Category Archives: Munca interioara

Câte nume are Creatorul?

Întrebare: Ce înseamnă „Numele Creatorului”, câte denumiri are Creatorul?

Răspuns: Tot ceea ce există în Univers sunt denumirile Creatorului, pentru că tot ceea ce experimentăm noi vine de la El. Dacă vorbim despre culori, sunete, forme, etc., toate sunt manifestări ale Creatorului.

Întrebare: Atunci de ce este scris în cărțile de Cabala că, Creatorul are 72 de nume?

Răspuns: Asta este altceva. Este în funcție de disponibilitatea dorinței tale de a fi similar cu Creatorul. În proporție de această similaritate, poți începe să-L simți. Cea mai mare simțire a Creatorului este exprimată în 72 de nume, care reprezintă manifestarea Sa generală la un nivel înalt.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 21/01/18

Iubire pentru iubire

Întrebare: Iubirea este cel mai puternic sentiment pentru care merită să trăiești. Ce crezi despre ea?

Răspuns: Sunt de acord. Ea satisface omul pentru o vreme.

Întrebare: Asta înseamnă că iubirea nu poate fi un etern înțeles al vieții?

Răspuns: Sigur că nu. Se sfârșește viața se sfârșește și iubirea. Hormonii se schimbă și obiectul iubirii se schimbă. Fiecare om poate avea multe astfel de iubiri nebune pe parcursul vieții.

Întrebare: Este iubirea cea mai mare plăcere, deasupra puterii, a banilor, etc?

Răspuns: Depinde de om. Unor oameni le plac banii, pentru alții iubirea pentru iubire este mai importantă, o iubire din hormoni, cum ar fi muzica, etc. Este vorba de nevoia interioară a omului.

Întrebare: Omul vrea mai mult să fie iubit decât să iubească?

Răspuns: În lumea noastră, satisfacerea nevoilor hormonale este numită iubire. Totul începe și se sfârșește în interiorul omului. Nu este vorba despre cineva din exterior. Dacă am vreun fel de nevoie hormonală în relația cu acesta din exterior, atunci sunt atras de el, iar dacă nu am această nevoie, atunci nu sunt atras.

De aceea, iubirea la nivelul corporal nu are nimic de-a face cu Spiritualitatea. În Cabala, cea mai mare plăcere este iubirea pentru Creator.

Întrebare: Dacă, după Cabala, sensul vieții este obținerea iubirii pentru ceilalți, înseamnă că rostul vieții este iubirea?

Răspuns: Nu. Rostul vieții este obținerea rădăcinii iubirii tale adevărate, adică obținerea Făcătorului tău. Și asta înseamnă obținerea adevăratei iubiri pentru ceilalți și, de la iubirea pentru ceilalți, la iubirea pentru Creator.

A iubi pe Creator înseamnă să te bucuri de faptul că El te umple.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 28/01/18

Profesorii înarmaţi

Întrebare: Senatul din Florida a votat o lege, susţinută de majoritatea voturilor, care să permită profesorilor să poarte arme. Unde va duce asta? Dacă un profesor decide să înceapă să tragă?

Răspuns: Nimic nu poate fi făcut în legătură cu asta. Nu se poate înlocui o educaţie adecvată cu nimic. Putem să construim încă o mie de închisori, dar nu va ajuta. Singurul lucru eficient este educaţia şi nimeni nu face asta. Este o problemă universală.

Întrebare: Ce trebuie să se întâmple pentru ca necesitatea unei educaţii adecvate să găurească inima ca o schijă, să forţeze oamenii să înceapă să facă ceva în legătură cu asta?

Răspuns: Numai realizarea că fără educaţia adecvată, o persoană doar aduce răul asupra lui şi a altora. Trebuie să se realizeze într-o asemenea măsură încât să se ia în calcul cât de multă suferinţă, bani şi toate celelalte ne costă, încât să fim pregătiţi să fim reeducaţi.

Prima cerinţă pentru educaţia corectă este studiul naturii umane. Trebuie să familiarizăm oamenii cu asta prin mass media, în şcoli, peste tot.

Întrebare: cum putem depăşi un munte de înţelegeri greşite?

Răspuns: Acesta este zidul care stă în calea umanităţii. Dar nu există cale ocolitoare.

