Category Archives: Munca interioara

Ascunderea și apropierea de Creator

Apelarea la forța superioară, la Creator, este cel mai important lucru pe care îl avem. Un muncitor al Creatorului, adică o persoană care vrea să avanseze pe calea spirituala mai repede decât de obicei, este distinsă de faptul că cere să avanseze. Toată lumea avansează, fiecare creatură, totul se întoarce la rădăcina sa, la adeziunea completă care există deja, însă care este ascunsă de noi și trebuie să fie revelată. Cursul natural al dezvoltării necesită foarte mult timp, suferință și lovituri pe drum. Cu toate acestea, o persoană are o oportunitate ca să urmeze singură avansarea.

Inițial nu simte o asemenea nevoie în el însuși; altfel toată lumea ar cere și ar cerși asta. Trebuie să căutăm deficiența corectă și dacă descoperim această deficiență pentru Creator, noi avansăm mai repede decât pe calea obișnuită a suferinței. Această cale a accelerării (Achishena) nu depinde de timp, ci doar de eforturile noastre, de tânjirea noastră de a ne conecta și revela următoarea stare dorită, adică să vrem să fie revelată.

Prin ridicarea rugăciunii noastre, a cererii noastre, noi accelerăm timpul și de aceea suntem numiți Israel; altfel suntem considerați națiunile lumii. Asta este toată diferența dintre Israel și națiunile lumii. Israel țintește direct către Creator (Yashar-El), tânjește să Îl reveleze și să adere la El, deasupra timpului, adică mai repede decât a fost setat de natură. Prin accelerarea timpului noi devenim muncitorii Creatorului.

Sunt perioade de asemenea căderi când suntem de acord cu tot ceea ce se va întâmpla, pierzând orice speranță. Cădem în starea unei persoane obișnuite, însă apoi ne trezim din nou prin influența de Sus. Așa ne mișcăm prin căderi și urcări, adică o deconectare relativă și o conexiune cu Creatorul. În cădere ajungem să ne împăcăm cu tot ceea ce avem, căzând la nivelul unei bestii. Cu toate acestea, în timpul urcării, de îndată ce Creatorul ne trezește, noi suntem pregătiți să investim eforturi, căutând cum să ne întărim și să avansăm mai mult.

Stările se schimbă constant: o bandă neagră, apoi una albă. Creatorul aparent ne ajută mai mult, apoi mai puțin și noi trebuie să ridicăm rugăciunea noastră. În toate căderile și urcările, participarea noastră este minusculă, dar exact asta este inclusă în corecție și ne dezvoltă. În spiritualitate nu contează cât ești de mare sau de mic, ci cât de mult ai adăugat la dorințele tale și cât le-ai dezvoltat. 1

Adevărul nu este așa cum ni-l imaginăm conform mintii și sentimentelor noastre. „Ei au ochi și nu văd; ei au urechi și nu aud”. Reiese că nu vom putea niciodată să descoperim în mod direct Creatorul, ci numai prin ascundere, prin credință deasupra rațiunii.

De fapt, Creatorul este cel mai apropiat de noi exact când simțim ascunderea Lui. El vine mai aproape de noi și apoi descoperim că nu Îl simțim, nu îl înțelegem și nu îl cunoaștem. Până la urmă, o anumită forță se apropie, una eluzivă și de neatins de către percepția noastră.

Însă aceasta nu este o stare a unei persoane obișnuite, care pur și simplu nu simte și nu înțelege nimic. Noi simțim ascunderea în fața noastră și inabilitatea noastră de a o revela prin organele noastre de simt. În special, deoarece Creatorul se apropie, eu descopăr că sunt incapabil să ajung la El. Iar ce numim ascundere, cădere, este timpul celei mai mari apropieri de Creator. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/9/19, Rugăciunea

1 Minutul 0:20

2 Minutul 11:00

Cum să crești copii

Remarcă: În Japonia, orice pedeapsă fizică asupra copiilor va fi în curând interzisă. Interdicția asupra pedepselor fizice asupra minorilor se aplică părinților, muncitorilor sociali și profesorilor.

