Category Archives: Munca in grup

Israel este scânteia din inimă

Este dificil de explicat ce este adevărata realitate, fiindcă ea este ascunsă și ochii noștri sunt deformați. Dar omul trebuie să facă efort să vadă imaginea cât se poate mai aproape de adevăr. Noi trăim într-o lume imaginară, fiindcă tot ceea ce vedem sunt numai simboluri ale calităților spirituale.

Lumea întreagă este formată din diverse fragmente de dorință a căror putere variază, adică gradul lor de corupție este corespunzător puterii dorinței. Cu cât a fost dorința mai corectată în sistemul unui singur suflet comun, Adam, înainte de spargerea lui, cu atât mai coruptă este acum.

După spargerea dorinței comune, rămâne un fragment din ecran în fiecare din particulele provenite din ea, o scânteie din Lumina Reflectată existentă înainte ca Adam să păcătuiască. De aceea, sunt azi atât de mulți oameni în lume, adică dorințe în care scânteia se manifestă mai mult sau mai puțin.

Lumina comună afectează fragmentele sparte ale dorinței și le trezește la viață, strat după strat. Dorințele (fragmentele de dorință) simt nevoia de a se apropia de Lumina Superioară, de a se asemăna cu Ea. La început ele sunt atrase egoist, cu o intenție coruptă, încercând să folosească scânteia, lăsată în ele din starea spirituală de dăruire reciprocă, pentru plăcerea lor.

Acele dorințe care au fost trezite până azi sau continuă să se trezească și să lupte pentru scopul Creației, pentru alipirea la Creator, au fost numite „Israel” (Iașar-El=Direct la Creator). Acestea sunt dorințe cu scântei foarte puternice care trezesc pe om.

De asemenea, aceia în care scânteile încă sunt slabe au fost numiți neamurile lumii, fiindcă ei simt numai dorințele obișnuite, pământene, adică nu să adere la Creator, ci să trăiască confortabil în această lume. Aceasta este diferența.

Dacă neamurile lumii simt că nicio ocupație din această lume nu le poate aduce împlinirea, atunci ei sunt de acord să se alăture lui Israel, dorind ca oamenii care luptă pentru spiritualitate să-i conducă pe ceilalți și să-i aducă la corectare. Este până la urmă acolo doar speranța de împlinire. Altfel, ei îl vor trage pe Israel jos, în dorințele egoiste. (Minutul 0:30)

Din Partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 16/09/18, Tema: „O servitoare care o moștenește pe stăpâna ei”

 

A ajunge la porunca iubirii

Întrebare:  Putem să ne imaginăm cele trei ore ale lecției de dimineață sub forma unei mari rugăciuni care include 612 porunci? Noi ne mișcăm constant între ele pentru a ajunge la porunca iubirii de aproape.

Răspuns: Da, îndeplinirea consecventă a poruncilor înseamnă că urcăm gradele scării lui Iacov.

Expansiunea constantă și adâncirea egoismului în noi se întâmplă ca o asigurare că noi implementăm conexiunea cu fiecare și la niveluri din ce în ce mai mari. De fiecare dată când crește egoismul, noi realizăm porunca conexiunii deasupra lui,  până la iubirea pentru fiecare.

Întrebare: Există 613 porunci la fiecare nivel?

Răspuns: Binenteles. Dar nu trebuie să luăm asta în considerare, deoarece, inițial noi suntem creați în acest fel; vasul sufletului nostru este compus din 613 părți.

Prin respectarea celor 612 sfaturi (Eytin), eu primesc influența Luminii superioare care mă corectează. Se numește Pkudin (de la cuvântul Pikadon – depozit). Constant, în această manieră, împlinesc și corectez și din nou împlinesc și corectez.

Întrebare: Divizarea între cele 612 porunci și cea de-a 613-ea poruncă există în fiecare grad?

Răspuns: Da, pentru că a 613-ea poruncă nu există singură. Eu sunt incapabil să realizez porunca iubirii. Nu pot fi obligat să îl iubesc pe celălalt. Dacă eu, prin realizarea celor 612 porunci, primesc Lumina superioară peste dorințele mele, apoi eu devin iubitor și dăruitor.

