Indiferența este rezultatul discrepanței dintre proprietăți. Ea este dată omului pentru ca astfel să descopere cine este el, cu adevărat, fără influență de Sus sau de la grup. Prin grup primesc de asemenea influență de Sus, fiindcă numai prin grup mă pot conecta cu Creatorul și pot trezi eu, însumi, influența Lui.

Indiferența este cel mai dificil lucru. Ea certifică faptul că omul nu a stabilit o conexiune devotată cu grupul și, prin el, cu Creatorul. Lanțul „Israel, Tora și Creatorul” nu funcționează și, de aceea, apare indiferența. Nu este nimic mai rău decât asta. Până și conflictele sau dezaprobările sunt mai bune, fiindcă cel puțin în ele există o analiză. Indiferența te ferește de orice fel de analiză și omul poate fi blocat în ea ani de zile.

Atunci, trezirea va veni, fiindcă omul nu e singur, ci o parte dintr-un sistem spart. Iar dacă alte alte suflete conectate cu rădăcina sufletului său încep să se schimbe și să se corecteze, atunci ei îl trezesc. El poate că a renunțat la avansarea spirituală, dar se trezește dintr-o dată, fiindcă ceilalți au nevoie de prezența și de participarea lui în obținerea corectării.

La cel mai de jos nivel, indiferența se manifestă în faptul că omul cade în această lume și este satisfăcut cu ea, bucurându-se egoist de viața lui. El este preocupat doar de împlinirea materială și devine indiferent la avansarea spirituală. Iar Punctul din inimă se oprește din strălucire, fiindcă omul nu a făcut destul efort pentru a se conecta cu prietenii (colegii) lui, cu profesorul și cu metoda.

Și mândria i-a împiedicat conexiunea cu ceilalți, fiindcă el se simte mai puternic și mai deștept decât ceilalți și asta îl trântește la pământ. Omul poate investi o energie extraordinară în materie, dar poate să fie complet rece la spiritualitate. I se pare că va reuși și va câștiga o avere, iar aceasta este un obstacol uriaș.

Însă, grupul este obligat să susțină simțul egalității între membri. Cu toate că suntem cu toții diferiți – unii sunt mai intuitivi, alții sunt mult mai informați – trebuie să fim cu toții pe picior de egalitate, cu niciun avantaj unii față de alții. Iar în acest punct, grupul trebuie să-l ajute pe om sau mândria îi va crește și îl va îndepărta de la cale. Acest lucru se numește „salvarea lui din închisoare”.

Și în această închisoare el se poate simți foarte bine, încrezător și puternic. Iar din această cauză el se regăsește într-un flux turbulent, care îl duce spre o cascadă mare în care va fi sfărâmat în bucăți.

Indiferența este un sentiment foarte important, fiindcă arată cât de mare este lipsa pentru măreția Creatorului. Prin urmare, trebuie să măresc importanța tuturor resurselor: a grupului, a profesorului, a cărților și a metodei. Indiferența și chiar respingerea apar în mod constant și trebuie să le depășim, lucrând astfel. Acestea sunt etape (loviturile) necesare pe calea noastră. (Minutul 14:25)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 11/06/19, „Scrierile lui Baal HaSulam – Prefață la Înțelepciunea Cabala” – paragraf 11-16

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ȋntrebare:  Mulți oameni suferă față de neajunsurile lor. Cum ar trebui să lucrăm cu ele?

Răspuns:  Este foarte simplu: ar trebui sa iubești cealaltă persoană, astfel încât, prin defectele externe (fizice, fiziologice), să-i vedeți valoarea interioară. Apoi, toate aceste defecte externe, dimpotrivă, vor sublinia valoarea lor interioară.

Ȋntrebare:  Cum poate cineva să-și vadă neajunsurile într-un mod pozitiv?

Răspuns: Văd totul în mine ca pozitiv, fiindcă noi suntem stabiliți în acest fel. Chiar dacă, uneori, în momente de viață foarte proaste, mă blestem și mă critic, trebuie să mă gândesc, de fapt, pe cine critic.