Comentariul meu: Cum să-mi exprim lipsa de satisfacție fata de comportamentul copiilor dacă merge dincolo de ceea ce spune toată lumea că este acceptabil pentru societate, familie și așa mai departe?

Lasă-i să îmi dea o distribuție întreagă de influență asupra copiilor pentru a-i educa. Deoarece totul implică limitarea.

Trebuie să-ți exprimi lipsa încântării așa încât copilul să înțeleagă. Și el va înțelege că este în beneficiul lui. Adică o faci nu pentru că ești enervat și plin de nervi, ci deoarece dorești binele lui. Asta este de cea mai mare importanță în educație.

Întrebare: Cum să ții minte ca să nu-ți descarci emoțiile pe un copil?

Răspuns: Pentru a face asta, educatorii trebuie educați.

Întrebare: Adică nu poți face nimic cu interdicțiile?

Răspuns: Nu poți face nimic. Și ce dacă va fi legea? Ce, părinții vor fi amendați, puși în închisoare? Ar face o asemenea dezordine în societate.

Atunci când statul introduce o asemenea lege și în general orice legi, trebuie în mod necesar să învețe cum să te conformezi cu această lege și să îi ofere o consolidare adecvată.

Întrebare: Care este educația adecvată?

Răspuns: Este spus: „Omul este născut un animal mic”. Gradual, dacă nu-l educăm, el va deveni un animal mare. Pentru a-l educa, este necesar să aplici o anumită presiune asupra lui în ceea ce privește animalul din el și nu în ceea ce privește omul din el. Eu vreau să dezvolt un om și vreau să limitez animalul … iar animalul este sălbatic.

Un copil ar trebui să știe că el este cuprins din două părți: binele și răul, iar noi vrem să limităm răul.

Remarcă: Eu anticipez comentariile ofensive pe Twitter …

Comentariul meu: Nu contează. Care este diferența dacă sunt sau nu comentarii ofensive? Cel mai important, spune adevărul și apoi se va realiza după o vreme.

Întrebare: Deci concluzia ta este că părinții și educatorii trebuie să fie educați?

Răspuns: Desigur. Este necesar să crești părinții înainte să crești copiii. Altfel părinții își vor creste copiii lor chiar și mai rău decât ei, înșiși.

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 4/9/19

Scurte sfaturi din Cabala – 2/3/19

Întrebare: Poate un gând despre o persoană să schimbe întreaga lume?

Răspuns: Din păcate, nu, pentru că atunci acea persoană ar schimba întreaga noastră lume. Acest lucru nu se poate întâmpla. Toți împreună trebuie să ne conectăm dorințele și doar atunci vom avea gândurile corecte care vor schimba lumea. Principalul lucru este dorința

Întrebare: Intenția conduce dorința și gândul?

Răspuns: Da. Administrează atât dorințele, cât și gândurile. Dar intenția apare numai după apariția dorinței în sine. Când dorința este procesată prin gândire, apare o intenție și, datorită acesteia, acțiunea are loc.

Întrebare: Există o legătură între gânduri și lumina reformatoare?

Răspuns: Desigur. Lumina reformatoare vă influențează și trezește anumite gânduri în voi. Dar totul depinde de modul în care reacționezi la ele.

Întrebare: Ce câștig dacă atribui toate gândurile și dorințele Creatorului? Care ar trebui să fie răspunsul corect la aceste gânduri și dorințe?

Răspuns: Veți câștiga o conexiune cu adevărata sursă a tuturor gândurilor și dorințelor voastre. Mai întâi te conectezi corect la sursa și apoi totul depinde de ceea ce vrei de la ea, de cum și de ceea ce dai înapoi, cât și de ceea ce ceri și de ce fel de dorință ridicați.

Întrebare: Cum se traduce în simţire, gândul că „nu există altceva în afară de El”?