De pe Kab TV “Ultima Generație,” 15/03/2018

O dorință de a fi ”cap” și nu ”coadă”

De Rosh HaShanah noi cerem Creatorului să ne facă în noul an să fim “cap” și nu “coadă”. Aceasta înseamnă că noi dorim să lucrăm conform intenției și gândului și nu conform forței dorinței. Noi dorim să ne ridicăm deasupra dorinței către gând, ceea ce se mai numește și ”credință deasupra rațiunii” și, astfel, să fim preocupați doar de intenția cu care ne folosim dorința.

Noi nu intenționăm ca dorința să determine acțiunile noastre, așa cum se întâmplă în prezent. Acum, noi suntem sub controlul dorinței care ne conduce, determinându-ne astfel acțiunile și intențiile noastre. Toate intențiile noastre sunt orientate către împlinirea dorințelor noastre.

Cu toate acestea, noi dorim să corectăm relația dintre intenție și dorință, astfel încât intenția să stăpânească dorința și nu invers, pentru ca intenția pentru dăruire, care este numită “credință”, să guverneze peste dorința care va realiza această intenție.

Aceasta este marea schimbare în munca spirituală. La început de drum, noi acordăm atenție doar dorinței noastre și vrem să o îndeplinim. Apoi, începem să examinăm intențiile noastre, care, pentru moment, sunt egoiste. Și, mai mult, observăm că intenția poate fi diferită. Lumina care reformeaza ne influențează și ne schimbă atitudinea față de dorința noastră de a ne bucura, cât și față de dorința Creatorului.

Ca rezultat al muncii în grup, al studiului și influenței Luminii reformatoare, noi începem să percepem Creatorul mai important. Nu am descoperit încă Creatorul, dar deja simțim că este mai important pentru noi să ne gândim la El, să îi aducem Lui bucurie, să ne apropiem mai mult de El și, astfel, să aderăm la El. Și acest lucru deja are legătură cu intenția, fiindcă cerem Creatorului să ne dea o oportunitate pentru a acționa în acest fel.

Deși, apoi, ne convingem că, de fapt, nu există bine sau rău în lume, totuși mi se prezintă mie în acest fel pentru a avea astfel oportunitatea să ajung să cunosc forța superioară, să o discern, să mă unesc cu ea, să o ating și să înțeleg Creatorul.

Adică, dacă la început suntem conduși de dorință, la sfârșit suntem conduși de intenție. Și nu contează dacă dorința este de a primi sau de a dărui pentru că, ori de câte ori este posibil, folosesc orice dorință doar de dragul realizării intenției mele de dăruire.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Kabbalah 22/08/2018, Lecție pe subiectul “Rosh HaShana”

Cum se menţine o stare pozitivă

Întrebare: Care este înţelesul unei “stări pozitive” într-un grup Cabalist?

Răspuns: Într-un grup Cabalist, starea unei persoane se află sub influenţa mediului înconjurător şi numai atât. Este aşa pentru că cel care avansează, corectându-se pe el însuşi, în mod practic, el nu se controlează niciodată pe el însuşi.

El există într-o stare înaltă, atunci când Lumină îl trage în sus, ori îl aduce într-o stare de cădere, adică în starea cea mai rea de întuneric, atunci când Lumina superioară ”îi dă drumul”. De aceea, el se află constant în stări pe care nu le poate regla și nici să creeze ceva ”deasupra lui”, însuşi.

Noi nu vorbim despre o persoană obişnuită din lumea noastră, care există sub influenţa a doua forţe opuse și care o aruncă în mod constat în sus, ori în jos, ca într-un leagăn.

De aceea, omul are nevoie să fie conectat la o societate care îi amortizează stările, transferându-le în ea sau dându-le înapoi către el. Cu alte cuvinte, în timpul unei urcări, individul transmite grupului încrederea sau cunoaşterea sa, dar și înţelegerea şi dorinţa sa de a progresa, iar atunci când este în cădere, grupul îi întoarce toate acestea. Apoi, din nou, într-o stare pozitivă, el transmite toate acestea grupului, iar într-o stare negativă, grupul îl ridică.

