Întrebare: Lumea s-a împărțit în două tabere egale: dreapta și stânga. Ce înseamnă?

Răspuns: Înseamnă că oamenii nu învață deloc nimic. Ei rămân la fel cum s-au născut, cum au fost crescuți. Prin natura lor, inițial când se nasc, aparțin fie de o varietate sau de alta și nu poți să faci nimic în legătură cu asta.

Întrebare: Adică sunt fie de stânga sau de dreapta?

Răspuns: Da. O persoană se naște în acest fel, chiar din sala de naștere.

Întrebare: Chiar de copil, omul poate fi identificat de ce tabără va aparține?

Răspuns: Practic, da.

Întrebare: Adică nu învață nimic în timpul vieții sale ci doar urmează această linie?

Răspuns: Nu se poate schimba, a fost creată în acel fel. Va fi atrasă de asta. Ar putea fi aici sau acolo din greșeală, însă apoi tot va ajunge la aceea de care aparține.

Întrebare: Atunci ce urmează? Adică arată că nu există nicio idee unificatoare?

Răspuns: Asta este cu siguranță, nu există nici măcar o singură idee unificatoare. Arată că umanitatea este creată în proporții egale în linia dreaptă și stângă. Pe baza naturii în care o persoană s-a născut original, cineva continuă așa.

Comentariu: Fiecare dintre ele vorbește tot timpul despre adevăr. Atât dreapta cât și stânga.

Răspunsul meu: Desigur, ei vorbesc pe șleau, nu se supun. Așa gândesc de fapt fiecare.

Întrebare: Prin natura sa, omul susține că acesta este adevărul? Și altcineva, tot pe baza naturii sale, că celălalt este adevărul? Deci una trebuie să o suprime pe cealaltă?

Răspuns: Ei fac asta tot timpul.

Comentariu: Așa a fost până s-a ajuns la mijloc. Înainte de asta erau mai mulți de dreapta sau mai mulți de stânga. Cumva mai înainte au fost mai mulți de stânga, apoi au fost mai mulți de dreapta și așa ei s-au luptat. Însă astăzi dintr-o dată devin egali în proporții.

Răspunsul meu: Am ajuns la o stare unde începem să vedem că toate acestea se întâmplă în conformitate cu o anumită regulă.

Întrebare: Cine va fi primul care va face un pas spre reconciliere?

Răspuns: Nimeni. Niciuna dintre cele două părți.

Întrebare: Dar atunci cum se va întâmpla asta?

Răspuns: Lumea trebuie să simtă necesitatea, tot mai multe asemenea chinuri până când oamenii înțeleg cum pot să existe. Cum poate cineva să construiască o țară dacă jumătate, exact jumătate din țară este împotriva lui?!

Comentariu: Da, asta este în totalitate de neînțeles. Tu ești președintele unei jumătăți de țară. Iar cealaltă jumătate complotează pentru a te arunca data următoare. Nu poate să fie în acest fel tot timpul. Adică undeva trebuie să apară un strigat: „Să ne unim cumva!”

Răspunsul meu: Stare în sine este minunată! Nici majoritatea, minoritatea și așa mai departe; asta este ceea ce noi am studiat tot timpul în economia politică.

Întrebare: Deci tu spui că în această lume a acelora născuți de dreapta sau de stânga, nu este niciun adevăr?

Răspuns: Natural, niciunul dintre ei nu deține adevărul. Poate exista doar dacă ei se unesc în linia de mijloc.

Și apoi, dacă ei se unesc pentru a descoperi adevărul, vor recunoaște Creatorul în asta. Adică cea mai înaltă rădăcină din care coboară ambele stări opuse. Și apoi Îl vor descoperi acolo. Și în el vor descoperi o conexiune adevărată, minunată.

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 11/9/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevărul este că Creatorul umple întregul univers. Adevărul („Emet”) este alcătuit din literele „Alef” – „Mem” – „Tav” („א – מ – ת”), adică din cele trei forțe care există în creație. „Aleph – א” este prima literă a alfabetului, Keter, Creatorul. „Tav – ת” este ultima literă a alfabetului, Malchut. Și „Mem – מ” este în mijloc, Bina care leagă Keter de Malchut.