Natura sau o poți numi „Creatorul”, care sunt una și aceeași, te-a creat astfel. De ce atunci să blestemi? De unde știți că nu greșiți? Poate că aveți nevoie de toate aceste greşeli, tocmai pentru a ajunge la nivelul Creatorului, ridicându-vă deasupra lor? La urma urmei, acesta este destinul nostru.

Ȋntrebare: Cum putem folosi corect defectele, pentru a ajunge la următorul nivel de dezvoltare?

Răspuns: Prin iubire. Iubiți-le, adică iubiți-le pentru faptul că tocmai prin ridicarea deasupra lor, transformându-le în merite, atingem cel mai înalt nivel de dezvoltare. Ar fi imposibil să te ridici fără asta.

Ȋntrebare: Cum poate vedea o persoană că propriile deficiențe le poate folosi în mod eficient?

Răspuns: Ea ar trebui să studieze Ȋnţelepciunea Cabala  și, astfel, să primească exemple și puteri corecte din această înțelepciune, cu care poate încerca să se schimbe, să ceară, să se roage și, eventual, să se schimbe.

Ȋntrebare: Care dintre calitățile sau proprietățile care nu ni se par prea bune, le-am putea folosi pentru dezvoltarea și ascensiunea noastră la nivelul următor?

Răspuns: Sunt foarte gelos. Sunt foarte invidios și aș vrea să fiu și mai lacom. Singurul lucru pentru care am o mare pasiune este să descopăr sensul vieţii. Această mare pasiune se bazează pe un mare egoism: „De ce doar exist? Nu pot permite asta, nu vreau asta. Trebuie să înțeleg de ce exist și cum să realizez în mod corect fiecare moment din viața mea”. Aceasta este din cauza lăcomiei mari și a unui mare ego!

Și, deși această calitate a mea este una foarte rea, totuși este bună, fiindcă, mulțumită ei, mă dezvolt. Până acum sunt foarte lacom – lacom să știu, să înțeleg și să ajung la un anume rezultat. Iar dacă o văd în cineva, de ce nu o pot face şi eu? Nu pentru scopuri materialiste, ci pentru un scop spiritual, științific etc.

Sunt foarte invidios. Văd pe cineva care cânta la vioară sau la pian, conduce o orchestră sau cântă, iar eu nu am nimic din asta.

Ȋntrebare:  Deci, cum o exprimați?

Răspuns:  Vreau totul!

Ȋntrebare:  Şi ce faci pentru asta?

Răspuns:  Nimic. Nu pot să explodez; Lucrez în domeniul meu. Am decis că aceasta este singura și cea mai mare comoară și că trebuie să o obțin.

Dacă aș avea mine de cupru, zinc, staniu, fier și diamant, pe care le-aș dezvolta? Diamantele. Nu poți altfel; ele sunt cele mai prețioase.

Este același lucru și aici. Am ales pentru mine că cel mai important lucru din viață este să ajung la rădăcina dezvoltării mele, următorul nivel al existenței și acesta este singurul meu scop.

Ȋntrebare:  Înseamnă că a avea un scop, este cel mai important lucru din viață?

Răspuns:  Da! Cel mai important lucru este să „trăiești cu fulgerul”. „Străluceşte, strălucește steaua mea !”

Din KabTV „Știri cu Michael Laitman” 1/27/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ȋntrebare:  Indiferent câte gânduri pozitive trimitem în spațiu, există și mai multe gânduri negative. De ce sunt liniștite și stinse de gândurile pozitive?

Răspuns:  Voi trimiteți gândurile incorect. Trebuie să le trimiteți prin grup, către Creator și să-L rugaţi să îndrume întreg grupul să se apropie de El.

Observație:  Vrem să schimbăm lumea astfel încât toată lumea să cunoască Creatorul. Dar totul merge atât de încet. Eu vreau să ne grăbim!

Comentariul meu:  Aceasta este o intenție foarte bună. Să nu crezi că lipsește ceva din eforturile tale.

Totul este absolut închis în această lume, nimic nu se pierde. Dar trebuie să vă concentrați intențiile prin grup, fiindcă astfel este corect și nu doar undeva în spațiu.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 02/03/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ȋntrebare: Ce este un filtru prin care să îmi transmit gândurile și să primesc gândurile altora?

