Michael Laitman, Quora: “Cine este Dumnezeu în cabala?“

În cabala, Dumnezeu are semnificația forței generale a naturii, în sensul că nu există nimic în afară de această forță.

Considerăm că Dumnezeu este, în sine, un concept abstract iar noi nu putem discuta ceva care există dincolo de percepția noastră. Nimeni nu l-a perceput vreodată. Această stare de dumnezeire, numită „Creator,” nu poate fi nicicum simțită de noi și, prin urmare, această forță mai este numită și “Ațmuto,” adică “esența sa.”

Tot ceea ce realizăm și este posibil să înțelegem este alcătuit din acțiunile forței superioare față de noi. Înțelepciunea cabalei se ocupă de revelarea acestor acțiuni în om.

Numim această forță superioară „Creatorul” deoarece El a creat ființa umană și toate calitățile ei, cu ajutorul cărora poate simți această lume și-L poate explora pe Creator. Putem să analizăm de ce ne-a creat cu asemenea calități, limitări și abilități, precum și ce dorește de la noi.

Progresând în explorarea noastră, începem să-l dobândim pe Creator. Nu atingem esența sau „sinele” Creatorului (Ațmuto), ci pe Creator în relația Sa cu noi. Despre această situație s-a scris, „Te vom cunoaște după acțiunile Tale.” Analizăm acțiunile Sale, modul în care a creat lumea noastră și celelalte lumi, sub forma unui sistem de conexiuni dintre El și noi. Acest sistem de conexiuni pe niveluri care coboară în cascadă până la noi este numit „lumi” și ne influențează în fiecare clipă viețile.

Studiindu-l, studiind lumile, Îl cercetăm pe Creator și pe noi înșine, natura noastră și natura Creatorului și progresăm către înțelegerea stărilor în care ne putem conecta cu El. Astfel ne putem schimba comportamentul și acțiunile pentru a ne ridica la nivelul conexiunilor superioare și a fi conectați direct cu Creatorul.

Cu alte cuvinte, putem observa ce reacții produc în El acțiunile noastre și invers, ce reacții produc în noi acțiunile Sale. Putem să ajungem la o conexiune absolută, completă, deschisă și biunivocă.

Ajungând în această situație favorabilă, pe care o revelăm și realizăm treptat, ne schimbăm în mod natural comportamentul în concordanță cu ceea ce revelăm și pătrundem într-o etapă complet nouă a dezvoltării noastre, în care începem să suferim schimbări, devenind tot mai similari cu Creatorul.

În același timp, lumea noastră și noi înșine ne schimbăm radical, starea noastră devenind tot mai solidă, adecvată și reală.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fundația poporului Israel

Întrebare: În timpul Primului Templu poporul evreu a ajuns la punctul lor de unitate. Ca rezultat, Templul a fost construit, un simbol al uniunii a tuturor celor 12 triburi. Un declin spiritual a început atunci, care a determinat separarea poporului. A durat aproape 16 ani și s-a încheiat cu distrugerea Templului și cu exilul Babilonian.

Baal HaSulam, în articolul său “Exilul și izbăvirea” scrie despre această perioadă: “Și deoarece ei n-ar face-o, dar și-au dorit să includă egoismul lor îngust, adică Lo Lishma, asta a dezvoltat ruina Primului Templu, deoarece și-au dorit să preamărească bogăția și puterea deasupra dreptății, ca alte națiuni.”

Dar deoarece Tora o interzice, ei au negat Tora și profeția și au adoptat manierele vecinilor ca ei să poată să se bucure de viață pe cât de mult le cerea egoismul. Și deoarece ei au făcut asta, puterile națiunii s-au dezintegrat: unii au urmat regii și ofițerii egoiști și unii au urmat profeții. Și separația a continuat până la ruină.

Răspuns: În acest caz, conceptul dreptății se referă la poporul evreu deoarece el rezultă chiar din fundația să: de ce și cum a fost creat.

Adevărul este că ei s-au adunat din diferite națiuni mici care locuiau în Babilon în timpul lui Abraham și a fost creat pe condiția “iubește-ți aproapele” și pe “iubirea acoperă toate transgresiunile”.