Trebuie să înțelegeți că adevărul nu este ceea ce ni se pare după părerea și sentimentele noastre. După cum se spune: „Au ochi, dar nu vor vedea; au urechi, dar nu vor auzi ”. Adică nu simțim unde suntem ca și cum am fi orbi și surzi, nu simțim lumea adevărată, mișcându-ne în ea prin atingere.

Dar aici este corecția. Creatorul a creat în mod intenționat această ascundere astfel încât să putem atinge perfecțiunea, adică de la ascundere la ajungere la revelație, de la rațiune la creștere in credință deasupra rațiunii, de la Malchut la Bina, de la primire la dăruire.

O persoană crede că simte lumea exterioară, dar, de fapt, este închisă în sine și se simte din interior. Întreaga realitate se află în noi. Întregul univers, galaxiile, stelele, planetele și pământul cu tot ce este pe el, totul este „eu”.

Parcă mi-am pierdut cunoștința sau visez. Uneori visez că merg undeva, fac ceva ca si cum ar fi real. Dar apoi mă trezesc și văd că adevărata realitate nu este ceea ce am visat.

Și același lucru ni se întâmplă și atunci când spiritualitatea este revelată. Înțelegem că am fost în vis și acum ne-am trezit și am văzut realitatea reală.

Credința deasupra rațiunii înseamnă să înțelegem că realitatea nu este ceea ce îmi imaginez în prezent că este. De fapt, sunt în interiorul Creatorului, forța superioară care mă controlează. Și vasta lume care apare în fața mea se află în mine și trebuie să atrag puterea Creatorului pentru a-mi umple întreaga lume și a pune totul în ordine.

Omul trebuie să facă tot posibilul să dezvăluie Creatorul care umple întregul univers. Și acest lucru este posibil doar prin cei zece, dispărând și dizolvându-ma în prietenii mei, absorbindu-ma în ei atât de mult încât sa simt că Creatorul se află în spatele tuturor prietenilor și așteaptă ca eu să-L revelez.

Astfel încep să percep lumina credinței, adică să simt Creatorul. Aceasta se numește credință mai presus de rațiune. Ratiuna era fostul meu sentiment al realității, văzut de ochi și auzit de urechi. Dar acum încep să simt realitatea dincolo de percepția fizică și prin prietenii mei ajung la revelația Creatorului, care îmi umple Kli-ul spiritual, cei zece Sefirot ai sufletului meu.

Așadar, ajungem la prima revelație spirituală și continuăm să mergem tot mai departe.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/9/20, „Munca în credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Multe surse Cabalistice vorbesc despre dăruire. Despre ce fel de dăruire vorbim dacă noi, creaturile, nu putem dărui?

Răspuns: Este foarte simplu. Trebuie să-ți schimbi atitudinea față de oameni, să îi consideri apropiați, dragi, necesari pentru tine. Și atunci vei putea să le dăruiești așa cum ai face pentru copilul tău.

Întrebare: Adică, dacă tratez copilul așa în mod natural, atunci aici trebuie să fac un efort? La urma urmei, este complet nefiresc să tratezi un străin în același mod ca și pe copilul tău și să primești plăcere de la asta.

Răspuns: Da. Dar pentru asta trebuie să văd imaginea generală a universului, să simt cum suntem toți interconectați, cum prin prietenii mei pot ajunge la o stare spirituală superioară. Și apoi mă duc la ei și îi contactez. Îmi devin dragi, pentru că descopăr brusc că sunt părți ale sufletului meu. Deci eu chiar dăruiesc lor? De fapt, nu le dăruiesc, ci investesc în sufletul meu. Aceasta este iubirea.

Întrebare: Deci, iubirea pentru aproape, unitatea, care este descrisă în mii de surse Cabalistice, este imposibilă până când o persoană nu vede că face parte dintr-un sistem comun, un suflet?

