Category Archives: Munca interioara

Pentru a ajunge la Creator

Baal HaSulam „Scrierile ultimei generații”: Este în natura omului să-i fie frică de orice este în afara naturii Creației. Oamenilor le este, de asemenea, frică de orice iese din comun, cum ar fi fulgerele și zgomotele puternice.

Însă cu El nu este așa. Asta se datorează faptului că, de fapt, nu e nimic mai natural decât omul să vină în contact cu Făcătorul său, fiindcă El a făcut Natura.

În lumina acestor cuvinte, totul devine simplu, de înțeles și nu există nicio posibilitate de speculație în vreun fel, nu spirituală, nu fizică și nici socială.

Azi toată lumea este confuză, fiindcă nu știm cum este interconectată corect. De aceea, răsucim și conectăm diverse părți ale ei în diferite feluri și, până în final, primim lovitura. Și, din nou, începem să răsucim părțile în alt fel, să le conectăm diferit, gândind că poate așa e mai bine și iar suntem din nou loviți.

La nivelul spiritual, însă, totul este foarte simplu. Vedem că totul este conectat într-un singur sistem, de la Keter la Malhut, în trei linii și nimic altceva.

Întrebare: Cum putem obține o astfel de simplitate?

Răspuns: Vom obține simplitatea completă numai la corectarea finală. Atunci ne vom conecta într-un singur sistem de zece părți, unde există ceea ce este numit HaVaYaH și, care, din zece, se schimbă în cele patru litere ale Numelui Creatorului, adică cele patru faze.

Din KabTV „Ultima generație” 9/10/17

Minte și sentimente

Întrebare: Se poate ca un om să nu înțeleagă Cabala cu mintea, ci doar cu simțurile?

Răspuns: Mintea noastră este o derivată a simțurilor. Lumea Spirituală nu poate fi înțeleasă prin rațiune, deoarece Creatorul a creat o dorință, adică senzații și, când începem să ne schimbăm dorințele, mintea se schimbă cu ele. De aceea, ne întoarcem spre simțuri – ele trebuie schimbate și se va schimba și mintea.

Mintea ne deservește dorințele egoiste. Cu alte cuvinte, este egoistă.

Întrebare: Ce se întâmplă cu mintea când se schimbă intențiile? Devine diferită?

Răspuns: Când sentimentele se schimbă în iubire și dăruire, mintea se schimbă și ea. Este în mod cert o servitoare a dorințelor.

Întrebare: Oamenii de știință au stabilit că un om folosește 3-5% din potențialul creierului. Dacă omul muncește în dăruire, va folosi și restul de 97%?

Răspuns: Da. Dar este necesar să obțină întâi calitatea de dăruire.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 7/01/18

Nimeni nu este mai aproape decât un Cabalist

Baal HaSulam, Scrierile Ultimei Generaţii: În consecinţă, cel care dobândeşte chiar devine mai natural, mai simplu şi cel mai umil. Acest lucru poate fi spus chiar înainte de înzestrare, că acela şi toţi oamenii au fost în afara naturii simple. Este aşa, deoarece acum este egal, simplu şi înţelege oamenii şi se ocupă foarte mult de ei. Nu este nimeni mai aproape de oameni decât el şi el este singurul pe care ar trebui să-l iubească, căci ei nu au un frate mai apropiat că el.

Cineva care conduce oamenii, un grup, umanitatea, este cea mai importantă persoană de pe pământ pentru ei, deoarece el le furnizează contactul cu Creatorul şi le explică cunoaşterea superioară. El nu dezvăluie nimic nou, ci pur şi simplu lasă oamenii să-şi reveleze abilităţile lor, în care el le transfera această cunoaştere superioară.

Întrebare: Ce înseamnă că cel căruia îi este acordat contactul cu Creatorul devine egal şi simplu?

Răspuns: Pentru a contacta umanitatea şi Creatorul conform legilor de comutare, el, pe de-o parte, trebuie să fie egal cu masele şi, pe de altă parte, să fie legat de sfera superioară.