Prin urmare, dacă ei aderă la această regulă, atunci ei există ca popor și dacă urmează alte condiții ca o bază pentru existența lor, atunci din punctul de vedere al forțelor care acționează asupra lor, ei nu mai sunt un popor.

Alte forțe influențează restul națiunilor, deoarece fiecare națiune este afectată de propria sa putere, așa numitul său “înger păzitor”. Cu alte cuvinte, puterea comună care există în umanitate acționează selectiv asupra fiecărui grup al celor 70 de națiuni ale lumii.

Poporul Israel nu face parte din ele deoarece el este o adunare a reprezentanților lor. Poporul evreu este foarte diferit și opus față de celelalte. Dacă ei se adună pentru a coexista corect deasupra egoismului lor, atunci sunt rentabili. Dar dacă această regulă este încălcată iar ei încetează să se grăbească să se unească deasupra tuturor problemelor lor, atunci ei devin un popor dispersat.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 7/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Diferența dintre metoda lui Moise și metoda lui Abraham

Întrebare: Ce fel de mijloace au fost în metoda lui Abraham și în metoda lui Moise care au scos oamenii din egoism?

Răspuns: Moise avea mijloace foarte simple. De jos, totul depinde de dorința oamenilor pentru conexiune, pentru garanție reciprocă (Arvut). În măsura în care ei aspiră la asta, le este furnizată forța superioară care îi conectează.

Întrebare: Adică principala condiție este legea garanției reciproce. În Talmudul Babilonian este scris “Dacă accepți legea garanției, asta este bine. Dacă nu, aici va fi locul înmormântării tale.” Asta înseamnă că natura sau Creatorul cere cu forța această îndeplinire?

Răspuns: Nu este nimic altceva în natură. Totul este foarte simplu; este o lege: să aduci umanitatea la conexiune. În cazul în care alături de această cale dintr-o dată sunt anumite feluri de interferențe de la oameni, atunci natura, ca de obicei, le distruge. Ne va uni cu forța.

De pe KabTV “Sistemul de analiză a dezvoltării poporului Israel”, 7/1/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: „Coronavirus și valoarea vieții”

Ne place să ne gândim la noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: profund egoistă.

2019 a fost un an record pentru Febra Dengue din America Latină. Aproximativ 3 milioane de oameni au fost infectați, iar 1.500 dintre ei au murit. În fiecare an, boala își revendică din ce în ce mai multe vieți, dar cu greu cineva din afara Americii Latine știe despre ea. De ce? Deoarece este America Latină și în ochii Occidentului, viețile din America Latină valorează mai puțin decât viețile vest-europene sau cele din America de Nord. Dacă noi, în lumea occidentală, am aprecia viața latino-americană în modul în care ne prețuim propriile vieți, mass-media ar acorda atenţia cuvenită.

De asemenea, coronavirusul a trezit foarte puțin interes atât timp cât a rămas în China continentală. Am fi într-adevăr alarmați dacă virusul ar ucide, să zicem, 100.000 de oameni sau chiar un milion de oameni în China, dar nu migrează în alte țări? De ce ar fi nevoie să ne mişcăm, inconfortabil, pe scaunele noastre? Răspunsul nu este un număr, ci identitatea persoanelor afectate.

Ne place să gândim despre noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: egoişti în profunzime. Acesta este motivul pentru care lumea a început să se panicheze în legătură cu coronavirusul doar atunci când s-a răspândit în restul lumii; aceasta este trista realitate a vieții noastre.

Două lecții de la virus

Până acum, coronavirusul ne-a învățat două lecții foarte importante:

Cu toții suntem egali în ochii naturii. Indiferent dacă ești bogat sau sărac, un tiran sau un slujitor, micului virus nu-i va păsa mai puțin; te va lovi la fel.

Toți suntem dependenți reciproc. Trecem germenul de la o persoană la alta și comportamentul iresponsabil al unei persoane, chiar dacă din neatenție, poate costa viața altora și numeroase alte dureri și agonie.

