Category Archives: Munca interioara

O drama Kabalista

Intrebare: De ce este asa de dificil sa urmam conditia cumpara-ti un prieten? Nu ar trebui ca egoismul nostru sa primeasca placere din asta?

Raspuns: Iti cumperi prietenii coborandu-te tu inaintea lor si facand ceea ce ei vor. Asta se numeste plata. Decat sa mergi mandru printr-un magazin cu un teanc de bani si alegand pe cine sa cumperi, mai degraba cumperi un prieten facand ce este necesar pentru el; il servesti. Nu il cumperi de sus; il cumperi de jos. Esti dispus sa faci totul pentru el, chiar daca el nu are nevoie de tine.

In alte cuvinte, te inclini inaintea lui si il intrebi: Ce pot sa fac pentru tine astfel incat tu sa imi devii prieten? Sunt gata pentru orice, doar da-mi dorinta mea spirituala, sufletul meu, inapoi!

Nu poti sa ceri fortat sa-ti dea sufletul inapoi, pentru ca este in posesia lui. Daca acum vrei sa-ti primesti sufletul, trebuie sa te apropii de el din parti diferite, incercand sa gasesti calea care il va face sa-ti elibereze sufletul. Succesul tau depinde numai de atitudinea lui pozitiva fata de tine. Daca el nu doreste sa te trateze bine, atunci esti pierdut.

Ai incercat vreodata sa ai grija de cineva, incercand sa-i castigi dispozitia pozitiva fata de tine? Imagineaza-ti ca stai inaintea unui judecator care trebuie sa-ti anunte sentinta acum. Este strict contra ta si fierbe de furie. Cum poti tu sa incerci sa-i schimbi furia in mila?

O persoana si un grup este toata drama Kabalista.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 14.06.10, Articolul Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten  – 2

Cand Cel care stie toate misterele va depune marturie

Intrebare: De ce este scris in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, paragraful 55, faptul ca o persoana care a dobandit Providenta deschisa (asta insemnand, l-a descoperit pe Creator) este sigur ca nu va mai pacatui din nou?

Raspuns: O persoana este sigura ca nu va mai pacatui, deoarece a corectat, cu ajutorul ecranului si Luminii reflectate, toate dorintele sale de a primi. S-a ridicat deasupra lor si acum poate merge mai departe. Ii trebuie Creatorul sa depuna marturie pentru corectarea sa, astfel incat sa continue munca cu dorintele de primire si sa inceapa sa le foloseasca pentru primire in scopul de a darui.

Imi trebuie o forta generala aditionala, care este numita marturia Creatorului. Acum trebuie sa-mi deschid cutia Pandorei, care contine toate dorintele mele si sa incep sa clarific in care dintre ele pot primi placere si astfel sa-l delectez pe Creator. Aceasta este o tendinta total noua, care nu a mai existat inainte. Nu am mai facut-o si acum trebuie sa gust placerea pentru a delecta Creatorul, ca un oaspete care participa la festin pentru a-si satisface gazda.

Pentru a nu gresi, trebuie sa colectez fortele noi furnizate de catre marturia Creatorului. Altfel, nici nu ating si nici nu incep sa dezvalui noile mele dorinte de primire. Imi trebuie o forta aditionala. Si Cand Cel care cunoaste toate misterele va depune marturie ca nu ma voi mai intoarce inapoi la prostie, voi fi capabil sa incep sa-mi corectez faradelegile.

In aceasta etapa, faradelegile au fost deja schimbate in greseli si ar trebui sa ma simt mai bine, asa cum sunt. Am corectat deja jumatate din dorintele de primire si ele sunt umplute total cu Lumina Hasadim. Acum trebuie sa incep munca cu ele in cele trei liniii si sa introduc un pic de Lumina Hochma in ea.

Asta inseamna ca faradelegile mele au devenit greseli. Voi primi pentru a darui, dar deja am intentia pentru a darui. Trebuie doar sa adaug, cu mare atentie, primirea la aceasta intentie.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul celor Sece Sfirot

Usa deschisa spre libertate

Intrebare: Cum poate o persoana sa depaseasca primul stadiu al dublei ascunderi (asa cum este mentionat in Articolul 58, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot)? La acel moment nu vede cu adevarat spiritualitatea; pentru a depasi, cineva trebuie sa vada ce face.

