Category Archives: Munca interioara

Poate cineva să țină Poruncile (Mițvot) singur?

Rabaș, „Ce ne dă Legea ‘Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți’ :….Omul nu poate ține singur toate cele 612 Porunci (Mițvot).

Aș spune că omul singur nu poate să respecte nici măcar o singură Poruncă. Fiind singur, el este incapabil să genereze calitatea dăruirii. Până la urmă, el nu are nicio conexiune cu Creatorul. Numai cu oameni ca el poate face asta, de aceea avem nevoie de interacțiunea fizică cu prietenii.

Remarcă: Suntem într-o nouă perioadă de timp, una virtuală, ceea ce nu era cazul pe vremea lui Rabaș.

Comentariul meu: Este chiar și mai bine. Dacă oamenii se străduiesc cu adevărat să fie unul în favoarea celuilalt, dezbinarea lor fizică îi împinge și mai mult spre reapropierea interioară.

Întrebare: De ce este aranjat așa ca omul să nu poată să țină singur Poruncile?

Răspuns: Vorbind din punctul de vedere al sistemului, sufletul comun numit Adam s-a spart în multe părți. Atunci când părțile separate prin distanțarea lor egoistă încearcă să se adune împreună, deasupra forțelor egoismului, ele încep să obțină calitatea conexiunii, până la calitatea de iubire. Nu există altă cale.

Adam este o dorință care nu există prin ea însăși. Numai după ce acest sistem (dorință) este spart în părți, numai atunci poate cineva să spună că în interiorul acestuia au fost create două calități opuse: cea egoistă, care împinge departe celelalte părți, una de alta și cea altruistă, care începe deodată să apară printre ele.

Inițial, când toate părțile sistemului erau adunate împreună, ele aveau în ele calitatea comuniunii susținută de Lumina Superioară, de Creator. De aceea, după ce s-au dezintegrat, în fiecare părticică a rămas un punct de comuniune, ceea ce înseamnă că ele toate sunt formate din două calități opuse.

Acum, dacă într-o păticică oarecare se înalță calitatea conexiunii, deasupra calității de separare, ca urmare, ea devine mai apropiată de celelalte, până când este integrată în același sistem, în aceeași imagine.

Întrebare: Deci, sistemul a fost special creat așa pentru ca omul să nu poată să respecte singur cele 612 Porunci. Care este beneficiul acestui lucru?

Răspuns: Beneficiul este că omul simte nevoia de Creator și de prietenii lui. După ce el este dezamăgit de starea lui animalică și vrea să se înalțe la nivelul de Adam, el poate să obțină asta numai dacă se angajează cu adevărat în conexiunea lui cu ceilalți și, astfel, îL atrage pe Creator în această angajare.

Întrebare: Trebuie ca omul să înțeleagă fiecare poruncă?

Răspuns: Acest lucru nu este numai ne-necesar, dar este și imposibil. Omul nu poate să o facă. Totul se întâmplă automat.

Omul nu ar trebui să scurme în jurul sufletului său, nu este nevoie să o facă. Sufletul se va manifesta el, însuși, când va lua cu adevărat o formă definită.

Din KabTv „Ultima generație” 15/03/18

 

Ce este reflecţia interioară?

Întrebare: Ce este reflecţia interioară?

Răspuns: Reflecţia interioară este atunci când văd toate proprietăţile şi dorinţele prietenului meu în interiorul meu şi încerc să le direcţionez spre dăruire şi iubire.

Întrebare: De ce spui tot timpul că trebuie să ne adunăm într-un zece, dacă zecele este în mine?

Răspuns: Tu lucrezi ca acest zece pe care ţi-l imaginezi în afara ta, pentru a se forma astfel în interiorul tău. Totul începe de la exterior.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/15/18

Măsurarea iubirii noastre

Nu putem să măsurăm în mod direct atitudinea dintre noi. Noi putem să măsurăm doar cât de mult ne iubim sau urâm între noi în ceea ce priveşte un obiect străin. Să spunem că tu iubeşti ceva, iar eu îl urăsc sau că tu îl iubeşti mai mult decât mine. Deși chiar şi această iubire este relativă, totuși numai în acest mod se poate măsura.

