Category Archives: Munca interioara

Blandul vindecator al inimilor

Toata munca noastra in termenii liberului arbitru este dusa in ascunderea Guvernari Superioare. Aceasta etapa este descrisa in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,, articolul 53: …Recompensa este conform cu suferinta. Daca Conducerea Lui nu este relevata, este imposibil sa-l vezi, ci numai in ascunderea fetei; din spate …si prin indoiala… In acest fel, este lasata intodeauna alternativa de a pastra vointa Lui sau de a o frange. Asta, pentru ca necazurile si durerile pe care le sufera cineva il fac se indoiasca de realitatea Conducerii Lui asupra creatiilor Sale…

Imagineaza-ti ca vezi prin prisma dorintelor tale egoiste o persoana care sta in fata ta. Suntem Creatorul si eu, iar intre noi sta natura mea egoista. Este ca si cum o persoana draguta, buna, se apropie de mine, ca si cum ar fi un doctor tinand o seringa in mana pentru a-mi face o injectie si eu sunt un copil mic. Ma uit la acest zambet dragut si la seringa pe care o tine in mana si inghet de groaza. Totusi, se apropie din ce in ce  mai mult, se pare, pentru a-mi face rau.

Ai prins ideea? Aceasta este starea in care suntem noi acum. Trebuie sa-L cunoastem, sa-L intelegem si sa-i simtim intentiile, chiar daca vrea sa ne faca o injectie. Nu avem alta sansa daca suntem bolnavi si avem nevoie de vindecare (corectare).

De ce a aranjat El, totul in acest fel? A facut totul asa de precis pentru ca noi sa-L cunoastem; altfel, ar fi imposibil. Beneficiul Luminii poate fi cunoscut numai din intuneric.

Apoi, vei intelege ca toate aceste situatii teribile imaginare – injectia, intreaga lume care sufera si raul – sunt doar imaginile elaborate de substanta ta egoista. Sa dobandesti nivelul de credinta inseamna sa te ridici deasupra acestei substante si sa nu o mai simti. Vei realiza ca totul a fost o fantezie copilareasca, care nu exista in realitate. Lumina, atitudinea blanda a Creatorului, au parut egoismului tau ca o injectie dureroasa. La fel ca un copil speriat de seringi, asa si noi suntem speriati de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

A Crede inseamna a Simti

Intrebare: Ce este credinta, inainte de trecerea Machsom (bariera catre lumea spirituala)?

Raspuns: Inainte de traversarea Machsom si intrarea in spiritualitate, el nu are credinta. Conceptul de credinta in Kabbalah este total diferit de ceea ce, in mod obisnuit, inseamna asta in viata cotidiana. In Kabbalah, toate aceste concepte sunt definite la un nivel total diferit.

Credinta inseamna a  simti pe Creator. Daca il simt pe Creator, cred in El. Observati cat de diferit este asta fata de ceea ce am gandit initial. In viata obisnuita, credinta este ceva ce nu vedem sau nu stim, dar credem in ea ca si cum exista in realitate.

Kabbalah spune ca asta nu este credinta, ci doar o fantezie. Kabbalah se sprijina exclusiv pe realitate, senzatii de adevar interior. In masura in care eu il simt pe Creator, eu primesc puterea sa muncesc impotriva ego-ului meu; o forta impotriva alteia; pozitivul impotriva negativului. Asta este ceea ce numim crdinta deasupra ratiunii, adica credinta deasupra egoismului si senzatia din ea. Eu ma ridic desupra tuturor acestora pentru ca eu sunt capabil sa folosesc ratiunea si senzatiile Superiorului. Totusi, daca nu am acesta, cum pot munci? Sa ma bazez pe povestile spuse de cineva?