Este spus că acest contact se petrece atunci când „…numai pe el ar trebui să-l iubească, căci ei nu au un frate mai apropiat ca el”. Adică din partea maselor trebuie să fie o atitudine faţă de el ca a unui copil faţă de tatăl său: câteodată iubire, câteodată devotament, câteodată supunere, câteodată să ceară – totalitatea tuturor stărilor.

Remarcă: Mendel din Vitebsk obişnuia să spună că este cel mai recunoscător faţă de oamenii care îl impulsionează.

Comentariul meu: Adevărul este că o persoană care se înaltă, mulţumeşte şi celor care-l urăsc, dar și celor care-l admiră și care, din contră, îl slăbesc.

Eu nu consider că este posibil pentru un Cabalist să arate şi să se ridice pe el însuşi în ochii maselor. Numai dacă este necesar să-i scoată din mari probleme, că ei să i se supună, să-l urmeze sau chiar să fugă după el, pentru a se îndepărta de problemele lor, atunci el îşi poate permite să le arate, într-o formă limitată, că el este purtătorul unei forţe speciale. Nu există o altă cale.

Aceia care sunt aproape de un Cabalist, de regulă îl simt puţin, văd ceva, încep să ghicească, să simtă, dar acestea sunt microdoze.

Întrebare: Baal HaSulam scrie că un Cabalist înţelege toţi oamenii, menţinând cu ei relaţii strânse. Este o apropiere interioară sau o relaţie la nivel material?

Răspuns: Un Cabalist, comunicând cu discipolii săi, cu rudele sale sau cu oricine, se comportă în mod intenţionat într-un mod simplu. El nu are niciun contact cu ei, decât legat de interesele lor comune.

De pe KabTV „Ultima Generaţie” 10/9/17

O întrebare este o dorinţă pentru împlinire

Întrebare: Dacă profesorul tău ar fi acum alături de tine, i-ai pune întrebări?

Răspuns: Nu, pentru că tu trebuie să răspunzi la întrebările care apar în tine.

Întrebare: De ce le ceri studenţilor să-ţi pună întrebări?

Răspuns: Pentru a accelera schimbul de puncte de vedere prin care se naşte unitatea. Cu cât puteţi avansa mai repede, cu atât mai bine. Viteza depinde de apropierea dintre noi şi apropierea depinde de cantitatea de discuţii din grupurile de zece. De aceea, eu încerc să stârnesc toate acestea în voi.

Întrebare: Sunt întrebări la care să nu ai niciun răspuns?

Răspuns: Sunt multe întrebări în Cabala care nu pot avea un răspuns. Studenţii trebuie să le simtă din interior.

O întrebare este dorinţa de a împlini inima şi mintea. Împlinirea va fi răspunsul. Dacă nici inima, nici mintea nu sunt pregătite să primească împlinirea, că unui copil, tu încerci să-i explici ceva, dar el nu poate înţelege şi atunci tu nu poţi face nimic.

Aşadar, mesajul (răspunsul) trebuie să corespundă cu vasul, cu dorinţa şi cu intenţia pe care o are un student. Asta este problema.

Întrebare: I-ai pus lui Rabash multe întrebări?

Răspuns: Da. Puneam întrebări pentru mine şi pentru ceilalţi.

Întrebare: Dar astăzi nu l-ai întreba nimic?

Răspuns: Nu. Nu am ce să întreb. Eu deja pot să-i pun întrebări. Dacă am fi fizic unul lângă altul, noi am sta în linişte.

Din lecţia de Cabala în rusă 12/31/17

Cum arată Creatorul?

Întrebare: Vreunul dintre marii Cabalişti au văzut Creatorul cu vederea lor interioară? Cum arată? Poate că acest lucru este prostesc, dar eu cu disperare îmi doresc să mi-L imaginez cumva. Dacă o picătură de apă are analogia unui ocean, atunci trebuie să existe o analogie pentru a vizualiza personalitatea Creatorului.