Se pare că dacă el trece aceste stări prin grup, atunci acolo este tot timpul un contur închis care se schimbă la nesfârşit, iar el merge constant înainte. Însă, fără societatea corectă, care îl ajută să avanseze cu ajutorul unui anumit angajament numit “garanţie reciprocă” (Arvut), el nu poate să progreseze. Forţa superioară îl va arunca în mod constat dintr-o stare, în alta opusă.

Întrebare: Ce înseamnă o stare pozitivă – să fii fericit, bucuros?

Răspuns: Pentru un Cabalist, este încrederea că în fiecare minut este într-o relaţie corectă cu Creatorul. Căderile şi urcările îl scot din această relaţie. Mai mult de atât, îl timpul urcării el simte că este stăpânul lui şi al întregii lumi.

Întrebare: Ce fel de acţiuni poate să facă un individ pentru a ridica starea celor din jurul lui?

Răspuns: Ar trebui să facă pentru ei, exact ceea ce aşteaptă să primească din partea lor.

Întrebare: Cum putem să ridicăm în mod corect starea unui individ, care este angajat în munca interioară şi să nu interferezi în concentrarea lui?

Răspuns: Numai prin exemplu. Demonstrează-i, fără cuvinte, că tu eşti într-o urcare corectă, pozitivă, creativă. Ajută-l numai prin intenţiile tale interioare, iar în mod exterior, printr-un exemplu discret.

Întrebare: Cum pot să văd dacă prietenul meu este într-o stare de cădere? El trebuie să-mi spună despre ea?

Răspuns: Dacă el chiar nu poate să facă nimic, atunci trebuie să vorbească despre asta cu prietenii săi, ca să-l ia în braţele lor. Mai mult de atât, individul înţelege că, prin asta, el îi ajută pe ceilalţi şi, astfel, întreg grupul. El nu doar cere ajutor pentru el, însuşi, dar el poate da abilitatea grupului să se unească în jurul lui. În acest caz, fără îndoială, grupul se ridică.

Individul trebuie să înţeleagă că prietenii lucrează împreună, ca un suflet. Nu este nimic ruşinos în asta. Ci, din contră, dacă el chiar nu are putere, atunci este un semn că el trebuie să apeleze la ei, deoarece toţi sunt plasaţi în această stare de către forţa superioară.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/8/18

Blitz de sfaturi Cabaliste – 4/1/18

Întrebare: Ce element transmite informaţia spirituală unui Cabalist, la fel ca un cuantum ca în fizică?

Răspuns: O unitate de informaţie spirituală este numită un Reshimo (reminiscenţă) sau un indicator de informaţie și ne spune despre nivelul egoismului cu care lucrăm: 0, 1, 2, 3, 4.

Întrebare: De ce un Cabalist poate să vadă viitorul spiritual şi potenţial al sufletului unui student, dar nu ştie viteza pământeană prin care studentul îl va realiza?

Răspuns: Un profesor vede potenţialul unui student, dimensiunea sufletului său, dar nu ştie cum îl va realiza, deoarece acolo studentul are alegere liberă.

Întrebare: Conexiunile dintre acţiunile determinate de cauză şi efect, pot să explice consecinţele evenimentelor din viaţa unei persoane?

Răspuns: Nu. Eu pot să fac fapte foarte bune şi totuşi să sufăr. Nu este în niciun fel conectat cu acest lucru.

Întrebare: Cum este posibil să înveţi şi să te observi pe tine însuţi?

Răspuns: Observă-ţi prietenii şi simte reacţia ta faţă de ei. Asta se numeşte “a te observa pe tine însuţi”.

Întrebare: Este spus: “Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul” (Proverbe 13:24). Cum îţi pedepseşti studenţii? În ce mod se exprimă acest lucru?

Răspuns: Nu-i pedepsesc; ei mă pedepsesc pe mine. Într-un asemenea caz, omul se pedepseşte pe el însuşi. Eu încerc să dau tot ce pot şi, în acelaşi fel, ei iau ce sunt capabili să ia.

Întrebare: Cum poate un student să ştie că avansează corect? Există ceva ca un indicator?

Răspuns: Numai în relaţie cu evaluarea profesorului şi a prietenilor, a cât de mult înţelege ce au nevoie ei.

Întrebare: Ce este bine şi rău în relaţiile spirituale? Sau nu există asemenea concepte?

Răspuns: Când lucrezi pentru alţii, asta este bine. Când lucrezi pentru tine, datorită constrângerii, asta este rău.

