Category Archives: Munca interioara

O alegere fara indicii

Noi nu ne putem imagina ce este liberul arbitru. Ne simtim liberi, intr-o oarecare masura, dar de fapt suntem complet guvernati si asta include si gandurile noastre despre libertate. De aceea, nu intelegem ce este lumea spirituala.

Atunci cand suntem in fata Creatorului, Il percepem ca fiind o Forta vitala,definitorie si utila. In acelasi timp, avem un anumit punct de pregatire, in care putem sa ne detasam de El. Atunci se descopera liberul arbitru; dupa acest punct, repetam restrictia si incepem sa ne formam libertatea.

Pana atunci, suntem similari cu un fetus in pantecul mamei. Este el in vreun fel independent? Nu, este cel care este in curs de dezvoltare. Realitatea sa este o amintire a viitorului; libertatea sa este inca inaintea lui.

In lumea noastra, o persoana reprezinta o colectie de calitati prestabilite. Nu exista conditii pentru libera alegere ci doar iluzia ei, in materia de proteine. Conditia initiala pentru libertate este aceea de a deveni similar cu Creatorul, de la inceput fara indicii,. Daca ceva se trezeste in voi in avans, asta nu este libertate.

De aceea, un punct special al Creatorului se trezeste in noi. Il dezvoltam, in opozitie cu natura noastra egoista. Un punct al dorintei, impotriva unui punct al Luminii, amandoua se contopesc ca urmare a spargerii. Corectand conexiunea dintre ele, noi obtinem in mod independent similaritatea cu Creatorul. Fara acest instrument, nu am exista si nu am fi capabili sa devenim egali cu Creatorul.

GE (Galgalta ve Eynaim), sanctitatea, este sus. AHP (Awzen, Hotem, Peh), rautatea, este jos, iar Tifferet, treimea din mijloc, este in mijloc. Este o stare speciala, numita Kilpat Noga. Deasupra este proprietatea Creatorului, jos este proprietatea fiintei create, iar in mijloc este teritoriul meu neutru.

Acolo are loc o lupta egala intre sanctitate si pacatosenie. Eu sunt cel care definesc realizarea luptei dintre ele. Este locul in care pot controla in mod corect aceste doua forte pe care Creatorul le-a facut intentionat, astfel incat eu sa-mi construiesc libertatea si independenta.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Shamati 97

Dificultatea majora a muncii spirituale

Celebrarea Sukkot (Sarbatoarea Corturilor), asemeni altor sarbatori, reprezinta stari spirituale pe care fiecare persoana din lume trebuie sa le sufere in timpul ascensiunii de la  calitatile sale din lumea noastra in Lumea Infinitului. Ascensiunea este definita ca intarirea conexiunilor dintre noi si, prin ea, o mai mare similaritate cu Creatorul.  Poate fi descrisa mai degraba ca apropierea noastra de Creator, decat urcare.

Nu este o ascensiune mecanica, ci una calitativa prin simturi si impotriva naturii noastre egoiste. Aceasta natura poate fi depasita numai prin forta Luminii.

Aici se afla dificultatea. Problema nu consta in definirea egoismului si nu in lupta noastra cu  lenea  naturala; facem asta in viata corporala. Provocarea caii spirituale se afla in faptul ca nu este realizata prin propriul nostru efort. Natura mea nu poate fi  schimbata prin propriul efort ci numai de o forta ascunsa, careia trebuie sa ii cer sa indeplineasca aceasta actiune. Aici este problema.

De fapt, daca am muncit singur impotriva egoismului meu, ma voi simtii ca un erou. Multi oameni se simt  in acest fel si chiar egoismul nostru ne obliga sa il stabilim daca scopul merita. Suntem dispusi sa mergem impotriva egoismului nostru si impotriva dorintei lui de odihna, deoarece anticipam o recompensa pentru invidia, ravna si ambitia noastra. Totusi, pe calea spirituala, este necesar sa ne anulam si sa cerem ceva care este opus mie sau unei persoane pe care nu o cunosc, sa vina si sa-mi anuleze natura.

Cand este necesar sa ne unim pentru a birui pe cineva, o facem si ne intoarcem ca eroi. Totusi, este o mare problema sa ne unim pentru a-L convinge pe Creator sa ne corecteze sau sa ne uneasca,. Aceasta problema consta in faptul ca, Creatorul este ascuns si ca noi nu putem stabili daca ceea ce facem este, pentru sau impotriva.

