Category Archives: Munca interioara

Ascunderea ne învață cum să ne corectăm

Suntem într-o realitate specială care ascunde în întregime Creatorul. Dar dacă ne raportăm corect la ea, atunci prin toate nivelurile acesteia, adică mineral, vegetal, animal și uman, aflăm treptat că Creatorul dorește să-L descoperim.

Această ascundere ne învață cum să ne corectăm pentru a dezvălui Creatorul, nu pentru a rămâne în credință oarbă, ci pentru a atinge forța superioară în mod explicit și deschis, pentru a ajunge de la ascundere la revelație. Prin urmare, trebuie să percepem această lume ca pe o oportunitate de a-l dezvălui pe Creator. În spatele lumii materiale vom începe să dezvăluim lumea spirituală, descoperim numeroase niveluri ale acesteia, și de fiecare dată ne vom ridica de la ascundere la revelație.

Prin astfel de exerciții, organizate de Creator de la începutul creației până la sfârșit, câștigăm rațiune și senzații, învățăm cum se ascunde Creatorul și cum să-L dezvăluim, și prin ascundere și revelație înțelegem ce vrea El să ne spună.

Se știe că „avantajul luminii este perceput din întuneric”, dar întunericul este prima realizare. Numai în interiorul lui începem să dezvăluim lumina și Creatorul, să învățăm limbajul Său, literele – un punct, o linie, un cerc, un triunghi, o bară transversală – diferite forme de întuneric și lumină, dezvăluite una împotriva celeilalte.

În acest fel, dobândim treptat înțelegere și începem să vorbim cu Creatorul în aceeași limbă, să stăpânim programul Său, conform căruia trebuie să ne construim noi înșine pentru a-L înțelege, a simți și a deveni partenerii Lui, fii ai întregului univers în toate formele ascunderii și revelației Sale.

În cele din urmă, toate ascunderile susțin doar revelația. Ascunderea nu dispare, ci devine un fundal pe care dezvăluim forța superioară și încorporăm întunericul și lumina în noi înșine și ajungem la sfârșitul corecției noastre.

Ascunderea este percepută pe fundalul revelației și revelația pe fundalul ascunderii. Principalul lucru este să fii în ambele stări și să poți trece de la una la cealaltă și să te întorci pe cont propriu, astfel începi să înțelegi mesajul Creatorului, limba Sa și știi ce vrea El să ne spună.

Întreaga creație este formată din două forțe: plus și minus, lumină și întuneric, care se manifestă în raport cu noi ca ascundere și revelație. De aceea este atât de important în fiecare stare prin care trecem, în fiecare zi și în fiecare moment, să nu ne îndepărtăm de situație pentru a vedea că are măsura ascunderii și măsura revelației în ea.

Principalul lucru nu este să uităm că stăm direct în fața Creatorului, care ne atrage întotdeauna o lume țesută de ascundere și revelație. Ca și cum ar scrie scrisori negre pe o foaie albă de hârtie, Creatorul ne dezvăluie atitudinea Sa, natura Sa, astfel încât să-L studiem, să învățăm să înțelegem, să cooperăm și astfel să obținem adeziune cu El.

Toată viața noastră, în orice situație, trebuie să ne amintim că suntem prezenți cu o anumită ascundere și o revelație a Creatorului și, combinând aceste două forme, El ne arată lumea. Atunci vom cunoaște calea corectă de a ne întoarce mai adânc spre El, de a ne simți nu pe noi înșine în lumea noastră, ci pe Creator, adică cum El ne construiește pe noi și lumea noastră.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 29.12.2020, „Ascunderea”

“Cum descoperă oamenii iubirea adevărată?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Cum descoperă oamenii iubirea adevărată?

Mai întâi trebuie să înțelegem că habar nu avem ce este iubirea adevărată. Până când ajungem la iubirea adevărată, interpretăm iubirea în tot felul de moduri fizice și egoiste, adică în care în primul rând beneficiem de ceea ce ne imaginăm ca iubire.