Raspuns: Kabbalah spune ca esti un criminal de la inceput, ai fost nascut asa. Suntem toti criminali! Dar nu trebuie sa fim prinsi pentru ca suntem deja inchisi, traind in aceasta lume. Tot ceea ce putem face este sa realizam ca suntem criminali in inchisoare si ca aceasta starea ne-a fost data de la inceput. Daca cineva doreste sa paraseasca inchisoarea, poate merge inainte, usa este deschisa! Totusi, pentru a face asta, persoana trebuie sa se schimbe ea insasi.

Alunecarile si greselile ne arata cat de opusi suntem Creatorului. Daca nu ne vedem asa, nu exista nicio alunecare sau greseala. Aceasta este starea numita Providenta recompensei si pedepsei. Recompensa este oportunitatea de a actiona in daruire. Pedeapsa este lipsa acesteia.

Alunecarea este efectul dublei ascunderi; greseala este efectul simplei ascunderi. O ascundere acopera Nu este nimeni in afara de El, si cealalta, pe El este bun si face bine. Daca gresim in amandoua se numeste alunecare. Daca gresim in una se numeste greseala.

De aceea este mai usor sa corectam greselile. Corectand o greseala, corectam jumatate din alunecare si devine mai usor sa o corectam toata pentru ca acum o alunecare a devenit o greseala. De fapt, noi corectam de fiecare data greseli, deoarece fiecare alunecare se transforma la inceput in greseala si devine cu adevarat corectata, numai cand incepem sa primim pentru a darui. Asta se numeste pocainta prin iubire mai degraba, decat prin teama.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Ai incredere in inima ta

Intrebare: Cum pot fi sigur ca invatatorul meu de Kabbalah este un Kabalist real, daca eu trebuie sa merg prin credinta deasupra ratiunii?

Raspuns: Cum poti tu sa verifici la ce nivel este invatatorul tau si daca este sau nu Kabalist? Cine esti tu sa-l examinezi? Ce instrumente ai si ce teste poti face?

Poate ar trebui sa testezi cat de bine stie teoria si Studiul celor Zece Sfirot? Dar toti ne amintim povestea lui Baal HaSulam despre kabalistii pe care i-a intalnit in Ierusalim. Stiau toate cartile lui Ari si intreaga Carte Zohar, pe de rost. Daca auzeau inceputul unei fraze ei puteau continua pana la sfarsitul capitolului.

Totusi, asta demonstreaza ca ei erau Kabalisti si dobandisera spiritualitatea? Erau doar niste calculatoare cu o memorie buna. In afara de cunoasterea teoretica si de abilitatea de a o prezenta stralucit, pare sa nu fie alte criterii pentru a fi sigur. Cum poti testa asta daca nu ai instrumentele corespunzatoare? Spiritualitatea exista in proprietatile pe care tu nu le posezi inca si asta te face incapabil sa determini daca oamenii au sau nu, acele proprietati spirituale. In afara de asta, orice Kabalist se poate ascunde el insusi, de asemnea. Chiar si fata de alt Kabalist, unul se poate camufla in asa fel, incat celalalt nu il va recunoaste sau nu va simti nimic.

De aceea, singurul mod de a verifica pe cineva este cu propria inima. Trebuie sa-ti deschizi inimia, tie insuti, sa nu te inseli niciodata si apoi sa vezi daca esti sau nu, gata sa urmezi acea persoana, fara niciun regret sau constrangeri si fara sa te lupti cu indoielile tale.

Ar putea fi cateva lucruri cu care nu esti de acord, dar vei merge mai departe pentru a le da o sansa. S-ar putea sa nu-ti placa acest mod de invatare sau purtarea lui, dar esti gata sa verifici principiile pe care le foloseste si, de ce.

Tu esti cel care care trebuie sa investigheze; nimeni altcineva nu o poate face in locul tau. In cine altcineva poti sa ai incredere? Nu este nicio diferenta intre a crede pe invatatorul tau si a te increde intr-o persoana care iti spune lucruri despre el. Pe cuvantul caruia te poti baza? A te baza pe cineva inseamna sa folosesti credinta deasupra ratiunii si sa crezi ca invatatorul tau este in spiritualitate si stie despre ce vorbeste.

