Întrebare: Dacă am existat inițial la nivel spiritual, de ce am fost coborâți în abisul egoismului?

Răspuns: Pentru că să avem liber arbitru.

Întrebare: Dar nu avem liber arbitru și atunci când ne iubeam?

Răspuns: Bineînțeles că nu. Acest lucru s-a întâmplat sub influența luminii, care îți arăta întregul univers și dependența ta completă de ceilalți.

Ai realizat programul de creație într-un mod complet automat. Erai ca o ființă neînsuflețită, acționând instinctiv, ca un animal corectat, bun.

Dar acest mecanism este necesar pentru a-ți oferi calitatea de dăruire, calitatea de a-ți iubi aproapele, astfel încât să înțelegi ce este în creație. Pentru a face acest lucru, trebuie să fii plasat între două forțe opuse și, cu ajutorul lor, să începi cumva să alegei ce este mai bine, ce este mai rău, de ce, pentru ce.

Astfel ai deține cunoașterea, analiza și sinteza tuturor tipurilor de fenomene. Atunci te vei cunoaște pe tine însuți și din tine, Creatorul.

Întrebare: Nu l-am simțit pe Creator înainte?

Răspuns: Nu. Te-ai simțit doar pe tine, ca și cum ai fi în El ca un făt în pântecele unei mame care îndeplinește absolut toate comenzile ei, este complet sub controlul ei, dar în același timp, nu este nimeni și nimic.

Te anulezi atât de mult, încât aceste câteva kilograme ale corpului altcuiva, care se află în interiorul corpului mamei, nu sunt resimțite de ea ca un element nedorit. Deși avem întotdeauna o reacție de respingere a unui corp străin, acest corp nu se simte străin, ci dimpotrivă, este iubit și dorit. Imaginați-vă cât de mult este creat de natură invers față de ceea ce există în lumea noastră!

Starea materială a dezvoltării intrauterine este similară cu starea spirituală. Dacă am putea acum, la nivelul la care ne aflăm, să ne anulăm în mod conștient în raport cu spiritualitatea și să ne dăruim complet acesteia, am începe să o simțim, dar într-un volum minim, ca viață spirituală intrauterină minimă.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt 5 fapte despre iubirea spirituală?“

1) Realizarea iubirii spirituale și a conexiunii spirituale nu poate avea loc decât deasupra senzațiilor de ură și respingere. Dacă îi iubim pe ceilalți fără a fi construit iubire deasupra urii și respingerii, atunci nu este iubire spirituală.

2) Este scris despre realizarea iubirii spirituale în Tora, că „Iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbe 10:12).

3) Realizarea spirituală necesită menținerea regulii „Iubirea va acoperi toate crimele” și că nu putem păstra iubirea fără a simți „crimele”, adică ura și respingerea altora. Atitudinea față de iubire și ură trebuie, așadar, să fie egală ca importanță. Atingem spiritualitate între amândouă și, prin urmare, cei care doresc să atingă spiritualitatea trebuie să poziționeze în fața lor în mod egal iubirea și ura, sau conexiunea și respingerea.

4) Egoul uman, care este o dorință de a se bucura în detrimentul altora, este cauza sentimentului de ură și respingere față de ceilalți; este o calitate „anti-spirituală”. Dezvoltarea iubirii spirituale necesită, așadar, să simțiți că ura și respingerea iluminează în respingerea spiritualităţii de către ego-ul nostru, apoi să luăm o decizie de restricționare a ego-ului și apoi mai presus de ego, să dezvoltăm o atitudine de iubire și conexiune cu ceilalți. Mai mult, o astfel de atitudine trebuie să fie constantă, unde să simțim iubire și ură simultan și să alegem iubirea mai presus de ură. Este diferit de lumea noastră fizică, în care iubim și urâm în momente diferite. Păstrarea împreună a acestor calități ne câștigă acces la simțirea eternității.