Ceea ce virusul nu ne va învăța este cum să transformăm această interdependență negativă într-una pozitivă. Acest lucru, va trebui să-l învățăm pe cont propriu, prin eforturile noastre de a construi o nouă paradigmă a vieții. Dacă ne concentrăm eforturile pe îmbunătățirea vieții pentru toată lumea, mai degrabă decât pentru a noastră, și de multe ori în detrimentul altora, ne vom transforma mediul, cel social și ecologic.

Pandemia este o oportunitate pentru noi de a dezvolta o nouă perspectivă asupra noastră, de a ne imagina succesul nu ca pe un triumf asupra celorlalți, ci ca pe o împuternicire a societății în ansamblu. Adevărat, această gândire merge împotriva naturii noastre, însă natura însăși merge împotriva naturii noastre în zilele noastre, așa că ar trebuit să începem să gândim în afara cutiei. Dacă nu ne schimbăm modul de gândire, realitatea ne va obliga și asta, mult mai dureros.

Boala Coronavirus este un preludiu al unui flux de încercări care vor fi aduse omenirii, până când nu vom fi dispuși să devenim responsabili reciproc, la nivel social și ecologic. Nu este nevoie de mult pentru a vedea că virusul este un test pentru considerarea noastră reciprocă. Priviți cum a reacționat China la începutul focarului, prefăcându-se că virusul nu este mare, și uitați cum a reușit să încetinească răspândirea acestuia – prin plasarea tuturor în carantină, până la scăderea răspândirii. Și a funcționat. Priviţi cum Italia a respins inițial pericolul și priviţi rezultatele catastrofale.

Acum trebuie să ducem responsabilitatea reciprocă obligatorie la nivelul următor și să începem să culegem roadele. Putem face mult mai mult decât să vindecăm societatea de virus. O putem vindeca de înstrăinări, singurătăţi și depresii răspândite, care ne-au afectat societățile cu mult înainte de virus. Nu trebuie decât să dorim să acceptăm că suntem responsabili unul pentru celălalt.

Prețuiţi diferența

Dacă acceptăm responsabilitatea reciprocă, vom învăța să ne prețuim reciproc diferențele. Caracterele noastre unice nu ne vor mai separa; ne vor conecta și ne vor oferi fiecăruia dintre noi, modalități unice de a contribui la societate, pe care nimeni altcineva le va putea oferi.

Probleme legate de rasă sau egalitate de gen vor dispărea, deoarece fiecare persoană va fi prețuită. Cum poți evalua o persoană care are calități unice, pe care nimeni altcineva nu le are și care este pregătită și dispusă să folosească acele calități pentru ca toată societatea să beneficieze? O să conteze dacă acea persoană a venit din America Latină, China sau Germania? Va conta dacă persoana respectivă este bine educată sau nu, bogată sau săracă, negru, alb sau galben? Nimic din asta nu va conta. Tot ce va conta va fi că acea persoană are un cadou de neprețuit pe care să-l ofere tuturor. Aceasta este realitatea oamenilor care trăiesc în responsabilitate reciprocă.

Filed under: Coronavirus, Garantia reciproca, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Calea noastră duce de la ură la iubire. Până la urmă suntem ființe create, ceea ce înseamnă că suntem în primul rând opuși Creatorului; prin urmare, suntem alcătuiți din egoism; altfel am fi incapabili să existăm. Dacă nu am avea o dorință rea, egoistă, nu am fi ființe create. O ființă creată este cea care are o înclinație rea. Cei care nu au egoism nu sunt considerați ființe create și, prin urmare, materia neînsuflețită, plantele și animalele nu aparțin adevăratei creații, întrucât nu sunt opuse Creatorului. Nu au libertate de alegere, sentimente de ură și respingere; ele urmează instinctiv legile naturii.

Ura unui om apare din opoziția sa față de Creator, de forța dăruirii,a iubirii și a conexiunii. Prin urmare, toate calitățile egoiste, sentimentele, gândurile și dorințele care se trezesc într-un om sunt date inițial, astfel încât să poată exista opus Creatorului.