Întrebare: Creatorul poate să schimbe dintr-o dată gândirea unei persoane?

Răspuns: Nu poate. Nu are dreptul! Întreaga creaţie ar fi neînsemnată. Este o metodă a corecţiei în interiorul tău – lucrează cu ea. Dacă nu o cauţi tu însuţi, să o realizezi cu seriozitate în tine şi să te calibrezi pe tine însuţi şi societate, atunci nu vei obţine următorul nivel de educaţie.

O persoană trebuie să înţeleagă că dacă nu se schimbă, nici el și nici lumea nu vor avea un viitor bun şi viaţa va fi plină de suferinţă pentru copiii lui şi pentru toată lumea.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 3/13/18

Un suflet similar cu sistemul creaţiei

Sufletul comun, care a fost unul şi conectat, a fost divizat după spargere în multe părţi; noi trebuie să adunăm şi să conectăm aceste părţi pentru a revela Creatorul prin ele.

Diferenţa dintre vasul original şi cel reconstruit după spargere este aceea că spargerea a revelat calităţi noi care anterior nu erau aparente. Datorită lor, sufletul s-a spart şi prin corecţia lor se revelează calităţi în plus ale Luminii, opuse acestor dorinţe sparte. Şi, în acest mod, noi analizăm internalitatea Creatorului, care a creat acest suflet şi pe care îl corectează cu Lumina Lui.

Dacă nu ar fi fost spargerea şi corecţia, noi nu am fi simţit nimic mai mult decât a simţit primul om, Adam, înainte de păcat, adică doar o stare de micime (Katnut) Nefesh/Ruach de Ruach. Şi după spargere şi corecţie noi revelăm Lumina completă de NRNHY, adică noi aderăm la Creatorul Însuşi, ajungem la echivalență de formă cu El, adică îi înţelegem căile şi înţelepciunea întipărită în creaţie.

Aşadar, este imposibil să evităm spargerea şi corecţia. Sfârşitul corecţiei este un punct inclus iniţial în planul creaţiei.

Sufletul trebuie să se corecteze conform cu întregul sistem al creaţiei, care include în el toate lumile lui Adam Kadmon şi ABYA. Sufletul este cea mai interioară parte a întregului sistem al creaţiei, ceea ce înseamnă că, prin corecţia noastră, trebuie să obţină aceeaşi formă ca toate lumile superioare, care conţin trei părţi: cap-corp-extremităţi (Rosh-Toch-Sof) și, apoi, cele trei linii şi un număr mare de forme complexe.

După ce se conectează împreună, diferenţele nu dispar, deoarece “iubirea acoperă toate păcatele”. Sufletul corectat ține în el tot egoismul, toate aceste dorinţe şi contradicţii imense. Tot ceea ce a existat anterior este păstrat, nimic nu este şters. Chiar, din contră, manifestările negative ne ajută să revelăm Lumină, avantajul a ceea ce este revelat din întuneric.

Este o muncă mare înainte noastră; până la urmă, Adam nu a avut cap, corp şi extremităţi – a fost, pur şi simplu, un corp poziţionat pe un nivel care a fost umplut cu Lumina Hassadim. El a fost născut circumcis ca un înger, în starea de micime (Katnut). Un bebeluş nu are inteligenţă şi nu poate sta în picioare, ci poate doar să stea culcat, adică are capul pe acelaşi nivel ca şi corpul.

Şi noi trebuie să punem acest suflet stricat pe picioarele sale, în poziţia dreaptă a unei persoane. Aşadar, în munca noastră, noi selectăm părţile sufletului care aparţin de cap şi de corp şi clarificăm rolul fiecăreia. Toate părţile sufletului după spargere sunt deja pregătite pentru corecţie, dar noi trebuie să invităm Lumina superioară și, astfel, să aflăm locaţiile spargerii, pe care aceasta să le corecteze.

Aceia care vor fi atraşi de munca spirituală vor fi numiţi capul lui Adam, sufletul comun. Şi restul sunt părţile corpului său. De aceea, Israel, adică “aceia care tânjesc direct spre Creator” sunt numiţi “capul meu” (Li-Rosh).

Aleşi să lucrăm fără nicio recompensă

Oamenii virtuoşi sunt aceia care lucrează pe trei linii, sunt în capul sufletului şi pot face analize şi corecţii, prin transmiterea Luminii prin ei înşişi, către dorinţele stricate, pentru ca ele să devină corectate, adică conectate şi alăturate lui, astfel creându-se un Partzuf complet.

Noi trebuie să fim de acord și, astfel, să fim oameni virtuoşi, deoarece nu este constrângere în spiritualitate. Aşadar, noi vom primi lovituri de sus, până ne vom da consimţământul pentru a face această muncă şi ar trebui să fim de acord din întreaga inimă. Prin lovituri, începem să înţelegem ce este bine şi ce este rău pentru noi şi, prin urmare, suntem de acord.

A fi un mare preot (Cohen) înseamnă să nu primeşti nicio recompensa pentru muncă: el corectează întreaga lume şi îi aduce pe toţi mai aproape de Creator aşa încât toată lumea este conectată cu El şi împlinită de Lumina infinitului, iar el nu primeşte nimic pentru asta. Asta se numeşte munca marelui preot, Cohen.

Cohenul nu are pământ, nici proprietate, ci numai munca pură pentru Creator, din care nimic nu rămâne pentru el. Recompensa lui este numai în a avea putere pentru muncă, pentru a continua să muncească şi să aducă încântare Creatorului. Asta este dăruirea pură !

Fiecare persoană din lume, în care Creatorul a trezit o scânteie spirituală, aparţine de oamenii virtuoşi şi trebuie să lucreze pentru corecţia lumii. Mulţumită faptului că noi ne conectăm între noi şi ajungem la “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, noi ajungem la iubirea pentru Creator şi trebuie să tragem omenirea după noi. Asta este misiunea noastră; până la urmă, am primit o dorinţă pentru această muncă şi nu este altă alegere – trebuie să realizăm această dorinţă.

Lumea este divizată în aceia cărora Creatorul le-a dat această dorinţă şi aceia cărora El nu le-a dat-o. De ce ne este dată nouă această dorinţă, nu ştim. Va deveni clar mai târziu, dar nu va fi important, deoarece toţi cei care îşi împlinesc misiunea lor sunt absolut egali – totul se rotunjeşte într-un cerc şi fiecare atinge toate gradele în sus, până la cel mai înalt strămoş al nostru, Moise. 1

Din a treia parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/9/18, scrierile lui Baal HaSulam, “Garantia reciprocă”, punctul 28

1 Minutul 3:30

 

Trambulina pentru dăruirea fără interes

Ceea ce este cel mai important este să simţi nevoia pentru ajutorul Creatorului. Ne naştem complet deconectaţi de forţă superioară, ca animalele şi nu simţim nevoia pentru Creator. El nu este inclus în niciuna din dorinţele noastre egoiste. În întreaga noastră existenţa din această lume, noi nu găsim nicio nevoie pentru ajutorul de la Creator.

Încercăm să construim întreaga lume, toate sistemele sale, societatea şi mediul înconjurător, doar prin puterea egoismului nostru. Încercăm să punem stăpânire pe natură ca să ne fie mai confortabil şi să punem totul în serviciul nostru. Acesta este modul în care ne dezvoltăm. Egoismul nostru ne împinge în direcţia complet opusă faţă de Creator. Dacă chiar avem nevoie de Creator, asta este pentru a profita de El. Oamenii au încercat să obţină sprijinul forţelor naturii, cum ar fi soarele şi lună. Dacă există o putere chiar şi mai mare, atunci ar fi bine s-o aducem în serviciul nostru, pentru propriul beneficiu.

Totuşi, când vorbim despre nevoia de ajutor de la Creator, asta înseamnă ceva complet diferit. Nu este ca şi cum vine Creatorul şi ne furnizează umplerile plăcute egoiste, senzaţiile bune şi o viaţă confortabilă. Toate presupusele practici “spirituale” care oferă unei persoane sentimentul că este separată de grija de sine, sunt de asemenea îndreptate spre a se simţi mai bine şi mult mai confortabil, liberă de ingreunarea experienţelor egoiste. Acesta este doar un mod mai viclean de folosire egoistă a tuturor forțelor naturii, care includ și forța superioară.

Înţelepciunea Cabala este unică în faptul că cere o anumită cantitate de răbdare din partea cuiva faţă de anticiparea ajutorului de la Creator. Trebuie să fii răbdător şi să încerci să vezi lucrarea Creatorului asupra ta, ascultând cu atenţie la vocea ta interioară. În acest mod persoana va începe gradual să descopere că se gândeşte constant la sine : că-i lipseşte împlinirea, înţelegerea şi succesul. Unde este Creatorul care mi-a fost promis, care ar trebui să mă umple ?

Există necesităţi naturale care apar în noi toţi. Trebuie să trecem peste aceste etape pe drumul spre adevărata corecţie. Creatorul Însuşi trezeşte în noi aceste întrebări şi cereri, până când obosim să ne gândim la noi înşine. Vom dispărea din cauza imposibilităţii de realizare a planurilor noastre egoiste şi vom începe să sperăm că vom primi împlinirea, dacă ne direcţionam gândurile spre direcţia opusă, spre singură direcţie posibilă – Creatorul.

Este încă o intenţie egoistă, dar noi începem deja să descoperim că împlinirea poate veni numai din grija faţă de aproape, faţă de prieteni. Aceasta este dăruire de dragul primirii, însă este totuşi un mare progres spre spiritualitate. Disperaţi să ne umplem de cunoaştere, realizări, senzaţii, gânduri, “eu, eu, eu!”, noi începem să simţim că este o oportunitate să ne umplem dacă ne gândim la prieteni sau la Creator. Dacă nu este nicio împlinire în primire, poate aceasta să fie în dăruire, prin grija faţă de aproape ?

Aceasta este dăruire egoistă, dar eu totuşi ies parţial din mine şi încep să mă includ în ceilalţi. În orice caz, mă gândesc la ce au nevoie, pentru a le oferi şi, prin asta, să mă umplu pe mine. Aici se naşte o nouă atitudine şi o nouă muncă : toţi au grijă de ceilalţi, văzând că asta este singurul mod în care se pot împlini pe ei înşişi. Subconştient, încă ne gândim la noi înşine, dar noi deja am înţeles că fără prieteni nu vom fi împliniţi. De asemenea, nu mai încercăm să-i folosim pe ceilalţi direct pentru propriul beneficiu. În schimb îi folosim indirect, încercând să le facem bine, deoarece dăruirea ne bucură.

Vedem că aceasta este singura noastră şansă pentru succes. Dacă, în loc să primesc, dăruiesc şi am grijă de ceilalţi tot timpul, atunci eu voi fi împlinit prin această grijă. Asta se numeşte “dăruire de dragul primirii”. Salvarea mea faţă de propriile mele probleme este în gândurile faţă de Creator: ele mă deconectează de neliniştea constantă faţă de mine, de goliciunea interioară, de neajutorare şi de dubii.

În acest mod, începem să simţim oportunitatea de a ne ridica deasupra raţiunii şi să ajungem la dăruire. Chiar dacă, încă dăruiesc de dragul meu, asta este deja o trambulină spre dăruirea pură. Multora le lipseşte răbdarea şi nu aşteaptă ca, Creatorul să aibă grijă de ei, aducându-i spre un tip de dăruire pură, adică dăruire de dragul dăruirii.

Ar trebui să înţelegem că acest tip de dăruire pură diferă de dăruirea egoistă din lumea corporală, în timp ce, aceasta din urmă, nu poate fi numită deloc dăruire, deoarece încă vine din dorinţa de a primi mai mult, deşi printr-o rută alternativă.

Așa că, după o mare dezamăgire, putem trece la dăruirea de dragul dăruirii, asigurându-ne că este imposibil să fim împliniţi prin mijloacele primirii. În acest mod vrem să scăpăm de aceste dorinţe și să punem capăt acestei abordări faţă de viaţă. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/25/18, lecţie pe tema: “Descoperim nevoie pentru ajutorul Creatorului în grupul de zece” (Pregătire pentru Congresul “Toţi ca Unul” din New Jersey, 2018)

1 Minutul 0:00 – 18:00

 

Ce determina nivelul unui suflet?

Întrebare: În ceea ce priveşte dezvoltarea unui suflet, este o dezvoltare a dorinţei de a primi Lumina Creatorului?

Răspuns: Da. Creatorul doar dăruieşte. Noi putem doar să primim. Prin primirea de dragul dăruirii, schimbăm primirea în dăruire. De aceea, o calitate a primirii cu intenţia de dăruire se numeşte un “suflet”.

Întrebare: Ce determina nivelul unui suflet?

Răspuns: Există cinci lumi spirituale – Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut şi Adam Kadmon – după care este lumea Infinitului. Fiecare are 25 de nivele de dobândire în ea, aşa că sunt 125 de nivele în total.

Ele vin din integrarea Luminii şi a dorinţei; aşadar, noi, pur şi simplu, menţionăm acest fapt.

Nivelul unui suflet este determinat de număr, adică de puterea dorinţei mele de la 0 la 125.

Puterea dorinţei este determinată de locul în care mă aflu. Dacă sunt capabil să pun intenţia corectă pe dorinţa mea, atunci Lumina Creatorului intră în ea şi toate cele trei componente – Lumina care mă umple, intenţia mea şi dorinţa mea – vor fi numite un “suflet”.

Întrebare: Ce tipuri de suflete sunt acolo, dacă se spune că sunt nivelurile mineral, vegetal şi animal?

Răspuns: Acestea sunt pur şi simplu nişte gradaţii care nu au nicio importanţă pentru noi. Nu ar trebui să te gândeşti că este suflet animal într-un animal, un suflet uman într-o persoană şi un suflet inanimat într-o rocă. Înseamnă că fiecare dorinţă conţine cinci componente: mineral, vegetativ, animat, vorbitor şi universal.

Pe baza acestui lucru, noi spunem că “Sufletul lui s-a aşezat într-un animal sau într-o plantă”. Acestea nu sunt nimic altceva decât niveluri ale dorinţei. La fel cum eu am o dorinţă de a consuma, să spunem, 100 de grame dintr-un lucru şi un kilogram din altul, tot aşa este și diferenţa dintre dorinţă la nivel animat şi la cel vorbitor. Acestea sunt, pur şi simplu, nişte nume simbolice, care nu au nicio conexiune cu lumea noastră.

Într-adevăr, totul este reglementat cu precizie, numit şi divizat cantitativ, conform nivelurilor de energii, de putere.

Din lecţia de Cabala în rusă 1/14/18

Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?

Întrebare: Care este înţelesul principiului Cabalist: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?”. Pare să fie aşa de corporal …

Răspuns: Omul este egoist. Doar egoul lucrează în interiorul nostru, el ne împinge întâi să facem totul pentru noi înşine. Şi apoi acelaşi egoism, realizând că cea mai bună aplicare a sa este în dăruirea pentru ceilalţi, ne conduce să facem totul de dragul altora.

Rezultă în orice caz că: „Dacă nu eu, atunci cine?”. Cum altcumva pot să fiu conectat cu toţi ceilalţi pentru a le dărui, să lucrez în beneficiul lor, dacă nu prin egoismul meu? Nimic nou nu se petrece, se schimbă doar tehnica de aplicare a egoului.

Mai mult, munca pentru ceilalţi nu se face de dragul unui individ, ci de dragul întregului sistem; când voi înţelege că este ceva universal, voi începe să mă implic în el şi, prin urmare, prezentul şi viitorul meu depind numai de măsura implicării mele în acest sistem.

Aici, totul se petrece în mod diferit de felul în care ni se spune în lumea noastră: „Haideţi să trăim împreună şi să punem totul într-un singur vas”, în timp ce fiecare se gândeşte cum să smulgă din el orice iese din el, cu o consecinţă mică. Studiind Cabala, noi revelam sistemul naturii şi înţelegem că existăm în el într-un mod complet, într-un mod interconectat.

Aşadar, dăruind sistemului universal, îmi dau mie însumi şi fac asta în cel mai bun mod posibil, etern şi perfect. Dacă eu, aparent, iau ceva pentru mine, asta merge împotriva sistemului şi văd că îmi fac rău mie însumi. Rezultă că egoismul lucrează în ambele direcţii: bună şi rea.

„Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” este cea mai sănătoasă atitudine, deoarece omul ştie că trebuie să facă şi să câştige ceva. Întrebarea este legată doar de cum îşi foloseşte egoismul. De aceea, Cabala, în ebraică, înseamnă „ştiinţa primirii”. Explică în ce mod să primim tot binele, dreptatea, eternitatea şi perfecţiunea care există în lume.

Întrebare: Cum combinăm abordările: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” şi „Nu este nimeni în afară de El”? Acţionăm în mod consecutiv sau simultan?

Răspuns: Trebuie să acţionăm simultan, deoarece noi toţi suntem într-un singur sistem, în care Creatorul este activat de cererea unei persoane, iar persoana este activată de Creator. Rezultă că noi suntem parteneri, dar din diferite direcţii ale creaţiei: noi ne naştem de jos, iar Creatorul este de Sus, iar sistemul de conexiuni dintre noi se numeşte „lumi”.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/3/17

De ce depinde durata de viață a unui om?

Întrebare: Ce determină speranța de viață la diferiți oameni?

Răspuns: Contează? Este într-adevăr un dar să trăiești mult?

Merită să trăiești, atâta timp cât poți rezolva problemele serioase pentru care ți s-a dat viață. Și, de îndată ce această posibilitate se scurge și exiști doar pentru a-ți servi corpul animalic, atunci nu mai merită să trăiești. Dar, nu noi dispunem asta; prin urmare, este interzisă reducerea speranței de viață sub absolut orice formă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 31/12/17

O HaVaYaH

Creatorul a creat un sistem HaVaYaH, iar apoi l-a spart pentru a oferi fiinţelor create oportunitatea de a se apropia de El şi acesta a fost divizat în multe sisteme individuale. Până la urmă, pentru a obţine esenţa Creatorului, calităţile Lui, caracterul, comportamentul, dăruirea şi atitudinea Lui faţă de noi, trebuie ca noi, gradual, să Îl revelăm de la lucrurile simple până la unele din ce în ce mai complexe.

Primul HaVaYaH este doar un punct şi apoi acesta creşte: Ibur, Yenika şi Mochin. Acesta este finalul realizării primului HaVaYaH, iar apoi începe cel de-al doilea, ceea ce înseamnă că primul HaVaYaH este dublat, ca noi să putem să simţim mai bine Creatorul. Deja este o nevoie pentru o conexiune reciprocă dintre Creator şi fiinţă creată: întregul sistem începe să crească de la o picătură de sămânţă.

Creatorul tot timpul se ascunde şi ne îngreunează inima, iar noi trebuie să depăşim acest lucru şi să descoperim Creatorul din spatele tuturor lucrurilor. De fiecare dată aceste sisteme individuale HaVaYaH (grupuri de zece) se conectează din ce în ce mai mult şi se adună într-un singur HaVaYaH.

Universul s-a născut dintr-o singură scânteie în Big Bang şi de acolo s-a extins în toate direcţiile. Acum, piesele acestui HaVaYaH se reîntorc din toate aceste direcţii şi se reconectează împreună. De fapt, această separare există numai în relaţie cu noi, iar noi învăţăm cum să conectăm numărul infinit al părţilor într-un singur principiu „Nu este nimeni în afară de El”.

Vedem că, în măsura în care lumea noastră avansează, cu atât mai mult toate sistemele sale, fabricile şi ştiinţele devin conectate. Înţelepciunea Cabala revelează în mod clar dovada că nimic altceva nu există în afară de un singur HaVaYaH.

Este ca şi cum în această lume am face abstracţie de la comportamentul său de pe diferite nivele, care sunt studiate de fizică, chimie, biologie, zoologie şi luăm în consideraţie numai legile în sine, apoi avem matematica care descrie formulele relaţiilor dintre toate părţile, dintre toate dorinţele.

Indiferent la ce nivel se conectează aceste părţi – la nivelul inanimat, vegetativ, animat sau chiar la nivelul vorbitor, în minte şi în inima – peste tot lucrează aceleaşi formule. Şi, prin urmare, după multe căutări, noi începem să vedem cum totul se adună într-un singur zece.

Trebuie să ne gândim la el chiar acum şi să încercăm să tratăm întreaga creaţie ca un grup de zece. Pentru Creator nu există diferenţă între departe şi aproape – pentru El toţi sunt egali şi totul se conectează într-un singur întreg. Şi noi trebuie să încercăm să ne raportăm la fiinţa creată în acelaşi mod, să devenim mai sensibili faţă de prietenii care sunt departe, care nu sunt în aceeaşi cameră, țară sau continent.

Totul este inclus în vasul sufletului. Pentru mine, toate punctele din inimă, pe care le-a ales Creatorul şi pe care le-a tras spre El, sunt inseparabile faţă de mine însumi, ca propriul meu suflet sau chiar şi mai importante. În acest mod, toţi ne vom uni într-un grup de zece.  1

Corecţia se petrece de la uşor la greu, aşadar cele mai uşoare dorinţe sunt selectate primele: 2000 de ani + 2000 de ani + 2000 de ani (HBD – HGT – NHY). Primele generaţii au dobândit cu uşurinţă Tora şi corecţiile, deoarece ele au fost mai puţin egoiste şi nu aveau nevoie de mulţi ani de muncă grea pentru acest lucru.

Totuşi, noi, cei mai egoişti, suntem cei care revelam cea mai mare Lumină, deşi se manifestă în dorinţele uşoare. Apoi toate acestea se rotunjesc într-un singur zece, însă pentru moment noi facem munca şi suntem în întuneric, iar Lumina se manifestă în Kelim (vasele) străbunilor.

Ne numim „ultima generaţie” dintr-un motiv bun. Noi într-adevăr aparţinem chiar de ultimele dorinţe, cele mai grosiere şi cele mai grele dorinţe incluse în corecţie. Totuşi, trebuie să fim mândri că ni s-a dat oportunitatea de a atrage cea mai mare Lumina în Kelim ale străbunilor.

Trebuie să înţelegem că facem o muncă măreaţă, deşi nouă ni se mare minusculă şi prin asta noi atragem marea Lumină, care este absolut invizibilă pentru noi, deoarece este revelata în Kelim de deasupra noastră. De unde putem să luăm motivaţia pentru muncă, dacă noi nu avem conexiunea cu gradul străbunilor, unde Lumina este revelată prin eforturile noastre?

Aceasta este o problemă, aşa că noi trebuie doar să continuăm „ca un bou faţă de greutate şi ca un măgar faţă de încărcătură”, până când totul se conectează într-un zece, cel puţin în mod aproximativ, aşa încât iluminarea de pe gradele superioare să ajungă la cel mai de jos grup de zece al nostru. Aceasta nu se întâmplă dintr-o dată. Există zece Sefirot ale Luminii directe, zece Sefirot ale Luminii reflectate şi în fiecare Sefira există zece Sefirot orizontale şi aşa mai departe.

Va dura foarte mult timp până când toate aceste Sefirot se vor împrăştia de sus în jos, iar prin ele s-a făcut înaintea noastră corecţia, cea mai slabă Lumină de Nefesh va curge spre noi. Era mult mai uşor să se ajungă la spiritualitate în timpul lor. Aşadar, ei sunt numiţi părinţii, iar noi suntem numiţi copiii, ultima generaţie. 2

Tragedia din deşertul Arava

Toţi ar trebui să încerce să vadă şi să simtă ca această pierdere s-a întâmplat în propria lor familie, a copilului tău. Apoi vom înţelege cât de departe suntem de a fi conectaţi. După toate acestea, când am aflat despre această tragedie, noi am fost supăraţi şi îngrijoraţi, însă cu toate acestea am mers la somn, am luat micul dejun în acea dimineaţă ca în mod obişnuit. Aceasta nu este deloc durerea care a afectat acum familiile adolescenților care și-au pierdut viața. Dar de ce nu simţim exact la fel? Nu suntem suficient de conectaţi, deoarece, de fapt, toţi ar trebui să simtă o asemenea durere ca şi cum şi-ar fi pierdut propriul copil.

Toate tragediile din lume se întâmplă deoarece Creatorul trebuie să fie revelat acum când a venit momentul, dar noi nu Îl revelam. Asta este suferinţă. 3

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/27/18, lecţie pe subiectul „Conectăm întreaga lume într-un singur zece” (Pregătire pentru congresul din New Jersey 2018 „Toţi ca Unul”)

1 Minutul 0:30-9:15
2 Minutul 11:45
3 Minutul 63:30

 

Își amintește sufletul viețile trecute

Întrebare: De ce nu-și amintește sufletul experiențele din viețile pământene trecute?

Răspuns: Sufletul își amintește totul foarte bine, fiindcă starea lui curentă este determinată de stările anterioare prin care deja a trecut.

Absolut totul este determinant. Nu se petrece nimic întâmplător.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 31/12/17

Pagina 3 din 37912345...Ultima »