5) Dezvoltarea și descoperirea iubirii spirituale deasupra urii și respingerii sale opuse este „arta” spiritualității. În limbajul Cabalei, se exprimă după cum urmează: că un Partzuf spiritual (o entitate sau identitate spirituală) își ia Aviut (dorința egoistă grosieră), care este o senzație de ură și o lipsă completă de conexiune cu ceilalți, și printr-un Tzimtzum (restricție) a dorinței egoiste, Partzuf-ul se ridică deasupra Aviut-ului pentru a se conecta – valorile ridicate ale conexiunii mult mai mari ca importanță decât înclinația egoistă naturală – și în măsura opusului dintre calitățile iubirii / conexiunii și urii / respingerii este descoperit noul Partzuf, mai înalt, mai spiritual și mai dăruitor: atât prin Aviut (dorința egoistă grosieră) dedesubt, cât și prin Zakut (puritate) deasupra.

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala din 27 ianuarie 2021. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce un comportament este aprobat social și altul este condamnat? Care este originea normelor morale?

Răspuns: Egoismul, cât de benefic este pentru societate.

Întrebare: Bătrânii consideră întotdeauna că tinerii sunt imorali. Tu ce crezi?

Răspuns: Cred că tinerii parcurg propria cale de dezvoltare, ceea ce îi duce la o dezvoltare morală chiar mai înaltă decât generația anterioară.

Întrebare: Cum ar trebui evaluată moralitatea din punctul de vedere al evoluției: ca un set de reguli culturale inventate sau altceva?

Răspuns: Moralitatea este relația noastră reciprocă în organismul unic al sufletului pe care trebuie să o evaluăm, să o definim și să o îndeplinim.

Întrebare: Animalele au standarde morale?

Răspuns: Nu sunt morale, ci instinctive, naturale.

Întrebare: Care este diferența dintre conceptele de moralitate, etică și spiritualitate din punctul tău de vedere?

Răspuns: Niciuna. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite corect, atunci toate sunt la fel.

Întrebare: Există vreo diferență între moralitatea masculină și cea feminină?

Răspuns: Nu. Acest lucru este exprimat doar la nivel animat de îndeplinirea acestor condiții morale și nimic mai mult.

Întrebare: Ce părere ai despre oamenii etici, morali care respectă toate regulile?

Răspuns: Îi tratez ca pe niște copii.

Întrebare: Ai făcut vreodată ceva care să contravină standardelor tale morale?

Răspuns: Evident, da.

Întrebare: După părerea ta, ce este cel mai probabil să stimuleze comportamentul moral al oamenilor?

Răspuns: Exemplul.

Întrebare: Ce ar trebui să fie mai mare: interesele statului exprimate în reglementările legale sau viziunea omului asupra propriei lumi, viziunea sa asupra comportamentului corect într-o anumită situație?

Răspuns: Opinia publică. Trebuie să mă supun, chiar dacă sunt în conflict cu aceasta.

Întrebare: Cum afectează moralitatea și etica inteligența umană?

Răspuns: În măsura în care pot fi ghidat de etica și moralitatea mediului și a spațiului meu personal, în această măsură merg direct la cel mai înalt obiectiv.

Întrebare: Este posibil să ai o astfel de stare în societate atunci când având grijă de tine este considerat imoral?

Răspuns: Tot ceea ce nu este în beneficiul societății este imoral.

Întrebare: Care crezi că ar putea fi moralitatea publică a viitorului în țările dezvoltate?

Răspuns: Țările dezvoltate sunt acelea care dezvoltă și adaptează constant și în mod consecvent „iubește-ți aproapele” drept cea mai înaltă lege a dezvoltării societăților lor.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 10.09.2020

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo mândrie în Creator?

Răspuns: Creatorul nu are proprietăți inerente ființelor umane, deoarece El nu are nicio dorință de a primi. El a creat în mod special mândrie, invidie și ură în noi, astfel încât să putem realiza corect dorința de a primi. Aceasta este corecția.

Întrebare: Deci, mândria este o stare normală?

Răspuns: Aceasta este o proprietate foarte bună, dacă este utilizată corect. Cel mai important lucru este scopul, care determină mijloacele. Mândria, invidia și rușinea sunt toate mijloace. Asta spune: „Inima lui va fi mândră pe calea către Creator”.