Întrebare: Înţelepciunea Cabala poate să dăuneze creativității?

Răspuns: Înţelepciunea Cabala este însăşi creativitatea. Dacă o persoană este captivată de ea, atunci preocupările corporale cu siguranţă pot să fie rănite ca rezultat al acestui lucru.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/1/18

 

Cum să reacţionăm la intenţiile rele?

Întrebare: Cum pot să reacţionez în mod corect la intenţiile rele ale unei persoane faţă de mine? Până la urmă, ca răspuns ea va primi în mod automat propria mea intenţie rea?

Răspuns: Nu. Aceasta este o formulare incorectă a întrebării. În primul rând eu nu simt intenţiile. Eu percep doar acţiunile.

Cu toate acestea, dacă încerc să acţionez spiritual, atunci eu pot să spun că “nu este nimeni în afară de El” şi, în acest fel, Creatorul direcţionează influența acestei persoane faţă de mine. Nu este persoana în sine, ci Creatorul care stă în spatele ei şi El conduce totul.

Apoi eu acţionez faţă de această persoană într-un mod complet echilibrat. Ea nu prezintă niciun pericol pentru mine, nicio sursă negativă de dezvoltare – Creatorul face totul pentru ea.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/25/18

Credinţa deasupra raţiunii

Munca în raţiune este clară tuturor. Este important, conform înţelegerii noastre şi, prin urmare, noi suntem pregătiţi ca să lucrăm. Munca deasupra raţiunii merge împotriva minţii şi sentimentelor noastre. Întreaga noastră lume lucrează de dragul primirii, conform propriei sale minţi şi sentimente, în raţiune. O fiinţă umană, ca cea mai inteligentă şi dezvoltată fiinţă dintre toate, trebuie să se poarte rezonabil.

Noi respectăm o persoană pentru inteligenţa sa. În mod specific aici, noi trebuie să mergem ca şi cum ar fi împotriva simţirii şi raţiunii. Dar ce altceva mai avem? Nimic! Se pare că noi trebuie să mergem împotriva a tot ceea ce există în noi dacă ne dorim să atingem lumea superioară. Până la urmă, în lumea superioară, mintea şi sentimentele noastre nu funcţionează, lumea superioară este deasupra raţiunii şi a sentimentelor.

Acesta este următorul pas: în locul primirii – dăruirea, în locul raţiunii – deasupra raţiunii. Dar ce pot să fac dacă eu nu am proprietăţile dăruirii, iar lumea spirituală este construită pe principii complet diferite? Omul nu poate să spună altfel, deoarece noi nu ştim ce înseamnă această opoziţie.

Noi nu înţelegem cum să ne schimbăm pe noi înşine pentru a ne ridica la o stare numită “lumea care va veni”, la următorul pas. Omul trebuie doar să încerce să o facă. Lumea spirituală este numită “lumea care va veni”, deoarece ea va veni, dar va veni conform eforturilor noastre.

Chiar şi dacă nu vrem asta, programul creaţiei are deja dorinţa noastră şi va veni. Cel care face eforturi în avans, salvează timp şi suferinţă, deoarece el ajunge repede la o rugăciune. Altfel el va irosi timp, deoarece încăpăţânarea sa nu-i va face niciun bine. Trebuie să fii încăpăţânat numai în ceea ce priveşte aplicarea eforturilor, aşa cum este vorba: “Fă orice, numai nu pleca”.

Chiar şi dacă eu văd prin toate semnele că nimic nu merge pentru mine, iar Creatorul chiar îmi arată că eu nu sunt dorit, totuşi nu renunţ. Insistenţa este cheia avansării.

Omul trebuie să aibă o raţiune profundă ca să lucreze deasupra ei. Sarcina noastră este să facem un efort până când primim proprietatea dăruirii, proprietatea conexiunii şi a iubirii. 1

Spiritualitatea este revelată în dorinţele de dăruire şi este necesar să ştim cum să verificăm şi cum să măsurăm aceste dorinţe, conform principiului care este opus de ceea ce avem. Aşa cum este scris: “Am văzut o lume opusă”.