Răspuns: Întâi de toate, Creatorul nu are personalitate. În al doilea rând, atunci când noi, fără o înţelegere, ne imaginăm ceva pentru noi înşine, nu putem „arăta” spre ceva precum Creatorul. Creatorul este calitatea conexiunii, a dăruirii, a iubirii. Nu mai mult de atât. Este ceva lipsit de obiectivitate; nu are volum sau imagine – este o calitate, pe care noi o putem identifica în persoana care o posedă.

Cu alte cuvinte, dacă în tine este calitatea dăruirii în orice măsură, tărie, putere, atunci poate fi spus că Creatorul este întrupat în tine şi că El există în această parte din tine.

Întrebare: O persoană poate vedea că Creatorul este întrupat în ea?

Răspuns: Nu, tu nu poţi vedea. Singurul lucru ce poate fi, este că atunci când un individ dobândeşte calitatea dăruirii şi a iubirii din interiorul său, poate simţi prin vederea sa interioară cât de mult există Creatorul în el şi chiar poate să măsoare asta.

Adevărul este că înţelepciunea Cabala permite măsurarea calităţilor, a senzaţiilor, a tăriei dorinţei, a ecranului, a distanţei şi a apropierii de forţa iubirii, ori de forţa de respingere şi aşa mai departe. Într-un final, toate acestea ne oferă o imagine a similarităţii de formă, ori direcţia spre unitatea cu Creatorul. O persoană poate experimenta măsura în care este aproape sau departe de înţelegerea „Creatorului”.

Întrebare: Poate fi spus că există Creatorul şi că există calitatea Lui?

Răspuns: Nu. Când spunem „Creatorul”, ne referim la calităţi. La nivel material, noi de asemenea vedem doar calităţile, numai nouă ni se pare că există obiecte. De fapt, acestea sunt forţe.

Totul este compus din două forţe: forţa primirii şi forţa dăruirii. Interacţiunea dintre ele crează pentru noi tot felul de forme.

Din lecţia de Cabala în rusă 1/21/18

Unde sunt gândurile tale…

Comentariu: Se spune că omul este unde sunt gândurile sale.

Răspuns: Este foarte natural, fiindcă loc înseamnă gândul omului – mintea lui, dorința lui. În Cabala nu există loc fizic în care, după cum ni se pare nouă, existăm azi. Aceasta este o iluzie absolută!

Întrebare: Atunci, ce înseamnă „eu”?

Răspuns: Este de asemenea o iluzie. Este o colecție de unde scurte care formează iluzia corpului tău, mintea ta. Nu este nimic mai mult decât atât.

Astăzi nu numai cabaliștii discută despre asta. O fac de asemenea și oamenii de știință. În trecut, cabaliștii puteau fi acuzați de erezie și ignoranță, din acest motiv ei au trăit ascunși.

Dacă deschidem sursele cabaliste scrise cu 2000-3000 de ani în urmă, descoperim scrieri care spun că lumea noastră este o iluzie absolută. Nu este nimic în lumea noastră, nici măcar particule elementare, numai unde și tot ceea ce vedem în jurul nostru reprezintă senzațiile noastre interioare. Studiem asta în capitolul despre percepția realității.

Omul care revelează Lumea Spirituală începe să obțină cunoașterea faptului că totul este în el, în conștiința lui, fiindcă nu este nimic în afară de conștiință/simțire. Toate imaginile, presupuse a fi în realitate în jurul nostru, sunt desenate pentru noi în mințile noastre.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 26/11/17

Un dar de Sus

Întrebare: Pot spune că dezamăgirea mea teribilă referitoare la viața obișnuită este un dar care să mă ajute să ajung la adevărul despre Lumea superioară?

Răspuns: Absolut! Este un adevărat dar. La urma urmei, atât de mulți oameni continuă să urmărească satisfacția în obiectivele materiale.