Cu alte cuvinte, pot fi mândru de faptul că sistemul superior m-a ales pentru a-i atrage pe alții împreună cu mine.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 22.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul se așteaptă să ne unim de fiecare dată din ce în ce mai corect peste întunericul din ce în ce mai mare care crește zi de zi. Nu ne temem de acest întuneric și ne putem susține deja unul pe celălalt, așa cum se spune: „Fiecare își ajută prietenul ”.

Singur, fără prietenii mei, nu aș putea urca. Uneori venim la clasă complet goi, fără nici o sclipire în inimile sau în capul nostru. Dar când ne angajăm în munca cu ceilalți, primim o trezire de la ei.

Și acest lucru este corect. Nu vă fie frică sau rușine de asta. Acesta este ceea ce se numește centrul creației, când eu, gol, deziluzionat și incapabil să fac ceva, primesc forță din conexiunea cu prietenii mei și încep să mă trezesc ca prin respirație artificială.

Trebuie să ne simțim din ce în ce mai dependenți de grupul de zece care ne dă viață. Fără grupul de zece nu există viață, ci doar existența animalelor condamnate la moarte.

Acest perioadă a vieții în corpul animalului ne este dată pentru crea un canal de la fiecare dintre noi la centrul grupului de zece și între toate grupurile de zece la centrul lor comun până când totul este conectat împreună cu generațiile de cabaliști din trecut. Treptat, cu toții ne vom strânge într-un singur punct în centrul lui Adam HaRishon. Este ca și cum am întoarce înapoi covorul care a fost desfășurat pentru noi, și astfel vom atinge măreția Creatorului.

În acest mod ne putem înțelege dependența faţă de alții, pentru că salvarea noastră este doar grupul de cei zece. Toți cei care eșuează în conexiune sunt aruncați în viața animal și cine știe dacă au șansa de a se întoarce.

Prin urmare, este necesar să se întărească conexiunile în grupul de zece cât mai mult posibil. Și să cadem în fiecare zi în tot mai mult egoism, dar conexiunea de ieri ne va ajuta astăzi. Când sunt în cădere, rămân cu o înregistrare (Reshimo) din conexiunea de ieri cu prietenii mei, care mă reînvie și construiește fundamentul pentru o nouă stare spirituală.

Prin urmare, coborârile nu sunt mai puțin importante decât ascensiunile, deoarece avantajul luminii este dezvăluit din întuneric. Cu cât întunericul este mai mare, cu atât este mai mare lumina și, la joncțiunea dintre lumină și întuneric, ni se descoperă măreția și importanța Creatorului, țesute din amândouă, ca în: „Eu sunt Domnul și nu mai există altul. Cine formează lumina creează şi întuneric. ”

Din Lecția zilnică de Cabala din 03.02.2021, „Măreția Creatorului din cei Zece” (Pregătirea Convenției 2021)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Medicii ne sfătuiesc să plângem o dată pe săptămână. Se spune că lacrimile ameliorează stresul psihologic. Când plângem, endorfinele, care ne lipsesc, sunt eliberate. De asemenea, se spune că durerea fizică este stinsă. Corpul produce encefaline, care sunt analgezice naturale. Transpirația și lacrimile ajută la eliminarea toxinelor dăunătoare din corp, iar lacrimile ajută la scăderea tensiunii arteriale. ”

Se pare că ar trebui să plângem mai des. Poți explica asta?

Răspuns: Cu siguranță. Există multe lacrimi, chiar în procesul de plâns, în acest mic stres interior pe care lacrimile îl poartă.

Aceasta este purificarea. Un bărbat strigă.

Întrebare: Trebuie să plângi până la capăt și, după aceea, este în pace?

Răspuns: Nu este ușor. Cu atât mai mult pentru bărbați. Se întâmplă doar uneori când au loc acțiuni speciale interesante, când simți că dezvăluie ceva. Dar acestea nu sunt lacrimile femeilor.