În lumea noastră, totul este măsurat după cât de mult capăt, după cât de mult este în farfuria mea, în geanta mea. Dar în lumea spirituală, opusul este adevărul: cu cât îmi doresc mai mult să primesc în raţiune, eu cu bucurie m-aş ridica deasupra acestor cereri pentru a dărui, în ciuda marii mele dorinţe de a mă bucura.

În acest mod este măsurată credinţa mea deasupra raţiunii. Mă bucur, deoarece m-am ridicat la următorul pas, am devenit mai apropiat de Creator şi am început să simt şi să explorez realitatea numită lumea următoare. Până la urmă, eu sunt sigur că, Creatorul controlează totul şi, prin urmare, ştie mai bine ce este bun.

Tot ceea ce am vine de la Creator, inclusiv toate instrumentele mele de verificare a Lui. Tot ceea ce am, în mod direct şi indirect, vine de la Creator şi nimic nu depinde de mine. Chiar şi dacă decid să mă verific pe mine însumi, aceasta verificare vine tot de la Creator.

Fără Creator eu nu sunt doar un computer gol, pe care nu este instalat niciun program, ci calculatorul chiar nu există deloc. Nu este nimic. Prin urmare, cu cât mă ridic mai sus deasupra raţiunii, cu atât mai puternic şi elevat este simţul lumii spirituale pe care îl posed.

Primul pas spre spiritualitate este să renunţi la propriul tău bine şi la sentimentul de încredere din raţiune şi să construieşti deasupra lor o atitudine opusă faţă de lume, de dragul dăruirii. Se pare că eu am două niveluri: raţiunea şi deasupra raţiunii. Iar eu încerc să le extind pe amândouă, să deschid aceste foarfece pe cât de mult posibil. Acolo, între ele, eu voi simţi lumea superioară, realitatea superioară. 2

Scopul muncii omului în această lume este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele sale de a se bucura, adică să câştige mai mult, să învingă, să reuşească, să se umple pe sine cu toate binecuvântările. Însă. scopul muncii omului în lumea spirituală este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele superiorului. În măsura eforturilor noastre de a ne imagina asta, noi suntem influenţaţi de Lumina care se reîntoarce la sursă şi ne duce la dorinţa superiorului şi la simţirea perfecţiunii în această dorinţă.

Una nu poate să existe fără cealaltă. Este imposibil să simţi lumea spirituală şi să suferi din cauza ei. Eu voi primi dobândirea spirituală numai dacă ea mă face fericit. 3

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/20/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

 

1 Minutul 0:20
2 Minutul 10:08
3 Minutul 21:11

 

Pregatirea pentru munca spirituală

Intrebare: Care este diferența dintre munca spirituală și munca prin care obținem scopul?

Raspuns: Este munca de pregatire și este munca spirituală în sine. Munca de pregatire este atunci când eu încă nu pot face acțiunile corecte, adică in conjuncție cu grupul și cu Creatorul; cât eu încă învăț, ascult tot felul de înțelepciuni despre știința Cabala.

Această pregatire este la fel ca în viață: învăț la scoală timp de cel putin 15 ani până când încep să lucrez și să fiu plătit, să văd fructele muncii mele. Asta este diferența !

În munca spirituală, pregatirea durează cel puțin 10 – 15 ani și poate și mai mult. Vedem că oamenii sunt implicați alături de noi de cel puțin 10 ani, iar eu aș spune că asta nu este suficient. Conform calculelor mele durează în jur de 20 de ani ca să trecem cu adevarat de la pregatire la muncă.

Diferența este aceea că o persoană simte că trebuie să depindă de Creator; omul lucrează constant la “Nu este nimeni în afară de el” în tot ceea ce se petrece interior si exterior, că este parte dintr-un singur punct al unității și că nu este nimic care să nu fie Creatorul, iar acest punct îi este dat ca să se poată conecta cu El.

Din Conversatia din Islanda, 5/18/18

Grupul de zece – un fel special de unitate

Întrebare: Cum descriu cabaliștii conceptele de conexiune și unitate?

Răspuns: Conexiunea și unitatea sunt incluziunile reciproce de la unul la celălalt, în gânduri și în simțiri. Adică, ceea ce simte unul simte și celălalt, ceea ce gândește unul despre ceva, gândește și celălalt. Cineva poate argumenta că gândurile și simțirile pot fi reciproc exclusiviste, dar adevărul este că atunci când vrem să ne unim trecem de la a fi reciproc exclusiviști la a deveni complementari. Asta produce un efect surprinzător!