Iubirea adevărată este însă cu totul diferită. Ea este capacitatea de a aduce beneficii celorlalți, de a simți dorințele altora și de a ne bucura prin împlinirea lor. Obținerea iubirii adevărate se face printr-o natură contrară modului în care definim iubirea în termeni fizici.

Adevărata iubire reprezintă în cele din urmă unirea umanității într-un singur sistem comun. În prezent, experimentăm acest sistem în forma sa opusă, prin lentile egoiste, în care încercăm în mod constant să obţinem beneficiul propriu în detrimentul celorlalți și al naturii și, procedând astfel, simțim un anumit nivel de separare și distanță în atitudinile noastre unul față de celălalt. Urmărind să ne unim, deasupra acestei stări egoiste în care ne aflăm, descoperim respingerea dintre noi și ajungem în cele din urmă la realizarea faptului că trebuie să ne ridicăm deasupra diferențele dintre noi și să formăm conexiuni de iubire adevărată. Cu cât simțim o distanță mai mare între noi, cu atât vom dezvolta o dorință sinceră de a acoperi această distanță cu o atitudine autentică de iubire și grijă.

Adevărata iubire înseamnă deci unirea contrariilor, când ura și respingerea devin acoperite de o umbrelă comună a iubirii. Cu cât ne îndreptăm mai mult spre unitate, deasupra distanței noastre egoiste înnăscute, cu atât vom începe să simțim un nou tip de atmosferă, care intră în viața noastră, oferindu-ne un sentiment de împlinire mult mai complet decât orice altceva de care ne-am bucurat până acum.

Astfel, descoperirea adevăratei iubiri care intră în viața noastră este o deschidere pentru a descoperi perfecțiunea și integritatea existentă în realitate. În loc să simțim viață ca o senzație îngustă și detașată , în calitățile noastre egoiste înnăscute, am „face clic” și am percepe și simți o realitate  asemănătoare cu modul în care funcționează celulele și organele, unde simțim întregul organism din care fac parte. Într-o astfel de stare, am simți fluctuații constante între polii negativ-egoist și pozitiv-altruist al realității, deoarece am acoperi continuu diferențele și diviziunile dintre noi cu o forță de unificare mult mai mare. Ca atare, ne-am simți pe noi înșine într-o lume eternă, în care viața scade și creşte constant.

Când trecem de la modul nostru egoist înnăscut, de a dori să beneficiem noi înșine pe cheltuiala altora, la un mod altruist de a dori să aducem beneficii altora, ne simțim impulsurile egoiste instinctive ca forțe negative, pe care le ridicăm deasupra. Ridicându-ne deasupra ego-ului, simțim forțe de conexiune, dăruire și iubire – forțele pozitive și eterne care locuiesc în natură – și ne completăm reciproc, într-o tendință comună de a face această schimbare.

Această schimbare crucială depinde exclusiv de amploarea unificării noastre, unde ne ridicăm deasupra diferențelor și diviziunilor dintre noi și începem să ni le îndeplinim reciproc. Sentimentul de împlinire reciprocă ne dă un sentiment de viață eternă.

Pentru a descoperi această iubire adevărată, trebuie doar să învățăm cum să ne îmbunătățim conexiunile, să ne completăm reciproc, să ne împlinim reciproc și să ne înlocuim lentilele egoiste acolo unde vedem defecte la alții, cu cele în care simțim orice impuls egoist ca o invitație de a ne uni deasupra diferențelor.

Bazat pe Lecţia zilnică de Cabala cu cabalistul dr. Michael Laitman din 22 decembrie 2020. Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Ce este conștiința umană?

Întrebare: De mii de ani, oamenii se întreabă ce este conștiința umană. Filosofi, gânditori și oameniide știință, discută în mod constant despre acest subiect și afirmă diverse teorii.

