Întrebare: Care este diferența dintre halucinații și vise?

Răspuns: Halucinațiile nu sunt vise, ci anumite excitații pe care le inducăm artificial în conștiința noastră, nu în timpul unei stări de somn, ci intrând în stări speciale de semi-deconectare sau deconectare completă.

Somnul este starea naturală a corpului. Este tipic pentru toată lumea. Ni se pare că există niște creaturi care nu dorm. De fapt ele tot dorm fie în mișcare, fie într-un alt fel. Nu contează, somnul este necesar.

Orice ființă vie care are percepție și o anumită stocare de informații trebuie să doarmă. În această stare, trece de la o stare la alta. Așa este cu toată viața sălbatică; chiar și plantele adorm iarna și se trezesc vara.

KabTV „Am primit un apel. Realitatea într-un vis” 09.06.2012

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există o pildă despre o broască care s-a blocat în noroi într-un șanț. Oricât a încercat să iasă, nimic nu a funcționat. Prietenii ei au încercat să o ajute fără rezultat, au eșuat.

Seara, prietenii istoviți au plecat acasă și și-au lăsat prietena în voia sorții și erau siguri că vor veni a doua zi şi ea nu va mai fi acolo.

Au venit, iar ea sărea veselă pe iarbă. Ei spun: „Cum te-ai descurcat?!” „Foarte simplu”, a răspuns broasca, „a apărut o căruță și pur și simplu nu am avut de ales decât să ies cât mai curând posibil.”

Cât de asemănător este cu lumea noastră, că trebuie să ne apropiem de un asemenea dezastru care pur și simplu ne va zdrobi!

Răspunsul meu: Conștientizarea.

Întrebare: Da, și abia atunci vom ieși. Spuneţi că există o cale a bunătății și că există o cale a suferinței. Suntem pe calea suferinţei. Adică ar trebui să fim zdrobiți și abia atunci vom ajunge la ceva bun?

Răspuns: Da. La ultimul pas. Altfel nu vom dori să scăpăm de egoism. Aici însă trebuie să existe încă o bază ideologică, soluția problemei este la rădăcina ei – pentru ce vom scăpa de armele atomice.

Trebuie să scăpăm de dorința noastră de a-i suprima, distruge și domina pe alții. Dorința de a primi, dorința de a suprima pe altul este egoism pur. De asta trebuie să scăpăm. Aceasta înseamnă să treci de la ură la iubire.

O astfel de întorsătură este practic imposibilă. Numai prin descoperirea răului. Iar revelarea răului poate fi într-adevăr doar globală și doar o decizie liberă.

Întrebare: Deci, noi, ca broasca asta, suntem într-o groapă? Vine căruţa și încă nu ne pasă de asta?

Răspuns: Da. Mai mult, ne uităm la alții, ce ar face ei? Lasă-i să fie ei primii care se sperie și să înceapă să facă ceva. Dar sper că situația de astăzi va determina ceva.

Întrebare: Nu este doar o căruţă, ci un mare tanc care ne va zdrobi?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci această frică, așa cum spuneți, este în centrul tuturor. Și vom scăpa de frică?

Răspuns: Da. Vom sări din frică și din conștientizarea inevitabilității morții. Mai mult, nu ne este deosebit de frică de moarte. Doar că va veni timpul, starea umanității se va schimba și vom înțelege că nu avem încotro, iar moartea nu este nicio opțiune, nu este o soluție la problemă.

Întrebare: Și cum frica și faptul că sinuciderea, moartea nu este soluția problemei, duc la realizarea fundamentului că totul este în egoism, că acesta este de vină pentru tot? Unde are loc această răsturnare?

Răspuns: O revoluție are loc în om când începe brusc să realizeze că nici măcar moartea nu îl salvează de egoism. Că nici măcar moartea lui nu duce la sfârșitul existenței. El va exista în simţirea unei astfel de suferințe interioare, că nu mai este o chestiune fizică, nu este trupească, corpul deja pare că a dispărut, dar el va continua să sufere.

Întrebare: Și când își va da seama că pricina acestor suferințe este egoismul? În ce moment este înțeles acest lucru?