Răspuns: Numai prin eforturile voastre, aspirațiile voastre, în mod constant, să încercaţi să simţiţi că „nu există altceva în afară de El”, fiindcă Creatorul vă conduce complet și că legătura voastră cu El să fie absolută și completă, trecând prin toate celulele corpului vostru.

Întrebare: Cum putem să ne asigurăm că Îi oferim plăcere Creatorului?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă aduc plăcere prietenilor, înseamnă că dau plăcere Creatorului.

Întrebare: Și dacă am vedea cum funcționează imediat gândurile noastre?

Răspuns: Nu, asta nu se va întâmpla niciodată. Trebuie să mă gândesc doar la faptul că lucrez în grupul potrivit, în care toată lumea se va uni într-o singură masă și cum această masă va deveni omogenă, îmbinată fără nicio identificare și unde dorințele și intențiile noastre sunt supuse unui singur scop: atingerea Creatorul, singura și unica putere.

Observaţie: La început, mintea mea percepe cu plăcere Creatorul ca un ideal al binelui, fără nici un defect. Dar, imediat, există contactul cu realitățile urâte ale acestei vieți.

Comentariul meu: Corect. Totuși, trebuie să fiu gata să percep aceste realități urâte ale vieții ca fiind îndreptate spre mine, pentru a le corecta. Nu sunt nimic mai mult decât atât!

Din Lecția de Cabala în limba rusă 2/3/19

Apucaţi frânghia de salvare – Grupul

Munca cea mai importantă a unei persoane este de a adăuga la ascensiune, lipsa măreției Creatorului pe care a simțit-o anterior, în timpul coborârii. Aceste stări sunt numite descendente, tocmai pentru că dispare măreția Creatorului  – nu există un Creator între noi. Vrem să adăugăm în ascensiune, lipsa pe care am simțit-o în coborâri.

Este clar pentru noi că ambele, ascensiunile și coborârile, vin de Sus și nu depind de o persoană. Singurul lucru care depinde de noi este cum să lucrăm cu ambele stări, adică să conectăm minusul, lipsa măreției Creatorului în mine, cu plusul, măreția Creatorului, care strălucește asupra noastră acum, în timpul ascensiunii. Eu, însumi trezesc lipsa măreției Creatorului, încercând să o simt, să o evaluez, să o măsor și să o adaug la ascensiune, la sentimentul măreției Creatorului pe care îl primesc acum.

Aceasta este munca unei persoanei, orice altceva vine de Sus. Trebuie să învățăm această artă de evaluare a urcărilor și coborârilor, numai cu privire la Creator și nu cu un alt sentiment. Trebuie să simțim cu întreaga noastră ființă, profunzimea separării de Creator, absența controlului Său și, de asemenea, în ce fel ne umple această măreție a Creatorului, pentru a munci între acești doi poli.

În timpul zilei, ar trebui să încercăm să trăim numai în funcție de un singur parametru: măreția Creatorului, verificând dacă este mai mică sau mai mare și să nu acceptăm diminuarea ei. Verific în permanenţă intensitatea și caracterul măreției Creatorului, care mă umple astfel încât acesta să fie singurul lucru care mă conduce în viață. (Minutul 0:25)

Toată viața mea ar trebui examinată numai cu privire la măreția Creatorului. Acesta este modul în care verific toate cuvintele și acțiunile mele, încercând să simt din ce în ce mai mult măreția Creatorului. Este singurul meu obiectiv; totul este secundar. Treptat, întreaga lume își pierde importanța și intru într-o altă lume, o altă dimensiune, unde sunt conectat cu cea superioară. (Minutul 23:10)

Măreţia Creatorului este evaluată prin măsura în care mă determină să-mi iubesc prietenii. Este scris: „De la iubirea ființelor create, la iubirea de Creator”. Dar, de ce ar trebui să iubesc ființele create? Aceasta este pentru că vreau să aduc mulțumire Creatorului. Creatorul este scopul; El este primul și datorită Lui am nevoie de iubirea pentru ființele create, pentru prieteni.