Deci, multi oameni incep munca spirituala si renunta. Ei nu pot depasi aceasta ascundere si se impaca cu acea parte a muncii noastre care nu depinde de noi. O persoana are probleme in a accepta faptul ca pentru a se corecta trebuie sa ceara asta unei forte invizibile. De aceea, intreaga noastra problema nu sta in lenevia noastra ci in ascunderea Creatorului.

Din partea 3  Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Extrase selectate din Sukkot

Pierderea din hambar si crama

Suntem obisnuiti sa lucram in acord cu o minte si inima egoista, care impreuna sunt privite ca intentia rea (Yetzer HaRa). Este rea pentru ca atunci cand descopar cum actioneaza, realizez cat de opuse sunt iubirii, eternitatii si perfectiunii ,mintea si inima mea,. De aceea imi numesc natura rea, pentru ca ma impiedica sa obtin binele.

Natura noastra egoista este definita prin straduinta noastra de a primi pentru sine, de a ne implini pe noi. Totusi, dorinta sau inclinatia buna (Yetzer HaTov) este iubire si daruire. Aceste doua forte opuse, a primirii si daruirii, imi sunt revelate de catre Lumina pe care o atrag prin studiul Cabalei si unirea cu prietenii.

Ne putem ridica de la natura noastra la cea superioara doar prin schimbarea importantei de la primire la daruire. Ce este lipsit de importanta este privit ca pierdere si ce este important ca subzistenta. Conform acestui principiu, construim Sukkah (coliba). Starea mea de existenta este privita ca o casa sau ca o locuinta solida si sigura pentru egoism. Daruirea este privita ca o locuinta temporara, sau ca Sukkah. Deci, aleg in ce proprietatea sunt dispus sa exist: casa egoista sau adapostul altruist.

Exista implinire in ambele. In prima sunt implinit prin primire iar in cea de a doua prin actiunea daruirii. Deci, cheia este ceea ce vad ca subzistenta si ceea ce consider pierdere. Imi construiesc casa din ce consider mai valoros.

Acest mod de discernamant poate fi obtinut numai prin metoda de studiu a Cabalei si prin grup. Deci, este scris ca acoperisul de la Sukkah este construit din pierderea din hambar si crama. Vinul reprezinta Lumina Hochma (Intelepciune) iar hambarul (painea) reprezinta Lumina Hassadim (Mila). Pierderea hambarului si cramei nu sunt importante pentru noi. Dar daca imi doresc sa daruiesc pentru a deveni similar cu Creatorul , atunci ele devin mai importante pentru mine decat painea si vinul.

Trebuie sa construim noua noastra stare de existenta din ele, astfel incat ele sa devina capul, acoperisul si busola care de ne stabilesc directia. Apoi, vom obtine spiritualitatea. Orice altceva isi pierde importanta pentru noi. Asta reprezinta Sukkah pentru noi.

Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Extrase selectate din Sukkot

Sfintenie si Impuritate

Intrebare: Este scris ca trebuie sa fim bucurosi de Sukkot. Ce inseamna asta?

Raspuns: Bucuria este un efect al obtinerii unificarii; este bucuria faptului ca aducem multumire Creatorului. Este Lumea Infinitului, vasul Creatorului, care este gol. Eu umplu Creatorul prin grup si acest act al implinirii Lui ma face pe mine sa simt bucurie.

La inceput, ma simteam gol si ceream implinire de la Creator. Totusi, multumita studiului cu grupul, am realizat ca implinirea vine numai de la implinirea Creatorului. Sunt implinit cu daruire catre Creator,  in acelasi fel in care o mama este plina de fericire atunci cand copilul ei este satisfacut.

La final, nu mai conteaza daca eu dau sau primesc. Scopul este de a fi implinit si il pot obtine numai prin implinindu-l pe El. Atunci cand Il implinesc, ma implinesc pe mine. Totusi, daca il implinesc pe El de dragul meu, este egoism (Klipa, coaja); este similar cu a munci pentru o recompensa.

Totusi, daca eu ma implinesc pentru a-l satisface pe El, este daruire (sfintenie). Daca il implinesc pe El pentru a ma implini eu, este primire (impuritate).