Întrebare: Lacrimile bărbaților sunt diferite de cele ale femeilor?

Răspuns: Absolut. Aici devine clară o graniță între bărbați și femei – o femeie nu poate plânge din motive masculine sau un bărbat din motive feminine. Nu este nimic de făcut aici. Prin urmare, suntem doi și nu unul singur. Lacrimile noastre sunt diferite. Avem sisteme diferite! La un mascul, trece prin creier, iar la o femeie prin inimă și uter.

La un bărbat, trece puțin prin inimă, dar mai ales prin creier. La o femeie – prin inimă și în principal prin uter. Lacrimile trec prin aceste sisteme, care se numesc masculin și feminin.

Un bărbat plânge când își dă seama de ceva special și conștiința sa despre acest lucru special se îmbină cu sentimentele sale pentru asta. O femeie plânge când toate acestea trec prin sistemul ei. La urma urmei, sunt oameni complet diferiți. Sunt din lumi diferite!

Întrebare: Atunci ce înseamnă legătura dintre aceste lumi?

Răspuns: Nu se conectează. Se unesc numai în Creator atunci când se ridică deasupra lor pentru a-și dezvălui rădăcina comună unică. Numai acolo se pot uni, dezvălui Creatorul și fiecare se dezvăluie cu adevărat în celălalt.

Prin urmare, există o atracție atât de specială între noi, opozitatea acestor sexe și așa mai departe. Acesta este un sistem de relații foarte complex.

Întrebare: Uniunea reală apare acolo – în Creator?

Răspuns: În cer, așa cum se spune.

Întrebare: Nu ești o persoană sentimentală, dar când vorbim despre profesorul tău Rabash, văd foarte des cum ochii tăi se umezesc brusc și cât de diferit devii. De ce?

Răspuns: Nu pot face nimic în acest sens. Pentru că rădăcina sufletului meu este în el, de aceea sunt diferit.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Psihologul rus Mihail Labkovsky oferă cinci sfaturi părinților pentru creșterea unui copil încrezător.

Primul este „Fii generos cu lauda, dar laudă corect. Nu „Ești cel mai bun, uite ce frumos ești, nu precum colegii tăi de clasă.” Mesajul tău ar trebui să fie că este minunat pentru că este el sau ea, nu pentru că el sau ea este cel mai bun dintre cei mai buni.”

Răspunsul meu: Aşa este corect. Desigur, nu ar trebui să insuflăm ideea de superioritate asupra altora la un copil; mai degrabă copilul ar trebui să simtă că merită ceva pe cont propriu și nu că este mai bun decât alții. Că ar trebui să fie mare, grozav, încrezător, amabil și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu ar trebui să-l comparăm cu alții și nici măcar să nu-i atingem „eul”?

Răspuns: Da. Standardele ar trebui să fie abstracte, nu superioritate față de ceilalți.

Comentariu: De fiecare dată am fost motivat când mi s-a spus „Uite ce tare e Sasha în clasa respectivă. Poți face la fel. Haide!” Încurajăm copiii în acest fel. Ce e în neregulă cu asta? Nu înțeleg.

Răspunsul meu: Acest lucru transformă o persoană într-un egoist. Competițiile sunt bune atunci când fac o persoană mai bună decât altele în beneficiul altora. Cu toate acestea, acest tip de competiție este doar pentru suprimarea altora.

Întrebare: Încep să mă gândesc involuntar, la suprimarea acestui Sasha?

Răspuns: Da. De ce să devin mai bun decât el? Aș prefera să-l minimalizez și așa nu va trebui să fac nimic cu mine.

Întrebare: Este acesta un răspuns natural al egoismului?

Răspuns: Da. Trebuie să-i arăt copilului că este necesar să lucrezi asupra ta pentru a fi mai bun și nu să suprimi pe altcineva pentru a fi deasupra lui.

Comentariu: Al doilea sfat este: „Dacă un copil a comis o infracțiune, nu vorbiți despre copil, ci despre faptă. Fapta este rea, iar copilul este bun. Sper că ai aruncat deja din vocabular cuvinte precum strâmb, prost și nerușinat”.