Răspuns:  Nu numai gândurile mele, ci și gândurile altora, trebuie să le percep ca și cum le-aș primi de la Creator. În același timp, nu țin cont de la cine dintre cei din jurul meu am primit aceste influențe, deoarece ele vin doar de la Creator.

Eu exist în Creator și primesc de la El tot ce aud și văd. Faptul că sunt miliarde de oameni în jurul meu, toți aceștia nu există, ci este doar un aspect al Creatorului pentru mine, la nivelul „omului”.

Din Lecţia de Cabala ȋn limba rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Am auzit că cuvântul „Ubar” (Embrion) și cuvântul „Zam” (Furie) sunt legate între ele. Poți explica conexiunea dintre ele?

Răspuns:  Cea mai puternică formă de exprimare a egoismului este furia unei persoane, când nu este de acord cu gândul creației și dorește să conducă lumea. Dacă își învinge furia, își închide gura și ochii și îşi restrânge toate sentimentele egoiste, devine un embrion.

Întrebare: Totul se întâmplă pe plan intern, emoțional cu mine. Chiar dacă cineva mă insultă, fie indirect, fie conștient, fără să știu cum simte el acest lucru, mă simt întristat și întotdeauna mă întorc la lumina superioară pentru ajutor. Sunt aceste sentimente egoiste?

Răspuns: Nu contează dacă este egoist. Principalul lucru este că vă afectează și în acest fel vă extindeți Kli-ul spiritual. Pentru a vă depăși ego-ul, depinde de voi să experimentaţi mai multe analize în interiorul vostru, pentru mai mulți ani.

Întrebare:  Este necesar să descoperim „frica” pentru a începe să atingem acceptarea corectă a creației?

Răspuns:  Da, dar depinde de ce vă este frică. Frica corectă este aceea în care nu voi fi suficient conectat cu prietenii, astfel că, prin unirea noastră, Creatorul va fi descoperit și Îi vom da satisfacție.

Întrebare:  Ar trebui să îmi îndrept sentimentele mai mult spre a lucra într-un grup, decât pentru a studia? Adică, dacă te scufunzi în învățare și începi să te bucuri de ea, te va mătura pur și simplu?

Răspuns: Nu. Sentimentele trebuie să se dezvolte numai în relațiile dintre prieteni. Orice altceva este o Klipa (Coajă).

Întrebare:  Care este motivul corect pentru a lucra într-o stare de anulare, în care dorim să ne îngrijim doar de spiritualitatea prietenilor?

Răspuns: Dacă lucrarea voastră este îndreptată spre Creator și sperați să ÎL descoperiți în mijlocul grupului, conexiunea voastră cu El și conexiunea de la El către voi este în direcția cea bună.

Întrebare:  Lumea este mai mult sau mai puțin relaxată în momentul de față și avem posibilitatea să fim implicați în activitatea spirituală în grupul de zece, în diseminare și în studiu. Dacă dintr-o dată se întâmplă ceva, un război sau mari probleme în lume, vom avea totuși posibilitatea să lucrăm în grupul de zece, să fim implicați în diseminare și studiu sau vor fi probleme cu asta?

Răspuns:  Toate acestea depind de tine personal, de grupul tău, de fiecare dintre noi, într-un mod concret și de noi toţi, împreună. Numai asta și nimic mai mult.

Întrebare: În ceea ce privește studiul „Prefaţă la Înţelepciunea Cabala„, în conformitate cu ceea ce spui, este nevoie să ne dizolvăm în grupul de zece, să ne conectăm cu el, iar aceasta are o importanţă extremă și nu vom înțelege nimic în mintea noastră. Dar să presupunem că mă conectez cu un grup de zece și mă dizolv în el, dar încă nu înțeleg materialul de studiu?

Răspuns: Mai întâi dizolvați-vă în grupul de zece și apoi vă va fi clar ce trebuie să faceți în continuare. Nu vă aruncaţi. Nu este necesar să spui nimic la început, doar fă-o. Numai asta trebuie să fie în fața ta.