Tehnica de măsură precisă, interioară, spirituală a conexiunii dintre oameni este bazată pe asta, deoarece prin ea ei, de asemenea, se conectează cu Creatorul. Această examinare ar trebui să fie foarte personală, deoarece noi toţi avem dorinţe complet diferite. Ar trebui să examinăm cât de mult putem să discernem această conexiune cu toţii. Dar nu poţi să ai dubii că dacă eu iubesc ceea ce tu urăşti, atunci nu ne putem conecta.

În acest mod putem să examinăm atitudinea dintre noi. Sunt miliarde de diferite discernăminte în această lume şi dacă vrem să ne iubim între noi, atunci atitudinea dintre noi trebuie să coincidă. Apoi, asta se numeşte adeziune.

Cum altcumva pot eu să te verific şi tu pe mine? Este posibil doar în ceea ce priveşte standardul care este în afara ta şi a mea, prin care noi putem să ne comparăm pe noi înşine şi să determinăm dacă noi suntem la fel sau nu. Standardul prin care noi ne examinăm atitudinea faţă de Creator este grupul, deoarece este locul unde noi suntem împreună cu El.

Dacă mă raportez la grup în mod corect, atunci eu descopăr că, Creatorul este deja acolo în adeziune cu prietenii. Aşa cum este scris: “Eu stau printre oamenii mei”. El este deja în grup; singura problemă este că eu nu sunt acolo. Prin urmare, toată munca mea este să mă prind de cei nouă prieteni ai mei şi să îi completez într-un zece întreg.

În măsura în care mă prind de grup, eu ader la Creator. Nu există un alt cadru de referinţă. Grupul este referinţa, standardul, diapazonul prin care mă calibrez pe mine însumi. La asta, nu este nicio nevoie ca prietenii să fie de acord. Dacă eu mă includ în ei fără condiţii, anulându-mă pe mine în tot, eu voi descoperi că ei mă acceptă cu toată inima şi cu sufletul lor, iar Creatorul este între ei. Grupul este în starea finalei corectări.

Grupul este diapazonul meu spiritual

Este imposibil să ne măsurăm atitudinea dintre noi sau atitudinea noastră faţă de Creator în mod direct, ci numai printr-un standard exterior care nu este nici în El și nici în noi, ci la mijloc. În acest standard, care este între noi, putem să descoperim ce ne conectează şi ce ne separă.

Acest standard este grupul. Dacă eu mă prind de prietenii din grup, atunci în aceeaşi măsură eu mă regăsesc în adeziune cu Creatorul. Grupul îmi dă o oportunitatea să măsor anumiţi parametrii: “înălţimea” şi “greutatea” iubirii şi a urii prin care pot să ajung în adeziune cu Creatorul.

Conform cu măsura adeziunii mele în zece, eu pot să determin măsura împlinirii mele cu Lumina. Până la urmă, eu nu am altă modalitate de a măsura Lumina în sine, ci numai indirect, printr-un grup. Prin dorinţele comune din grup eu încep să simt Lumina care îl umple.

Eu pot să simt doar plăcerea în dorinţele mele, iar asta nu este suficient. Trebuie să verific cum, prin împlinirea acestor dorinţe, pot să mă conectez cu cel care le împlineşte şi pe care eu îl împlinesc. Prin urmare, există condiţia: “Şi de la iubirea de prieteni, omul poate să ajungă la iubirea pentru Creator”. Nu putem să cercetăm Lumina în sine, ci numai dorinţele împlinite de ea. La fel cum noi nu vorbim despre electricitatea în sine, ci numai despre fenomenul electric. Este semnificativ că electricitatea nu trece prin fir, ci în jurul lui. Prin urmare grupul este o măsură perfectă a adeziunii mele cu Creatorul, ca un diapazon prin care noi evaluam sunetul corzilor într-un instrument muzical. Este imposibil să spunem ceva despre coardă înainte ca eu să o ating pentru ca ea să producă un sunet. Numai prin dorinţe (Kelim) este posibil să cercetăm Lumina.