În același timp, cabaliștii spun că în nici un caz omul nu ar trebui să devină un pustnic, să se limiteze, să moară de foame și așa mai departe. Dimpotrivă, bucurați-vă de viață! Dați corpului ceea ce vrea. Principalul lucru este să nu interfereaze cu sinele vostru, să nu ia prea mult timp și efort și să vă ofere posibilitatea de a studia Natura mai înaltă.

Din Lecția în limba rusă din 7/01/2018

Avem nevoie să iertăm?

Întrebare: Ei spun că fericirea este în iertare. Ce este în Cabala iertarea? Este nevoie să iertăm și, dacă da, în ce situație?

Răspuns: În Cabala nu există niciun fel de iertare. Dacă tu înțelegi că s-a întâmplat ceva rău, dar ierți totul, atunci amâni soluționarea conflictului acoperind-ul ca și cum nu ar exista.

Astfel, faci situația chiar și mai critică. Deci, iertarea nu reușește să rezolve conflictul. Data viitoare „va izbucni” cu și mai mare forță. Conflictul este rezolvat numai pe linia de mijloc.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 17/12/17

Trambulina pentru dăruirea lipsită de interes

Ce este cel mai important este să simţi nevoia pentru ajutorul Creatorului. Ne naştem complet deconectaţi de forţă superioară, ca animalele, şi nu simţim nicio nevoie pentru Creator. El nu este inclus în dorinţele noastre egoiste. În întreaga noastră existenţă în această lume, nu găsim nicio nevoie pentru Creator.

Încercam să construim întreaga lume, toate sistemele sale, familia, societatea şi mediul, numai prin puterea egoismului nostru. Încercam să cucerim natură pentru a ne facem pe noi înşine confortabili şi să punem totul în serviciul nostru.

În acest mod ne dezvoltăm. Egoismul nostru ne împinge într-o direcţie complet opusă faţă de Creator. Dacă chiar avem nevoie de Creator, asta este numai pentru a profita de El. Oamenii au încercat întotdeauna să obțină sprijinul forțelor naturii, cum ar fi soarele și lună. Dacă există o putere superioară şi mai mare, atunci ar fi bine s-o punem în serviciul nostru, în beneficiul nostru.

Totuşi, atunci când vorbim despre a avea nevoie de ajutorul Creatorului, asta înseamnă ceva destul de diferit. Şi asta nu înseamnă că aici Creatorul vine şi ne oferă împliniri egoiste plăcute, senzaţii bune şi vieţi confortabile. Toate presupusele practici „spirituale” care oferă omului sentimentul că este separat grijă de sine, sunt îndreptate spre a-l face să se simtă mai bine şi mai confortabil, liber de împovărarea experienţelor egoiste. Acesta este doar un mod mai viclean de a folosi forţele naturii într-un mod egoist, ca şi cum ar include şi forţă superioară.

Înţelepciunea Cabala este unică prin faptul că necesita o cantitate specială de răbdare din partea omului faţă de anticiparea ajutorului de la Creator. Trebuie să fii răbdător şi să vezi lucrarea Creatorului asupra ta, să asculţi cu atenţie vocea ta interioară. În acest mod, un om va începe gradual să descopere că el se gândeşte constant doar la el însuşi: că-i lipseşte împlinirea, înţelegerea şi succesul. Unde este Creatorul promis care ar trebui să mă împlinească?

Acestea sunt cerinţe naturale care apar în noi toţi. Trebuie să trecem peste aceste etape pe calea spre adevărata corecţie. Creatorul Însuşi trezeşte aceste întrebări şi cerinţe în noi, până când obosim să ne mai gândim la noi înşine. Vom dispera din imposibilitatea de a ne realiza planurile egoiste şi vom începe să sperăm că vom primi împlinirea dacă ne direcţionam gândurile în direcţia opusă, spre singură direcţie posibilă – spre Creator.

Este încă o intenţie egoistă, dar noi deja începem să descoperim că împlinirea poate veni numai din a ne pasă de aproape, de prieteni. Aceasta este dăruirea de dragul primirii, însă totuşi este un mare progres spre spiritualitate.

Disperaţi să ne umplem pe noi înşine cu propria cunoaştere, realizări, senzaţii, gânduri, „eu, eu, eu!”, vom începe să simţim că există o oportunitate să ne împlinim pe noi înşine dacă ne gândim la prieteni ori la Creator. Dacă nu este nicio împlinire în primire, poate să fie în dăruire, prin grija faţă de aproape? Aceasta este dăruirea egoistă, însă eu totuşi ies parţial din mine şi încep să fiu inclus în ceilalţi. În orice caz, eu mă gândesc la ce au ei nevoie ca să le ofer şi să mă umplu pe mine în acest mod.

Aici se naşte o nouă atitudine şi o nouă munca: toţi au grijă de ceilalţi, văzând că asta este singura cale ca să se împlinească pe ei înşişi. Subconştient, încă ne mai gândim la noi, dar deja înţelegem că fără prieteni noi nu vom fi împliniţi. De asemenea, noi nu mai încercăm să-i folosim pe ceilalţi în mod direct pentru propriul beneficiu. În schimb îi folosim indirect, încercând să le facem bine deoarece dăruirea ne face să ne simţim încântaţi. Vedem că aceasta este singura noastră şansă de succes. Dacă în loc să primesc, dăruiesc şi am grijă tot timpul de ceilalţi, atunci voi fi împliniţi de această grijă. Asta se numeşte „dăruirea de dragul primirii”.

Salvarea mea faţă de propriile probleme este în gândurile legate de Creator: ele mă deconectează de anxietatea constantă faţă de mine, de goliciunea interioară, de neajutorare şi de dubii. În acest mod începem să simţim o oportunitate să ne ridicăm prin credinţă mai presus de raţiune şi să ajungem la dăruire. Chiar dacă încă dăruiesc de dragul meu, asta este deja o trambulină spre dăruirea pură.

Multora le lipseşte răbdarea şi nu aşteaptă până când Creatorul are grijă de ei, aducându-i spre acest tip de dăruire, adică de dragul primirii unei împliniri. Ar trebui să înţelegem că acest tip de dăruire diferă de dăruirea egoistă a lumii corporale, unde aceasta nu poate fi numită deloc dăruire, pentru că încă vine din dorinţa de a primi mai mult deşi printr-o rută alternativă.

Aici noi trecem la dăruirea de dragul primirii după o mare dezamăgire, după ce ne asigurăm că este imposibil să fim împliniţi prin orice mijloace de primire. Aşadar, vrem să scăpăm de aceste dorinţe, să încheiem această abordare faţă de viaţă. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/25/18, lecţie pe subiectul: „Revelam nevoia pentru ajutorul Creatorului în grupul de zece” (Pregătire pentru congresul „Toţi ca Unul” din New Jersey, 2018)

1 Minutul 0:00 – 15:00

De ce nou născuţii plâng atât de mult?

Întrebare: De ce nou născuţii plâng atât de mult?

Răspuns: Ei au o minte foarte mică. Ei simt doar sentimentele lor şi nu le pot echilibra cu raţiunea. De aceea, ei sunt ori fericiţi, ori plâng.

Întrebare: Acest fenomen are o rădăcină spirituală?

Răspuns: Acesta este un Kli (vas) foarte mic, căruia îi lipseşte abilitatea de a judeca. De aceea, un nou născut arătă exact ceea ce simte.

Remarcă: Profesorul dvs. Rabash obişnuia să spună că atunci când plânge un copil, nimeni nu-i acordă atenţie, dar când plânge un adult, atunci noi înţelegem că este un fel de rugăciune.

Comentariul meu: printre adulţi sunt oameni cu diferite sensibilităţi. De aceea, lacrimile lor nu sunt legate de spiritualitate. Cabaliştii sunt înclinaţi spre expresii serioase ale emoţiilor, însă acestea, de regulă, sunt rareori văzute în exterior.

Din lecţia de Cabala în limba Rusă 12/31/17

Pagina 4 din 379« Prima...23456...Ultima »