De aceea, numai inima ta iti poate da un inidiciu; asa cum este spus: Cineva trebuie intotdeauna sa invete, acolo unde inima sa doreste. Este necesar sa realizam exact ce doreste inima noastra si apoi sa evitam opiniile altor personae, astfel incat sa ne bazam numai pe alegerea noastra.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Articolul, Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten – 2

Cheia spre Lumina

Daca ma ridic deasupra egoismului meu si ies, incluzandu-ma in dorintele altor persoane, primesc un infinit vas spiritual, in care pot simti intreaga Lumina a Infinitului. Asta se intampla foarte simplu. Este ca o conducta uriasa si Lumina curge prin ea. Este o valva la capatul acestei conducte cu care eu pot schimba in mod semnificativ debitul Luminii, deschizand-o complet. Asa se intampla in lumea noastra, cand, chiar si un copil poate intoarce un robinet si schimba debitul apei. In relatie cu spiritualitatea, eu pot face la fel.

Am numai o dorinta mica pentru spiritualitate. Este un singur punct in inima. Totusi, daca ma intorc inspre dorintele altor oameni si ma includ in corpul comun al sufletului, ca una dintre celulele lui, atunci daruiesc acestui corp comun si, ca raspuns, el incepe sa aiba grija de mine. Apoi primesc toate capabilitatile lui nemarginite.

Deci, nu este o coincidenta faptul ca, Kabbalah ne spune sa iesim din dorintele noastre si sa intram in dorintele altora. Facand asta, vom primi de 613 ori mai multe capabilitati, vase spirituale si dorinte, in comparatie cu ce am avut inainte. La inceput am avut doar un punct in inima, dar acum fiecare dintre noi primeste intregul corp pentru folosul nostru.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah Lesson 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Blandul vindecator al inimilor

Toata munca noastra in termenii liberului arbitru este dusa in ascunderea Guvernari Superioare. Aceasta etapa este descrisa in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,, articolul 53: …Recompensa este conform cu suferinta. Daca Conducerea Lui nu este relevata, este imposibil sa-l vezi, ci numai in ascunderea fetei; din spate …si prin indoiala… In acest fel, este lasata intodeauna alternativa de a pastra vointa Lui sau de a o frange. Asta, pentru ca necazurile si durerile pe care le sufera cineva il fac se indoiasca de realitatea Conducerii Lui asupra creatiilor Sale…

Imagineaza-ti ca vezi prin prisma dorintelor tale egoiste o persoana care sta in fata ta. Suntem Creatorul si eu, iar intre noi sta natura mea egoista. Este ca si cum o persoana draguta, buna, se apropie de mine, ca si cum ar fi un doctor tinand o seringa in mana pentru a-mi face o injectie si eu sunt un copil mic. Ma uit la acest zambet dragut si la seringa pe care o tine in mana si inghet de groaza. Totusi, se apropie din ce in ce  mai mult, se pare, pentru a-mi face rau.

Ai prins ideea? Aceasta este starea in care suntem noi acum. Trebuie sa-L cunoastem, sa-L intelegem si sa-i simtim intentiile, chiar daca vrea sa ne faca o injectie. Nu avem alta sansa daca suntem bolnavi si avem nevoie de vindecare (corectare).

De ce a aranjat El, totul in acest fel? A facut totul asa de precis pentru ca noi sa-L cunoastem; altfel, ar fi imposibil. Beneficiul Luminii poate fi cunoscut numai din intuneric.

Apoi, vei intelege ca toate aceste situatii teribile imaginare – injectia, intreaga lume care sufera si raul – sunt doar imaginile elaborate de substanta ta egoista. Sa dobandesti nivelul de credinta inseamna sa te ridici deasupra acestei substante si sa nu o mai simti. Vei realiza ca totul a fost o fantezie copilareasca, care nu exista in realitate. Lumina, atitudinea blanda a Creatorului, au parut egoismului tau ca o injectie dureroasa. La fel ca un copil speriat de seringi, asa si noi suntem speriati de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

A Crede inseamna a Simti

Intrebare: Ce este credinta, inainte de trecerea Machsom (bariera catre lumea spirituala)?

Raspuns: Inainte de traversarea Machsom si intrarea in spiritualitate, el nu are credinta. Conceptul de credinta in Kabbalah este total diferit de ceea ce, in mod obisnuit, inseamna asta in viata cotidiana. In Kabbalah, toate aceste concepte sunt definite la un nivel total diferit.