Creatorul este cauza, dar implementarea este în grupul în care trebuie să ating iubirea de prieteni. Prin urmare, Creatorul devine mijlocul. Odată ce ating iubirea de prieteni, mă pot concentra pe iubirea pentru Creator. (Minutul 24:50)

Și, de îndată ce simt că nu mai există Creatorul, printre toate gândurile mele, apuc imediat frânghia de salvare: grupul. Împreună, trecem prin urcări și coborâri, ca și cum am pluti pe o plută, pe o mare aspră. O parte se ridică și cade, apoi cealaltă parte și ne menținem echilibrul între noi. Împreună, ne gândim cum să menținem echilibrul general și încercăm să simțim starea fiecăruia dintre noi, care se simte cel mai bine, într-o situație atât de instabilă. Viața noastră depinde de asta.

Există un sentiment comun al măreției Creatorului în grup și, prin urmare, urcările și coborârile noastre devin comune. Fiecare investește rolul său în grup, astfel încât să ne ridicăm în mod constant. Fiecare dintre noi se ridică și cade, înclinând pluta pe valuri, așa că avansăm.

Acesta este jocul nostru cu Creatorul: stăm pe o parte, Creatorul de cealaltă parte și egoismul creat de El în mijloc. Păstrăm pluta în echilibru, încercând să ne conectăm într-o singură inimă.

Încercăm să ne ținem de Creator, în centrul grupului, astfel încât măreția lui să ne țină și să ne unească. Creatorul se află în centrul plutei și se joacă cu noi. Depășim ambele perturbări externe: valurile vieții, pietrele de sub apă și cele interne, echilibrând în permanență sentimentul comun al măreției Creatorului, ținându-l între noi. El trebuie să fie primul și ultimul, adică primim totul de la Creator și ne întoarcem constant la El, în munca noastră. (Minutul 39:10)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/24/19, Să învățam de la coborâri, în starea de ascensiune

 

Sistemul de scriere dintre Baal HaSulam şi Ramak

Întrebare: Care este diferenţa în sistemul de scriere, dintre Baal HaSulam și Ramak?

Răspuns: . Există o mare diferență între ele. De fapt, Ramak a explicat totul din perspectiva răspândirii luminii, în timp ce Ari  a explicat din perspectiva corectării Kelim, a vaselor și a dorințelor. Și, fiindcă noi suntem o dorință, sistemul lui Ari este mai aproape de noi.

Iar în ceea ce privește pe Baal HaSulam, el este ca și continuarea lui Ari, ceea ce face ca scrierile sale să explice același sistem al ecranelor.

Din Lecția de Cabala în limba rusă Kabbalah, Lesson în Russian, 03/10/19

Să vezi prin grupul de zece

Nu este așa de dificil: trebuie să vă alăturați structurii numite grup de zece. Prin includerea corectă, mă pregătesc pentru întâlnirea cu Creatorul. Mă uit în grupul de zece ca printr-o lupă, concentrând-o asupra Creatorului și încep să-L văd și să-L percep.

Acesta este un sistem simplu: eu – grupul de zece – Creatorul. Dacă vreau să-L descopăr mai mult, atunci am nevoie de un dispozitiv mai mare, numit „grup de zece”, adică un număr tot mai mare de detalii implicate în concentrarea și îndreptarea spre o singură inimă. Creatorul se va revela pe Sine, Însuși, mai mult.

Acest lucru merge mai departe, până când toate cercurile, toți participanții se adună într-un Kli comun, al întregii omeniri. În consecință, Creatorul va fi descoperit pe deplin celor care s-au anulat pe sine în faţa grupului de zece, în faţa HaVaYaH, construită de El din toți locuitorii acestei lumi.

Prin urmare, este scris: „Ca și cum M-ați fi făcut.” Creatorul nu există prin Sine, ci doar ca rezultat corect al tuturor participanților la revelarea Lui. Acest dispozitiv este la dispoziția noastră și suntem obligați să îl folosim fără a fi tulburaţi de orice altă lucrare. Tot ce se întâmplă trebuie să fie investit în crearea acestui instrument, grupul de zece, pentru a descoperi Creatorul, prin el. (Minutul 0:20)

Lucrând la conexiunea noastră, realizăm iubirea față de vecinul nostru, ca faţă noi, înșine. Și, prin aceasta, se poate atinge deja dragostea față de Creator, concentrându-ne toate dorințele și aspirațiile, prin grup, către Creator. Acesta este modul în care conectăm întreaga creație împreună, care este concentrată în grup și atinge adeziunea cu Creatorul. De aceea, în primul rând, este necesar să realizăm dragostea față de vecinul nostru și numai atunci vom putea spune: „Ascultați, Israel, Domnul, Dumnezeul nostru, Domnul este unul”, conform legii: „Israelul, Tora și Creatorul sunt una”, adică o persoană, grupul și Creatorul.

Noi facem un instrument din grup pentru descoperirea Creatorului. Este similar cu ochelarii, cu care trebuie să ajustăm claritatea pentru a vedea scopul dorit. Toate punctele noastre de vedere ar trebui să se concentreze într-un punct, astfel încât să privim direct spre Creator.

Dacă nu urmărim de la început Creatorul, atunci nu avem nimic asupra a ce să ne concentrăm. Atât timp cât grupul nu se concentrează, atunci nu văd în spatele lui, Creatorul, numit „vino și vezi” (Bo-Re). Pentru a „veni” și a-L „vedea”, trebuie să păstrez totul împreună: eu, Creatorul și grupul, concentrat asupra Lui.

Este imposibil să creezi concentrarea în grup dacă nu-mi imaginez Creatorul din spatele lui. În caz contrar, nu am de ce să mă concentrez, căci Creatorul ar trebui să fie primul. Dar cum este posibil să ne concentrăm asupra Creatorului fără un grup? Către ce pot regla lentilele? Eu sunt cel care răsucește lentila, provocând claritatea. (Minutul 5:15)

Pentru a concentra grupul, trebuie să-mi imaginez Creatorul, adică proprietățile ideale ale dăruirii și iubirii. Apoi, încerc să văd grupul ca un instrument, o lupă, ochelari, cu care mă concentrez clar asupra acestor calități, concentrându-ne toate aspirațiile asupra lor. Deși avem dorințe diferite, totuși le concentrăm pe un singur scop, unindu-le într-o singură dorință și esență.

Nu ne concentrăm asupra vreunui obiect îndepărtat, ci ne imaginăm că, Creatorul se revelează în noi: „vino și vezi.” Nu ne concentrăm asupra Creatorului, Însuși, ci asupra Kelim-urilor noastre, unde Creatorul va fi revelat. Toată această muncă are ca scop realizarea unei conexiunii corecte a dorințelor (Kelim) noastre în grup.

Dacă ni se pare că nu avem succes, atunci înseamnă contrariul. Devenim mai apropiaţi și ajungem mai aproape de Creator și, prin urmare, dezvăluim în noi, înșine propria noastră împraştiere, cu o tot mai mare claritate. Trebuie să cerem Creatorului să ne ajute să ne unim, să dezvăluim similitudinea în continuă creștere a intențiilor noastre, în ciuda diferențelor din dorințe, mereu crescânde. (Minutul 21:35)

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/30/19, Grupul de zece este o HaVaYaH unică si completă

Conectează-te cu Shechina

Dacă faceți o estimare corectă, adevărata, va deveni imediat clar că nu vă puteți ruga pentru voi, ȋnşivă. La urma urmei, prin aceasta mă despart de sufletul comun în care locuiește Creatorul,  de Shechina. Cerând pentru mine, mă scot singur din Shechina. Este nevoie să ne rugăm pentru toți și, în măsura în care pot să mă conectez cu Shechina și să mă includ în această unire, voi simți că Shechina este acolo unde trăiește Creatorul și unde Îl pot descoperi și unde pot să mă apropii și chiar să fiu în adeziune cu EL. Totul depinde doar de modul în care mă lipesc tot mai mult la Kli-ul general.

De aceea, ruga pentru tine, însuţi este echivalentă cu tăierea ta de la sursa vieții. Pur și simplu, nu o simțim și intrăm ȋn confuzie. Dar o persoană care vede sistemul înțelege că este foarte simplu și că Creatorul se află în interiorul lui. Trebuie să cerem doar un singur lucru: să aparținem acestei Shechina, adică sistemului în care suntem toți incluși, dar pe care nu-l realizăm din cauza ascunderii. Este o prostie să cereţi pentru voi, ȋnşivă, pentru că, prin această cerere, o persoană se distanțează de bine. (Minutul 1:50)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 7/1/19, „Un grup de zece este o singură HaVaYaH unica”

Pregătirea începe dimineața

Întrebare: Este corect să mă pregătesc în avans pentru a fi într-un singur gând despre Creator, grup și grupul de zece? Să presupunem că mâine începe săptămâna obișnuită de lucru. Stiu că dacă nu mă pregătesc, atunci ziua normală de lucru, cu toate problemele ei, doar îl vă îndepărta.

Răspuns: Pentru ce te pregătești este treaba ta, decizia ta. Dar pregătirea este tot timpul necesară în orice lucru și nu contează pentru ce. Dacă o persoană face ceva, ea trebuie să se pregătească pentru asta.

De îndată ce te trezești, cel mai bun lucru este să iți direcționezi toate gândurile la faptul că nu este nimeni în afara de El, apoi toată ziua ta va fi dedicată în principal numai întăririi unității cu Creatorul, care te controlează în mod absolut, în orice fel și în orice moment. Apoi, în interiorul acestui lucru, tu poți insera toate problemele pământești.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/3/19

 

O persoană trebuie să-și exprime iubirea

Baal HaSulam scrie că, în viitoarea societate corectată, fiecare națiune își va menține tradițiile corporale, deoarece acestea au ieșit din diferite rădăcini spirituale ale celor 70 națiuni. Ar trebui să existe dragoste în relațiile dintre oameni, dar forma sa externă exprimată va corespunde mentalității fiecărei națiuni. Cel mai important, o persoană ar trebui să-și exprime dragostea și, în acest sens, să nu-și urmeze propria sa părere și înțelegere, ci percepția iubirii față de o altă persoană și să se adapteze la ea. Astfel, dacă eu, un evreu, vreau să-l tratez pe un francez, pentru care mâncarea cea mai delicioasă sunt broaştele, atunci voi căuta broaște kosher pentru el. (Minutul 10:40)

Suntem obligați să ne unim, dar nu din cauza fricii de Creator sau de guvern, ci din cauza conexiunii integrale revelate în natură, din ce în ce mai mult și în fiecare zi. Iar dacă abordăm o astfel de conexiune, ne vom simți bine, iar dacă nu, atunci ne va fi rău. Natura ne cere să ne unim și nu avem unde să scăpăm de ea.

Astăzi există teama de pericolul dispariției iminente a vieții pe pământ din cauza încălzirii climatice, a găurilor de ozon și a concentrațiilor mari de gaz metan din atmosferă. Dar toate astea nu se vor întâmpla, ne vom sufoca, dar nu vom muri. Vom fi nevoiți să trecem prin toate suferințele, până când vom îndeplini termenii naturii. Dacă unitatea este încorporată în rădăcina creației, în scopul său final, atunci vom ajunge cu siguranță la ea, iar singura întrebare este prețul pe care îl vom plăti pentru asta. (Minutul 12:40)

Legea societății viitorului constă în faptul că toată lumea va primi necesitățile existențiale pentru a da o 100% din ei, înșiși, pentru a servi societatea, trăind pe picior de egalitate cu toți. Aceasta este legea garanţiei reciproce (Arvut) implementată în formă corporală. Suntem obligați să o respectăm, dar nu prin sistemul socialist sau prin convingerile filozofice, ci prin legea naturii, pe care trebuie să o împlinim. Iar dacă nu o vom îndeplini, atunci va fi foarte rău pentru noi, dar vom fi totuși obligați să ascultăm, însă numai primind lovituri. De aceea, avem ocazia să mergem pe calea luminii (Achishena).

Se anticipează că în cincizeci de ani Pământul va fi lipsit de viață, ars și nu va exista ozon, nici oxigen și nici viață. Dar nu trebuie să ne facem griji cu privire la stratul de ozon și să lăsăm această preocupare în grija Creatorului. Noi trebuie să avem grijă să punem în aplicare legile pe care le putem îndeplini, adică legea iubirii vecinului. Prin aceasta, vom pune întreaga natură în ordine.

În următorii ani, vom vedea cum toate încercările noastre de a normaliza mediul prin îngrijirea florilor, copacilor, plantelor, dispariția recifurilor de corali și interzicerea pescuitului sunt inutile. Putem decide că de acum încolo nu vom face nimic care ar putea dăuna lumii, iar mâine vom descoperi tot mai multe probleme: criza financiară, prăbușirea societății.

Natura trebuie să ne conducă la decizia de a ne uni. Prin urmare, ne vom sufoca fără oxigen, arde sub găurile din stratul de ozon, vom suferi din cauza erupțiilor vulcanice și a uraganelor, dar numai pentru a ne da seama că nu există altă alegere, că numai prin conexiunea noastră putem să calmăm natura.

Omenirea este cel mai înalt nivel al existenței în natură. Suntem cu toții conectați împreuna și dacă ajungem la echilibru la nivel uman, atunci toate celelalte niveluri se vor echilibra automat, de Sus în jos. Dar dacă ura și confuzia domnesc la nivelul nostru cel mai înalt, indiferent cât de mult investim în nivelurile inferioare, care încearcă să păstreze mediul, nimic nu va ajuta. Nu va conta cât de multe comisii deschidem sau cât de mulți bani investim, totul va fi inutil. Doar un singur lucru va ajuta și, anume, garanția reciprocă între noi, educația socială corectă. (Minutul 17:00).

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala 6/19/19, Construirea Societății Viitoare

 

Manuscrisele nu ard

Întrebare:  De ce a ars Baal HaSulam aproximativ 50 de articole, cum ar fi „Ultima generație” și „Pacea în lume”? Ce am pierdut?

Răspuns:  Nu pot spune ce am pierdut. El pur și simplu nu a terminat majoritatea acestor articole, pentru că i-a fost interzis să le publice.

Există mulți adversari ai Cabalei. În zilele noastre vedem și pe Internet cât de mulți oponenţi rău intenţionaţi avem. Dar acest lucru nu ne împiedică să diseminăm.

La acel moment, diseminarea a fost imposibilă. O cerere a fost depusă la mandatul britanic, care era atunci responsabil de țară, iar lui Baal HaSulam i s-a interzis publicarea articolelor sale. De aceea, el a spus: „Acesta este un semn sigur că nu ar trebui să scriu”.

Este o rușine, desigur, pentru că am pierdut o cantitate masivă de material unic. Cu toate acestea, probabil așa a trebuit să fie. În caz contrar, ar fi fost prea mult material pentru noi și nu am fi știut ce să facem.

Întrebare:  De ce spuneți adesea că arderea manuscriselor este și o revelație?

Răspuns:  Faptul este că atunci când un Cabalist scrie și apoi își arde scrierile, înseamnă că acest lucru a fost deja scris în lumea noastră, deja a răsunat, a fost citit și trecut prin simțirea omului. Adică, forța superioară s-a realizat în acea persoană. Dacă a fost deja realizat în cineva, simțit de el, atunci aceasta va fi realizabilă şi de către alții. După aceea, el poate arde totul, fiindcă nu mai contează.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 3/10/19