Category Archives: Munca interioara

Stand intre bine si rau

Zohar, Capitolul VeYechi (Si Iacob a trait), paragraful 244: Pentru lumea urmatoare, este scris, Pentru ca zilele copacului vor fi zilele poporului Meu. Cu zilele copacului insemnand copacul vietii. In acelasi timp, este scris, Moartea va fi inghitita pentru totdeana, pentru ca nu nu sunt schimbari si moarte in copacul vietii.

Acest pasaj vorbeste despre situatia in care o persoana este la limita de a lua o decizie, o alegere intre bine si rau, in Klipat Noga. Tot acest sistem deriva din urmatoarele: Pe de o parte, Creatorul ii interzice lui Adam sa manance fructe din Pomul Cunoasterii, dar pe de alta, El ii trimite lui Adam o femeie care il tenteaza sa pacatuiasca prin gustarea fructului oprit.

Cele doua stari opuse co-exista. In ceea ce ne priveste, nu trebuie sa fim confuzi si sa simtim separarea in perceptia noastra. Mai degraba, trebuie sa realizam ca fiecare dezaprobare prezenta in fiecare stare –  unde Creatorul este aratat ca avand doua fete si doua atitudini diferite fata de noi – sunt destinate sa ne plaseze intr-o situatie proasta, in care sa nu fim in stare sa discernem ce sa facem si vom fi fortati sa avem nevoie de El.

Asta se numeste Klipat Noga, punctul libertatii noastre. Aceasta libertate apare in acest punct specific, unde doua atitudini ale Creatorului, buna si rea (ca si cand ar exista), vin impreuna si este imposibil sa le desparti si sa indepartezi conflictul lor, altfel decat apeland la El pentru ajutor.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 8.09.10, Zohar

Lumina prin crapaturile din zid

Cel de Sus ne expune noua sa parte inferioara, Malchut, ca un gol negru, nepromitand nimic bun. Lumea Superioara (lumea spirituala) ne este intentionat prezentata  sub o forma neatractiva. Intre timp, in aceasta lume, in care ne simtim in Keter al celui inferior, gasim cel putin o mica placere.

Exist intr-o asemenea stare, in care nici macar aceasta lume nu ma mai atrage si starea Celui Superior pare sa fie si mai rea. De fapt, nici macar nu sunt implinit in dorintele mele egoiste, de primire, dar Cel de Sus ma incarca mai mult, sugerandu-mi: Vrei sa fii in daruire! Nu am nimic, si totusi Cel de Sus imi spune: Vino, imparte ce ai, cu ceilalti!

Deci, pot accepta ceea ce imi sugereaza Cel de Sus, numai fara sa ma gandesc, fara nicio conditie si nu prin eforturile mele proprii. O pot face numai prin forta Luminii, fara a face niciun plan si neavand nicio speranta de satisfacere a egoismului si de a primi vreun beneficiu in aceasta lume.

Lucrul cel mai important pentru o persoana este sa obtina starea de daruire. Si apoi, va avea totul, dar numai dupa ce il indeparteaza (egoismul)! Va primi implinire (satisfactie), totusi, nu prin primire, ci prin daruire.

Astfel trebuie sa consideram luna Elul, inaintea inceputului Anului Nou, inceputului calatoriei spirituale a cuiva. ELUL, ca acronim, inseamna Eu sunt pentru Iubitul meu si Iubitul meu este pentru mine.  Cel de Sus imi inmaneaza aceste conditii fara speranta pentru mine, astfel incat, cu ajutorul lor sa ies liber din starea mea egoista. De fapt, daca El mi-a promis ceva bun, nu voi fi in stare niciodata sa ma despart de egoismul meu, pentru ca sunt legat de el prin placere.

Este scris, Creatorul asaza mana omului pe o soarta buna, prin punerea vietii lui in intuneric si gol dar, pe de alta parte, releva omului o mica raza de Lumina pentru a-i arata calea de a iesi din intuneric. Aceasta raza de Lumina nu este un castig material, egoist. Creatorul imi furnizeaza ajutorul pe calea mea spirituala: Imi aduce un grup Cabalist, unde imi pot exercita liberul meu arbitru si pot alege mediul corect.

Lumina ilumineaza un pic, adica imi da o senzatie ca, in special, daruirea este Lumina. Ma face sa simt ca Lumina este ascensiunea deasupra egoismului meu, atunci cand nu conteaza daca este implinit sau gol, deoarece, ceea ce conteaza este cu Cine sunt conectat.

Creatorul imi permite sa stiu urmatoarele: Tu suferi in starea corporala, deci nu cauta implinire materiala. Mai degraba, fiind in aceasta stare, priveste in sus: Gandeste-te daca poate exista o alta viata, cu alte valori, in daruire, in alta dimensiune (a fericirii).

Asta inseamna ca o raza de Lumina straluceste asupra mea prin sparturile din zidul care ma separa de Lumea Superioara, lumea pacii (repaus pentru egoismul meu si grija de a-l umple) si a perfectiunii (aspiratia catre daruire si iubire).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Shamati, Art. 42

Anul Nou: Un Nou Pas pe Scara Spirituala

Ascensiunea spirituala apare atunci cand facem trecerea de la primirea pentru sine, la daruire altora. Aceasta se considera actiune prin credinta deasupra ratiunii, ceea ce inseamna a prefera daruirea in locul primirii, si de a primi placere din daruire. Voi simti inspiratie si bucurie din ridicarea deasupra egoismului meu, atunci cand nu caut sa obtin nicio recompensa prin el. Dar am nevoie de forta Luminii pentru a face o astfel de schimbare in interior!

Se numeste Eu exist pentru Iubitul, si Iubitul meu exista pentru mine, atunci cand vom incepe un dialog cu Creatorul si ne vom intelege reciproc . Am inteles de ce Creatorul a facut viata mea goala, si a creat oportunitatea de a fi adus intr-un grup, asa ca, eu pot discerne ce este daruirea. El ma lumineaza putin, ca si cum mi-ar spune:  Alege asta, pentru a ma ajuta sa fac primul pas! Dar realizarea acestuia depinde de mine.

Malchut al Celui Superior (proprietatea daruirii) pare egoismului meu, ca Keter (Rosh, cap), intunecat si gol. Dar daca decid ca Keter-ul (aspiratia mea) este de a adera la acesta cu vointa mea de a darui, apoi Malchut al Celui Superior nu-mi  va mai parea goala, si eu pot adera la ea urcand astfel la gradul spiritual superior.

Acesta este inceputul unui nou drum. Inceputul este privit ca un Nou An [Rosh HaShana, capul, inceputul schimbarii (anului)], care soseste dupa luna Elul (Acronim pentru Eu exist pentru Iubitul meu, si Iubitul meu exista pentru mine).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Shamati, Art. 42

Similaritatea mea cu Creatorul

Malchut vrea sa devina similar cu Bina si obtine asta prin Zeir Anpin (ZA). ZA este un model pentru ea. A fi capabila sa devina similara cu ZA indica abilitatea ei de a deveni similara cu Bina.

Acelasi lucru se aplica si noua. Daca vreau sa devin ca Creatorul, trebuie sa intru intr-un grup, sa devin partea sa integranta, sa particip impreuna cu toti, sa-i influentez si sa primesc in schimb, influenta lor. Intr-un asemenea amestec, in conexiunea dintre noi, obtin o noua forma de unificare cu altii. Apoi, forma care ma imbraca ma face asemenea cu Creatorul.

Cu alte cuvinte, daca imi invesmantez interiorul, cu grupul – ca o haina, astfel devin similar cu Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 7.09.10, Zohar

Nu pierde punctul adeziunii

Daca am fi fost corectati in Lumea Infinitului, toate influentele de Sus (de la cea mai rea, la cea mai buna, asa cum sunt simtite in dorintele noastre de a primi placere sau in materia noastra) nu ar schimba deloc atitudinea noastra fata de Creator. Asta, pentru ca dorinta noastra ar fi supusa Primei Restrictii (Tzimtzum Aleph), sub ecran, in daruire sau Lumina Reflectata.

Apoi, trebuie sa folosim toate starile prin care trecem, de la implinirea enorma, la golul total, cu singurul scop al justificarii Creatorului, sau glorificarea Lui, onorarea Lui si multumirea Lui. Deoarece, in aceste stari variate, de la gol, la implinire, El ne da oportunitatea de a determina atitudinea noastra catre El, ca ceva care este independent de ceea ce primim de la El, fara nicio conexiune cu dorinta noastra de a primi placere sau senzatia noastra din aceasta.

Ca rezultat, trebuie doar sa multumim Creatorului pentru oportunitatea de a ne ridica deasupra dorintei noastre, a naturii noastre, in credinta (daruire) deasupra ratiunii (implinirii), in daruire pentru daruire (Galgalta ve Eynaim sau GE) si in primire pentru daruire (GE plus AHP – Ozen, Hotem, Peh). In acest fel, vom accepta toate starile pentru un singur scop: de a le folosi pentru a simti Infinitul, in fiecare stare.

Asta este, trebuie sa avem o intentie complet corectata privitor la masura implinirii, si senzatia din dorinta, de la golul absolut si imensa suferinta,  la implinirea completa care comuta intreaga atentie de la Creator, la propria persoana. Daca ne-am corecta noi insine intr-o asemenea masura, am fi in Lumea Infinitului.

Ne determinam treapta noastra pe scara spirituala, in relatia cu corectia completa, Lumea Infinitului. O facem conform abilitatii noastre de a justifica starile pe care El ni le da, de a exista deasupra senzatiei pe care o simtim in dorinta nostra, de a pastra intentia si de a fi in conexiune cu El, Daruitorul, pentru a deveni similari cu El, pe baza oricarei senzatii.

Creatorul ne-a dat un punct de adeziune cu El. Totusi, in compensatie, El a creat in noi, de asemenea, dorinta de a primi placere, si El o creste constant. Aceasta dorinta anuleaza punctul de adeziune. Totusi, trebuie sa folosim dorinta care ne indeparteaza de adeziune si sa crestem conexiunea cu Creatorul, chiar cu ajutorul Lui. In acest fel avansam.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Si Iacob a iesit

Suntem Infinitul unit intr-un cerc

Intrebare: Daca o persoana nu exista separat de ceilalti, atunci de ce avem fiecare dintre noi senzatia ca realitatea este creata numai pentru sine si ca, Creatorul se refera la el in mod personal?

Raspuns: Acesta este un grad al exclusivismului pe care fiecare il poseda. Vine la noi de la Creator si constituie radacinile noastre, care ne fac diferiti unul de altul. Ne obliga pe fiecare dintre noi sa ne implementam unicitatatea, ca si cum ar fi adevarat ca lumea a fost creata pentru mine. Asta este tot ce enunta fiecare persoana si valideaza pentru ea insasi. Totusi, nu ar trebuie sa fie facut pe cheltuiala altora ci, mai degraba, de dragul altora.

Eu sunt cel care corectez lumea; ceilalti oameni sunt doar parti din mine. Acest lucru ma obliga sa-i tratez pe ceilalti ca si cum depind de mine. Trebuie sa ma unesc cu ei prin puterea iubirii mele, si eu sunt cel care o definesc.

Cand punctul meu se conecteaza cu punctele lor, ele devin capul lor, adica capul corpului care se numeste sufletul comun. Eu sunt cel care iau deciziile, creez conexiuni si le umplu cu Lumina Creatorului, pentru ca eu reprezint pentru ele sursa, sau Creatorul. Exista altcineva, si acela esti tu. Tu esti acela care face acelasi lucru, conectand alti oameni (inclusiv pe mine), la tine. Tu, de asemenea, devii capul corpului nostru universal, dar este un corp diferit, pentru ca, in cazul tau, este identificat ca atitudine a ta proprie fata de ceilalti.

Astfel, fiecare dintre noi este o persoana unica si nu-i stanjeneste pe ceilalti, ci ii completeaza. Tu simti atitudinea personala a Creatorului, dar El se poate relationa la tine numai prin grup. Similar, tu te relationezi la El numai prin grup.

Creatorul este Cel care este revelat in conexiunea dintre noi. Lumina Superioara se stabileste in special in interiorul dorintei de daruire si in conexiunea dintre toate sufletele. Cand toate proprietatile daruirii se unesc, atunci se dezvaluie vasele pentru relvelarea Creatorului (o retea a daruirii).

Dorinta insasi sufera Prima Restrictie (Tzimtzum Aleph) si inceteaza sa mai primeasca. Primirea este posibila numai prin legaturile care conecteaza toate dorintele la locul unde este prezent un ecran si Lumina Reflectata.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 5.09.10, Care este insemnatatea faptului ca eu inchei un pact, in munca

O cadere este o bucurie

Intrebare: Cum trebuie sa reactionez atunci cand sunt intr-o stare de cadere?

Raspuns: Trebuie sa reactionez ca la o chemare de Sus si sa ma intreb: Cine mi-a trimis-o? De ce? O noua stare mi s-a relevat. Asa cum Baal HaSulam scrie: Ma bucur in revelatia pacatosilor, adica noile calitati egoiste care imi sunt expuse. Desigur, ele au fost ascunse in mine, intotdeauna. Dar acum, cand am crescut mai puternic, ele se dezvaluie pentru ca eu sa ma ridic deasupra lor, in ciuda lor, sa stau conectat cu Creatorul, ca intr-o stare de ascensiune.

Este o senzatie neplacuta, intr-o dorinta goala. Totusi, cineva se poate bucura imediat in descoperirea acestei dorinte, pentru ca, cu ajutorul ei, el va descoperi sigur si repede o conexiune mai puternica cu grupul si cu Creatorul. Deci, dupa ce a simtit o cadere, cineva trebuie imediat sa se concecteze cu grupul si sa inceapa sa execute toate actiunile posibile pentru a se intoarce la forta unificarii.

O coborare este descoperirea unei precizii mai mari a conexiunii noastre, unde nu sunt inca conectat cu grupul, si totusi trebuie sa o fac. Am fost sub impresia ca sunt legat de grup printr-o mantie groasa. Dar acum vad ca aceasta mantie este compusa din mii de mici fire, prin care nu sunt deloc conectat cu grupul.

Si astfel urc, ascutind si intarind conexiunea mea cu grupul, din ce in ce mai mult. De aceea intampin cu bucurie o asemenea revelatie, pentru ca ea apare pe baza starii mele anterioare.

Vei simti in curand ca o cadere este o bucurie. Totul depinde de felul in care cineva se relationeaza la ea: ca la o stare trecatoare, sau ca la un mijloc de a obtine scopul.

Munca aduce fericire. Un adevarat profesionist este bucuros sa intalneasca probleme in munca sa. Ii dau oportunitatea sa-si aplice profesionalismul, sa gaseasca o solutie, sa creeze ceva nou si sa-si demonstreze calitatile.

De ce, toate personalitatile creative au nevoie de inspiratie? Ce cauta ele, in mod constant? De ce se simt confuze si pierdute, pana cand creatia lor este nascuta? Poate fi o persoana din orice profesie, chiar si un instalator, dar daca el este un mester, isi simte profesia.

Deci, dificultatile sau circumstantele speciale care apar sunt valori, fara de care nu putem trai. Nu intelegem sau nu apreciem masura in care revelatia deficientelor din noi expun Lumina.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Si Iacob a iesit

Generalul si Particularul

Intrebare: Cum reconciliezi notiunea de Providenta Privata si rugaciunea individuala a cuiva, cu notiunea de legi spirituale universale la care fiecare persoana trebuie sa se supuna?

Raspuns: Nu vei intelege asta pana cand nu vei inceta sa te mai separi pe tine de sistemul general. Particularul este un tip de conexiune intre tine si sistemul general al sufletelor, care rasare din starea ta. Intre timp, generalul este conditia de baza a grupului.

O persoana nu poate primi nimic pentru ea insasi. Intr-adevar, pe cont propriu nu are nicio capacitate de a primi spiritualitatea. Capacitatea spirituala a unei persoane exista in afara ei. In dorinta celorlalti este el in stare sa si-o ataseze, cu ajutorul Luminii Superioare, ca o mama care traieste in dorintele copilului sau.

In afara dorintelor celorlalti, fiecare dintre noi avem numai un punct, radacina noastra spirituala. Ce poti face cu un punct? Numai sa-l conectezi cu celelalte parti ale sufletului sau: dorintele celorlalti.

Faptul ca te conectezi cu Kli-ul general este numit Providenta Privata. Notiunea de eu insumi ca individual (un punct) nu exista in realitate! Acest punct se simte numai fata de mediul inconjurator, fie egoist (lumea noastra) fie altruist (lumea spirituala). Fara mediu nu poate simti nimic, nici chiar pe el insusi.

De aceea, dezvoltarea noastra se refera exclusiv la mediul inconjurator si liberul nostru arbitru sta numai in alegerea unui mediu mai bun. De fapt, eu voi fi maine, ceea ce este mediul meu de azi.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 5.09.10, Care este insemnatatea faptului ca eu inchei un pact, in munca

Unificarea sufletelor = Echivalenta cu Creatorul

Trebuie sa simtim opozitia noastra cu Lumina si sa ne ducem catre starea ei. Daca nu atragem Lumina catre noi, simtim suferinta, deoarece se simte amar faptul ca esti opus Creatorului. De aceea, pentru a ni se da oportunitatea de a ne dezvolta corect, suntem adusi intr-un sistem numit grup Cabalist. In loc sa exist intr-un vacuum si sa nu stiu cum sa ma dezvolt, in incercarea de a deveni similar cu Creatorul, ma voi regasi intr-un grup.

Pot lucra la unitate cu grupul, cu ceilalti care aspira la acelasi scop. In loc sa ma concetrez la ceva invizibil, sa fiu intr-un gol si sa nu stiu de unde vine suferinta si ce se intampla, lucrez la unificare. Si conexiunea noastra rezolva toate problemele!

Cum poate unificarea sufletelor sa substituie similaritatea cu Creatorul? La inceput, in Lumea Infinitului, am fost un singur suflet – Adam. Mai tarziu, ne-am spart in multe fragmente, suflete individuale si, in loc de Lumea Infinitului, am inceput sa simtim lumea noastra (sparta). Prin spargere, Lumina a creat in noi calitati care ii sunt opuse, si sufletul a devenit opus Luminii.

Totusi, daca noi corectam spargerea impreuna, si ne unim, actiunile noastre conduc la revelarea Luminiii, devenind ca ea. In loc sa ne egalizam noi cu Lumina care este ascunsa, ne egalizam cu dorinta pe care o simtim si intelegem. Ni se pare ca suntem convocati, ca niste copii buni, sa ne unim si sa ne anulam egoismul. Dar facand asta, noi descoperim Lumina in unificarea dorintelor noastre, pentru ca acolo este locul unde Lumina s-a ascuns: in Kelim-vesele sparte.

Reiese faptul ca oportunitatea de a munci in grup este cea mai practica si reala aplicatie a Cabalei. Executam actiuni care ne sunt valabile, in timp ce, in esenta, descoperim ca Lumina este situata in spatele spargerii. In aceasta maniera, clarificam contrastul nostru cu Lumina, devenim egali cu ea, si ne unim. Lumina si vasul se lipesc intr-un singur intreg si ne intoarcem in Lumea Infinitului.

Descoperim 620 de stari sau grade care ne separa pe noi, unul de celalalt, si de Lumina. Facand asta, descoperim ca suntem opusi Luminii in masura a 620 de grade si de aceea intelegem Lumina Infinitului de 620 de ori mai mare. Revelam astfel sufletul comun si intreaga Lumina care il umple: Creatorul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati, Art. 50

Ascunderea este spre binele nostru

Suntem sub 125 de grade sau lumi, sau ascunderi. Aceasta ascundere ne este benefica, deoarece ne impiedica sa vedem cat de insignifianti suntem, comparativ cu perfecta stare a Infinitului. Contrar acesteia, noi putem observa doar inabilitatea noastra de a deveni similari cu un grad spiritual mai inalt.

Totusi, pentru a avansa in a ne corecta, trebuie sa simtim nefericirea. Daca suferim corectii cand suntem in grup, atunci ne dezvaluim suferintele ca un copil care se joaca un joc. Copilul vrea sa realizeze ceva, nu are succes, dar el oricum fae tot ce poate si continua sa incerce sa stapaneasca o jucarie care il provoaca.

Prin eforturile tale, durere si incapacitatea de a actiona, descoperi opozitia ta fata de Lumina, cate un grad pe rand. Trebuie sa lucrezi impotriva Luminii, deoarece, altfel, nu vei simti nicio diferenta intre tine si Lumina, nu il vei simti pe Creator, datorita sumei totale a acestor disimilaritati.

Sa presupunem ca esti in palatul regelui dar nu stii nimic despre el si, de aceea, nu il apreciezi. Apoi incepi sa experimentezi si sa cercetezi. Trebuie sa observi toate obiectele si starile din jur si sa inveti intreaga gama de conexiuni si contradictii dintre ele. Facand asta, obtii o stare in care stapanesti lumea, ca un rege.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati, Articolul 50