Nu asta numim noi credinta. Este un joc pe care il joaca oamenii in aceasta lume, pentru ca ei nu cunosc o alta cale pentru a se linisti pe ei insisi. Pentru a atinge credinta, trebuie sa atingem revelatia. Intelepciunea Kabbalah este revelatia Creatorului de catre creaturi, si asta este numita credinta.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Kabbalah 11.06.10, Shamati, Art. 50

Cresterea in spiritualitate

Un grup Kabalist este AHP al Celui Superior, Malchut, care incorporeaza multe alte suflete in el. Eu sunt cel mai mic, si sarcina mea este sa imi conectez punctul din inima cu celelalte suflete, chiar daca ele imi sunt straine mie. Daca imi anulez punctul din inima comparativ cu Cel Superior, se transforma intr-un GE al meu (Galgalta veEinaim) si, in relatie cu Cel Superior, primeste o forma. Cel Superior ii da ceea ce are nevoie pentru ca sa creasca, ii asigura structura, in sensul asemanarii cu toate sufletele, cu intreaga Lume a Infinitatii, cu intregul vas al sufletului comun .

Daca vrei sa devii un obiect spiritual (Partzuf), adera la Cel  Superior, si AHP-ul acestui obiect va deveni noua ta lume dezvaluita. In masura in care tu te agati de AHP-ul Celui Superior, punctul tau din inima se extinde, multumita partilor lui AHP.

A adera inseamna sa accept dominatia lui asupra mea, asa cum scrie Baal HaSulam in articolul Libertatea. AHP al Celui de Sus este mediul meu. Prin agatarea de AHP, eu primesc de la acesta tot ce am nevoie la fel ca un embrion care primeste sange, oxigen, si nutrienti de la mama sa. Fac asta pentru ca punctul meu din inima sa creasca intr-un organism spiritual.

Acest organism, va semana cu tot ce am primit de la AHP al Celui Superior, grupul. Totusi, va fi manifestarea ei in punctul meu din inima, gena mea spirituala. Cu alte cuvinte, va fi impartasit de ambele, grupul si punctul meu din inima. Acest lucru este similar cu faptul ca un copil seamana putin cu mama sa si cu tatal sau, si totusi primeste esenta sa de la Creator.

Ma las in mainile Celui de Sus; imi introduc dorinta in aceasta, cererea mea de a deveni partea in care liniile de stanga si de dreapta se unesc si realizeaza actul daruirii. In masura in care realizez asta, care este, in masura in care samanta se anuleaza pe sine inaintea mamei si o obliga sa o dezvolte, mama incepe in schimb sa aiba grija de ea.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabalah 14.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Conditia pentru a scapa de egoism

Intrebare:Cum pot imbina urmatoarea atitudine duala: Pe de o parte, trebuie sa il vad pe fiecare prieten mai mare ca mine, ca fiind cel mai mare din generatie. Dar pe de alta parte, trebuie sa ii vad la fel de mici ca mine, ca si cum au nevoie de grija mea constanta?

Raspuns: Pot foarte bine asocia aceasta cu felul in care procedez cu copilul meu: El este mult mai important decat mine de vreme ce dorintele sale determina actiunile mele. Daca el are nevoie de ceva, eu las totul si fac ceea ce el cere. Totusi atunci cand eu ii duc grija, ma raportez la el ca la cineva care este mai mic decat mine si nu poate fara mine. Rezulta ca putem avea simultan aceasta atitudine duala.

Este inteles ca dorinta comuna este mult mai importanta decat dorinta mea. Este modelul sufletului comun in miniatura si contine deja totul asemeni unei holograme.

Daca ma raportez la acest mic grup cu legea garantiei reciproce (sa spunem ca gruprul este format din zece membrii), acesti zece membrii sunt la fel ca zece milioane. Nu este nicio diferenta. Fireste, trebuie sa ies din egoismul meu, deci nu are importanta daca fac acest lucru fata de zece sau zece milioane de oameni. Daca in ei, eu revelez lumea spirituala, atunci cine este mai important, eu sau ei?

Prin mine insumi, eu nu pot revela nimic in afara acestei vieti pamantesti, corporale. In timp ce, in conexiunea corecta cu ceilalti, eu revelez  spiritualitatea. Fireste, respectand  scopul, grupul devine mult mai important decat mine insumi.

Trebuie sa accept dorinta lor, ca pe cea mai sacra dorinta a mea, ca pe o lege! Aceasta este ceea ce ne permite sa ne unim. Pe de alta parte, eu trebuie sa ii percep pe ei ca fiind mai mici decat mine, pentru a simti in acest fel ca ei au nevoie de ajutorul meu si sa le dau tot ce am.