Răspuns: Când cineva nu mai are nimic altceva decât egoismul. Când cineva vede că moartea nu îl salvează și nu-l scoate din condițiile groaznice din viață. El va continua. După moarte, viața continuă, numai că într-o altă formă și va suferi tot timpul ca în iad.

Întrebare: Și cine îi va spune că egoismul este cauza tuturor?

Răspuns: Atunci el va simți ceea ce îl pune la o astfel de atitudine negativă față de sine, față de lume, față de orice și față de egoismul însuși, care îl domină și îl duce mereu din suferință în suferință.

Întrebare: Deci, va exista acest punct care spune: „Am vrut să-i suprim pe toți, dar trebuie să mă suprim pe mine”? Acesta va fi sentimentul?

Răspuns: Cred că da. Aceasta este soluția. Nu există altă soluție.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 26.01.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneți că este necesar să învățăm să ne golim rapid pentru ca a doua zi să fie ca una nouă. Nu trebuie să rămânem blocat în calculele de ieri.

Răspunsul meu: Da, o condiție obligatorie pentru munca spirituală este să fie reînnoită în fiecare minut. În niciun caz nu te târâi de la un minut la altul. Lasă-l pe cel anterior în ultimul minut, iar în cel nou fii un nou-născut, cu vederi noi, gusturi noi, o atitudine nouă față de orice.

Voi putea sau nu? Dacă nu, atunci sunt un animal care nu se schimbă în timpul vieții, în timp ce un om se schimbă.

Comentariu: Dar memoria există totuși. Mulți bătrâni trăiesc în amintiri din trecut.

Răspunsul meu: Acest lucru ne este dat intenționat, astfel încât să suferim de cât de mult poate am greșit altora. Este bine dacă oamenii au astfel de remuşcări. Dar în principiu este necesar să trăim ca noi. Eu personal nu pot altfel. Pur și simplu nu sunt de acord cu faptul că ziua sau o parte din ea a trecut chiar așa.

Am un program și trebuie să-l urmez: lecții, blog, pregătire pentru ateliere, tot felul de întâlniri, întâlniri de cinci minute, pregătire materiale pentru diseminare, pentru dezvoltare.

Chiar dacă eu nu schimb nimic, asta tot mă face să mă schimb. În avans, mă poziţionez într-un asemenea cadru care mă obligă să fac asta.

Există un program și sunt în el. Și în interiorul acestuia desigur, există și propriile mele gânduri și impulsuri bune. Cum pot ele să nu fie reînnoite?

KabTV „Am primit un apel. Cum să te schimbi în fiecare secundă” 7/14/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Oamenii își petrec cea mai mare parte a vieții cu mâncarea, totul se învârte în jurul alimentației. De ce este construit sistemul în așa fel încât procesul de nutriție să ne ocupe practic întreaga viață?

Răspunsul meu: Ce altceva ai face?

Dacă am fi organizat corect viața în lumea noastră în concordanță cu rădăcinile spirituale superioare, ne-am ocupa de problema alimentației maxim două ore pe zi pentru o întreținere normală, rațională și ne-am dedica restul timpului dezvoltării și împlinirii noastre spirituale.

În schimb petrecem timp făcând lucruri inutile, vânzându-le unul altuia, aducându-le rapid la „cimitir” și făcând altele noi.

În principiu somnul, alimentația și munca spirituală sunt ceea ce are nevoie o persoană în această viață pentru a începe rapid să simtă o nouă lume spirituală cuantică și să treacă în eternitate, în perfecțiune.

Ce altceva mai avem nevoie? De ce ar trebui să zăbovim aici, în acest punct de referință?

KabTV „Am primit un apel. Mâncarea este sensul vieții” 9/27/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Nadejda scrie: „Întrebarea este foarte dureroasă pentru noi. Nu am putut rămâne însărcinată mult timp și am decis să adoptăm un copil dintr-un orfelinat. Aceasta a fost o procedură lungă, care ne-a luat cinci ani. Așa a apărut Ilya în casa noastră.

Și apoi am reușit să nasc un copil. Astăzi avem doi fii Ilya și Denis. Ilya are 8 ani, iar Denis 6.