Răspuns: Da. Altfel, pur și simplu nu pot dărui. Nu voi avea inima să fac asta. Acest lucru este împotriva legii naturii.

Pentru a face acest lucru, trebuie să vedem că fiecare dintre noi face parte dintr-un imens sistem global și că suntem cu toții complet dependenți unul de celălalt în așa fel încât cei care sunt în afara mea mă definesc total. Și, prin urmare, dacă voi avea grijă de ei, îmi voi asigura viitorul. Iar dacă intru într-o stare în care mă gândesc doar la ei, și nu la mine, atunci îmi voi asigura un viitor perfect.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 28.01.19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Partea proastă a dorinței autoconservării este intoleranța și chiar discriminarea, care poate crește la proporții enerme ducând întregi comunități la violență împotriva altor națiuni. Care crezi că este rădăcina sau cauza pentru această xenofobie?

Răspuns: Egoismul uman, defensiva sa, autoconservarea sa, atunci când el, în cadrul aspirațiilor sale înguste, vede că cel mai important lucru este să fie unit cu cei de felul lui și apoi va fi mai puternic. Nu înțelege că puterea naturii sta exact în diversitate și nu într-o singură parte.

Comentariu: În plus de xenofobie, rasismul poate fi de asemenea o problemă de comunicare.

Este o credință larg răspândită că sunt rase printre oameni care pot fi distinse pe baza diferențelor lor fizice. Cu toate acestea, cercetările științifice arată că umanitatea nu este compusă din grupuri biologice separate, bine definite și că rasa este o categorie imaginară sau o construcție socială. Toți oamenii aparțin de aceeași entitate umană, așa că nu are rost să vorbim despre rase.

Răspunsul meu: Eu cred că în privința dezvoltării spirituale, de care se preocupa știința Cabala, nici culoarea pielii, nici originea, nici naționalitatea nu au vreo însemnătate. Noi trebuie să înțelegem că suntem oameni și că noi toți trebuie să ne unim într-un întreg comun.

Comentariu: Oamenii de știință spun că rasismul este întipărit în creierul uman. Sunt părți ale creierului pe care noi le folosim pentru a percepe de ce grup etnic aparține o persoană. Într-o fracțiune de secundă, creierul nostru determină cine este un străin și cine este unul de-al nostru. Prin urmare, oamenii care nici măcar nu sunt rasiști ar putea fără să știe să afișeze tendințe rasiste.

Răspunsul meu: Da, acest lucru este întipărit în noi foarte adânc și involuntar evaluăm o persoană exact prin apartenența sa la o rasă sau chiar la o națiune. Înțelegem că cel mai important lucru pentru noi este mentalitatea unei persoane: cum se uită la lume, cum gândește și așa mai departe.

Nu cred că europenii prin origine care au fost crescuți în China sau India și care au absorbit cultura locală vor putea să comunice cu europenii în mod adecvat. Ei sunt mai aproape de oamenii cu care au crescut, pe care îi înțeleg.

Prin urmare, nu poate fi spus că cel mai important lucru este naționalitatea, rasa, etc. Eu cred că principalul lucru este o înțelegere interioară profundă, psihologică a unuia față de celelalt.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 10/14/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Marele cabalist Ari, a scris că există cinci tipuri de dorințe. Două categorii sunt dorințele mele interioare. Sunt aproape de mine, așa că îmi pasă de ele. Și mai sunt trei categorii de dorințe care sunt în afara mea, care includ persoane de care nu pot avea grijă, deoarece le simt ca fiind străine.

Când voi aplica metoda Cabala, voi simți dorințele lor mult mai aproape decât simt propriile mele dorinte astăzi?

Răspuns: Da. La fel de mult cum trupul tău muritor și temporar îți este acum drag, în aceiași măsură vei simți că ei sunt sufletul tău etern și perfect și vei investi în ei mai mult decât sa presupunem că în tine.