Cand vorbim despre iubire si unitate, eu il pot privi pe celalalt si ca pe o persoana mica si ca pe o persoana mare. Nu este contradictie in acestea. Este asemanator mai mult cu raportul dintre copil si adult, in care copilul devine ma important decat oricine altcineva. Un copil mic este precum capul familiei de vreme ce intrega familie se invarte in jurul sau.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Kabbalah 10.06.10, Articolul, Scopul societatii

Greselile din care putem invata

Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, paragraful 58: Cu asta intelegem cuvintele inteleptilor nostri: unul care se pocaieste prin frica este recompensat prin transformarea pacatelor in greseli… pacatele pe care cineva le face se extind la el prin receptionarea dublei ascunderi a Providentei, adica ascundere in disimulare.. O ascundere inseamna ca el crede in Providenta recompensei si pedepsei. Totusi, din cauza acumularii suferintelor, cateodata, el se gandeste la transgresiune (alunecare in greseala).

De ce face persoana o greseala? Deoarece nu vede ca a fost un defect. Deci nici macar nu a presupus ca trebuia sa vada, nu-i asa? Intreaga noastra munca este de a dobandi o noua viziune prin credinta deasupra ratiunii. Astfel, la inceput, nu percepem spiritualitatea pentru ca mai tarziu sa o vedem din lumina daruirii. Spiritualitatea nu se poate vedea in lumina egoista.

Nimeni nu a ascuns spiritualitatea de noi. Noi ne-am ascuns de ea prin dorintele noastre egoiste. De aceea incepem sa percepem spiritualitatea numai prin ridicarea deasupra egoismului nostru. Este similar cu mine in fata unui zid, a unei bariere. Ridicandu-ma deasupra ei pot avea o idee despre ce este in spatele ei.

Astfel ne putem imagina ce inseamna credinta deasupra ratiunii. Cat timp sunt in ratiune, in spatele barierei, nu pot vedea lumea spirituala. Organele mele de perceptie sunt diferite; intre timp, trebuie sa incep sa percep realitatea in dorinta de a darui. Cand Lumina Reflectata straluceste deasupra mea, imi releva realitatea spirituala, pe care o pot vedea in aceasta Lumina.

De aceea, in mod natural, gresesc si comit crime, cand nu vad spiritualitatea. Cum as putea sa nu gresesc? Totusi, de ce nu sunt ele numite transgresiuni? Pentru ca egoismul – multumita relevarii si corectarii greselilor mele – il corectez eu insumi. In acest fel, ating gradul de pocainta din frica, asta este, construiesc un ecran pentru daruire in scopul daruirii.

Invat din greselile mele, pentru ca este imposibil sa corectez ceva, pana cand nu descopar intregul rau al dorintelor egoiste. Asta se numeste a identifica o greseala. Corectand o anumita parte a greselii pe care am descoperit-o, execut o porunca.

Deci, in timp ce imi completez pocainta, imi corectez toate greselile mele. Din cauza si multumita lor cineva dobandeste daruirea. Toate aceste erori sunt rezultatul ascunderii.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Ziua incepe cu seara zilei precedente

Intrebare: Cum stiu ca avansez pe calea Luminii si nu pe calea suferintei?

Raspuns: Semnul ca megem pe calea Luminii este bucuria. Este scris ca bucuria este rezultatul intentiilor bune. Daca eu sunt conectat cu ceilalti, sunt intotdeauna parte a unui corp comun sanatos si primesc de la el putere si inspiratie. Ele circula in mod constant in organismul nostru colectiv, trecand de la unul la altul, prin urmare, eu nu cad si nu sunt dezamagit niciodata. Nu simt nici ca sunt obosit! Este garantat, ca pot sa simt cateodata lovituri in corpul meu fizic, dar niciodata nu ma simt obosit mental.

Primesc continuu noi dorinte si implinirea lor de la altii, si acestea circula non-stop de la ei la mine si invers. Astfel, in aceste conditii o persoana inceteaza sa mai simta suisuri si coborasuri. Pentru el totul este un intreg.

