Conceptele din înțelepciunea Cabala sunt diferite de cele cu care suntem obișnuiți în lumea noastră. Jocul este de fapt o tranziție. Ca o pisică care se ghemuiește înainte de a sări, țintește și abia apoi sare. Toată această pregătire și ajustare pentru un salt imaginar este un joc. Pisica se pregateste cum sa sara.

Adică, un joc este o modalitate de a imagina o stare viitoare. Prin urmare, întreaga noastră viață ar trebui să fie un joc. Dorim să ne conectăm și, în cadrul conexiunii noastre, să dezvăluim Creatorul, scopul existenței noastre, viața eternă și perfectă. Toate acestea se realizează prin joc.

Copiii se joacă tot timpul și așa cresc. La fel este în viața spirituală, dar acolo trebuie să luăm jocul în propriile noastre mâini, să îl înțelegem și să ne jucăm împreună cu Creatorul. La urma urmei, fără joc, nu vom putea să ne apropiem de El și să devenim partenerii Lui. Cu cât ne descriem mai mult pe noi înșine ca fiind mai aproape de Creator, cu atât înțelegem mai bine regulile acestui joc.

Se pare că trebuie să ne jucăm constant: o persoană se joacă cu sine, se joacă cu grupul, se joacă cu Creatorul. Iar Creatorul se joacă cu Leviatanul, adică cu toată creația. Cu ajutorul jocului, ajungem într-o stare numită „masa Leviatanului” atunci când întreaga omenire stă în jurul unei mese mari cu Creatorul pentru a gusta Leviatanul.

Ne-am jucat cu el, l-am folosit pentru a deveni un om, Adam, asemănător Creatorului și ne-am contopit cu El. Apoi, întregul Leviatan, întreaga creație, este pusă la dispoziția noastră pentru o utilizare corectă, care se numește masa  Leviatanului, sfârșitul corectării.

Nu există nimic altceva decât un joc. Jocul înseamnă că trec de la starea actuală la starea următoarea, mai avansată. Viața este o schimbare constantă, trecerea de la o stare la alta. Trebuie să adaug Creatorul la aceste doar ca primul care începe întregul joc și ca ultimul la care am venit după implementarea cu succes.

Mai întâi descopăr toate stările prin care trec prin grupul de zece, în starea actuală și schimbarea in grupul de zece, participarea mea în el, până cand ajung la utilizarea corectă a condițiilor pregătite de Creator. Așa avansăm.

Acest lucru se numește un joc deoarece nu am ajuns încă la starea în care dorim să fim. Efortul de a trece în starea dorită, cea mai înaltă, mai dăruitoare și mai avansată în raport cu legătura dintre noi și legătura noastră cu Creatorul, se numește joc.

Este întotdeauna posibil să te joci. Chiar și animalele se joacă, dar o fac inconștient, ca și copiii în virtutea instinctului de dezvoltare. Dacă vrem să folosim jocul pentru a ieși din această lume în lumea superioară, atunci trebuie să acceptăm acest joc, să îi înțelegem regulile și să construim noi înșine sistemul jocului pentru a ne ridica deasupra.

Fiecare dintre noi se joacă tot timpul. Fiecare persoană este ca o marionetă jucată fie de dorința de a primi, fără să-i ceară permisiunea, fie de dorința de a dărui, pe care el însuși o invită să acționeze în interiorul său. Apoi se joacă in iubirea de prieteni.

Vedem întotdeauna un joc și, prin urmare, ar trebui să evaluăm o persoană numai în funcție de ce fel de joc joacă: unul negativ, la inițiativa egoismului său, sau unul pozitiv, atunci când atrage dorința de a darui pentru a actiona prin el.

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah 04.01.2021, “Jocul”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce rabinul Shimon și discipolii săi au trebuit să stea într-o peșteră pentru a scrie Cartea Zohar?