În ultimul sfert de secol, pe măsură ce știința a început să studieze în detaliu structura creierului uman, întrebările filosofice au fost, oarecum, respinse. Neurobiologii au început să caute zonele care sunt responsabile de conștiință în creierul uman. Ei îi numesc corelatori neurali; ele modelează conștientizarea unei persoane despre sine și despre lumea înconjurătoare etc.

Ce este conștiința umană din punctul tău de vedere?

Răspuns: Conștiința este acel nor de forțe alcătuit din primirea și dăruire, care se formează în conexiunea dintre o persoană și spațiul său înconjurător. Cât de mult înțelege o persoană din includerea sa în norul comun depinde de mediul înconjurător.

Totul este dat unei persoane din exterior. Omul nu are nimic al său. Chiar și ceea ce i se pare că apare din interiorul său, i se aduce din exterior.

Dezvoltarea conștiinței depinde de ceea ce se numește punctul în inimă sau fuzionarea cu norul comun al dăruirii și primirii în care existăm. În fiecare dintre noi există o genă spirituală specifică, un loc sau o forță care ne leagă de acest nor.

Întrebare: Spunem că omul își construiește percepția asupra realității, adică creează literalmente Creatorul în sine. Înseamnă asta că construiește norul independent? O simte așa?

Răspuns: Da, dar simțim acest lucru din realizările noastre. Despre ceea ce este dincolo de realizări, nu putem vorbi. În știința Cabalei, nu suntem angajați în lucruri imaginare, ci doar în ceea ce Cabaliștii au dezvăluit în fața noastră și, de asemenea, în ceea ce putem adăuga la realizările lor.

Întrebare: Există ceva în afara conștiinței umane?

Răspuns: Nu putem ști asta.

Întrebare: Nu există nicio modalitate de a verifica acest lucru?

Răspuns: Cum? Dacă reușim să verificăm ceva sau să-l simțim, asta înseamnă că se află deja în conștiința noastră.

Întrebare: Universul are propria conștiință?

Răspuns: Dacă ceva este în afara noastră, nu suntem în măsură să determinăm ce este. Obținem doar ceea ce intră în conștiința noastră.

Întrebare: Putem determina, în percepția noastră, că ceva din afara noastră are conștiință?

Răspuns: Aceasta este o întrebare care nu are răspuns. Nu putem întreba despre ceea ce nu atingem clar în minte sau în dorința noastră. Dacă nu există așa ceva, înseamnă că nu există în raport cu noi!

Bineînțeles, putem vorbi despre orice. Dar reușim acest lucru prin calitățile noastre?

Întrebare: Adică, o verificare clară se întâmplă întotdeauna cu privire la o persoană? Nimic altceva?

Răspuns: Un judecător nu are nimic în afară de ceea ce are în mâini.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express” din 07.12.2020

În pragul intrării în lumea spirituală

Întrebare:  Ce înseamnă că nu eliminăm egoismul, ci construim mici punți de conexiune peste el? Dacă îmi schimb concentrarea, deasupra egoismului în desfâşurare, nu îl transform într-un fel sau altul? Sau doar mi se pare așa, și de fapt el rămâne același?

Răspuns: În punctul de a intra în lumea spirituală începem să simțim probleme în mintea și sentimentele noastre. Este similar cu modul în care fizicienii descoperă dualitatea luminii: structura particulelor sale sau structura sa de undă.

Electronii și fotonii se comportă ca particule sau unde, în funcție de faptul că o persoană le observă sau nu. Aceasta înseamnă că înțelegem că nu depinde de legile fizice, ci de legile percepției noastre.

În fizică există dovezi și încercări care indică faptul că nu înțelegem total cu ce avem de-a face. Deși în fizică totul este exprimat în formule, în grafice, în mișcarea acelor pe un contor sau pâlpâirea numerelor pe un ecran, noi încă nu înțelegem ce se întâmplă de fapt.

Mintea noastră fizică este construită pe un egoism absolut și nu poate înțelege și percepe nimic care îi este opus, atunci când acesta este construit pe anti-egoism. Mai mult decât atât, nu este doar anti-egoism simpla schimbare a plusului la minus, eu cred într-un fel și tu gândești diferit, este pe de o parte din perspectiva ego-ului tău, iar pe de altă parte, din a mea, din perspectiva egoismului meu. Acest lucru nu produce nimic.

Ideea este de a fi în același scop, într-o dorință în care există două tipuri de sentiment, unul care este egoist și altul care este în contrast cu acesta, dar ambele există simultan, în același scop. Există un bun exemplu din Tora pentru că, atunci când Creatorul  îi spune lui Avraam, „prin Isaac, urmașii tăi vor fi socotiți”, el este viitorul tău și el va conduce omenirea spre țintă”. Și la scurt timp după aceea El adaugă, ia-l și ucide-l, „sacrifică-l acolo ca ofrandă arsă”.

Cum pot coexista aceste două contrarii? Desigur, există comentarii superficiale despre asta, că prin moarte el pare să ajungă la o altă viață.

Dar trebuie să înțelegem că este vorba despre o percepție total diferită, o matrice diferită și că opusele nu pot doar coexista, ci se completează și rămân opuse.

Când vorbim despre opoziție, ne referim la faptul că, dacă există una, există și cealaltă și invers, deși nu înțelegem cum există. Pentru aceasta, lumina superioară trebuie să coboare asupra noastră, să ne extindă conceptele, senzațiile și, atunci când acestea devin spirituale, o vom realiza

Aceasta este de fapt ceea ce încercăm să obținem în grupul de zece, să vedem lumea la un nivel diferit, ceea ce înseamnă cu o altă minte, cu o altă inimă, cu o altă percepție, cu o altă conștientizare și recunoaștere.

Dacă nu facem asta, nu putem face nimic. Vedeți ce se întâmplă în Israel înainte de alegeri, 20 de partide diferite luptă între ele și sunt gata să se devoreze. Vedeți ce se întâmplă în Europa și în întreaga lume. Acesta este doar inceputul. Vom vedea astfel de probleme pe care nu le vom putea rezolva în niciun fel la nivelul nostru pământesc. În nici un caz!

Ideea este că providența ne aduce mai aproape unul de celălalt, dacă nu suntem în stare să găsim un teren comun, deoarece egoismul fiecărui stat, al fiecărei națiuni, este în continuă creștere. Dacă în trecut am putut să ne îndepărtăm unul de celălalt în funcție de egoismul în creștere, acum providența ne presează, ne împinge unul către celălalt și nu putem schimba acest lucru.

Putem fie să începem să cerem ca percepția noastră despre lume să fie schimbată într-o percepție spirituală adevărată, fie că vom ajunge la război, apropiindu-ne liniar. Este aşa, pentru că nu va exista altă cale dacă suntem împinși în mod constant mai aproape și, în același timp, rămânem din ce în ce mai opuși unul față de celălalt.

Creatorul operează asupra noastră prin două forțe, din interior și din exterior. Pe de o parte, El dezvoltă egoismul în noi și, pe de altă parte, ne împinge din ce în ce mai aproape. Dacă în trecut am trăit la distanță unul de celălalt și ne-am conectat doar atunci când era necesar, astăzi suntem într-o curte comună.

Mâine vom fi în același apartament și apoi vom fi în aceeași cameră. Cum vom putea suporta !? Mai mult, apropierea crescândă dintre noi are loc, în timp ce egoismul crește și în interior. Prin astfel de mijloace, Creatorul ne obligă să ne întoarcem către El.

În același timp, numai cei care se află în starea potrivită se vor întoarce la El. Nu poți să strigi către El. Oamenii strigă inutil către El de veacuri.