Vă scriu cu acordul soțului meu. Nu știm ce să facem. Denis, fiul nostru biologic simte că este mai puțin iubit. A devenit irascibil. Nu ascunde că este gelos pe fratele său și strigă la el. El nu știe că fratele său este adoptat, dar noi știm.

Am urmărit multe dintre discuțiile dvs. pe tema educaţiei. Am văzut-o pe cea în care spuneți că copiii adoptați devin mai apropiați decât cei biologici. Dar îi iubim pe amândoi în mod egal. Nu favorizăm pe niciunul și totuși ceva nu este în regulă.

Vrem să fie adevărați frați. Suferim atât de mult! Cum putem schimba situația?

Răspuns: Pentru că îți demonstrezi în mod constant că-ți iubești fiul adoptiv ca pe cel biologic. Nu poți să nu faci distincție între ei.

Întrebare: Este în ei și de aceea iese în evidență fiul adoptiv, iar cel biologic parcă a apărut firesc, este al nostru, nu?

Răspuns: Da. Imaginează-ți că de fiecare dată, în orice situaţie, în orice chemare încă simți că îi datorezi ceva ca unui fiu adoptiv. Iar celălalt este al tău.

Întrebare: El va rămâne al meu și trebuie să-i demonstrez fiului adoptiv tot timpul că este al meu, nu?

Răspuns: Da. Vor crește, vor merge pe drumul lor și fiecare va avea propria lui familie și orice altceva. Dar deocamdată, da.

Întrebare: Va fi așa deocamdată? Adică, fiul nostru biologic simte la nivel interior.

Răspuns: El este la nivelul copilului adoptat. Iar copilul adoptat este la nivelul celui biologic. Pentru că așa stau lucrurile în lumea noastră.

Întrebare: Puteți să-mi dai un sfat, vă rog? Cum pot părinții să-și aducă copiii măcar într-o stare în care ei sunt încă frați?

Răspuns: Depinde de părinți. Copiii probabil nu știu (adevărul).

Întrebare: Ei nu știu. Părinții se pot schimba în interior așa?

Răspuns: Nu. Este în ei atât de adânc. Și-au dorit prea mult un copil și prin urmare datorită aspirației lor puternice, l-au acceptat pe copilul adoptat în așa fel încât le-a devenit mai drag decât al lor.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, ce este iubirea pentru acești doi copii, cel adoptat și cel biologic?

Răspuns: Iubirea se câștigă. Trebuie să plătești pentru asta, să te sacrifici și apoi în acea măsură să iubești. Și-au dorit atât de mult un copil, încât copilul adoptat este mai prețios pentru ei decât al lor.

Întrebare: Dar nu va duce acest lucru la distorsiuni sau tragedii?

Răspuns: Copiii vor crește și apoi vor realiza. Își vor da seama oricum. Va dura ceva timp.

Întrebare: Timpul vindecă aici. Deci le spuneţi părinților să se liniștească? Să continue să trăiască așa cum trăiesc ei acum? Evident, ei îi iubesc pe amândoi.

Răspuns: Da, dar totuși există o diferență.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/5/23

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A dezvălui Creatorul comun în grupul de zece înseamnă să ne deschidem inimile, să ne conectăm împreună și să descoperim că suntem absolut asemănători, egali, identici – toți în toate. Revelarea unei astfel de comunități ne oferă un sentiment al Creatorului.

Prin urmare, se spune că nu există un Creator ca atare, dar există un sentiment comun al tuturor inimilor, împreună într-o singură inimă. Acesta este un sentiment foarte special care umple absolut totul. Aceasta este starea la care trebuie să ajungem și nu există nimic mai bun decât ea.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/23, „Conexiunea lumii în ultima generație”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că principala forță a egoismului este mândria.

Răspunsul meu: Da, dar este învinsă treptat de-a lungul tuturor gradelor.

Imaginează-ți că trebuie să-i iubeşti din adâncul inimii pe toți oamenii pe care îi displaci cel mai mult, în timp ce ești la gradul actual. Apoi ţi se vor dezvălui niveluri egoiste și mai mari.