Schita: Impuritate: 1-2 Il implinesc pe el, 3-4) pentru a fi eu implinit. Sfintenie: I) Ridic  MAN catre El, II) pentru a-L face sa ma implineasca, III) astfel incat prin implinirea mea IV) Sa il pot implini pe El.

In oricare situatie, suntem amandoi impliniti. Totusi, totul este determinat de intentie: Pentru cine execut eu aceste actiuni? Daca este iubire intre noi, cu cat sunt mai implinit cu atat il implinesc pe El. In lumea noastra, nu exista exemple pentru asta, decat o mama si copilul ei.

Din partea 1  Lectia zilnica de Cabala  22.09.10, Agenda Adunarii

Sansa Spirituala

O persoana care isi desconsidera prietenii nu primeste dorinta si importanta scopului de la ei. Un singur element nu are niciun Kli.

Noi stam la o masa mare impreuna. Aceasta masa este Malchut al Lumii Atzilut (Shechina, Divinitatea). Ce pune o persoana pe masa sau cu ce contribuie la conexiunea dintre noi toti este ceea ce va colecta in spiritualitate. In acest fel, ea trebuie faca actiuni multiple pana cand ele sunt acumulate si revelate ei.

Daca nu particip in viata grupului, atunci forta mea este in opozitie cu el. Ca rezultat, propria mea forta ma arunca departe de masa (P1) si la fel face si forta colectiva (P2) care este mult mai puternica. Sunt pur si simplu aruncat afara pentru ca am neglijat singura oportunitate pe care am avut-o. Asta este ceva de nedorit.

Cum pot depasi aceasta forta a respingerii care ma face sa „fiu dat la o parte” din grup si face ca grupul sa ma arunce? Motivul pentru care ei ma resping este faptul ca astfel imi arata ce efort este necesar, aici si acum, pentru ca eu sa ma mentin in el.

Aici este locul unde raul este revelat. Dupa semnul de intrebare (din diagrama de mai jos), daca sunt cu adevarat aruncat in afara, inseamna cu adevarat o respingere. Totusi, daca dupa ce mi-am pus intrebarea, depun efort si ma intorc la masa, atunci respingerea se transforma intr-o invitatie de unire.


[21807]

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 22.09.10, Agenda Adunarii

Cadere? Nonsens!

 In timp ce o persoana urca pe scara spirituala, ea coboara simultan in egoul ei. Sa presupunem ca am gasit si corectat numai stratul de suprafata al dorintei mele. La acest nivel, m-am conectat cu grupul, am realizat importanta scopului si am atras Lumina care Reformeaza asupra mea. Totusi, pentru a ascede la primul grad spiritual (unul din 125), trebuie sa trec prin inca doua etape.

Cel de al doilea strat al dorintei imi este revelat si aici sunt mult mai rau sau „aspru”. Aici condamn, ignor, contest si dispretuiesc. In compartatie cu aceasta stare, anterior eram ca un copil mic; acum, sunt respins mult mai puternic. Pentru ce? Pentru a-mi furniza mie oportunitatea de a atinge o mai mare unitate si de a atrage mai puternic Lumina Superioara.

In acest fel avansez clipa dupa clipa, dezvaluind un egoism dinn ce in ce mai mare. Nu conteaza cat de sus se poate ridica o persoana, inclinatia rea il precede intotdeauna. Este pregatita pentru ea, desigur. Totusi, in timpul unei caderi, nimic nu ajuta si ea cade in minus Infinit.

De fapt, o cadere nu este chiar o cadere, ci o stare de ascensiune pentru care nu esti inca pregatit. Este ca si cum ai fi transferat in echipa campioana, pentru ca antrenorul stie ca ai capacitatea sa te alaturi de jucatorii de top. Conditiile necesare iti sunt furnizate. Acum, tu trebuie doar sa depui cel mai bun efort si sa iei loc in echipa ca un egal cu ei.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 22.09.10, Agenda adunarii

Cortina care este coborata intotdeauna

Noi existam intr-o singura stare, Lumea Infinitatii, dar ea este ascunsa de noi in spatele a 125 de cortine. Dedesubtul  celor 125 de ascunderi corupte de coborarea dealungul celor 125 de grade, eu exist in natura opusa. Dar asta nu are influenta in niciun fel asupra mediului meu. Chiar daca eu nu vad,  simt,  sau actionez corect, sunt inca prezent in lumea spirituala si tebuie sa ma familiarizez cu legile sale. Altfel voi pierde mereu.