Un exemplu pentru asta sunt notele prin care noi evaluăm melodia. Notele indică ce corzi să ating sau pe ce clapete să apăs. Acesta este scorul dorinţelor cu care noi lucrăm pentru a auzi sunetele muzicii în noi, înşine. Nota simbolizează nu sunetul în sine, ci un instrument care îl produce. Prin urmare, prin dobândirea instrumentelor conexiunii cu grupul, noi ajungem la adeziunea cu Creatorul. 1

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 8/27/18, lecţie pe subiectul: “Discurs de la finalizarea Zoharului”

1 Minutul 9:10

Avansând către Realitatea Integrală

Un zece este tot ceea ce există în întreaga realitate, în toate lumile. Întreaga creație care a evoluat din cele patru stadii ale Luminii directe este numită “un zece.” Malchut, a lumii Infinitului, în care sunt zece Sefirot rotunde și pline de Lumina infinită, este un zece. Nu există nimic în afară de asta. Și Creatorul este Lumina infinită care umple acest zece, Malchut.

Apoi, acest sistem de zece cercuri, Sefirot-urile, trece prin tot felul de schimbări. Programul creației transformă acest zece dintr-o stare complet rotundă într-una fragmentată.

Ca și cum s-ar calcula integrala când suprafața continuă este divizată într-un număr infinit de pătrate, sistemul celor zece “cercuri” este distrus, pentru a împărți munca între multitudinea de oameni, între toate părțile sistemului, astfel încât fiecare să termine partea sa individuală de muncă și să devină similar Creatorului. La urma urmei, cineva nu poate realiza întreaga muncă dintr-o dată.

Sistemul este transformat dintr-unul “integral” într-unul “diferențial,” unde munca este realizată pe părți. Zece stadi ale muncii sunt distribuite între cele cinci lumi și adițional sunt divizate din ce în ce mai mult. Fiecare dintre noi efectuează un oarecare tip de muncă în celula sa. Ca rezultat, toate părțile acestui mecanism sunt din nou integrate, combinate într-o muncă integrală, precum o integrală de la zero la infinit.

Toate aceste ruperi, contradicții și căderi sunt făcute pentru a da fiecărui fragment infinitatea sa, în perfecțiunea sa de la proprietățile individuale.

În prima stare a fost imposibil să se realizeze, deoarece noi am fost toți interconectați într-o formă integrală și infinită. Este imposibil să se spargă ființa creată care este opusă Creatorului, astfel încât să atingă Creatorul de la starea opusă, antagonică și să rămână rotundă. La urma urmei, cercul este deja perfecțiune, un Creator mai mic sau mai mare.

Ca atare, este necesar să se spargă acest cerc, pentru a se da fiecărui fragment diferite proprietăți, părți, unghiuri, adică limitări. Și acum, de la aceste restricții, trebuie să înceapă să atingă eternitatea, perfecțiunea, integrarea și conexiunea a tot cu toate. Acest lucru conferă sentimentul Creatorului și al adevăratei perfecțiuni. Este imposibil a se ajunge în a treia stare, sărind peste cea de-a doua, cea spartă. Și aceasta este întreaga noastră muncă. Este important să ne forțăm să trecem de la starea 1, prin starea 2, la starea 3. Corecția începe când este organizat un zece și apare înaintea noastră. Adică, corecția a început de la Abraham, iar acum fiecare dintre noi, la un moment dat, ajunge într-un loc în care are un zece. Astfel începe avansarea către un sistem integral, adevărat al forței superioare.

Este necesar să ne acomodăm cu această percepție a realității. Ajută mintea persoanei să depăsească sentimentul, precum un pacient căruia i se face o imagine cu raze X asupra căreia nu poate argumenta – adică, este un fapt, iar el trebuie să accepte medicamentul și să fie tratat. Aceasta este o realitate obiectivă care este deasupra emoțiilor noastre, iar noi trebuie să lucrăm cu ea. 1

  1. Primul minut 0:10 – 7:33

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Kabbalah 12/09/2018, Lecție pe subiectul “Diseminarea Kabbalah”

Să devină puternic și independent

Întrebare: Ce sfat poate să dea un cabalist pentru a construi o conexiune de succes între părinți și copii?

Răspuns: Depinde de situația în care este crescut copilul. El nu trebuie să fie în antagonism cu mediul lui. Un copil trebuie să știe că familia îl susține atât cât este posibil, îi dă încredere, protecție și va fi mereu în spatele lui.

Atunci el va deveni un om puternic. Surprinzător că, tocmai atunci când simte că o familie bună și iubitoare este în spatele lui, el crește curajos.

Este un paradox notabil în special în Israel: aici copii sunt crescuți foarte grijuliu și, mai târziu, ei nu se tem de nimic, nici în armată și nici în război, ceea ce nu poate fi spus despre copiii arabi, care sun crescuți extrem de dur. În acest fel se manifestă psihologia la diverse niveluri ale societății.

Dați copiilor maximum de iubire și sensibilitate și veți vedea că ei vor deveni puternici și independenți.

Întrebare: Nu-i va schimba asta în niște mici bandiți egoiști?

Răspuns: Nu, iubirea și blândețea nu sunt permisive. Asta nu înseamnă că ei nu vor avea nicio îngrădire. Până la urmă, tu îi educi, le dai tot ceea ce este necesar educației dar, în același timp, îi susții și ei știu clar că au sprijin în spatele lor.

 

Din Lecția de Cabala în limba rusă 29/04/18

A ajunge la porunca iubirii

Întrebare:  Putem să ne imaginăm cele trei ore ale lecției de dimineață sub forma unei mari rugăciuni care include 612 porunci? Noi ne mișcăm constant între ele pentru a ajunge la porunca iubirii de aproape.

Răspuns: Da, îndeplinirea consecventă a poruncilor înseamnă că urcăm gradele scării lui Iacov.

Expansiunea constantă și adâncirea egoismului în noi se întâmplă ca o asigurare că noi implementăm conexiunea cu fiecare și la niveluri din ce în ce mai mari. De fiecare dată când crește egoismul, noi realizăm porunca conexiunii deasupra lui,  până la iubirea pentru fiecare.

Întrebare: Există 613 porunci la fiecare nivel?

Răspuns: Binenteles. Dar nu trebuie să luăm asta în considerare, deoarece, inițial noi suntem creați în acest fel; vasul sufletului nostru este compus din 613 părți.

Prin respectarea celor 612 sfaturi (Eytin), eu primesc influența Luminii superioare care mă corectează. Se numește Pkudin (de la cuvântul Pikadon – depozit). Constant, în această manieră, împlinesc și corectez și din nou împlinesc și corectez.

Întrebare: Divizarea între cele 612 porunci și cea de-a 613-ea poruncă există în fiecare grad?

Răspuns: Da, pentru că a 613-ea poruncă nu există singură. Eu sunt incapabil să realizez porunca iubirii. Nu pot fi obligat să îl iubesc pe celălalt. Dacă eu, prin realizarea celor 612 porunci, primesc Lumina superioară peste dorințele mele, apoi eu devin iubitor și dăruitor.

De pe Kab TV “Ultima Generație,” 15/03/2018

Dragostea pentru Creator este dragostea pentru calitatea dăruirii

Întrebare: Există semne ale apropierii Creatorului?

Răspuns: Răspunde-ți tu însuți: “Cât de mult puteți cultiva această forță, această calitate între voi? ” Tu creezi Creatorul, după cum este scris: “ Ca și cum tu M-ai creat”. Doar în acest fel și nu în altul.

Întrebare: Dar tu spui că nu este în puterea omului să îndeplinească această poruncă?

Răspuns: Când noi, egoiștii, încercăm să ne conectam unii cu alții, începem să cerem ca tentativele noastre să fie realizate – și acesta este momentul când ne întoarcem către Creator. Totuși, acesta nu este încă Creatorul, mai degrabă o forță externă care a dat naștere egoismului și, prin urmare, încercând să devenim similari ei, o putem sustrage din latura egoismului.

Întrebare: Ce este “dragostea pentru Creator?”  Mai exact, ce iubim: calitatea dăruirii sau ceva abstract?

Răspuns: Este vorba despre calitatea dăruirii, întocmai cum în lumea noastră putem iubi, respecta și lăuda orice calitate care există în natură, în societate și în oameni. Atingem dragostea pentru Creator ca o manifestare a iubirii pentru aproapele nostru.

Întrebare: Unde este hotarul între iubirea pentru aproape și iubirea pentru Creator în cel mai înalt nivel?

Răspuns: Când aproapele devine neclar și dispare, atunci Creatorul apare în locul lui. De fapt, este unul și aceelași lucru.

Întrebare: Iubirea pentru Creator și lumea spirituală sunt unul și aceelași lucru?