Răspuns: Aceasta este o mare problemă pentru mulți părinți care accentuează dur că copilul nu poate face nimic, că nu are valoare; acest lucru îl privează de un sentiment de încredere, siguranţă și posibilități interioare. Este foarte important să păstrezi acest lucru la un copil.

Mulți dintre noi suntem vinovați de acest lucru. Punem presiune asupra copilului, îi spunem: „Nu meriți nimic, uite cum trebuie făcut. De ce nu poți?” și așa mai departe. Adică îl facem un omuleț absolut nesigur. Crește în acest fel și nu poate scăpa de asta toată viața.

Întrebare: Dar dacă el, de exemplu, comite o faptă rea?

Răspuns: Atenuează asta. „Ai făcut acest lucru incorect, într-un mod greșit. Poate că nu ai putut să o faci diferit. Vezi acum cum se poate face diferit.” Ca să poată învăța din asta și să aibă încredere.

Întrebare: Adică să nu atingi copilul și micul său „eu”. Principiul cel mai important este să nu atingi „eul”?

Răspuns: Da. Sunt oameni, exact ca cei care trăiesc pe planeta noastră, fără încredere interioară, „uciși” de părinți, oameni care au fost privați încă din copilărie. Pentru a se apăra cumva, fac probleme, dorind să se ridice cel puțin puțin peste toată lumea. Cu toate acestea, ei nu știu cum să facă acest lucru pentru a se simți normal.

Pentru asta, ei trebuie să-i suprime pe ceilalți, să-i distrugă pe alții și așa mai departe. Dacă iei pe cineva care ucide, îi torturează pe alții, conduce o bandă, vei vedea de ce i s-a întâmplat asta.

Veți privi în copilăria sa și veți vedea cum acolo a fost desfigurat în același mod.

Comentariu: Al treilea sfat: „Nu-l compara niciodată cu nimeni, chiar dacă comparația este în favoarea lui. Aceasta este calea directă către narcisism. Iar narcisismul este distrugerea stimei de sine de la bază. Adică, stima de sine este distrusă la pământ. Copilul riscă să crească ca o persoană care se compară mereu cu alții și va suferi că cineva este mai bun decât el”.

Răspunsul meu: Da. Cu toate acestea, trebuie totuși să ne asigurăm că copilul are o idee despre ce este perfecțiunea. Și trebuie cumva să se evalueze în raport cu această perfecțiune.

Întrebare: Este nevoie să îi dăm copilului un fel de standard?

Răspuns: Da, dar nu în raport cu ceilalți. Standardul nu ar trebui să fie o persoană, ci o calitate.

Întrebare:  Cum îi putem explica copilului calitatea la care ar trebui să aspire?

Răspuns: Odată se făcea cu ajutorul unor zei sau mari eroi. Cu toate acestea, astfel de exemple pot fi în ceva specific, particular, nu mai mult decât atât.

Întrebare: Ar trebui să fie o calitate? De exemplu, cum iubeai atunci, deci ar trebui să ajungem la aceeași iubire?

Răspuns: Da.

Comentariu: Al patrulea sfat: „Lăudați copilul nu pentru rezultat, ci pentru curaj și efort, pentru faptul că nu i-a fost frică și că a performat, provocat de el însuși în competiție, că a făcut un efort, a făcut tot posibilul. Acest lucru îl va învăța să se întrețină în viitor. Și, apropo, va contribui foarte mult la succesul său în viața adultă”.

Răspunsul meu: Da, este nevoie să îl susțineți și să-l inspirați. Indiferent de succesul său, el ar trebui să simtă că ești în spatele lui și ai încredere în el și să nu-i ceri nimic mai mult decât sȃrguința, efortul său.

Întrebare: Adică nu ar trebui să spunem: „Ai făcut bine, ai primit primul loc, ce medalie frumoasă”, nu?

Răspuns: Da. Nu face asta. Deloc. Este nevoie ca el să-şi fie autosuficient și fericit în acțiunile sale.