Mai mult, aceasta nu este doar o completare reciprocă. Când punem „cărămizile” una peste alta, obținem un profil exponențial. Avem un spațiu n-dimensional, dar cu limitele lui.

Deoarece fiecare din noi este constituit din 620 de părți, aceste 620 părți din mine și cu cele 620 de părți din voi produc adăugiri reciproce multiple. Ele se schimbă într-o altă sferă, îmtr-un câmp de percepție amestecat, ca un fagure de miere. Deși aceasta nu înseamnă încă un câmp integral, totuși se îndreaptă spre asta.

Când ne adunăm toate gândurile și sentimentele individuale în grupul de zece, ele devin combinate în așa fel încât devin o sferă. Toate aspirațiile noastre individuale unice, un fel de pasaje și tuneluri înguste, nu dispar; ele se schimbă într-un sistem integral, din cauza includerii a celor zece indivizi unii în alții.

În grupul de zece suntem ca în Lumea Superioară. Ea crează din noi o configurație total diferită, similară ei și, de aceea, grupul devine o sferă complet integrală. Dacă nu a fost nicio asemănare cu Lumea Superioară și dacă Ea nu ne-a transformat din multe părți într-un sistem integral, noi, de unii singuri, nu putem obține acest lucru. De aceea, grupul de zece este forma specială de unitate.

Întrebare: Cum pot cei care simt ură justificată, unul față de celălalt și care încep prin a fi reciproc exclusiviști, să devină complementari unul cu altul? Acest miracol al Cabalei nu poate fi înțeles la acest nivel al conștiinței umane.

Răspuns: Este cu adevărat un miracol. Dar este un fel special de miracol și o mare bucurie când oamenii se unesc unii cu alții. Acesta este însoțit de experimentarea unui mare val de eliberare de energie și de flux de informații și, astfel, de trăiri.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 8/04/18

 

Un câmp pe care Domnul l-a binecuvântat

Rabash, “Iubirea de prieteni”, articolul nr. 3: Un om “care rătăcea pe câmp” se referă la un loc din care ar trebui să iasă recolta câmpului, pentru a susţine lumea. Iar muncile câmpului sunt aratul, semănatul şi culesul. Este spus despre asta că: “Cei care seamănă cu lacrimi vor culege cu bucurie”, iar acesta este numit “un câmp pe care Domnul l-a binecuvântat”.

Câmpul simbolizează egoismul unei persoane, care trebuie să fie arat în mod corespunzător, plantat cu seminţele corecte şi udat cu lacrimi.

Apoi este necesar să se bată grânele de pe grâul încolţit, să se separe cojile în vânt şi să facă multe alte acţiuni care implică munca spirituală pentru a corecta egoul. Este prototipul tuturor muncilor noastre corporale pe câmp.

Grânele sunt măcinate de pietrele de moară, care sunt activate de animalele care merg în cerc, legate la ochi ca să nu vadă că munca pe care o fac este inutilă pentru ele. Ele au nevoie de grâu, nu de făină, deoarece pâinea este coaptă din faină, iar aceasta este hrana pentru om.

Prin urmare, omul trebuie să are, să macine şi să se cureţe cu munca în grup, închizându-şi ochii faţă de calităţile animale interioare ale lui, ca ei să lucreze pentru beneficiul recoltei.

Ca rezultat al acestei munci, toate calităţile vor fi concentrate într-un om, se vor manifesta, iar el va obține corectarea completă.

Noi nu trebuie să facem nimic altceva. Unindu-te cu prietenii tăi din grup, tu îi vei “găsi” şi vei repara conexiunea dintre voi. Toate acestea sunt calităţile interioare egoiste ale tale. Însă, pentru a le conecta împreună, tu trebuie să obţii calităţile Creatorului. Aceasta va fi proprietatea ta principală, Iosif, cu care tu vei ajunge la finalul corecţiei.

A da “hrană întregii lumi” semnifică sfârşitul corectării, iar “câmpul pe care Domnul l-a binecuvântat” este câmpul corectat.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/1/18