Comentariu: Este greu de crezut că acest lucru este posibil.

Răspunsul meu: Este posibil. Trebuie doar să vezi conexiunea corectă.

Creatorul nu necesită nimic din ceea ce nu esti în stare să faci. Dar El te invită să-ti schimbi punctul de vedere, astfel încât să determini că ceea ce există în afara ta este mai important decât tine însuți astăzi.

Întrebare: Unde este Creatorul aici?

Răspuns: Creatorul este o forță comună a naturii care a creat totul, a împărțit totul în două părți și stabilește condiția: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este minimul, dar, de fapt, trebuie să-ți iubești aproapele mai mult decât pe tine. Și atunci vei avea grijă de sufletul tău, de starea ta eternă, de potențialul etern, și nu de tine însuți ca animal, temporar și defectuos. Astfel, veți ajunge la un cu totul alt sens al lumii.

Din emisiunea KabTV  „Stari spirituale” din 28.01.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să unim grupul de zece pentru a gestiona creația?

Răspuns: Grupul de zece și întreaga creație sunt același lucru. Grupul de zece este același sistem, dar pe o scară mai mică. Ceea ce facem în grupul de zece afectează întreaga creație la același grad cu asemănarea grupului cu aceasta.

Dacă putem cumva să ne conectăm în grupul de zece asemănându-ne cu legile dăruirii reciproce care se află în creația generală, avem impact asupra întregii lumi în măsura în care încercăm să implementăm aceste legi deasupra egoismului nostru. Mai mult, impactul nostru este, de asemenea, foarte puternic, deoarece suntem începători mici și slabi.

Se pare că, cu cât creștem mai mult, cu atât vom putea avea un impact mai mare asupra tuturor. De fapt, pe de o parte, se pare că avem un impact mai mare, dar, pe de altă parte, avem un impact mai mic. Acesta este ca impactul pe care îl au copiii asupra lumii. Nu este mare în putere, dar este mare în impactul său.

Aceasta înseamnă că acordăm mult mai multă atenție copiilor decât adulților. Lumea trebuie să fie atentă cu ei și să acționeze pentru ei, deoarece aceștia sunt partea centrală a lumii și viitorul său.

Deci, prin puterea atributului de dăruire și calitatea acestuia, noi avem un impact semnificativ asupra creației din punct de vedere calitativ și foarte puțin cu forța. Acest lucru se va schimba mai târziu pentru că vom vorbi despre lumile spirituale și nu despre lumea noastră egoistă.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV  2/5/19

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Simțim cum în grupul de zece se dezvăluie grosimea dorinței egoiste (Aviut). Aceasta este doar o mică parte din respingerea, ura și distanța care există cu adevărat între noi.

Doar o mică parte din această ură ne este dezvăluită, fracțiunea pe care o putem depăși. Cu cât ne simțim mai îndepărtați în mod natural unul față celălalt și, în ciuda acestui fapt, în măsura în care ne apropiem și ne unim într-o singură inimă, cu atât Kli-ul nostru spiritual va fi mai mare.

Distanțarea dintre noi este Yesod-ul nostru, fundația Partzuf-ului. Iar conectarea în unele dorințe, în ciuda rezistenței, este partea interioară a Partzuf-ului unde putem lucra împreună pentru a primi de dragul dăruirii în raport cu Creatorul. Așa construim capul și corpul Partzuf-ului spiritual.

Totul se construiește pe faptul că există o mare dorință de a primi plăcere care ne desparte, o ură uriașă, ca și discipolii Rabinului Shimon, în care ura se aprindea din ce în ce mai mult în fiecare zi. Dar au depășit-o, uniți peste această ură, și astfel au construit corpul Partzuf-ului și un apel către Creator, adică capul.

În această formă, au început să dezvăluie practic calitățile Creatorului, construindu-și Partzuf-ul spiritual și urcând treptele scării.