De fapt, ziua incepe cu seara, dar eu nu o percep ca o noapte intunecoasa. Eu simt asta ca fiind pregatirea mea pentru urmatorul pas spiritual. Am nevoie acum sa am un apetit si mai mare si sa jinduiesc la a deveni mult mai receptiv in perceperea spiritualitatii.

Aceasta noapte nu este intunericul pe care mi-l imaginam. Acesta este intunericul din egoism.  Este timpul construirii vasului (Kli). In viata noastra pamanteasca noi mergem la culcare seara, totusi, in viata spirituala, noi lucram cu folos, noaptea. Noi facem, ne cream si ne construim pe noi insine. Este ca si cum seara ne asamblam masina, si dimineata o conducem. Sa nu credeti ca in spiritualitate, seara este un vis separat de realitate. Noi intrerupem realitatea anterioara pentru a obtine una noua.  Si o construim cu credinta mai presus de ratiune.

La miezul noptii, unificatorul (Zivug) al  Aba ve Ima (Tata si Mama) are loc pentru a crea noi dorinte (kelim). Trebuie sa lucrez in intuneric pentru ca intunericul ascunde de mine vechile dorinte (de vreme ce eu nu mai am nevoie de ele deloc si trebuie sa urc la un nou pas spiritual). De asemena el ascunde de mine noile dorinte, astfel incat sa le caut, sa le pot conecta la mine, si sa le inteleg, unde sunt si de ce.

Este asemanator cu felul in care ne jucam cu copiii nostri. Mai intai pregatim un joc pentru ei, apoi, ei trebuie sa se joace singuri. Luam o jucarie compusa din mai multe parti (de exemplu, cuburi), nu o jucarie dintr-o singura bucata, pentru ca noi vrem ca acest copil sa imbine el singur partile. In spiritualitate, munca noastra, numita noaptea, este la fel.

Prin urmare, o persoana care este complet prinsa in mediu, nu simte separarea de calea spiritual, atunci cand cade. El vede, ca, din contra, i se da oportunitatea de munci si a experimenta o noua aventura, asemeni unui copil, pe care natura il forteaza sa creasca. Deci, el iubeste asemena jocuri de constructie si imbinare.

In mod aditional, daca mediul ne impinge in acest joc, asa cum natura face cu copilul, ne simtim ca si cum suntem intr-o minunata calatorie. Dar daca mediul nu ne asigura o asemena inspiratie, nu vrem sa ne jucam, ca si cum suntem un copil bolnav, care nu primeste o asemena dorinta de la natura si lasa in urma dezvoltarea sa.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Kabbalah 11.06.10, Shamati Art. 50

Minunatele atractii ale Spiritualitatii

Intrebare: Este posibil sa cerem Creatorului sa dea puncte din inima celor in care acestea nu s-au trezit inca?

Raspunsul meu: Trebuie sa ne rugam pentru ca intreaga umanitate sa ajunga rapid la o adevarata nevoie spirituala cu privire la scopul creatiei. Totusi, a te ruga inseamna a aspira la unificarea interioara, cu o asemenea tensiune si forta, incat sa fie simtita de toata lumea ca un foc ce arde in interior.

Imaginati-va ca astazi umanitatea este aproape ca un corp fara viata; poate inca nu mort complet, dar in stare de inconstienta. Si noi suntem organele sale, care incercam sa ne revigoram si sa readucem la viata acest organism comun. Treptat intregul organism incepe sa se trezeasca. In asta consta munca noastra.

Cea mai imporanta munca in diseminare nu este in efortul exterior( cantitatea de carti sau materiale lansate pe internet); ci este in unificarea dintre noi, prin care noi crestem iubirea, conectarea, si caldura, in toata comunitatea unita a oamenilor care studiaza Kabbalah. Aceasta munca influenteaza pe toti ceilalti, si ei vor incepe deodata sa simta ca exista ceva unic in toate acestea! Dar ce anume este asta, ei nu stiu. Cu toate acestea ei ne gasesc pe noi.