Întrebare: Care este importanța Sabatului și a restului obiceiurilor, descrise în Tora, în legătură cu grupul de zece?

Răspuns:  Sărbătorile acestea nu au niciun înţeles, acestea sunt doar niveluri spirituale. În timp, vom începe să le folosim și să le menținem, dar nu conform unui calendar fizic, ci mai degrabă atunci când atingem aceste niveluri.

Din Lecţia de Cabala în limba rusă, 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Restricția (Țimțum) este atunci când îmi opresc dorința, refuzând să primesc plăcere, ca un copil care strânge gura închisă și refuză să mănânce. O lovitură (Bituș) presupune deja o condiție: dacă am ocazia să mănânc pentru plăcerea mamei, atunci îmi deschid gura cu bucurie. Dar acum nu am o astfel de oportunitate, deci ce să fac? Ajută-mă, dă-mi dorința de a te bucura și voi fi fericit să mă deschid să primesc.

Restricția este o acțiune necondiționată, iar lovitura are loc cu condiția să fiu gata să mă bucur dacă există o fuziune între noi. În lovitură, scopul meu este conexiunea. În timp ce în restricție nu există niciun scop de conectare, doar prevenirea primirii. Nu vreau niciun contact, pentru că nu am nicio putere pentru mai mult, doar pentru a mă limita, altfel voi arde de rușine.

Contopirea prin lovitură este deja deasupra rușinii. Nu mai iau în considerare rușinea, ci doar mă gândesc la iubire și la conexiunea dintre noi, ridicându-mă deasupra egoismului. Cu o lovitură, arăt că sunt gata să primesc un dar, însă nu pentru mine, ci numai pentru plăcerea gazdei.

La început, ne verificăm relația cu gazda și numai atunci când această conexiune spirituală a inimilor a apărut, putem să o transpunem într-o acțiune, ca ea să coboare în materie, în dorința de a ne bucura. De aceea, în primul rând, decizia se face în Roș-ul Parțuf-ului, în gândurile și sentimentele pure, separaţi de îmbrăcarea luminii în dorință, în materie. Apoi puteți efectua această acțiune, pas cu pas, de la simplu la complex, prin lumina lui Nefeș, Ruah, Neșama, Haya și Yehida.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/17/19,, Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabala„

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumina interioară (Ohr Pnimi) este ceea ce primesc de la gazdă, bucurându-mă în toate dorințele mele de gustul împlinirii și de atitudinea Creatorului care, cu toată măreția Lui, mă invită să mă conectez și să-mi dăruiască. Simt toate aceste plăceri corporale, umane și spirituale pe toate nivelurile și sunt obligat să obțin toate plăcerile posibile din ele.

Ȋn orice caz, toate acestea sunt îmbrăcate în intenția mea de a dărui gazdei. Eu mă supun Ei și vreau să-i aduc mulțumire. Nu există o plăcere aici, pe care să o simt în afara relației mele cu gazda. În primul rând, mă conectez cu Ea în Rosh, devin inclus în intenția Sa, în atitudinea Ei față de mine. Absorb atitudinea Ei față de mine și construiesc o atitudine reciprocă față de Ea, din asta. Relația noastră, a Ei și a Mea, devine îmbrăcată una în cealaltă, iar lumina interioară apare.

Lumina înconjurătoare (Ohr Makif) arată măsura în care nu sunt gata să fac asta. Lumina înconjurătoare izvoreşte din regretul meu ca trebuie să nu mai primesc plăcere de la gazdă, respingând apelul Ei față de mine din cauza incapacității mele de a-I răspunde în același mod, din cauza lipsei mele pentru măreția Ei. Lumina înconjurătoare este o consecință a conștiinței mele despre cât de mică este iubirea mea față de gazdă în comparaţie cu dragostea Ei față de mine.