Comentariu: Dar noi suntem mândri de medalii.

Răspuns: Aceasta este societatea noastră, una atât de îngustă, egoistă, care aduce toți oamenii unul împotriva celuilalt, ridică concurența la astfel de niveluri, încât o persoană își dedică întreaga viață și sănătate acestui lucru. Și care este rezultatul? Vedem că acest lucru nu aduce fericire nimănui.

Întrebare: Înseamnă că, dacă un copil vorbește despre victoria sa, atunci principalul lucru pentru el ar trebui să fie cât efort a depus, cum s-a antrenat pentru asta?

Răspuns: Bineînţeles. În caz contrar, el va consuma droguri și va câștiga numai cu ajutorul lor. n asta ne transformă egoismul, pe fiecare dintre noi.

Comentariu: Apropo, acesta este un comentariu foarte precis. Toți acești steroizi anabolizanți, medicamente și orice altceva. Este deja imposibil să te uiți la sport, totul este clar acolo. Acum este o problemă cu privire la modul de ascundere a medicamentului, nu cum să nu îl iei.

Răspunsul meu: Da. Principalul lucru pentru ei este realizarea în comparație cu ceilalți. Cu excepția sporturilor de grup. Sporturile de grup sunt relativ atractive.

Întrebare: Asta pentru că acolo există o victorie a echipei?

Răspuns: Da. Un singur „eu” este atenuat printre mulți alții și, în general, opoziția unuia față de altul nu este aceeași cu opoziția individuală, faţă în faţă.

Întrebare: Dar ce spuneţi despre faptul că un jucător mai iese în evidență? De exemplu, Messi sau altcineva.

Răspuns: Asta este rău. La urma urmei, echipa a câștigat. Dar totuși, cel puțin în acest fel.

Comentariu:  Al cincilea și cel mai important sfat: „Tu însuți trebuie să ai încredere în tine. Părinții îmi scriu adesea: „Fac totul bine, laud, susțin, dar copilul arată nesiguranță tot timpul.” Bineînțeles, fiecare caz specific ar trebui analizat separat, dar dacă chiar faci totul pentru încrederea copilului tău și are o stimă de sine zero, aceasta este ceea ce se numește „Un apel de trezire pentru părinți”.”

Răspunsul meu: În orice caz, trebuie să îi arătăm copilului încrederea noastră în el, iubirea pentru el și că îl acceptăm așa cum este. Cel mai important lucru este să nu distrugi, să nu-i nivelezi „eu-ul” și să nu-i ceri victorii și mari realizări. Numai în acest caz îl poți face o persoană normală și sigură.

Întrebare: De ce un psiholog începe astfel: „Tu însuți trebuie să ai încredere în sine”?

Răspuns: Pentru că încerci să întruchipezi în copil ceea ce nu ai realizat tu singur.

Întrebare: Nu va funcționa chiar dacă „joc” în fața lui?

Răspuns: Nu.

Întrebare:  Dvs aveţi încredere în sine?

Răspuns: Nu. O persoană absolut încrezătoare este doar un idiot, trebuie să fie la nivelul unei pietre. Cu toate acestea, sunt încrezător că nu sunt încrezător, şi pot face doar în ceea ce trebuie să cred.

Comentariu: Asta nu este ușor.

Răspunsul meu: Nimeni nu spune că acest lucru se poate realiza. Dar ar trebui să aspirăm la acest lucru. Viața este despre aspirație.

Comentariu: În general, toată această cale se află în incertitudine, în tranziția către încredere și apoi din nou incertitudine.

Răspunsul meu: Întreaga cale se află în incertitudine, dacă te raportezi la absolut. Aceasta este încrederea ta. Deci, nu este nimic înfricoșător aici. Există o forță superioară, trebuie să știi cum poți să te poziționezi în raport cu ea și apoi câștigi încredere deplină. Nu în tine, ci în faptul că mergi cu El.

Întrebare: Că busola ta păstrează mereu această direcție?

Răspuns: Desigur. Atunci totul va fi foarte simplu. Ține-te ca un copil mic de mâna celui mare.