Conform înțelepciunii Cabalei, trebuie să ne adunăm în grupuri de zece și să creăm atmosfera potrivită în ele, în care dorim să găsim o soluție la problema: cum poate un grup de zece să devină un întreg?

Întreaga lume va fi împărțită în grupuri de zece și astfel toată lumea va fi corectată. Ni se poate părea că noi construim grupuri de zece, dar de fapt nu este așa. În viitor vom afla că providența insuflă în noi toate aceste gânduri, sentimente și decizii.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din06.02.2019

Sfaturi Bliț de Cabala

Întrebare: Ce calități ar trebui să aibă o persoană care vorbește public?

Răspuns: Ar trebui să-și cunoască pur și simplu subiectul și ceea ce spune ar trebui să fie util oamenilor.

Întrebare: Există o zicală: „Un profesor bun dezvăluie o porțiune și acoperă două porțiuni”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Acesta este un principiu spiritual. Este dificil de aplicat în lumea obișnuită.

Întrebare: Ce abilități dezvolți în lucrul cu audiența? Lucrezi la asta într-un anumit fel? Folosești vreo tehnologie?

Răspuns: Nu, nu folosesc altă tehnologie decât computerul pentru a transfera informații, imagini și sunete.

Întrebare: Cum putem verifica dacă influențăm audiența sau nu? Cum putem fi siguri că i-am influențat bine?

Răspuns: Văd asta din întrebări și răspunsuri, din ateliere.

Întrebare: Care sunt avantajele și dezavantajele susținerii prelegerilor unu la unu și în perechi, atunci când una se completează pe cealaltă?

Răspuns: Nu știu. Aceasta este experiența ta. Dar cred că este interesant.

Întrebare: Există diferite tehnici despre cum să dezvolți vocea, tonul și volumul. Se spune că afectează foarte mult oamenii, în special timbrul. Tu ce crezi?

Răspuns: Acest lucru trebuie învățat. Dar nu pot face asta. Aparatul meu de vorbire nu mai poate fi folosit în acest fel.

Întrebare: Ce determină succesul unui discurs: subiectul, vorbitorul, nevoile publicului?

Răspuns: Totul.

Întrebare: Ce vă inspiră să faceți atât de multe discursuri publice?

Răspuns: Mă simt responsabil. Dar acum încep să reduc treptat tot felul de conversații și vreau să le reduc la aproape zero, cu excepția conversațiilor cu scriitorii și jurnaliștii mei.

Întrebare: Aveți vreo tehnică specifică pentru diferite segmente de public? Este important pentru tine cine stă în fața ta?

Răspuns: Nu, dar trebuie să văd cu cine vorbesc: tineri sau bătrâni, oameni fără studii sau oameni de știință etc. Aceasta este diferența. Dar nimic mai mult.

Întrebare: Cum vă acordați la persoanele cu care veți vorbi acum?

Răspuns: Nu mă acordez, dar pur și simplu încerc să le transmit ce este această știință pe care eu o cunosc.

Întrebare: Ce lucruri amuzante ți s-au întâmplat în timpul vorbirii în public? A existat ceva ieșit din comun?

Răspuns: Nu. Cel mai important lucru este că oamenii care vin la curs au o idee despre ceea ce va fi discutat.

Întrebare: Ce sfaturi ai dacă publicul începe să fie distras și nu mai ascultă?

Răspuns: Trebuie să închei probabil. Nu poți face nimic.

Întrebare: Sunteți împotriva discursurilor frontale?

Răspuns: Nu-mi plac foarte mult, deoarece este o problemă de lucru cu un public nepregătit care nu înțelege ce și cum. Dar, pe de altă parte, nu puteți face nimic. Până nu demult, am călătorit mult prin lume și am susținut prelegeri și discursuri peste tot: radio, televiziune, în săli mari etc.

Întrebare: Ți-e teamă că ți se va pune o întrebare la care nu poți răspunde?

Răspuns: Nu. Dimpotrivă, îmi plac foarte mult întrebările concrete.