La urma urmelor, inima fiecarui individ il conduce intr-un  fel la Kabbalah, desi el nu intelege cum. De indata ce aceasta nevoie se trezeste in el, el incepe sa caute, si deodata, inima lui simte ca locul lui este aici. Asta,  pentru ca dorinta lui a fost deja menita in aceasta directie.

A existat o mica dorinta pentru spiritualitate, punctul din inima a fost adanc ascuns in interior, dar noi am iscat un foc atat de puternic, incat oamenii il simt din afara. Prin urmare, totul depinde de unificarea interioara . Aceasta este cea mai eficienta diseminare.

Din partea 1 a Lectia zilnica de Kabbalah 11.06.10 , Shamati Art. 50

Telenovela numita Viata mea

Ascunderea si revelarea sunt in noi. Acestea sunt singurele lucruri pe care le putem influenta. In fond, noi existam intr-un constant si etern univers, care nu are un inceput si nu va avea sfarsit. Desi vorbim si ne imaginam ca aparut creatia, si ca noi atingem corectarea si executam planul creatiei, prin a deveni in intregime inclusi in Creator, noi, ne imaginam acesta in granitele timpului – si asta este incorect.

Suntem situati intr-un sistem unic, numit Natura sau Creator, unde nu apare nici o schimbare. Doar noi ne schimbam, prin senzatiile noastre! Deci cum putem incepe sa ne schimbam pe noi in mod constient si, in functie de alegerea proprie in maniera controlata, astfel incat sa nu experimentam o schimbare neplacuta si nedorita?

Sunt cateva schimbari in dorintele mele interioare, care imi altereaza perceptia realitatii, in asa fel incat eu le percep ca si probleme, razboi, si suferinta. Pe de alta parte, exista schimbari bune, dar cine stie cum sa le controleze?

Asta ne invata stiinta Kabalei. Este clar ca daca realitatea este invariabila, atunci, doar prin controlarea calitatilor mele putem afecta imaginea noastra despre lume si sa decidem ce telenovela dorim sa privim sub titlul de Viata mea. Oricum, asta nu inseamna ca eu sunt liber sa privesc orice film, de orice gen, doresc.

Programul este il avem deja in totalitate, si el ma face sa avansez pana la revelare adevaratului tablou, in care toate ascunderile descoperi, si eu voi revela eterna si perfecta star, in adevarata sa forma. Atunci voi vedea ca realitatea este constanta si invariabila. Daca inteleg toate acestea, eu pot avansa pe calea usoara. Si daca nu inteleg asta, atunci voi fi fortat sa avansez pe cale prin suferinta.

Oricum, vorbim doar despre schimbari in interiorul persoanei, care exista intr-un mediu necunoscut lui. Acest mediu este numit Creatorul Infinitatii. Nu sta in puterea noastra sa schimbam ordinea gradelor starilor prin care trecem; aceasta ordine este deja implantata in noi. Cine suntem noi sa stim care ar trebui sa fie ordinea?

Oricum, putem grabi procesul parcurgerii lor, prin implicarea in ele, in concordanta cu dorintele noastre si prin extinderea efortului. Si viteza cu care avansam ne va da o senzatie dferita. In fond, una este sa avansezi catre un eveniment fatal fara a fi de acord cu el si fara a fi capabil sa il eviti; si alta este sa aspiri catre un scop dorit! Atunci calea im va placea, si voi avansa cu bucurie pe ea.

Cu alte cuvinte, totul depinde de pregatirea noastra pentru urmatoarele stadii, care inevitabil vor veni. Oricum, usurinta mea imi va determina perceptia si viteza avansarii mele. De aceea avem noi nevoie atat de mult de stiinta Kabalei! Prin studierea Kabalei, noi vom fi capabili sa ne indreptam catre dezvoltarea noastra pozitiva, placuta si scurta, in loc sa parcurgem calea lunga catre suferinta.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalh 10.06.10, Introducere in Studiul celor Zece Sfirot

Actiune plus intentie

Creatorul este bun si face bine. Trebuie sa acceptam asta, ca singura axioma in spiritualitate. Nimic rau nu vine de Sus. Dimpotriva, Lumina, ramane intr-o stare de complet repaos, si doar binele absolut este revelat.