Rău este doar ceea ce este opus Creatorului. Toate calitățile noastre sunt împărțite în cele care sunt similare cu Creatorul sau opuse Lui. Tot ceea ce este împotriva dăruirii, a iubirii și a conexiunii este rău. Pe de altă parte, este o mare bucurie să descoperim calitățile opuse Creatorului, deoarece acestea ne dau dreptul de a exista ca ființe create și de a fi oameni, nu animale.

Animalele nu au înclinație rea. Deși se omoară și se devorează reciproc, fac acest lucru doar pentru a supraviețui. Animalele nu vor să se rănească reciproc; numai oamenii o fac. Ori de câte ori se trezesc în mine dorințele rele față de alții, trebuie să înțeleg că acestea sunt doar calități umane, adică o ființă umană se trezește în mine chiar dacă sunt intr-o stare rea, necorectată și răutăcioasă. Fără aceasta, nu mă pot separa de Creator.

Prin urmare, trebuie să fim bucuroşi de tot răul dezvăluit de către toți păcătoșii. La urma urmei, este imposibil de corectat un păcat care nu a fost dezvăluit. Corecția egoismului se transformă în acțiuni și realizări spirituale sublime. Prin urmare, calea noastră este de la ură la iubire. Este imposibil să iubești dacă anterior nu ai trecut prin toate etapele urii. Un om indiferent nu simte nici ură, nici iubire, deoarece munca omului este de a transforma ura în iubire.

Cu cât omul se ridică mai sus, cu atât mai multă ură – linia stângă – este dezvăluită în el și cu atât mai greu trebuie să muncească pentru a se aduce la iubire – pe linia dreaptă. Așa existăm întotdeauna între ură și iubire. Atunci când respingerea din partea grupului este  dezvăluită din nou și din nou, trebuie să înțelegem că aceasta este o tranziție la un nou grad, care începe întotdeauna cu o stare rea. Acesta este singurul mod de a urca gradele de conexiune și iubire.

Ființa creată începe întotdeauna cu linia stângă, cu revelarea răului, a urii și cu spargerea pregătită inițial de Creator. El a creat un sistem perfect și apoi l-a spart. Prin urmare, în loc de perfecțiune, ura și respingerea ne sunt dezvăluite și, corectând ceea ce Creatorul a creat, creștem și devenim mai înţelepţi. Întotdeauna păstrăm ambele linii și avansăm pe linia de mijloc, între ură și iubire.

Sursa iubirii și a urii se află în Creator. Iubirea este calitatea Creatorului care vine direct de la El, iar ura este calitatea opusă care vine de la El, ca existență din absență. Aceste două baze, linia de dreapta și de stânga, existența din existență și existența din absență, iubire și ură, ambele provin de la Creator. Acesta este modul în care vă raportaţi la ele.

Nu ar trebui să-mi atribui nici ură, nici iubire de sine, deoarece le primesc de sus. Întotdeauna trebuie să mă asociez cu linia de mijloc, echilibrând ura și iubirea, astfel încât să acționeze ca una. Nu pot exista una fără alta. Eu, ca ființă creată, nu pot exista într-o singură gândire, într-o singură dorință, ci doar prin combinația opuselor, între ele.

Trebuie să vezi un sistem simplu în fața ta: grupul și Creatorul din interiorul său. Dacă ajungem la primul punct de legătură între prieteni, în consecinţă, atunci Creatorul este dezvăluit în cadrul acestei conexiuni. Dacă vom realiza o conexiune mai puternică, Creatorul va fi dezvăluit și mai mult, etc. De fiecare dată, dezvăluind următorul grad de conexiune, dezvăluim noi calități ale Creatorului prin opusul lor. Descopăr ura și respingerea în mine și, depășindu-le, ating conexiunea, relevând calitățile Creatorului. În acest fel, încep să vorbesc cu El.

În fiecare secundă, gândurile, dorințele și atitudinea mea față de ceilalți se schimbă și simt astfel cum mă tratează Creatorul și ce vrea El să-mi spună. Prin faptul că vreau să aduc toate relațiile la conexiune și iubire, răspund Creatorului și vorbesc cu El. Așa începe dialogul nostru cu Creatorul, conexiunea noastră cu El; totul este prin cei zece –  grupul și conexiunea cu prietenii.

Prin urmare, Creatorul se află în interiorul societății, în interiorul unui grup sau al întregii omeniri, în funcție de nivelul de conexiune pe care l-am atins cu El. Așa ajung din ce în ce mai aproape de adeziunea cu Creatorul.

Creatorul nu a creat altceva decât iubire și ură. Care este atunci linia de mijloc? Dacă nu există sentiment de iubire sau ură, atunci o persoană este ca și cum ar fi moartă, nu ar exista ca ființă creată.

Linia de mijloc este măsura aderării ființei create cu Creatorul. Nici iubirea, nici ura nu mă reprezintă. Mă construiesc când înțeleg că există două forțe și prefer una faţă de alta pentru că prețuiesc mai mult calitățile Creatorului decât calitățile ființei create. Conectând cele două linii între ele, mă construiesc între ele.

Acesta este motivul pentru care trebuie să am grijă de echilibrul celor două opuse, nu încerc să șterg sau să diminuez ura sau iubirea, ci folosindu-le într-un mod echilibrat. Atribui ambele forțe Creatorului și ÎI sunt recunoscător pentru amândouă. Includ ambele calități și, prin urmare, simt că sunt independent de ele; aşa pot construi un punct de legătură cu Creatorul în linia de mijloc, între ură și iubire.

La urma urmei, ambele provin de la Creator. Iar ceea ce vine de la mine este capacitatea de a conecta aceste două sentimente și de a le atribui Creatorului. Linia de mijloc este construită din aceasta. Nu există inițial. Noi, ființele umane, o construim prin atitudinea noastră față de Creator.

Primim două forțe de la Creator: forța binelui și a răului. Forța răului ne separă de Creator, iar forța binelui ne permite să ne conectăm împreună. Cu această atitudine față de creație, simțim că există un loc special numit linia de mijloc și, astfel, ne conectăm cu întreaga realitate.

Linia de mijloc este omul, Israel (Eașar-El), care înseamnă „direct către Creator”, pentru că mă îndreaptă ca o săgeată direct la Creator.

Liniile de dreapta și de stânga sunt doar sentimente, senzații, condiții și legi conform cărora se ajunge la echivalența de formă cu Creatorul. Cu toate acestea, întâlnirea noastră cu Creatorul are loc pe linia de mijloc, unde nu există ură și iubire. În schimb, există o a treia componentă care se află deasupra lor și care se numește „adeziune”.

Iubirea este construită numai deasupra urii și este inseparabilă de ea. Cu toate acestea, adeziunea, linia de mijloc, există singură, independent de ură și de iubire.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 20/02/20, Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi – De la ură la iubire

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Proverbe, 26:17: Un trecător care se implică într-o ceartă care nu este a lui este ca cineva care apucă un câine de urechi.

Întrebare:  Înseamnă că o persoană se joacă cu soarta sa?

Răspuns:  Desigur! Dacă te amesteci în cearta altcuiva, provoci furie în cealaltă persoană la nivelul unui câine.

Știm că cel mai bine este să nu intervenim. Cel mai bun lucru este să lași persoana să rezolve situația în care se află, fără înțelepciune sau sfaturi; altfel, vei deveni un dușman al amândurora.

Întrebare:  Să spunem că există o ceartă. Ce ar trebui să facă o persoană?

Răspuns:  O persoană din afară nu face nimic. Îi lasă singuri și se dă la o parte.

Poliția sau altcineva care se presupune ca ar trebui să așeze lucrurile, aceasta este treaba lor. O persoană nu are dreptul să se amestece.

Întrebare:  Asta pentru că nu știe cine are dreptate și cine greșește?

Răspuns:  Nu are dreptul să se amestece, deloc. În caz contrar, acele stări nu își vor găsi soluția

Întrebare:  Regele Solomon a spus că cearta este în mine. Ce fel de ceartă există în interiorul unei persoane?

Răspuns:  Una constantă, deoarece persoana este creată din două dorințe: egoistă și altruistă. Dar un om adevărat este unul în interiorul căruia există o luptă constantă între bine și rău, cineva care în mod special își incită binele la rău.

Răul apare constant, vrea totul pentru sine și așa mai departe. O persoană, însă, dacă vrea să se educe, dezvoltă întotdeauna binele din sine și se află constant în această luptă interioară.

Prin urmare, toate aceste proverbe sunt construite pe revelarea răului dintr-o persoană, dar în măsura în care încearcă să dezvăluie binele din sine.

Întrebare:  Adică, răul este în mine, egoismul este în mine tot timpul; aceasta este natura mea?

Răspuns:  Da, și ceri Creatorului să-ţi dea o natură bună, în plus față de aceasta, astfel încât să puteți echilibra aceste două naturi. Puteți spune: „Îl rog pe Creator să înlăture din mine această natură rea.” Nu, acest lucru nu este înțelept.

Ar trebui să ceriți să vă dea o natură bună, astfel încât aceste două naturi să existe în echilibru în interiorul vostru. Unul nu ar trebui să fie mai mare decât celălalt, iar cel pozitiv nu trebuie să fie peste negativ.

Linia de mijloc dintre ei este o stare uimitoare. Și mă aflu constant în acest echilibru. Stau pe două picioare, deasupra lor. Doar atunci pot să simt absolut pe deplin atât minusul, cât și plusul și toată natura de sub mine.

Întrebare: O persoană care include propria sa natură și natura Creatorului este o persoană armonioasă?

Răspuns:  Desigur. El este numit apoi „Adam”, adică „similar cu Creatorul”, deoarece toate calitățile interioare ale lui, care sunt opuse Creatorului, seamănă și ele cu Creatorul.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 12/16/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deoarece rezultatul final este în gândirea sa inițială, de ce ar trebui să alerg și să mă îngrijorez dacă mai devreme sau mai târziu  Creatorul va pune totul la locul său, dacă nu în această întrupare, apoi în următoarea?

Răspuns: Vă rog, nu trebuie să faceți nimic. Nimeni nu te obligă. Nici nu știu de ce mă asculți aici.

Cu toate acestea, aveți ocazia să înțelegeți gândul Lui, să veniți la solidaritate cu El. Chiar înainte ca Creatorul să te forțeze să îndeplinești programul creației Sale, poți să-l dezvălui și să-l îndeplinești singur, absolut conștient, avansând în ritmul tău.

În acest caz, vă veți simți ca Creatorul. Aceasta va fi asemănarea ta cu Creatorul și vei simți ca El. Există o mare diferență aici: fie veți fi împodobiți ca un măgar, fie vă veți simți ca Dumnezeu.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Satana există cu adevărat?”

Satana este forță umană egoistă, de ex. dorința de a se bucura pe seama altora, care compune natura fiecărei persoane.

Înțelepciunea Cabala spune foarte multe despre această forță în cărțile precum Tora și Zohar. De exemplu, cuvântul “Satana” se conectează la aceeași rădăcină precum cuvântul în ebraică “Soteh”, care înseamnă “deviere” și “Masit”, care înseamnă “incitare”. Este forța care deviază o persoană de pe calea corectă – una a conectării pozitive cu alții în iubire și dăruire reciprocă.

Această forță numită “Satana” este înrădăcinată în fiecare persoană și este imposibil să scăpam de ea. Egoul uman are multe manifestări diferite, dar în special cea care ne deviază de la conectarea pozitivă dintre noi este numită “Satana”.

Pentru a deveni liberi de sub controlul ei asupra noastră, noi trebuie să ne angajăm activ în societatea noastră prin construirea conexiunilor pozitive asupra ei.

Această forță va exista tot timpul și în mod constant va genera dezbinarea dintre noi. Totuși, atunci când obținem o stare pozitiv unificată, atunci toate formele satanice care ne-au împiedicat vor fi adăugate la eforturile noastre de a ne conecta pozitiv și atunci vor servi pentru a crește forța pozitivă a conexiunii dintre noi.