Răspuns: Lumea spirituală este domeniul dăruirii și iubirii. Lumea noastră este domeniul primirii și al urii. Lumea este un câmp de forțe: fie negative (lumea noastră), fie pozitive (lumea superioară).

Dobândirea iubirii pentru Creator necesită atingere spirituală.

De pe Kab TV “Ultima Generație” 15/03/2018

Lumea mea este o colecție de dorințe

Întrebare: Cabaliștii numesc toate lucrurile dorințe. Chiar și pentru oamenii de știință este dificil de înțeles atunci când tu explici că o masă reprezintă o dorință și tot ce observăm în jurul nostru sunt doar dorințe.

Răspuns: Bineînțeles, orice obiect este un anume tip de dorință, adică o colecție de atomi, care se află într-o conexiune corespunzătoare cu ceilalți. Însă, în ce formă există această masă? În forma dorinței. Este simțită în dorințele mele și nimic altceva nu există cu excepția acestui lucru.

Întrebare: Ce înseamnă “în mine?” Eu pot vedea masa în afara mea.

Răspuns: Doar ți se pare ție că o vezi în exteriorul tău. De fapt, tu o simți în tine însuți. Până și stelele sau alte corpuri uriașe le simți în tine și nu în afara ta.

Tocmai pentru că sunt dorințe inanimate, vegetale, animale și umane în tine, le simți în interiorul tău în diferite combinări și le numești “lumea mea”. În exteriorul tău nu există nimic, cu excepția forțelor care te afectează și crează asemenea imagini în tine. Tot ceea ce simți tu acum în jurul tău există în tine.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 13/05/2018

Diferența dintre un congres și lecția zilnică

Kenes (congres) vine de la kinuș (adunare) fiind locul unde vrem să fim în senzația că  aparținem aceluiași sistem, iar simțirea acestui sistem depinde de dăruirea către El a fiecăruia dintre noi și a acțiunilor noastre către conexiunea cu toți cei din jur, astfel ca fiecare dintre noi primind răsplată cuvenită și dorită. Nu cred că lecțiile zilnice se pot transforma în congrese, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, al celor care participă, de asemenea și din punctul de vedere a discernamintelor ce le avem în timpul unui congress. În timpul unui congres acționăm pentru a mări poztiv unitatea dintre noi, în timp ce în timpul lecțiilor avem poziția criticii. Aceasta este principala diferență dintre lecții și congrese.

Mai mult chiar, într-un congres, avem mai multă cantitate și nu doar calitate. Mulți oameni se adună împreună într-un efort comun pentru două sau trei zile. O să vedem cum o să activăm acest efort într-un congres virtual. Pe de o parte, există direcția spre și pentru conexiune, pe de altă parte este o simțire mult mai internă și virtuală.

Totul este organizat de Sus, fiind în acord cu ceea ce învățăm momentan și anume – ce este adevărata conexiune, unde se află, unde o măsurăm – vedem de asemenea că totul vine de Sus și că nu putem încă înțelege exact ce înseamnă un congres virtual. Până nu îl experimentăm și, anume, congresul virtual, nu o să-l percepem ca fiind mult mai aproape stării noastre momentane, decât starea dintr-un congresul fizic. 1

Prima parte a Lectiei de Cabala 9/10/18 “Luna Elul si Rosh HaShanah”

1 Minutul 0:00 -0:05

Rușinea spirituală

Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sefirot, Partea 1, Contemplare Interioară: …de ce aduce El sufletul (Neshama) într-un corp (Guf) detestabil și murdar? Din atingerea guvernării superioare Cabalistul răspunde. Ei au explicat prin versetul, “Cel ce mănâncă ceea ce nu este al său, se teme să își privească fața”. Înseamnă că există o pată a rușinii în orice cadou. Pentru a scuti Neshamot (sufletele) de această vină, El a creat această lume, unde există munca. În consecință, ei se vor bucura de munca lor, deoarece ei își primesc răsplata în schimbul muncii lor de la Întreg și astfel sunt scutiți de pata rușinii.

Rușinea spirituală este un sentiment de primire a plăcerii pentru mine însumi.

Întrebare: Care este legătura dintre rușinea corporală și cea spirituală?

Răspuns: Rușinea spirituală este deasupra ecranului, deasupra primei restricții. În consecință, nu putem evalua rușinea spirituală pe baza rușinii corporale.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 15/04/2018