Insa, deoarece sunt distantat de Lumea Infinitatii, sistemul spiritual ma trateaza corespunzator. Prin coborarea mea, sistemul aplica criteriul care mi se potriveste. Desigur, sunt opus daruirii, dar doar 1/125. Daca as fi prezent in Lumea Infinitatii in timp ce sunt in opozitie cu aceasta, nu as fi capabil sa tolerez asta.

Asadar, port in mod constant  pagubele in concordanta cu starea mea curenta si cu gradul urmator; simt o discrepanta (un decalaj) dintre aceste doua stari care este de fapt forta care ma poarta inainte. Chiar acum puterea nefasta ma trage in jos si eu simt indepartarea mea de spiritualitate. Nu ma simt bine fata de aceasta lume si fata de faptul ca nu am parcurs inca primul meu pas spiritual.

Sistemul Infinitatii este condensat in relatie cu noi; el se reduce pe sine si creaza ascunderi, adica lumi spirituale. Datorita acestui fapt, o persoana, asemenea unui copil, face fata intotdeauna necesitatii de a creste. De fiecare data el reveleaza o separare de nivelul superior astfel incat sa poata depune inca o data efort si sa sa parcurga alt grad.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 22.09.2010, Ordinea de zi a Adunarii    

Mecanismul ascensiunii

Intrebare: Ai explicat ca fiecare dintre cele 125 de grade ale ascensiunii, dorintele (linia de stanga ) si Lumina (linia de dreapta),  sunt presetate in prealabil si ca noi ne ridicam la gradul lor prin conectarea in mod corect cu ele. Cum este acest lucru realizat in practica?

Raspuns: Exista doua forte in natura: forta daruirii si forta primirii (plus si minus sau liniile de dreapta si de stanga). Amandoua sunt emanate de  Creator si treaba mea este sa construiesc din ele linia de mijloc.

Linia de stanga este de a primi si linia de dreapta este de a darui. Eu trebuie sa ma conectez cu ele prin plasarea rezistentei (R) sau a unui motor (M). Rezultatul actiunilor mele (munca rezistentei sau a motorului) este considerat ca suflet sau uman.

Sa presupunem ca am construit in mine insumi umanul in primul grad spiritual. Acum, ma confrunt cu urmatorul. Care este diferenta dntre umanul primului grad si umanul celui de-al doilea grad?

Trebuie sa cresc credinta deasupra ratiunii (daruire peste primire), sa creez un ecran care ne conecteaza pe toti, aranjeaza Kli-ul (vasul) in echivalenta cu Creatorul si sa atrag Lumina Inconjuratoare care ma va ajuta sa construiesc ecranul (conexiunea dintre liniile de dreapta si stanga).

Dorinta si ecranul trebuie sa fie echivalente cu Lumina. Cantitatea primirii in linia de dreapta trebuie sa fie egala cu cantitatea daruirii din linia de stanga. Daca dobandesc asta, ma ridic la un nivel spiritual mai inalt.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 22.09.2010, Ordinea de zi a Adunarii

Invatati limbajul Creatorului

Totul vine de la Forta Superioara. Toata aceasta confuzie intre eu si lume este condusa de o singura forta Nu este nimeni in afara de El, si totul se intampla pentru a ma aduce la aceasta revelare.

Fraza Nu este nimeni in afara de El poarta avertismentul ca tot ce ni se intampla este cauzat de o singura forta. Fiecare moment ne rasuceste astfel incat sa incepem sa dezvaluim aceasta forta, fie ca se intampla intr-un mod bun sau nu.

Binele si raul sunt relative. Este posibil ca uneori El sa ne indeparteze de El prin succese si sa ne apropie de El prin suparari. Totusi, daca recunoastem ca asta vine de la El, atunci totul in aceasta viata devine o metoda de a ne conecta cu El.  

Exist eu si lumea din jurul meu care este de fapt, dovada atitudinii Creatorului fata de mine. Trebuie sa il revelez pe El folosind aceasta lume incepand un dialog cu El. Insa, inainte de a incepe sa Il inteleg, El va continua sa ma influenteze din afara. El imi vorbeste prin limbajul daruirii, insa eu sunt inca in interior si deci pot vorbi doar in limbajul primirii.