Comentariu: De a Învăţătorului.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă eşti împins în mod constant spre stânga sau spre dreapta?

Răspuns: Este intenționat, astfel încât să te ții mai strâns de El, astfel încât să puteți vedea unde mergeți cu El și astfel să învățați.

Sunteți depărtați de El și trebuie să vă țineți mai strâns și să vă aliniați calea cu El, în spatele Lui. În acest fel, învățați atât din vicisitudinile sorţii, cât și din reacția Sa la acea soartă.

Întrebare: Este această cale prin rațiune sau prin credință mai presus de rațiune?

Răspuns: Această cale este prin adeziunea cu cel superior. Îți arată două linii și tu trebuie să păşeşti între ele.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 09.03.2020

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deschiderea zonelor energetice, a chakrelor, a călătoriilor astrale și a meditației sunt practici spirituale fundamentale. De ce Cabala se limitează și le ignoră, de parcă tot ceea ce ține de magie ar fi fost îndepărtat special din ea?

Răspuns: Ceea ce există doar în capul tău, în misticism, în ideile și gândurile tale, nu se află în Cabala.

Cabala ar trebui să dea unei persoane un rezultat. Mai mult, acest rezultat trebuie testat prin experiență, în practică. Dacă acest lucru lipsește și există doar idei îndepărtate, atunci aceasta nu este știință.

Cabala vorbește despre cum ar trebui să ne schimbăm simțurile și face acest lucru în mod clar, într-o manieră reglementată, pas cu pas. Și în conformitate cu aceasta, vom simți o lume nouă în ele.

Ai putea spune: „Aceasta este și misticism”. Nu! Aceasta nu este misticism, deoarece aici calculez cât de mult îmi schimb egoismul, cât mă ridic deasupra acestuia, la ce nivel, cum și ce simt în același timp în următorul nivel al universului, care mi se dezvăluie mai sus de egoismul meu.

Și pot să mă întorc din nou și să mă ridic din nou. Iar celălalt face la fel și ne descriem asta unul altuia. Acest lucru este absolut real. Dar toate acestea trebuie simțite.

Multe științe se află la un nivel în care nu poți transfera nimic altui individ, fiecare trebuie să-l experimenteze cumva în sine.

Întrebare: Nu avem nevoie de călătorii astrale, meditație și deschiderea celui de-al treilea ochi?

Răspuns: În nici un caz! Personal, sunt o persoană foarte realistă din fire. Prima mea ocupație, chiar înainte de Cabala, a fost cibernetica biologică medicală. Nu-mi pot imagina că fac meditație: stând cu brațele încrucișate, cu ochii închiși și cufundându-mă în ceva.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” de la KabTV, 31.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă cineva devine altruist, cu siguranță vor exista și cei care ar dori să profite de asta. Cum pot evita să fiu folosit de cineva?

Răspuns: Ai dreptate. Din păcate, lumea de astăzi este așa.

Prin urmare, ne putem dezvolta proprietățile altruiste și le putem identifica, explora și implementa numai într-o mică societate închisă, unde putem avea încredere unul în celălalt.

Din emisiunea de pe KabTV  „Întrebați un cabalist”, din 31.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Transformȃnd ura în iubire”

Iubire, ură și tot ce există între ele. Așa este împărțită lumea noastră. Când urâm sau iubim, în corpul nostru au loc procese fiziologice similare – modificări ale ritmului cardiac, tensiunii arteriale, tensiunii musculare, secreții de acizi și hormoni – și doar un punct mic din creier distinge dacă ceea ce simțim este o atitudine de ură sau o atitudine de iubire. Ce anume trebuie să se schimbe în noi, astfel încât lumea să fie mai puțin cumplită și mai prietenoasă și mai iubitoare față de noi?

Dacă aș putea să pătrund în mine și să schimb cele mai interioare definiții ale mele, astfel încât atitudinea mea față de toți cei din jurul meu să devină o atitudine iubitoare, atunci întreaga mea viziune asupra lumii și experimentarea realității se vor schimba. Oamenii, lumea și totul mi s-ar părea că sunt un adevărat paradis pentru mine.