Lumina înconjurătoare este îmbrăcămintea Partzuf-ului spiritual, care reflectă reacția ființei create la revelarea Creatorului în ea. Prin urmare, ea face presiuni asupra Partzuf-ului și Ȋi cere să primească împlinirea, ca o mamă aflată în fața unui copil cu o lingură de mâncare și încearcă să-l convingă să deschidă gura. (Minutul 29:10)

Atitudinea mea față de grup și grija față de el, în loc să mă îngrijesc de mine, este o reflectare exactă a lucrării Partzuf-ului, cu lumina superioară (Ohr Elyon). Chiar dacă nu sunt încă într-un asemenea grad, încât să pot lucra direct cu lumina, este deja o relație strânsă. Guf-ul Partzuf-ului este o măsură a conexiunii mele cu grupul, iar Rosh este un calcul față de cât de mult sunt capabil să mă pot conecta cu prietenii mei, în conformitate cu discernămintele, gândurile și emoțiile mele.

Cuplarea prin lovitură (Zivug de Haka’a) izbeşte în egoismul meu și în adeziunea mea, prin decizia mea, deasupra minţii și a sentimentelor mele, de a mă conecta cu prietenii, ca un om cu o singură inimă.

Lovesc dorința mea de a primi, o îndepărtez și mă ridic deasupra ei, pentru că vreau să urmez mintea și emoția grupului și a Creatorului din el. Dorința este natura mea, iar gândul este ceva periferic. Prin urmare, poate fi primită de sus sau prin grup, dându-mi capacitatea să înțeleg, să simt și să iau decizii deasupra propriilor mele gânduri.

Gândurile și dorințele mele sunt la nivelul animal. Dorințele și gândurile grupului pot fi deasupra lor numai dacă încerc să lucrez cu ele. (Minute 36:08)

Restricție și lovitură

Restricția este atunci când îmi opresc dorința, refuzând să primesc plăcere, ca un copil care își încleștează gura și refuză să mănânce. Dar lovitura deja presupune o condiție: dacă am capacitatea să mănânc de dragul de a aduce mulțumire mamei, îmi voi deschide gura cu bucurie. Dar nu am o astfel de abilitate, deci ce fac ?! Ajută-mă, dă-mi dorința de a-Ţi aduce mulţumire și voi fi fericit să mă deschid pentru primire.

Restricția este un act necondiționat și lovitura are loc cu condiția să fiu gata să accept plăcerea, dacă va exista o adeziune între noi. În lovitură, scopul meu este conexiunea. În timpul restricției, scopul meu nu este de conexiune, ci numai de a mă împiedica să primesc. Nu doresc niciun contact, pentru că nu am nicio putere pentru nimic, decât să mă restrâng, fiindcă, altfel, voi arde de rușine.

Cuplarea prin lovitură este deja deasupra rușinii. Nu mă gândesc la rușine, ci mă gândesc numai la iubirea și conexiunea dintre noi, ridicându-mă deasupra egoismului. Prin lovitură, demonstrez că sunt gata să primesc masa, nu pentru mine, ci doar pentru a da satisfacție gazdei. În primul rând, verificăm relația noastră cu gazda și numai atunci când este stabilită această conexiune spirituală în inimă, o putem pune în acțiune, iar ea coboară în materie, în dorința de a primi.

De aceea, decizia se ia în primul rând în capul Partzuf-ului, în gândurile pure și emoțiile care nu sunt asociate cu îmbrăcarea luminii în dorințe, în materie. Doar atunci putem să facem această acțiune, pas cu pas, de la uşor la greu: lumina lui Nefesh, Ruach, Neshama, Haya și Yechida. (Minutul 1:06:05)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/17/19 Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabalei”, Punctele 30-38

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a ajunge la starea de iubire adevărată, omul trebuie să observe singura lege a naturii și, anume, similaritatea proprietăților. Iar asta înseamnă că ar trebui să devin precum calitățile naturii, cu acea rădăcină cauză care m-a creat?

Răspuns: Da, trebuie să devenim similari cu natura în care noi trebuie să locuim. Dar cum știi ce este cu adevărat această natură? Prin urmare, nouă ni s-a dat un grup, oameni care se presupune că există, cu care ar trebui să interacționez, considerându-mă pe mine și pe ei ca un singur întreg comun. Astfel, ajung la o anume focusare, ca de exemplu din două degete sau două linii, prin ajustarea focusului, le schimb într-una.