Adică, la fiecare grad o persoană trebuie să ajungă la o stare în care tratează lumea cu înțelegere și iubire. Își dă seama de gradul său interior și merge mai departe. Și imediat i se dezvăluie o atitudine negativă și mai mare față de lume și prin urmare față de Creator.

Creatorul, în calitate de Creator al lumii, ne arată lumea pe care El a creat-o și spune: „Dacă ești pe deplin de acord cu aceasta, atunci, în măsura aprobării și iubirii tale pentru ceea ce am făcut, poți fi lângă Mine.”

Și cui îi place lumea asta, ca să nu mai vorbim de cea spirituală? Toate lumile spirituale sunt dezvăluite ca BYA de Tuma, adică lumi necurate, malefice în care ne apar în fața noastră imagini teribile ale nedreptății cu privire la egoismul uman. Trebuie să te ridici deasupra lor și să vezi exact imaginea opusă.

Aici este necesar să-ți reconstruiești viziunea asupra lumii în prezent, nu o viziune mentală asupra lumi unde compun această imagine în interiorul meu, ci una în care văd clar imagini ale lumii din jurul meu, care îmi sunt dezvăluite pe ecranul meu interior.

KabTV „Am primit un apel. Mândria” 30.06.12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva să învețe să trateze un prieten în același mod în care rabinul Yossi ben Kisma și-a tratat discipolii?

Răspuns: Trebuie să fii atras de un prieten. Și deși nu-i vezi încă esența interioară, lumina superioară va veni și va face totul.

Trebuie să-ți imaginezi toți prietenii mari, uniți împreună și doar tu ești undeva acolo, în afara lor. Trebuie să te ridici la starea înaltă la care se află ei.

Întrebare: De obicei vedem prietenii din partea ego-ului: „Ei bine, cine sunt ei?” Când vor deveni de fapt măreți în sentimentele mele?

Răspuns: Când vei depune un anumit efort de a-i dori să-i vezi în această stare.

Și când îi vei vedea așa, ți se vor părea imediat ca fiind într-o stare și mai joasă, astfel încât vei depune eforturi iar și iar. Aceasta nu este o mișcare singulară, ci o mișcare înainte pas cu pas.

Îți vor părea mereu josnici și odioși, precum discipolii lui Rabbi Shimon care au dezvăluit o astfel de atitudine între ei și au ajuns de fiecare dată la o stare de iubire.

KabTV „Am primit un apel. Simulator spiritual” 30.06.12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea pentru ființele create este o trambulină către corectarea finală, către iubirea Creatorului și către scopul creației ca rezultat al dezvoltării noastre spirituale.

Ajungem la iubirea ființelor create ca urmare a muncii noastre în lumea fizică, în grup cu prietenii, din dorința de a ne apropia de ei, pentru ca astfel să ajungem la iubirea de Creator

Lucrând la iubirea de prieteni primim o forță specială, o lumină superioară specială care ne influențează, ne corectează și dă naștere iubirii de ceilalți în noi, care duce la iubirea de Creator.

Altfel nu am putea ajunge la iubirea de Creator pentru că El este ascuns de noi și este dincolo de organele noastre senzoriale. Nu suntem capabili să ne imaginăm Creatorul și să construim o atitudine față de El sub nicio formă. Doar dacă ne apropiem de prieteni și prin toate obstacolele, eșecurile, coborârile și respingerile și vom continua să tânjim după iubirea de ceilalți, atunci în acest fel vom învăța ce este iubirea de Creator.

La urma urmei, acest sentiment este complet indisponibil pentru noi. Așa cum Creatorul este separat de noi, la fel iubirea pentru El nu este simțită în noi în niciun fel. Dacă simțim un fel de iubire de Creator în noi înșine, atunci este un sentiment egoist. Nu este iubire deloc, ci egoism sub pretextul iubirii Creatorului.

Dar datorită faptului că lucrăm împreună în grup, după mult timp și un număr mare de stări prin care trecem, ca urmare începem să simțim cât de importantă este iubirea de prieteni pentru noi. Apoi o forță specială, o atitudine specială se îmbracă în această iubire de prieteni, care este iubirea de Creator și astfel primim natura Lui, ajungem la iubire și unitate, ieșim din egoism și ne apropiem de scopul dezvoltării noastre. .

