În lumea fizică, cel mai important lucru pentru a avansa este să deschizi poarta și să intri. Dar în ceea ce privește spiritualitatea este diferit, deoarece progresul este construit deasupra a tot ceea ce am trăit.
Prin urmare, poarta închisă nu este deloc vizibilă, pare a fi un zid solid. Omul simte că există un zid în calea lui și, brusc, apare o intrare în acest zid care îi permite să treacă.
Cu toate acestea, înainte de deschiderea porţii, era cu totul imposibil de văzut că în perete era o ușă închisă. Nu era niciun semn că există o deschidere în perete.
De aceea este atât de important să înțelegem ce sunt acest zid și aceste lacăte la intrări. Acum, întreaga lume se află sub cheie, în carantină. Acesta este, de asemenea, un fel de ascundere, care se dezvăluie din ce în ce mai mult, pentru ca noi să ne imaginăm ce înseamnă eliminarea încuietorilor, adică a revelației, și pentru a o invita cât mai repede posibil.
Simțim că suntem închiși, în întuneric, într-o lume îngustă și întunecată, dar vrem să dezvăluim forța superioară din ea și că nu există nimic în afară de aceasta, ceea ce înseamnă că această forță este cea care descrie tot ceea ce ni se întâmplă pentru noi.
Deci, nu contează în ce stare ne aflăm, principalul lucru este să încercăm să dezvăluim în ea această forță despre care se spune „Locuiesc printre proprii mei oameni”. Cel mai important lucru este să simțim că, în orice stare întunecată, suntem în conexiune cu Creatorul și să încercăm să fim în adeziune cuEl.
Rezultă că nu este nevoie să căutăm o ușă în zid. În locul în care ne putem ridica prin credință deasupra rațiunii, conform rugăciunii, cererii, dorinței noastre și invocând ajutorul forței superioare, deschiderea va apărea în perete și ne va permite să trecem; aşa cum s-a despicat Marea Roșie în timpul exodului din Egipt.
În locul în care ne unim în dorința noastră de a trece, găsim o deschidere și pătrundem prin ea.
Credința deasupra rațiunii este cea care deschide intrarea din zid. Zidul este egoismul nostru care ne separă de calitatea dăruirii. Stăm de o parte a zidului în lumea egoismului iar dincolo este lumea dăruirii, unde vrem să ajungem. Această trecere este realizată de credința deasupra rațiunii, adică, în măsura în care în starea mea actuală sunt capabil să-mi imaginez că zidul se deschide, intenția de dăruire este dezvăluită în interiorul dorinței mele egoiste. Aceasta va fi deschiderea.
Înțeleg că nu sunt capabil să dăruiesc, dar îmi doresc cu adevărat și sunt gata să fac orice pentru a ajunge la asta. Aceasta este ciocnirea dintre stările existente și cele dorite. Dacă ne anulăm unul în fața celuilalt pentru a ne conecta, creăm o calitate, care este aproape de dăruire și aceasta este rugăciunea noastră către Creator: să ne ajute, să ne deschidă intrarea, la trecerea de la calitățile de primire la calități de dăruire, parcă traversând Marea Roșie.
A găsi cheile tuturor încuietorilor înseamnă a conecta Malchut la Bina și a ajunge la deschidere. Cu toate acestea, aceasta nu este o revelare mecanică ci una emoțională.
Sentimentul că stăm în fața unei uși încuiate vine din faptul că ne integrăm în grup și încercăm să pătrundem în inimile prietenilor, pentru a ne conecta ca un singur om. Apoi descoperim că există un zid care ne împiedică să facem acest lucru.
De fapt, acest zid este Însuși Creatorul. Tot ce trebuie să facem este să presăm, să convingem, să cerșim și să ne rugăm cât mai mult posibil, până când se deschid toate lacătele și se îndepărtează pereții dintre noi.
Când încercăm să ne conectăm în grupul de zece, simțim că ceva ne îndepărtează, împiedicându-ne să ne conectăm într-o singură inimă. Există 125 de grade în simțirea unei inimi, fiecare dintre acestea cuprinzând trei etape: Ibur (Concepție), Yenika (Alăptare) și Mochin (Maturitate). Ar trebui să încercăm să străpungem gradul întâi, să ajungem la conexiune într-o singură dorință, astfel încât să fim împreună într-o singură inimă, într-un singur sentiment de unitate.
Aceasta este prima descoperire în spiritualitate când începem să acționăm ca o singură celulă spirituală, din care apoi vom crește. Este necesară o picătură de material seminal spiritual din care se va dezvolta corpul.
Există mai multe condiții pentru aceasta: să fie inclus în partea superioară (în grupul de zece), să se anuleze unul în fața celuilalt pentru a fuziona într-o singură celulă și, astfel să pătrundă în lumea spirituală și să înceapă să crească acolo. Cel mai dificil lucru este prima acțiune: să devii un embrion spiritual.
Fiecare inimă este închisă. Trebuie să deblocăm fiecare inimă și să le conectăm pe toate. Apoi blocăm întregul grup de zece cu o singură blocare numită restricție, ecran și lumină reflectată, care ne blochează într-o acțiune spirituală comună față de Creator.
Punem această restricţie pe conexiunea dintre noi și îi cerem Creatorului să nu ne lase să plecăm din grup și să rupem această conexiune și astfel ne conectăm cu forța superioară.
Rugându-mă pentru prietenii mei, rugându-l pe Creator să-i ajute, îmi rup lacătul inimii. Să mă rog pentru prieteni este un mijloc de a-mi frânge inima nesimțitoare.
Toate inimile noastre sunt încuiate cu încuietori egoiste și nu simt altceva decât egoismul lor. Nu pot debloca singur acest lacăt, pot doar să rog Creatorul să o facă.
Cu toate acestea, este și mai bine să te rogi pentru prietenii din grupul de zece, fiecare pentru ceilalți. Acest lucru este cel mai eficient, atunci când cer nu pentru mine, ci pentru alții, chiar dacă este o rugă formală.
La urma urmei, mă rugam mereu pentru mine: „Ajută-mă, fă asta pentru mine!” Și acum mă rog pentru alții ca și cum aș exista în grupul de zece doar pentru a mă ruga pentru prietenii mei, pentru a stabili o conexiune între ei și Creator. Acesta este singurul meu rol; nu vreau nimic în afară de asta, mă anulez complet, de parcă nu aș exista. Singurul meu scop este să ofer o conexiune de la Creator la cei nouă prieteni și de la aceștia la Creator.
Dacă încerc să construiesc astfel de relații, Creatorul va începe să aibă grijă prin mine de grupul de zece.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/25/21, „Spargerea barierelor la spiritualitate”
Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Dacă totul este în regulă în timpul convenției și toată lumea se integrează în toți ceilalți, iar apoi ești aruncat brusc și nu poți să simți conexiune cu prietenii, ar trebui să pleci sau ar trebui să îi ajuți să se integreze în acel moment?
Tu BiShvat (15 din Shevat) este o sărbătoare numită „Anul nou al copacilor”. În această zi, copacii încep să se trezească la viață în așteptarea verii, a Anului Nou.
Comentariu:
Întrebare:
În primul rând, trebuie să încerc să simt că nu există nimic înaintea mea decât această forță care aranjează fiecare moment al vieții mele.
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
A sparge bariera lumii spirituale înseamnă a sparge barierele din inima fiecărei persoane, care o împiedică să se conecteze cu ceilalți în