Cu fiecare pas, distanța și ura, unitatea și iubirea cresc, precum și asemănarea cu Creatorul, puterea comună a iubirii. Așa ne ridicăm până când ne corectăm la iubirea perfectă, absolută.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/1/20, „Munca în credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă depășim din plin rezistența egoismului, care ni s-a atribuit în funcție de rădăcina sufletului și ajungem la conexiune în grupul de zece, atunci Creatorul poate fi revelat între noi.

Opoziția dintre lumină și întuneric, separare și conexiune, ajunge la un asemenea punct încât acest contrast între egoism și sfințenie este suficient pentru a face întunericul să strălucească ca lumina. Prima lumină este revelată în noi, lumina lui Nefesh și intrăm pe calea luminii.

Tensiunea dintre deconectare și dorința de conectare atinge o asemenea magnitudine încât face lumina să se aprindă, ca un bec care se aprinde la 220 volți. Intensitatea conexiunii noastre și a opoziției noastre devine atât de mare încât întunericul începe să strălucească ca lumina. Din întuneric, Îl invităm și Îl atragem pe Creator în conexiunea noastră.

În măsura în care mă obișnuiesc să apreciez stările întunecate în care nu am dorință, nici minte, nici gânduri corecte, și știu că ne conectează, aprind lumina din sufletul meu întunecat, adică Îl revelez pe Creator din ce în ce mai mult.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/9/20, „Munca cu credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este fericirea?“

Există diferite definiții ale fericirii în funcție de nivelul unei persoane, adică de tipurile de dorințe pe care le are o persoană și dacă o astfel de persoană are sau nu dorința de a căuta un scop mai înalt în viață și în ce măsură. (De exemplu, într-o altă postare pe Quora, care a pus aceeași întrebare, veți vedea cum răspund diferit.)

Cu toate acestea, în principiu, fericirea se experimentează atunci când dorințele unei persoane sunt pe punctul de a fi împlinite, dar nu au fost încă stinse.

Într-o astfel de stare, o persoană se află într-o stare de anticipare ridicată, ca un copil care urmează să aibă ziua de naștere.

Prin urmare, fericirea are loc în așteptarea unei recompense de la viață, atunci când ne simțim de parcă urmează să ni se dea ceva foarte pozitiv și bun, ca de ziua noastră. De asemenea, forma pe care o îmbracă această fericire este diferită pentru fiecare persoană.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când oamenii comunică pe rețelele de socializare, se mint între ei pentru a părea mai buni decât sunt în realitate. Pe de altă parte, sunt mai sinceri decât în contact direct. Adică, când te privesc în ochii, îmi este mai greu să spun adevărul. Iar când avem contact prin ecran, este mult mai ușor.

Ce am pierdut atunci când am încetat să mai comunicăm unul cu celălalt fizic și să ne uităm în ochii celuilalt?

Răspuns: Comunicarea directă necesită o anumită pregătire, aș spune, ridicându-te deasupra sinelui și fiind inclus într-o altă persoană. Iar comunicarea prin ecran, dacă mai este și incognito, nu este comunicare, este o expresie unilaterală a nici măcar gândurilor și punctelor tale de vedere, ci a ceva cu care vrei să umpli ecranul.

Problema este că nu există nicio limită pentru comunicarea pe internet, nici în cantitate, nici în calitate. Și de aceea am intrat în zona în care ne degradăm complet. Nu ne interesează ce cred alții, ce se întâmplă ca urmare a implicării noastre în conexiunea pe internet. Pe scurt, umanitatea se diluează cu mizerie.

Întrebare: Cum îți imaginezi comunitățile virtuale ale viitorului?

Răspuns: Comunitățile virtuale ale viitorului vor depăși această boală a copilăriei și vor adopta legi clare, stricte, bazate pe necesitatea dezvoltării corecte a umanității. Aceasta îi va face pe oameni să învețe și vor avea timp, energie și resurse pentru asta.

Oamenii vor începe să învețe, bazându-se nu doar pe moralitate, ci pe nivelul spiritual, pe care trebuie să-l atingă. Așa se va dezvolta întregul Internet.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 10/7/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→