cum să ne schimbăm pe noi înșine, în interior și să simțim lumea prin schimbarea stărilor simțite într-o manieră total diferită.

Înțelepciunea Cabala este disponibilă tuturor. Asta este, de fapt, acum, când toate științele au ajuns la vârful ultim și nu se mai pot dezvolta mai departe și când Înțelepciunea Cabala este revelată, spunând: “Haideți să ne schimbăm punctul nostru de vedere care, cândva, a fost determinat ca fiind o constantă, o măsurătoare fixă, în sensul că o persoană nu se schimbă și nu explorează lumea din interiorul ei. Dacă schimbăm această constantă, vom vedea lumea adevărată care apare înaintea noastră și cum putem să o explorăm.”

Aceasta este o știință mult mai largă și mai bogată, deoarece se angajează în următoarele nivele ale dezvoltării omului, ea revelând omului stări care nu sunt legate de corpul lui. Chiar dacă trupul corporal moare, stările pe care o persoană le obține astfel continuă să existe în interiorul lui în mod obiectiv.

Putem citi despre asta în “Introducere la Cartea Zohar” și în multe alte surse. Pe de-a întregul, Înțelepciunea Cabala este o metodă foarte interesantă care explică adevarata teorie a relativității, dar nu pe cea a lui Einstein, ci teoria relativității dobândirii și percepției noastre.

Din KabTV “Stiri cu Michael Laitman” 2/6/17

Pagina 5 din 258« Prima...34567...Ultima »