Singura problema este vasul, dorinta creaturii. Cu alte cuvinte, totul depinde de persoana, de eforturile si pregatirea ei. Actiunea in sine poate fi primirea sau daruirea, si intentia poate fi pentru sine sau pentru altul.

Incepem dezvoltarea noastra de la primirea pentru sine, care este dubla ascundere sau Lo Lishma. Aceasta actiune este primire, intentia este pentru sine. Mai apoi, eforturile noastre ne aduc la gradul de daruire pentru sine. Tranzitia de la primirea pentru sine, la daruire pentru sine implica doar schimbarea actiunii mecanice. Putem face acest lucru!

Nu avem control asupra intentiei, care poate fi corectata doar de catre Lumina. Totusi, suntem capabili sa schimbam actiunile noastre, din primire in daruire, cata vreme ele sunt facute pentru noi insine. Noi daruim pentru a ne imbunatati starea noastra. Aceasta munca este numita cumpara-ti un prieten.

Dar pentru a trece de la daruire pentru primire, la daruire pentru daruire noi trebuie sa schimbam intentia si pentru aceasta avem nevoie de influenta Luminii care Reformeaza. Noi facem eforturi si orice este necesar in grup si in studiu, dar schimbarea in intentie este facuta doar prin puterea Luminii.

Si cand ajungem la intentia de daruire pentru daruire – gradul de credinta, nivel Lishma, nivel de recompensa si pedeapsa, si prima revelare – ajungem apoi la a ne ridica pe noi insine la nivelul de intentie de primire pentru daruire, atat prin actiunile noastre cat si sub influenta Luminii.

Din partea 4 Lectia zilnica de Kabbalah 09.06.10, Articolul, Ar putea ceva negativ sa coboare din cer?

Sa nu-ti faci tie un idol

Intrebare: Scopul citirii Cartii Zohar este dezvoltarea sensibilitatii noastre la ceea ce simtim cu cele 5 simturi organice de perceptie? Ne dezvolta constienta asupra viziunii lumii acesteia?

Raspuns: Categoric nu! In timp ce citesc Zohar-ul, eu uit de aceasta lume; nu vad sau nu simt. Intru intr-un sistem al Guvernarii si Suprevegherii Superioare, citind despre, studiind si incercand sa o percep, adica sa ma conectez la ea prin senzatiile si mintea mea.

Incerc, prin abilitatile mele cele mai bune, sa folosesc toate numele si apelativele scrise in Zohar. In esenta, intreg Zohar-ul vorbeste despre Ishsut, Zeir Anpin, Malchut, si suflete. Totul are loc intre Zeir Anpin si Malchut, dar Zohar-ul exprima asta in mii de denumiri si situatii.

Prin urmare, citind Cartea Zohar, incerc sa intru in acele stari spirituale, dar nu le atrag in lumea noastra materiala. De ce am nevoie de asta? Trebuie sa ma gasesc in cea spirituala, sa simt cum iau forma ZON a lumii Atzilut, ma identific si ma unesc cu ea in toate dorintele si gandurile mele.

Insa aceasta lume nu exista pentru mine asa cum era. Nu o inteleg sau simt; nu am nevoie de aceasta lume imaginara. E scris ca trebuie sa ne ridicam la nivelul Lumii Superioare, si de acolo, dupa ce dobandim intelegerea radacinilor noastre spirituale, sa fim capabili sa studiem ramurile de jos, din lumea noastra.

Nu e nevoie sa fim in ramuri doar asa. De fapt, e interzis sa atasam radacinile Superioare celor inferioare. Se numeste idolatrie cand iei numele si actiunile lor din Lumea Superioara si incerci sa vezi efectele lor in aceasta lume, in congruenta precisa intre ele. E interzis pentru ca e gresit. Ce inseamna interzis? Nu exista! Inseamna ca-ti faci tie un idol.

Din Part 1 Lectia zilnica de Kabbalah 6/10/10, Zohar

Pagina 367 din 377« Prima...365366367368369...Ultima »