Întrebare: Cum poți măsura succesul spectacolelor tale?

Răspuns: După numărul de noi studenți.

Întrebare: În prezent, învățarea virtuală câștigă din ce în ce mai multă popularitate atunci când practic o singură persoană sau mai mulți profesori pot preda întregii lumi. La ce va duce această tendință?

Răspuns: Vor rămâne doar profesorii buni.

Întrebare: Cum îi puteți stimula pe ascultători să pună întrebări pentru a nu sta doar în spatele monitorului?

Răspuns: Întreb: „Dacă aveți întrebări, întrebați”. Aici nu există evaziuni sau brevete speciale.

Întrebare: Ei spun: „Nu puneți un obstacol în fața unui orb”. Ce înseamnă?

Răspuns: Ar trebui ca materialul să fie prezentat astfelîncât totul să fie clar pentru publicul respectiv, plăcut și într-un fel în care ar fi interesat de el.

Întrebare: Ar trebui ca vorbitorul să spună doar ceea ce omul vrea să audă?

Răspuns: Da, ce vrea să audă, ce are nevoie. Dar în așa fel încât îl interesează și îl ia cu el.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” , din 14.08.2020

Intrarea printr-o ușă închisă

În primul rând, fiecare trebuie să se anuleze pe sine. Prima condiție pentru a intra în grupul de zece este să te anulezi la zero. Este ca și cum grupul de zece se află într-o cameră din spatele unei uși închise și există doar un spațiu îngust între ușă și podea, pe unde pot să mă târăsc.

Ușa este încuiată, toată lumea nu poate trece decât prin crăpătură. Deci, intră în grup fără condiții și pretenții. Dacă vreau să intru în grup, trebuie să mă anulez complet sau voi rămâne afară.

Dacă nu îmi revoc toate pretențiile în grupul de zece, nu am nimic de făcut acolo. O persoană care intră în grupul de zece trece prin purgatoriu, curățându-se de toate revendicările și cererile sale. Intră cu un singur motiv: să fie acceptat în grup. El este gata să-și slujească prietenii, să-i plătească, să facă tot ce își doresc atâta timp cât este acceptat în grupul de zece fără nicio condiție din partea sa. Altfel, cei zece nici măcar nu pot începe să se îndrepte spre scopul creației.

O persoană intră în grupul de zece pentru a se anula prin conexiunea cu acesta, pentru a primi proprietățile Creatorului și pentru a continua etapă cu etapă: pentru a se anula din ce în ce mai mult, pentru a se conecta din ce în ce mai mult cu cei zece, pentru a primi proprietățile Creatorului și a urca. Când se va lipi complet de cei zece, aceasta se numește iubire pentru creație și de acolo va ajunge să iubească pe Creator.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala, 16.12.2020, „Aproape de Creator în timpul unei coborâri”

 

Împlinirea potențialului spiritual

Întrebare: De omul, prin natură și prin educație, se dovedește a fi un mare egoist, iar altul egoist mai mic? Va experimenta suferințe mai mari cel care are un ego mai mare? Acest lucru este legat de strămoșii săi sau de acțiunile sale din viețile anterioare?

Răspuns: Tot ceea ce ai spus este adevărat, dar este fără însemnătate.

Liberul tău arbitru prezent, libertatea de a împlini potențialul spiritual se află în tine și tu trebuie să încerci să îl împlinești. Încearcă să îl faci cu toată puterea ta și apoi vei vedea ce se întâmplă cu tine și de ce. Vei vedea cum potențialul tău spiritual și potențialul spiritual al strămoșilor tăi te afectează și cum tu îi afectezi pe toți ceilalți.