Întrebare: Cabala susține că natura este altruistă, iar noi, oamenii, creația, suntem egoiști. Asta înseamnă că avem o gândire egocentrică și că trebuie să ne aducem pe noi, înșine, la similaritatea cu natura.

Deși înțelegem în general ce este altruismul, noi nu-l vedem în mod evident în natură. Este aceeași problemă? Este de asemenea egocentrică?

Răspuns: Când Cabala revelează unei persoane metoda corecției, ea devine o metodă de educație. Iți explică în ce fel ar trebui să te schimbi și, în conformitate cu schimbările din tine, tu vei vedea lumea corectată. Așa funcționează!

Omul trebuie să înțeleagă că în câmpul vizual este o dublă imagine a lumii, iar el trebuie să le combine. Și, combinându-te cu alții într-un singur întreg, într-un singur obiect, tu te corectezi și vezi lumea corectată.

Natura Creatorului care ne-a creat este altruistă și noi trebuie să devenim similari cu El, adică similari calității dăruirii absolute. Creatorul ne-a creat opuși Lui în mod intenționat, ca să putem să-L dobândim din starea opusă.

Iar prin combinarea calităților absolut negative și a celor absolut pozitive în tine, însuti, tu vei putea să te ridici la următorul nivel de simțire a lumii.

De pe KabTV „Bazele Cabalei” 11/26/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: În Cartea Zohar se spune că toate lumile, atât cele superioare, cât și cea de jos și tot ceea ce există în ele, sunt create numai de dragul omului și că totul trăiește și se dezvoltă din cauza omului. Asta a fost scris acum 2000 de ani.

Comentariul meu: Totul există pentru un singur om, fiindcă nu a fost creat nimic în afară de Adam. Adam este Sistemul General din care facem parte toți.

Lumile sunt ceea ce vedem prin percepția noastră, încă imperfectă, a realității, fiindcă noi o descoperim pe porțiuni, pe măsura similarității noastre cu Guvernanța Superioară, cu calitatea cea mai înaltă, cu dăruirea. Lumile superioare sunt stările noastre viitoare, iar cele de jos sunt stările trecute.

Întrebare: Există vreo conexiune între dorință și percepție? În Talmudul babilonian, scris în secolul 3 e.n., se spune că „fiecare judecă în funcție de păcatele sale”. Cum se poate explica acest lucru?

Răspuns: Asta înseamnă că noi percepem o realitate care nu este realitatea obiectivă, ci este o ”realitate” în funcție de vasul nostru de percepție, de cât de corectat sau de necorectat este, astfel încât simțim parțial realitatea adevărată și parțial una falsă. Este ca atunci când îmi pun ochelarii și văd mult mai bine, dar tot nu am o viziune perfectă.

Astfel, dacă vezi în lume un fenomen negativ, este numai din cauza vasului tău de percepție, care este încă corupt. Sunt oameni care văd invers, adică ceea ce tu vezi negativ ei văd pozitiv.

Întrebare: Asta înseamnă că la un anumit stadiu de evoluție va fi posibil să obțin un nivel la care să privesc lumea și să pot să spun că „totul în lume este perfect și nu este nimic negativ în ea”?

Răspuns: În fapt, da. Dar totul depinde doar de vasul nostru de percepție. Dacă îl corectăm la starea de similitudine cu Lumina, cu iubirea, atunci nu va mai fi nicio limită a obținerii noastre, niciun sentiment de corupție sau defecte.

Din KabTv, „Fundamentele Cabalei” 26/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când mă copleșește o dorință, eu mă pot gândi la ea la infinit. Cum poate o dorință ca dintr-o dată să influențeze un nivel superior de gânduri?

Răspuns: Dorința se schimbă, gândurile se schimbă. Încep să mă gândesc la cum să-mi servesc noua dorință.

Întrebare: Până se schimbă dorința, iar gândul nu se schimbă?

Răspuns: Desigur. Cât de mult timp petrecem cu un cap gol, fără să ne gândim la nimic, cu nimic altceva decât niște valuri în el. Dar, de îndată ce apare o dorință pentru ceva, gata, deja încep să mă gândesc când și unde ar trebui să o implementez.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→