Tocmai datorită motorului care merge constant a egoului uman care încearcă să ne manipuleze în fiecare moment, facandu-ne să ne detașăm între noi în locul conectării și scufundandu-ne mai adânc și mai adânc în noi înșine în locul aplicării eforturilor de a ieși din noi înșine și de a ne conecta cu alții atunci mulțumită acestui ego, noi într-un final ne vom satura de el, o stare numită “recunoașterea răului” și apoi imediat ne vom forța pe noi înșine să ne apropiem între noi.

În acel moment Satana va deveni o forță pozitivă. Este ceea ce într-un final ne va ajuta să ajungem la o înțelegere a nevoii noastre de a ne conecta și la forma corectă pe care conexiunea noastră trebuie să o obțină.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă când oamenii devin dependenți de jocurile pe calculator sau altfel să se închidă în ei? Cum ar trebui să reacționăm și să ne raportăm la asta?

Răspuns: Generația prezentă trăiește în asta. Ei nu au nevoie de nimic altceva.

Generațiile anterioare visau la haine frumoase, la anumite obiecte materiale. Astăzi, noua generație nu are nevoie de ele. Dă-le un colț sau o cameră separată, deoarece nu au nicio dorință să aibă de a face cu nimeni, dă-le un calculator sau un telefon cu o conexiune la internet bună, pizza, cola și lasă-i în pace.

Iți poți imagina ce are nevoie o persoană cu adevărat? Există garsoniere micuțe unde urci, te întinzi și ai tot ceea ce iți trebuie acolo. Nimic mai mult nu este necesar.

Noi suntem înlocuiți de o generație specială cu un tip special de egoism. Egoismul lor este deja ajustat la lumea spirituală. Ei nu au niciun interes pentru vilele mari și bogăția pe care o vezi în filmele din anii 50 și 60. Îmi aduc aminte de tinerețea mea când oamenii goneau pentru fetișuri ca acestea.

Astăzi totul este diferit. Valorile au devenit virtuale, iar asta este nemaipomenit. Într-o asemenea eră spiritualitatea este la o lungime de braț.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/12/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Este suficientă o viață pentru a urca gradul lumilor spirituale?

Răspuns:  Nu vă faceți griji, aceasta nu este sarcina voastră. Trebuie să vă ridicați pe o cale bună, sau nu atât de bună. Alegerea căii depinde de tine.

Dacă faceţi eforturi, vă veți ridica repede și veți câștiga fiecare moment al vieții dvs. de dragul ascensiunii. Și dacă ești leneș, desigur, vei fi îndemnat înainte, sau chiar lăsat în pace și atunci va trebui să te ocupi cu ceilalți.

În general, există posibilități diferite. Pentru a nu vă deruta, voi spune un singur lucru: clase sistematice, participarea ȋntr-un group, la evenimentele noastre comune – acesta este minimul necesar pentru o ascensiune normală, lină și sigură. Dacă doriți să vă deplasați mai repede, există clase suplimentare, cursuri etc. Dacă doriți să vă deplasați și mai repede, există alte opțiuni.

Întrebare:  Ce se întâmplă dacă vreau să mă opresc și spun: „Primul grad este suficient pentru mine, mă simt bine aici. Puteți merge înainte iar eu voi rămâne aici.”.

Răspuns:  Fiecare persoană va trebui să-și atingă rădăcina spirituală. Nu depinde de el sau de ea. Nu te întreabă nimeni despre asta. Vi se oferă doar o gamă foarte îngustă în care puteți decide cum să vă ridicați: prin propriile eforturi sau prin a fi împins din spate.

Există un mecanism foarte interesant. Funcționează pe un principiu simplu, similar cu tratarea sclavilor: Dacă lucrezi bine, nu primești lovituri, dar dacă eziţi, încep imediat să te lovească.

Întrebare:  Înseamnă că este imposibil să te oprești undeva la mijlocul căii?

Răspuns Te poți opri, dar vei primi lovituri. Așadar, nu poți doar să o dai de-o parte. Avem de-a face cu legea naturii. Prin urmare, nicio cerere nu vă va ajuta. Dacă vi se oferă anumite condiții, trebuie să le îndepliniți.

[259517]
Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 1/5/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→