Sunt legat in ego-ul meu. Chiar daca lumea din jurul meu reprezinta Lumina, nu am nici o idee despre asta si continui sa o accept in felul in care egoismul meu ma determina. Daca reusesc sa ma schimb, voi realiza ca aceasta lume este Lumea Infinitatii. Totul depinde de observator (vezi articolul lui Baal HaSulam, Ascunderea si Revelarea Creatorului ).

In jurul meu vad o lume teribila pentru ca eu sunt teribil, insa daca eu ma transform voi vedea ca este perfecta si eterna. Multi Cabalsiti care au reusit sa isi corecteze perceptia prin alterarea proprietatilor lor de primire in daruire ne povestesc despre asta.

Nu pot trata cum trebuie aceasta lume in felul in care o vad, pentru ca o vad prin proprietatile mele false. In acelasi timp, imi pot schimba proprietatile si atinge daruirea dincolo de ego-ul meu. Atunci, voi vedea totul diferit. Lumea va fi diferita prin noile proprietati pe care le voi obtine.

Aceasta se numeste o noua perceptie a realitatiii. Lumea nu este o imagine permanenta; totul depinde de observator. Se spune ca toti evalueaza lumea in functie de gradul erorilor lor. Aceasta lume serveste pur si simplu ca ambalaj pentru lumea reala, desi este tot ceea ce pot sesiza in acest moment. Mai tarziu, voi descoperi ca este un spatiu plin de daruire si iubire si voi vedea acestea la fel de clar cum astazi vad realitatea curenta.

Tot ce trebuie sa fac este sa imi schimb proprietatile de primire in daruire. Astfel, voi percepe urmataoarea lume. Cum fac asta? Pentru aceasta, avem profesori, grupul,  si cartile.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala 22.09.2010, Baal HaSulam, Scrisoarea 51

Domeniul dorintei spirituale

Intrebare: Poate disperarea stinge scanteia mea de dorinta spirituala?

Raspuns: Desigur ca poate. M-am eliberat de disperare in aceasta lume si nu mai sunt consumat de dorintele pamantesti. Intre timp, exista o scanteie care straluceste in mine. Este trezirea de Sus care ma aduce catre un invatator si grup.

Intre disperare si scanteie apare o tensiune, un vector, o forta a dorintei cauzata de diferenta lor. Nu stiu unde este directionata exact, insa exista deja o directionare subconstienta catre daruire.

Acest Kli este deja indreptat in sus ca un bipol (ca o baterie cu semne opuse). Pentru a folosi corect dorinta mea, eu o plasez in campul magnetic al grupului. In acest caz, fortele grupului tintesc bipolul meu si il muta in directia scopului, proprietatea daruirii si iubirii.

Mediul, grupul, are poli puternici: o mare dezamagire fata de aceasta lume si importanta daruirii. Pe masura conectarii mele cu acest camp, o dorinta comuna, ma influenteaza si ma poarta catre scop.

Particulele (bipolii, bateriile, anumite dorinte) sunt slabe in sine. Pentru a le da putere si pentru a le accelera, noi construim acceleratoare. In acelasi fel, grupul (dorinta comuna) face ca scanteia mea de dorinta sa se transforme intr-un incendiu. Principiul este simplu: ma alatur comunitatii si fac drumul spre scop mai rapid si mai usor prin intermediul dorintei comune.

Cand ma alatur grupului, sunt invatat cum sa devin absorbit de acest camp, aceasta dorinta comuna a daruirii si iubirii. Primesc mai mult decat doar dorinta de la mediu pentru ca nu sunt intr-o societate obisnuit egoista, ci sunt inconjurat de Cabalisti care vor sa il reveleze pe Creator in spatial comun al dorintei pentru Creator.

Ma apropii nu doar de grup, ci de Forta Superioara care Daruieste si care este ascunsa in dorinta noastra comuna. De aceea, in schimbul eforturilor mele de unire, primesc de la mediu puterea Creatorului: Lumina care Reformeaza.

Mediul pe care o persoana il creaza este raspunsul eforturilor sale cu Lumina Inconjuratoare (Ohr Makf, OM).

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 21.09.2010, Cine depune marturie pentru om