Toate acestea se vor întâmpla. Nu acorda nicio atenție la ce s-a întâmplat înainte. În momentul prezent, totul depinde doar de tine.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” din 18.11.2018

Totul este numai în scopul de a fi bine

Întrebare:  Poate un drum greșit să îmi influențeze senzațiile? De exemplu, sunt un egoist total și nu vreau să văd sau să aud pe nimeni. Deci, să presupunem că sistemul îmi îndepărtează auzul, abilitatea de a asculta cu atenție sau chiar vederea, astfel încât să mă raportez la ceilalți mai atent, să citesc pe buze etc.

Răspuns: Nu trebuie să dai nicio atenție la ceea ce face sistemul cu tine, deoarece nu știi de ce au fost pregătite toate acestea pentru tine. Abia mai târziu vei vedea că a fost de dragul tău. Trebuie să faci totul numai pentru a găsi conexiunea cu prietenii și, studiind înțelepciunea Cabalei, pentru a dezvălui lumea superioară în această conexiune.

Poate că în acest moment nu înțelegi cum se poate dezvălui lumea superioară între voi, dar când începeți să creați rețeaua de acțiuni reciproce între voi, aceasta va deveni vasul sufletului, adică locul în care fi revelate ulterior lumina superioară, sistemul superior, cunoștințele superioare

În acest mod veți începe să dezvăluiți lumea superioară în conexiune, să vă desprindeți de propria persoană și să începeți să existați în sistemul general.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, din 18.11.2018

Echivalența întunericului și a luminii

Întrebare: Când Creatorul mi se descoperă și Îl justific, în raport cu ce apare El?

Răspuns: El apare în funcție de cum mă simt în toate proprietățile mele. Simt în ele direcția corectă, asocierea corectă, mișcarea corectă către o singură stare, întreagă, absolut bună.

Întrebare: Cum pot spune dacă nu sunt într-o iluzie? Poate mi se pare doar că Îl justific?

Răspuns: Acest lucru emană tocmai atunci când trebuie să combin întunericul și lumina, stările rele și bune, să justific stările rele și să iau puterea din stările bune, merg înainte în linia de mijloc, nu în întuneric și nici în lumină, ci în mijloc conectând una linie către cealaltă. Din ele îmi construiesc starea.

Adică îmi construiesc relația cu Creatorul astfel încât să fiu mereu într-o stare când atât întunericul cât și lumina sunt egale pentru mine. Astfel, am un punct de referință clar, o direcție, ca o busolă. Dacă întunericul și lumina sunt egale pentru mine, atunci îmi simt corect starea și starea lumii. Și nu am nicio problemă, știu sigur că nu este o iluzie.

Din emisiunea de pe KabTV „Stările spirituale” din 14.01.2019

Perturbațiile sunt necesare pentru avansare

Întrebare: În practica cabalistă, toate stările spirituale sunt însoțite de tulburări. Ce fel de tulburări există și cum le folosim pentru creșterea spirituală?

Răspuns: Viața noastră constă din întrebări și răspunsuri. Acesta este modul în care suntem controlați de sus, noi și aproape toată natura.

Dar natura neînsuflețită, vegetativă și animată este întotdeauna prezentată cu întrebări la care se răspunde automat. Astfel, întreaga natură, cu excepția omului, este guvernată de instinct.

În timp ce omul există între plus și minus, întrebări și răspunsuri, are propria sa interferență în ele și necesitatea de a le examina. El trebuie să înțeleagă ce fel de întrebare apare în el de fiecare dată, să o raporteze la natură, la Creator și să încerce să găsească răspunsul corect.

Dacă se poziționează în acest fel tot timpul, atunci are atitudinea corectă față de viața sa, față de natură și față de Creator. Drept urmare, îi este clar că orice întrebare apare în el este doar ca să avanseze, să realizeze, să simtă și să înțeleagă mai bine lumea.

Toată viața ne mișcăm în acest fel: plus-minus, stânga-dreapta etc. Așa ne influențează natura. Prin urmare, ar trebui să privim toate presupusele obstacole care apar nu ca obstacole, ci ca condiții auxiliare prin care ne putem dezvolta și ridica în continuare.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 04.02.2019