Răspuns: În primul rând, o peșteră este o stare specială. Există un microclimat foarte util pentru sănătatea umană. La urma urmei, suntem cu toții de pe pământ. Nu poți face nimic, totul este făcut din praf.

Anterior, oamenii locuiau în peșteri. Și uneori se ascundeau acolo. Au fost momente când trebuiau să se ascundă atât de dușmanii interni, cât și de cei externi, pentru că erau angajați în Cabala într-un moment în care poporul Israel căzuse deja de la nivelul spiritual la cel material.

Au început să apară cei care îi urau pe cabalişti. Au fost dați cabaliști autorităților străine, Romanii, iar atunci cabaliștii au fost obligați să-i evite pe oameni.

Dar principalul lucru sunt inamicii interni. Romanilor nu le păsa ce fac cei zece oameni săraci stând undeva într-o peșteră cu sulurile lor. Știau puțin despre asta. Dușmanii interni sunt evreii care i-au vândut.

În astfel de condiții a fost scrisă Cartea Zohar, o carte de o putere incredibilă, cu un volum de muncă enorm. Probabil că doar 5% din ceea ce a fost scris de ei a ajuns la noi.

Asta include comentarii cabalistice asupra tuturor părților constitutive ale următoarelor: Pentateuhul, Profeții și Sfintele Scripturi. Și avem doar o mică parte, un comentariu la Pentateuh. Dar chiar și asta este suficient!

Întrebare: Este un accident că a rămas doar un comentariu la Pentateuh?

Răspuns: Nu. Ce ne-a rămas așa a trebuit să rămână. Nu există nimic aleatoriu în lume. Absolut totul se manifestă sub influența forțelor superioare. Și ceea ce avem nevoie este ceea ce obținem.

Întrebare: De ce a existat un comentariu la prima parte?

Răspuns: Pentru că este fundamental, cel mai eficient. Și este cu adevărat suficient pentru noi. Nu am fi făcut față întregului volum care există în Cartea Zohar.

Este posibil ca în viitor să dezvăluim cumva restul. Poate se va manifesta cumva. Dar deocamdată, nu avem nevoie.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” nr. 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar a fost scrisă de oameni care aveau o realizare interioară a universului la nivelul celei mai înalte lumi, lumea Infinitului. Aceștia au fost zece mari cabaliști care au reușit să se conecteze între ei. Fiecare dintre ei, în esență, reprezenta o anumită categorie spirituală, numită Sefira.

Împreună, au format cele zece Sefirot, adică un singur întreg la cel mai înalt nivel și, prin urmare, au reușit să creeze prin ei înșiși o conexiune între cel mai înalt nivel al naturii și cel mai mic nivel al său, lumea noastră. Prin crearea unui sistem de conexiune reciprocă, ei ne-au oferit ocazia să urcăm de la nivelul nostru scăzut, primitiv, vicios la cel mai înalt.

Pe parcurs, ne schimbăm atât de mult, încât devenim o parte integrantă a naturii superioare, eternă și perfectă. Corpul nostru nu mai este identificat cu noi. Simțim o stare complet diferită în suflet, începem să simțim forțele care ne controlează, trecem de la materie la forțe, iar materia dispare treptat din senzațiile noastre. Nu îi acordăm nicio importanță, se pare că se îndepărtează de percepția noastră.

Comentariu: Este totuși înfricoșător să ne pierdem materia.

Răspunsul meu: Nu. Invers. Impresiile noastre devin mult mai clare, mai luminoase, mai eficiente și mai puternice.

În aceasta, omul devine asemenea Creatorului. El începe să vadă de la un capăt al lumii până la celălalt. Orizonturile sale se extind. El vede cauzele și consecințele a tot ceea ce se întâmplă, înțelege scopul final și poate alege decizia corectă din orice circumstanță.

Acest lucru îi oferă posibilitatea de a acționa în mod inteligent, rațional, ceea ce în lumea noastră nu există absolut. Aici ne împiedicăm de greșeli de fiecare dată, mergem și facem următoarele greșeli și următoarele, fără a le corecta niciodată. Nici măcar nu avem capacitatea de a ne corecta.

Din  emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este sarcina noastră de a dezvălui lumea pe care ne-o dă Cartea Zohar?

Răspuns: Trebuie să dezvăluim lumea superioară a forțelor, proprietățile și relația lor între ele. Cartea Zohar ne oferă o astfel de oportunitate.

Tot ceea ce percepem că există în exterior este zugrăvit în noi. Tot felul de parametri electrochimici, forțe, interacțiuni și reacții zugrăvesc o imagine a lumii materiale din creierul nostru și vedem un astfel de amestec de forțe. De fapt, toate acestea nu sunt imaginea reală. Acesta este modul în care creierul nostru descrie ceea ce simte în noi.

Când începem să simțim lumea superioară prin Cartea Zohar, aceasta ne arată exact acele forțe care stau în fața imaginii corporale și chiar mai înalte, nu tot felul de reacții electrochimice din creier, ci pe cele mai înalte, care le controlează și le determină. Aceasta se numește lumea superioară, cel mai înalt nivel.

Ce ne oferă? Abilitatea de a ne ridica deasupra iluziei lumii noastre, deasupra iluziei existenței corpurilor noastre, deasupra întregii imagini, care este desenată parcă pe ecran. De fapt, nu există. Ca într-un cinematograf, dacă nu ar fi proiectorul, în care se introduce bobina și filmul se derulează, nu ar exista nicio imagine.

Așa trăim. Unele imagini sunt derulate pentru noi și ne jucăm în ele ca și cum ar fi reale. Interacționăm cu ele și între noi, așa că ne vedem și simțim că toate acestea există într-adevăr. Și dintr-o dată, prin Cartea Zohar, începeți să vedeți că totul este o imagine holografică. Nu există.

Există doar forțe care au desenat aceste imagini pentru tine. Te întorci la rădăcina lor, începi să înțelegi pentru ce a fost totul, de ce, din ce motiv. Și parcă, din această imagine externă, începi să te ridici la sursele sale: de unde este și de ce. Te urci pe tărâmuri superioare.

În acest caz, nu pierzi nimic. Dimpotrivă, începi să simți tot ce se întâmplă mai viu.

Acest lucru este similar cu modul în care oamenii vin la mine și îmi arată o reclamă pe care doresc să o facă, de exemplu, despre Cabala. Mă uit: „Nu este corect, ceva nu funcționează”. Și mi-au spus că există o imagine cu optsprezece milioane de culori în computer. Dar prind doar șapte culori ale curcubeului și alte câteva nuanțe. De unde au venit optsprezece milioane?

De fapt, când ajungem la sursele pe care aceste imagini le oferă în lumea noastră, începem să ne îmbogățim de miliarde de ori mai mult în toate senzațiile. Vederea, auzul, mirosul, gustul și senzațiile tactile se dezvoltă și fiecare dintre ele devin o lume întreagă! Prin urmare, devine atât de bogaăt și, cel mai important, eternă, perfectă și determină totul.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu ce ​​puteți compara sentimentul Creatorului? Cu ce ​​condiții din lumea noastră, cu ce sentimente?

Răspuns: Tot ceea ce simțim acum – universul, stelele, planeta noastră, umanitatea etc. – se află în puterea unui fel de forță care pătrunde întregul univers și îl controlează. Totul vine de la această putere și totul se întoarce la ea.

Omul, într-un fel, intră într-un dialog cu o putere superioară. El îl afectează, îl afectează înapoi prin întreaga lume. Îl simte cu toate simțurile și, ca răspuns, dă o reacție sau acționează într-un anumit mod selectiv asupra acestei forțe prin natura înconjurătoare.

Este vorba despre înțelegerea puterii ascunse a naturii cu care intră omul în dialog. Drept urmare înțelege puterea superioară, devine egal cu ea în cunoaștere, înțelegere, impact, în schimbarea lui însuși, a vieții sale. Acesta este scopul dezvoltării sale.

Întrebare: Cu ce ​​se poate compara acest lucru în lumea noastră?

Răspuns: În parte, acest lucru poate fi comparat cu știința, deoarece dezvoltăm științe despre lumea noastră, care ne ajută să o cunoaștem mai bine și să o gestionăm. Prin aceasta încercăm să ne îmbunătățim cumva viața, deși nu prea reușim, deoarece folosim știința egoistă.

Aceasta este marea diferență dintre lumea noastră și lumea superioară. Nu putem folosi în mod egoist forțele superioare, proprietățile și tot ceea ce dezvăluim. Lumea superioară poate fi înțeleasă doar în măsura în care vom fi altruisti, că vom începe să ne gândim la binele comun, dar deloc la noi personal.

Această abordare altruistă este numită abordare spirituală. Este caracteristic multor aspirații ale omului de a dezvălui natura, dar în Cabala este obligatorie.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 12.11.2018

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un joc pare un subiect frivol. Dar dacă un joc este mijlocul de a crește de la nivel animal la nivel uman, atunci se dovedește că este cel mai important lucru în dezvoltarea noastră, în societatea umană.

La urma urmei, îi învățăm pe copii prin jocuri, creștem oameni de la starea de animal pentru a fi potriviți pentru societate și pentru timpul în care trăiesc; îi învățăm să aibă atitudinea corectă față de lumea din jur și față de oamenii de lângă ei. Toate acestea determină gradul de om.

Prin urmare, cel mai important lucru este să joci, să studiezi și să adaptezi o persoană la lume. Și cu atât mai important este educarea unei persoane și alinierea ei cu lumea superioară, care se mai numește și joc. Și trebuie să o tratăm ca pe cea mai serioasă ocupație.

Dacă ne construim corect relația cu lumea superioară sau mai bine zis cu Creatorul, atunci ne apropiem de El. Și pe parcurs, Îl studiem, Îl înțelegem, intrăm în conexiune cu El, într-o comunicare reciprocă, până când ne contopim cu El și ajungem la echivalența deplină de formă cu El.

Prin urmare, cuvântul joc pare frivol, dar de fapt, este cea mai serioasă ocupație. Toate schimbările pe care vrem să le facem în lume depind doar de schimbarea noastră prin joc. Nimic nu se schimbă în afara noastră, ci doar în percepția noastră.

Lumea este senzația mea. Iar jocul este mijlocul prin care putem face cu ușurință modificări interne pentru a nu ne pierde drumul și de fiecare dată trecem la un nivel de percepție nou, din ce în ce mai avansat.

Este posibil ca stările viitoare să nu mă atragă prea mult, pentru că trebuie să-i iubesc pe cei pe care îi urăsc acum, sau măcar îmi sunt indiferenţi. Și trebuie să mă comport altfel decât înainte, să obțin calități și gânduri noi, să le prefer pe unele și să le resping pe altele. Pentru a face acest lucru, am nevoie de exerciții pe care eu însumi trebuie să mi le atribui și să le parcurg, adică să le joc.

Trebuie să stabilesc în permanență prin ce stări doresc să trec; adică trebuie să-mi aduc dorințele și gândurile, egoismul în stări noi. În înţelepciunea Cabala, studiem cum să construim jocuri prin care vom crește. Și cel mai important joc este în grup.

Cu ajutorul jocului, putem trece de la o stare confortabilă la astfel de stări care nu ni se par foarte plăcute: a dărui, a iubi, a ne conecta. Aceste stări se vor transforma de la nedorite la dezirabile, de la respingere la atracţie, de la urâte la iubite. Toate schimbările au loc datorită faptului că ne imaginăm în noi stări, construim sisteme și ne schimbăm treptat și ne transformăm în oameni noi.

Ceea ce părea dezgustător: dăruirea, iubirea, implicarea, par acum cele mai atractive și mai bune. Ceea ce a fost urât și respins devine de dorit și suntem gata să facem orice pentru a obține o nouă stare.

Jocul este o tranziție de la starea actuală la starea dorită sau chiar încă nedorită. Mijloacele de a trece de la stare la stare se numesc un joc în care trebuie să fiu expert, și în care să-mi îmbunătățesc abilitățile de fiecare dată.

Și dacă mă schimb cu acest joc, atunci întreaga lume se schimbă ca urmare a acestuia. Încep să-mi schimb prioritățile și să evaluez totul diferit în funcție de schimbările mele. Prin urmare, printr-un astfel de joc, nu mă acomodez cu lumea ci schimb, corectez și îmbunătățesc lumea.

Dacă putem juca pentru a ne schimba stările, atunci acesta este cel mai eficient mijloc de a atinge scopul și este în centrul întregii noastre munci.

Creștem ca niște copii – pe măsură ce cresc, lumea lor se schimbă. Nu te poți considera un adult și nici subiect al schimbării. Dimpotrivă, dacă ne schimbăm constant, vom vedea cum lumea se schimbă constant. Prin urmare, vom rămâne întotdeauna copii, tineri și plini de viață, în continuă schimbare și înaintare.

Prin urmare, jocul este cel mai important mijloc de a atinge scopul creației, de a se aduce la echivalența de formă cu Creatorul, adică de a fuziona cu El. Jocul include educație, studiu, exerciții teoretice și practice și tot felul de conexiuni.

Cel mai important lucru este să căutăm mijloace care să ne ajute să ne schimbăm, să verificăm în permanență dacă viziunea mea asupra mediului, eu și scopul creației s-au schimbat de ieri. Ce s-a schimbat exact în mine în raport cu prietenii mei, grupul de zece? Deci jocul devine foarte important pentru o persoană.

Copiii se joacă tot timpul. Și apoi creștem și nu ne mai jucăm. Visăm să fim adulți, dar asta înseamnă doar încetarea dezvoltării. Din punct de vedere al dezvoltării, devenim morți. Prin urmare, trebuie să rămânem tineri în spirit, adică să ne schimbăm tot timpul, să jucăm la un nivel superior față de prezent și, astfel, să avansăm din ce în ce mai mult.

În viața de zi cu zi, încercăm să le cumpărăm copiilor jocuri educative care le extind orizonturile și le stimulează creșterea. În același mod, în munca spirituală, trebuie să căutăm întotdeauna prin ce putem crește. Iar instrumentul principal sunt articolele cabaliștilor și implementarea lor în grupul de zece unde ne evaluăm progresul: cu cât ne apropiem unul de celălalt, cu atât suntem mai aproape de Creator.

Trebuie să ne dăm exemplu reciproc în acest joc și să ne trezim, pentru a ne uni în cele din urmă, astfel încât toate inimile să se contopească în centrul grupului de zece și vom ajunge la primul nostru grad spiritual.

În lumea materială, jocul este considerat frivol, dar în lumea spirituală, dimpotrivă, este cea mai serioasă activitate. Avansăm și creștem jucând următoarea stare și străduindu-ne să o realizăm.

Întreaga noastră viață este un joc. La urma urmei, Creatorul, inițial ne-a aruncat afară din sistemul Său și trebuie să ne jucăm pentru a ne întoarce acolo și a deveni Adam, adică un singur om cu o singură inimă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/21, “Jocul”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vrem să ne vedem viața ca pe un sistem în continuă îmbunătățire, pe care îl putem controla activând nivelul superior. Activăm starea în care dorim să fim, dar nu suntem încă acolo. În acest scop, oferim copiilor jocuri educative, care îi ridică la un nivel superior.

Jucând acest joc în grupul de zece, mă ridic la sistemul relațiilor spirituale, la sistemul lui Adam HaRishon. Prin urmare, jocul devine pentru mine tema cea mai importantă, o temă critică.

Avem nevoie de o nouă atitudine față de viața noastră, față de scopul spiritual, pe tot parcursul jocului. În primul rând, noi înșine schimbăm relația dintre noi mimând schimbarea, iar acest lucru trezește lumina reformatoare, care ne influențează și de fapt începe să ne schimbe.

Este ca și cum prin mișcarea particulelor încărcate, creăm un câmp care ne organizează într-o formă nouă, corectă. Și astfel avansăm conform legilor superioare. Jucând acest joc în grup, realizăm jocul vieții noastre. Nu există o altă modalitate de a ieși din forma animalică și de a deveni om, decât prin acest joc.

Cu ajutorul luminii superioare, starea dorită pe care o jucăm devine reală. Toți pașii au fost deja aranjați de sus în jos, conectând luminile reformatoare cu luminile interne, astfel încât, dacă trezim luminile reformatoare, acestea să efectueze acțiuni de jos în sus și să ne conducă pe treptele scării.

Nu există altă realitate decât acest joc. Trebuie să simțim că existăm în acest sistem și aceasta este mântuirea noastră. Dacă începem să simțim asta, ne putem schimba destinul, viața și putem trezi forțele superioare, iar atunci suntem în locul potrivit.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/4/21, “Jocul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De multe ori ați dat exemplul studenților lui Rabi Șimon, care au descoperit că se urau reciproc până la punctul în care voiau să se omoare. De asemenea, eu am descoperit că îmi urăsc prietenii și vreau să-i omor. Care este diferența dintre mine și grupul lui Rabi Șimon?

Răspuns: Ura studenților lui Rabi Șimon a fost dezvăluită de la următorul nivel spiritual, transcendența ego-ului deasupra iubirii anterioare. Să presupunem că au fost la nivelul 100. Au atins o conexiune completă între ei la acel nivel. După aceea, ego-ul din ei a urcat la nivelul 101 și în loc de dragostea anterioară pe care o simțiseră, au descoperit o ură și mai mare. Iată ce îi caracterizează.

Au înțeles unde au fost găsiți. Simțiseră nivelul anterior cu precizie și claritate – cât de mult se iubeau și se legau reciproc între ei – și spre deosebire de acest lucru, cât de mult era acum opusul, acum se urau absolut reciproc.

Ceea ce înseamnă că s-a simțit existenţa unu pasaj foarte clar de la plus la minus, o recunoaștere a întregului sistem de creație, precum și de ce se întâmpla. La urma urmei, au fost blocați în întregul sistem, deoarece au simțit că acesta este global și mondial; au simțit toate lumile, întreaga matrice și legătura cu Creatorul care se găsește în ea, îl animă și constituie energia sa interioară.

Să presupunem că există o bucată de fier în care începe să curgă un curent electric, impulsuri, conexiuni și așa mai departe. Care este bucata de fier în sine? Spre deosebire de aceasta, energia electrică care stimulează metalul creează un computer sau altceva din acesta, deci este deja semnificativă. Prin urmare, ai nevoie atât de metal, cât și de energia care îl umple.

La cineva care se mișcă prin nivelurile lumilor spirituale, este descoperită în mod constant o mai bună înțelegere a „metalului”, adică sistemul în care se află. Fără energie electrică și restul parametrilor, el simte că sistemul este distrus, ca un corp mort, sau este invers: energia este descoperită în acest corp, o vitalizează și face tot ce este necesar. Printre cabaliști, s-au observat mari distincții și diferențe.

În orice caz, atât într-un caz cât și în celălalt, omul nu se desprinde din grup, așa cum s-a spus despre Rabi Șimon; se simțea ca „Șimon de la piață”. El a înțeles că fusese aruncat acolo de la un nivel superior, special pentru ca să se ridice la un nivel și mai înalt.

Toate acestea se întâmplă omului datorită nivelurilor anterioare și grupului în care se află. În caz contrar,  s-ar simți așa: iată-mă, aceasta este lucrarea mea, aceasta este viața mea, nu există nimic altceva și, de asemenea, totul este inutil. Dar, din moment ce este conectat cu grupul, atunci Or Makif (lumina înconjurătoare) îl influențează deja și spune: „Ai nevoie de asta!”

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 02.08.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este acțiunea „de dragul Creatorului”?

Răspuns: De dragul Creatorului înseamnă că încerc, folosindu-mă de mine și de prietenul meu, să ajung la o asemenea stare între noi, în care vom depune eforturi pentru dăruire reciprocă absolută și iubire, atât de mult încât să dezvăluim o forță superioară care există în natură pe lângă egoismul nostru.

Întrebare: Adică, dacă fac o acțiune și mă aștept la un fel de beneficiu, atunci aceasta nu se numește acțiune de a da. Și dacă fac ceva fără niciun beneficiu pentru mine și, în același timp, mă bucur, atunci acest lucru este considerat dăruire?

Răspuns: Există încă un beneficiu. Este vorba despre producerea acțiunii adevărate de dăruire.

Întrebare: Există exemple în acest sens?

Răspuns: În lumea noastră, nu.

Întrebare: Cum învățăm fără exemple?

Răspuns: Încercați să le exprimați între voi, într-un grup. Prin urmare, trebuie să fim într-un grup de felul nostru pentru a cultiva cumva aceste acțiuni, pentru a le implementa între noi, pentru a opera cu el

Întrebare: De ce este totul atât de aranjat încât să nu existe exemple? Dacă Creatorul vrea să dărui, lasă-L să arate ce este dăruirea.

Răspuns: Unde veți vedea asta?

Comentariu: Să spunem în societate.

Răspunsul meu: Nu există o astfel de societate! Totul este încurcat!

Comentariu: Lasă cabaliștii să dea un exemplu.

Răspunsul meu: Nu veți putea vedea acțiuni altruiste, deoarece le veți evalua în măsura depravării voastre. Singurul lucru care trebuie făcut, conform sfatului cabaliștilor, este de a crea și a începe să realizeze astfel de relații între ei. Deși nu sunt încă în dorințele tale, le poți îndeplini în acțiunile tale. Aceasta se numește „deasupra dorințelor tale”.

Începeți să vă tratați ca și cum ați fi într-adevăr într-o conexiune bună, în iubire, în dăruire, în asistență reciprocă. Și apoi vezi cum te afectează și te trage înainte.

Întrebare: Să presupunem că sunt într-un oraș, al cărui locuitori sunt cabaliști și cunoscuți, altruişti, iar eu singur sunt egoist. Și nu voi putea vedea relațiile lor corecte?

Răspuns: Dacă cabaliștii nu demonstrează acest lucru, atunci nu vei vedea. Și dacă aceștia sunt oameni obișnuiți care se joacă unii cu alții în a a-și dărui și a se ajuta reciproc, atunci vei vedea și vei merge mai departe.

Întrebare: Adică chiar intenția îmi este ascunsă. De ce nu o poți arăta?

Răspuns: Pentru a cere să o vezi și să o implementezi. Prin urmare, Cabala este numită „știința secretă”. Trebuie să vrei. Ești obligat să cauți un mediu adecvat, să-l creezi, să fii impresionat de el și apoi vei dobândi treptat proprietatea de dăruire.

Din  emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă gândirea este cea mai mare forță din creație, atunci apare întrebarea „De unde vine? Se naște în creierul meu sau vine de undeva din afară?

Răspuns: Vine din afară. Toate gândurile există în jurul nostru și formează un câmp de forță. Ne conectăm la el și astfel dobândim acest gând sau altul. Nimic nu există pentru nimic. Nimic nu apare brusc de la sine.

Întrebare: Are ceva de-a face cu sistemul sufletelor?

Răspuns: Cu siguranță. Totul este conectat unul cu celălalt la diferite niveluri. Prin urmare, câmpul gândurilor, câmpul sentimentelor și câmpul dorințelor sunt conectate între ele, iar omul parcă plutește în el. Cu toții ne definim stările noastre.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 31.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→