La toate acestea ajungem cu ajutorul forței superioare. Dacă o folosim corect, Creatorul va face toate schimbările necesare în noi, astfel încât să dezvăluim în sfârșit o atitudine specială față de Creator în noi înșine numită „iubire”.

Prin urmare, este scris că există iubire de sine și există iubire de Creator și există un mediu, care este iubirea față de alții.

Prin iubirea față de alții ajungem la iubirea de Creator. Prin urmare rabinul Akiva a spus: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este o regulă mare în Tora”.

Creatorul a aranjat o stare intermediară pe drum pentru noi, o stare din care putem lucra. La urma urmei, iubirea față de ceilalți este cel puțin într-o oarecare măsură de înțeles și palpabilă simțurilor noastre. Dacă depunem eforturi pentru a încerca să ajungem la iubirea de prieteni atunci în acest fel lumina superioară ne influențează treptat și ne conduce la iubirea autentică pentru ceilalți, al cărei scop și culme supremă este iubirea de Creatori.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/03/23, „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există o poveste personală și emoționantă pe Internet despre bunicul cuiva care a murit. Bunicul era în spital și înainte de a pleca pentru totdeauna, și-a scos încet masca de oxigen și și-a dus mâna la gură. Am crezut că a făcut-o din cauza durerii, dar s-a dovedit că i-a trimis trei sărutări prin aer soției sale și a plecat.

Cum se întâmplă asta? Când nu mai rămâne nimic în fața noastră, putem face un fel de act, aşa încât o altă persoană să se simtă bine. Mulți oameni spun că înainte de moarte se fac mărturisiri de iubire, că oamenii pleacă cu un astfel de sentiment de recunoștință față de cineva. Ei transmit căldură cuiva. Dar în viață, nu se întâmplă asta. De ce?

Răspunsul meu: Din cauza egoismului. Atât timp cât egoismul trăiește, prosperă și înflorește el vrea să se împlinească pe el însuşi și nu ai ocazia să te gândești la altcineva.

Întrebare: Pot să fac ceva dezinteresat?

Răspuns: Nu.

Comentariu: Iar aici egoismul spune că deja înțelege că se termină.

Răspunsul meu: Dar aici nu mai există egoism, nu te mai simți în corpul tău; îl părăsești treptat și te simți ușor și liber.

Întrebare: Este acesta un moment de libertate?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și toată viața mea am fost doar un sclav al egoismului?

Răspuns: Da. Prin urmare cineva care moare se numește Niftar, eliberat de egoism.

Întrebare: Este posibil să trăiești tot timpul ca și cum ai pleca?

Răspuns: Acesta este modul de a trăi!

Întrebare: Ca la granița asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci vei putea să oferi, să dăruieşti și să iubești?

Răspuns: Prin acesta este chemat să adere constant la Creator.

Comentariu: Adică trebuie să trăiesc de parcă într-o clipă nu voi mai exista.

Răspunsul meu: Nici măcar că nu vei mai exista într-o clipă. Este ca și cum te-ai deconectat deja de corpul tău, de preocupările lui cu privire la orice și vrei să fii conectat doar cu Creatorul.

Întrebare: Atunci nu-mi pasă de viitorul meu și nu-mi pasă dacă se va întoarce împotriva mea cumva, nu?

Răspuns: Oricum acesta nu există.

Întrebare: Eliberarea apare dintr-o dată?

Răspuns: Desigur, de aceea se numește Niftar, eliberat. Sau cum se spune: „Morții sunt liberi”.

Întrebare: Poți învăța să trăiești așa de-a lungul vieții?

Răspuns: Cu siguranță.

Comentariu: Atunci vom învăța să oferim, să iubim și să dăruim.

Răspunsul meu: Desigur.

Comentariu: Și nu vom mai trăi în această grijă constantă și neagră pentru viața noastră.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Ar fi bine să învăţăm asta.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 12.01.2023

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→