Vindecarea începe cu un diagnostic. Managerul nostru interior este o dorință de a primi plăcere și satisfacție, o dorință de a se bucura. Când privesc pe cineva cu plăcere, este pentru că simt iubire față de acea persoană și mă bucur și de bucuria acelei persoane. Dacă îl urăsc pe el sau pe ea, mă simt supărat. Acesta este adevărul oricât de neplăcut ar suna, chiar dacă suntem sau nu conștienți de atitudinea noastră. Pe de altă parte, când văd o persoană iubită suferind, împărtășesc acea durere, în timp ce dacă o urăsc pe cea care suferă, sunt fericit și consider că suferința este bine meritată pentru acea persoană.

Din aceasta putem concluziona că nu situația care are loc în fața noastră determină dacă ne bucurăm sau suferim, ci atitudinea noastră față de cei din jur

Dacă aș putea să pătrund în mine și să schimb cele mai interioare definiții ale mele, astfel încât atitudinea mea față de toți cei din jurul meu să devină o atitudine iubitoare, atunci întreaga mea viziune asupra lumii și experimentarea realității se vor schimba. Oamenii, lumea și totul mi s-ar părea că sunt un adevărat paradis pentru mine.

„Unul îi judecă pe alții după propriile sale defecte”, spun înțelepții. Ceea ce văd în orice moment în lumea din jurul meu este o copie a stării mele interioare, o proiecție – la fel ca într-un cinematograf 3D, a ceea ce este ascuns în mine. Nu există așa-numita formă a noastră „definită obiectiv”. Forma lumii este descrisă în fața mea în funcție de structura mea interioară, în funcție de dorințele, interesele și intențiile mele. În consecință, dacă aș putea cumva să corectez defectele din mine, adică atitudinea mea față de toată lumea și de tot ceea ce mă înconjoară, în aceeaşi măsură lumea mi s-ar părea mai corectată.

Există în natură o calitate a dăruirii și a iubirii, care umple totul, dar în prezent nu avem absolut nicio percepție a ei, deoarece suntem opuși acesteia, deoarece existăm într-o stare egoistă, care urmărește în mod constant propriul beneficiu. De îndată ce ne asemănăm naturii prin dezvoltarea atributelor sale de grijă și reciprocitate, vom începe să-i percepem adevărata formă și să dezvăluim bunătatea din spatele fiecărui aspect al vieții.

Schimbarea modului meu de experimentare a realităţii nu este o chestiune de a mă convinge la nivel psihologic, un fel de a-mi spune că nu este nimic în neregulă cu lumea, ci de a schimba perspectiva din care este construită experimentarea realităţii mele. Esența corectării implică o actualizare a acelui manager interior, care mă activează de la naștere numit dorința de a primi. Dorința egoistă, naturală de a primi plăcere și bucurie din mediu, trebuie înlocuită cu o dorință altruistă, supranaturală, de a influența pozitiv tot ceea ce mă înconjoară. Înțelepciunea Cabalei este metoda care face posibilă această tranziție esențială prin studiu și practică de grup. Treptat, pas cu pas, cu experimentare și control, această corectare transformatoare a atitudinii mele de la ură la iubire construieşte în viziunea mea o lume fără rău, o lume plină de oameni dragi. Și când ne dăm seama că totul este în mâinile noastre, se dovedește că este o rușine inutilă să așteptăm ca ceilalți să se schimbe în bine.

Pentru ilustrare: când am ură față de cineva, trebuie să-mi spun că nu persoana din fața mea este problema, ci puterea supremă a naturii care îmi trimite o invitație să mă conectez cu ea, și prin aceasta conexiune să mă asemăn cu calitățile sale, prin creșterea iubirii mai presus de orice ură. Când reușesc să lucrez asupra mea și să-mi corectez atitudinea față de fiecare imagine a realității care este dezvăluită, voi vedea că acele personaje rele, care au provocat atât de multă durere, dispar brusc și rămân doar iubirea și întregirea.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→