Credinta inseamna a  simti pe Creator. Daca il simt pe Creator, cred in El. Observati cat de diferit este asta fata de ceea ce am gandit initial. In viata obisnuita, credinta este ceva ce nu vedem sau nu stim, dar credem in ea ca si cum exista in realitate.

Kabbalah spune ca asta nu este credinta, ci doar o fantezie. Kabbalah se sprijina exclusiv pe realitate, senzatii de adevar interior. In masura in care eu il simt pe Creator, eu primesc puterea sa muncesc impotriva ego-ului meu; o forta impotriva alteia; pozitivul impotriva negativului. Asta este ceea ce numim crdinta deasupra ratiunii, adica credinta deasupra egoismului si senzatia din ea. Eu ma ridic desupra tuturor acestora pentru ca eu sunt capabil sa folosesc ratiunea si senzatiile Superiorului. Totusi, daca nu am acesta, cum pot munci? Sa ma bazez pe povestile spuse de cineva?

Nu asta numim noi credinta. Este un joc pe care il joaca oamenii in aceasta lume, pentru ca ei nu cunosc o alta cale pentru a se linisti pe ei insisi. Pentru a atinge credinta, trebuie sa atingem revelatia. Intelepciunea Kabbalah este revelatia Creatorului de catre creaturi, si asta este numita credinta.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Kabbalah 11.06.10, Shamati, Art. 50

Cresterea in spiritualitate

Un grup Kabalist este AHP al Celui Superior, Malchut, care incorporeaza multe alte suflete in el. Eu sunt cel mai mic, si sarcina mea este sa imi conectez punctul din inima cu celelalte suflete, chiar daca ele imi sunt straine mie. Daca imi anulez punctul din inima comparativ cu Cel Superior, se transforma intr-un GE al meu (Galgalta veEinaim) si, in relatie cu Cel Superior, primeste o forma. Cel Superior ii da ceea ce are nevoie pentru ca sa creasca, ii asigura structura, in sensul asemanarii cu toate sufletele, cu intreaga Lume a Infinitatii, cu intregul vas al sufletului comun .

Daca vrei sa devii un obiect spiritual (Partzuf), adera la Cel  Superior, si AHP-ul acestui obiect va deveni noua ta lume dezvaluita. In masura in care tu te agati de AHP-ul Celui Superior, punctul tau din inima se extinde, multumita partilor lui AHP.

A adera inseamna sa accept dominatia lui asupra mea, asa cum scrie Baal HaSulam in articolul Libertatea. AHP al Celui de Sus este mediul meu. Prin agatarea de AHP, eu primesc de la acesta tot ce am nevoie la fel ca un embrion care primeste sange, oxigen, si nutrienti de la mama sa. Fac asta pentru ca punctul meu din inima sa creasca intr-un organism spiritual.

Acest organism, va semana cu tot ce am primit de la AHP al Celui Superior, grupul. Totusi, va fi manifestarea ei in punctul meu din inima, gena mea spirituala. Cu alte cuvinte, va fi impartasit de ambele, grupul si punctul meu din inima. Acest lucru este similar cu faptul ca un copil seamana putin cu mama sa si cu tatal sau, si totusi primeste esenta sa de la Creator.

Ma las in mainile Celui de Sus; imi introduc dorinta in aceasta, cererea mea de a deveni partea in care liniile de stanga si de dreapta se unesc si realizeaza actul daruirii. In masura in care realizez asta, care este, in masura in care samanta se anuleaza pe sine inaintea mamei si o obliga sa o dezvolte, mama incepe in schimb sa aiba grija de ea.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabalah 14.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Conditia pentru a scapa de egoism

Intrebare:Cum pot imbina urmatoarea atitudine duala: Pe de o parte, trebuie sa il vad pe fiecare prieten mai mare ca mine, ca fiind cel mai mare din generatie. Dar pe de alta parte, trebuie sa ii vad la fel de mici ca mine, ca si cum au nevoie de grija mea constanta?

Raspuns: Pot foarte bine asocia aceasta cu felul in care procedez cu copilul meu: El este mult mai important decat mine de vreme ce dorintele sale determina actiunile mele. Daca el are nevoie de ceva, eu las totul si fac ceea ce el cere. Totusi atunci cand eu ii duc grija, ma raportez la el ca la cineva care este mai mic decat mine si nu poate fara mine. Rezulta ca putem avea simultan aceasta atitudine duala.

Este inteles ca dorinta comuna este mult mai importanta decat dorinta mea. Este modelul sufletului comun in miniatura si contine deja totul asemeni unei holograme.

Daca ma raportez la acest mic grup cu legea garantiei reciproce (sa spunem ca gruprul este format din zece membrii), acesti zece membrii sunt la fel ca zece milioane. Nu este nicio diferenta. Fireste, trebuie sa ies din egoismul meu, deci nu are importanta daca fac acest lucru fata de zece sau zece milioane de oameni. Daca in ei, eu revelez lumea spirituala, atunci cine este mai important, eu sau ei?

Prin mine insumi, eu nu pot revela nimic in afara acestei vieti pamantesti, corporale. In timp ce, in conexiunea corecta cu ceilalti, eu revelez  spiritualitatea. Fireste, respectand  scopul, grupul devine mult mai important decat mine insumi.

Trebuie sa accept dorinta lor, ca pe cea mai sacra dorinta a mea, ca pe o lege! Aceasta este ceea ce ne permite sa ne unim. Pe de alta parte, eu trebuie sa ii percep pe ei ca fiind mai mici decat mine, pentru a simti in acest fel ca ei au nevoie de ajutorul meu si sa le dau tot ce am.

Cand vorbim despre iubire si unitate, eu il pot privi pe celalalt si ca pe o persoana mica si ca pe o persoana mare. Nu este contradictie in acestea. Este asemanator mai mult cu raportul dintre copil si adult, in care copilul devine ma important decat oricine altcineva. Un copil mic este precum capul familiei de vreme ce intrega familie se invarte in jurul sau.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Kabbalah 10.06.10, Articolul, Scopul societatii

Greselile din care putem invata

Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, paragraful 58: Cu asta intelegem cuvintele inteleptilor nostri: unul care se pocaieste prin frica este recompensat prin transformarea pacatelor in greseli… pacatele pe care cineva le face se extind la el prin receptionarea dublei ascunderi a Providentei, adica ascundere in disimulare.. O ascundere inseamna ca el crede in Providenta recompensei si pedepsei. Totusi, din cauza acumularii suferintelor, cateodata, el se gandeste la transgresiune (alunecare in greseala).

De ce face persoana o greseala? Deoarece nu vede ca a fost un defect. Deci nici macar nu a presupus ca trebuia sa vada, nu-i asa? Intreaga noastra munca este de a dobandi o noua viziune prin credinta deasupra ratiunii. Astfel, la inceput, nu percepem spiritualitatea pentru ca mai tarziu sa o vedem din lumina daruirii. Spiritualitatea nu se poate vedea in lumina egoista.

Nimeni nu a ascuns spiritualitatea de noi. Noi ne-am ascuns de ea prin dorintele noastre egoiste. De aceea incepem sa percepem spiritualitatea numai prin ridicarea deasupra egoismului nostru. Este similar cu mine in fata unui zid, a unei bariere. Ridicandu-ma deasupra ei pot avea o idee despre ce este in spatele ei.

Astfel ne putem imagina ce inseamna credinta deasupra ratiunii. Cat timp sunt in ratiune, in spatele barierei, nu pot vedea lumea spirituala. Organele mele de perceptie sunt diferite; intre timp, trebuie sa incep sa percep realitatea in dorinta de a darui. Cand Lumina Reflectata straluceste deasupra mea, imi releva realitatea spirituala, pe care o pot vedea in aceasta Lumina.

De aceea, in mod natural, gresesc si comit crime, cand nu vad spiritualitatea. Cum as putea sa nu gresesc? Totusi, de ce nu sunt ele numite transgresiuni? Pentru ca egoismul – multumita relevarii si corectarii greselilor mele – il corectez eu insumi. In acest fel, ating gradul de pocainta din frica, asta este, construiesc un ecran pentru daruire in scopul daruirii.

Invat din greselile mele, pentru ca este imposibil sa corectez ceva, pana cand nu descopar intregul rau al dorintelor egoiste. Asta se numeste a identifica o greseala. Corectand o anumita parte a greselii pe care am descoperit-o, execut o porunca.

Deci, in timp ce imi completez pocainta, imi corectez toate greselile mele. Din cauza si multumita lor cineva dobandeste daruirea. Toate aceste erori sunt rezultatul ascunderii.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot