Category Archives: Munca interioara

”Jucând” cu Creatorul după regulile Lui

Întrebare: Viața este un joc. Ne jucăm și cu Creatorul?

Răspuns: Jocul cu Creatorul stă în faptul că accept să fac tot ceea ce El vrea, pentru ca El să mă avanseze în acest joc. De aceea, vreau să o fac în felul Lui. Eu nu controlez Lumina, dar sunt de acord să joc după regulile Sale.

Întrebare: De ce se numește „joc”?

Răspuns: Pentru că eu nu am puterea să realizez ceva și, doar exprimându-mi dorința, pot să-L fac pe Creator să acționeze. Mă prefac și nu prea, știind foarte clar că asta va duce la acțiunile Sale.

Atunci, care este sensul rugăciunilor și al cererilor? Sunt într-o anume stare, în timp ce îmi imaginez o altă stare. Acesta este deja un joc! Mă joc de-a fi în gradul următor, în starea dorită. Vreau să mă schimb în ea!

Întrebare: La faza actuală de dezvoltare a grupului nostru, la ce ar trebui să aderăm împreună?

Răspuns: Să ne jucăm de-a grupul potrivit!

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

 

Cum poți să atragi mai multă Lumină Superioară?

Întrebare: Ce putem face ca să atragem cât mai multă Lumină Superioară?

Răspuns: Doar studiu și interacțiunea corectă în grup, urmând sfatul lui Rabaș, adică să faceți orice efort pentru a vă constitui parte din echipă. În esență, jucăm societatea corectă prin conexiunile corecte dintre noi.

Mai mult, înțeleg că sunt egoist și nu vreau sub nicio formă să mă umilesc și să mă restrâng, pentru a mă conecta cu ceilalți, dar o fac.

Întrebare: Există semne obiective că Lumina acționează asupra unei persoane?

Răspuns: Pe de o parte, omul simte cât de jos se află și, mai rău, nu este la fel de deștept ca ceilalți. Pe de altă parte, asta îl face fericit, fiindcă îl aduce mai aproape de adevăr și îi simte pe ceilalți mai sus decât este el. În general, el trebuie să obțină o stare în care vede totul din jurul lui ca pe o revelare a Creatorului.

Întrebare: Când ajunge la aceste trăiri, este rezultatul influenței Luminii asupra omului?

Răspuns: Da, este deja un efect mai puternic al Luminii, fiindcă acesta este un grad spre infinit.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Totul depinde de influența Luminii

Rabaș, „Referitor la importanța prietenilor”: „Putem vedea că omul este capabil să observe greșeli în copiii vecinilor, dar niciodată în ai lui. Și când cineva menționează oarece greșeli la copiii săi, omul imediat rezistă în fața prietenului său și începe să declare meritele copiilor săi.”

Lumina ne influențează și astfel construiește totul. Noi suntem în mâinile Ei ca și lutul, ca și coca. În funcție de unghiul în care Ea strălucește, de frecvența și culoarea Ei, am fost formați din această bucată de lut, din pământ.

Așa cum a fost scris în Tora, Creatorul „a luat din pământ” materie absolut fără viață și a început să o sculpteze. Este materialul primordial.

Toate celelalte depind de Lumină. De aceea, noi nu putem atribui nicio calitate, rea sau bună, acțiune sau orice altceva unui om! Numai intensitatea și calitatea porției de Lumină care influențează omul determină toată esența lui.

Întrebare: Unde este în asta alegerea liberă?

Răspuns: Nu este nicio alegere liberă în asta. Libertate nu este decât în a convinge Lumina să ne influențeze mai bine și mai intens sub influența unui anumit mediu.

În starea mea actuală eu nu pot acționa. Pot doar să invit, prin mediu, o influență mai puternică a Luminii asupra mea și aceasta mă va schimba în mai bine. Alegerea mea liberă stă doar în asta și este singurul mod să schimbi într-un fel ceva.

Dacă totuși eu nu aspir către asta, influența Luminii îmi va părea nefastă și rea. Aceasta este calea suferinței.

Dar, dacă mă grăbesc să înaintez sub influența mediului atunci, toate transformările mele viitoare de la egoism la altruism vor fi dorite. Atunci, aceeași cale va deveni bună pentru mine – va deveni calea Luminii.

Diferența între  dorit și real trebuie să se formeze corect, în grup și, atunci, Lumina atrasă va umple dorințele noastre.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

 

Două căi ale muncii spirituale

Rabaș, „Referitor la iubirea pentru prieteni”: „Dar cum poate cineva să-l considere pe prietenul său mai mare decât el însuși, când el poate vedea că propriile lui merite sunt mai mari decât ale prietenului său, că el este mult mai talentat și are calități naturale mai bune?” Sunt două căi pentru a înțelege asta:

1.El merge cu credință deasupra rațiunii: odată ce l-a ales pe acela ca prieten, îl apreciază deasupra rațiunii.

2.Acest lucru este mult mai natural – prin rațiune. Dacă el s-a decis să accepte că acela este prietenul său și lucrează la sine pentru a-l iubi, atunci este natural ca prin iubire să vadă numai lucrurile bune. Și chiar dacă sunt lucruri rele în prietenul lui, el nu le poate vedea, după cum este scris că „iubirea acoperă toate păcatele”.

Întrebare: Ce este unic în fiecare cale: să lucrezi cu prietenul în credință deasupra rațiunii sau prin dezvoltarea naturală?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii apare când omul primește de Sus forța de a-i vedea pe ceilalți mai mari decât el, mai aproape de Creator. De aceea, el începe să-i trateze cu mai mult respect și grijă, devine mult mai atent, ca și în similitudinea cu Creatorul.

Treptat, acționând pe baza faptului că Lumina îl obligă să o facă așa, atitudinea lui față de prieteni și profesor, față de tot ce se referă la avansarea lui spirituală, devine starea lui permanentă.

Omul se schimbă și influența de Sus, pe care părea că o simte înainte, se risipește și  devine integrată în viața lui.

Întrebare: Ar trebui să ne preocupăm de aceste două căi?

Răspuns: Trebuie doar să fim în așteptare, să anticipăm primirea Luminii Superioare, Forța dăruirii. Munca noastră constă în a vrea să arătăm în avans că suntem gata pentru Ea, ca un copil care se joacă de-a adultul cu jucării, mașinuțe, păpuși, etc.

Întrebare: Ce schimbă în noi Lumina prin influența ei?

Răspuns: Raportarea noastră la mediu și la Creator.

Văd că pot să folosesc corect un prieten pentru scopul nostru comun. Ca regulă, deja nu-l mai văd ca pe un obiect asupra căruia să aplic eforturile mele, ci ca fiind parte din Cretor. Până la urmă, eu nu mă pot raporta direct la Creator, dar pot să mă raportez la un prieten. El este practic  o sferă exterioară a eforturilor mele depuse, trimisă mie de Creator.

Întrebare: De ce este mai bine să-l văd pe prietenul meu prin rațiune, decât prin credință deasupra rațiunii?

Răspuns: Este mai natural, fiindcă credința deasupra rațiunii introduce un nou grad. Primesc Forța care mă lasă să mă raportez la prieten, ca la Creator. Mă văd ca fiind singurul care are ceva de corectat și de schimbat. Toți ceilalți doar îndeplinesc voința Creatorului, fiindcă ei sunt de fapt în alipire cu El.

Rezultă că, credința mea deasupra rațiunii devine starea mea naturală.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Totul va fi cu iubire, cu prietenie

Rabaș, „Referitor la importanța prietenilor”: Dar cu iubirea pentru prieteni, când prietenii se leagă să creeze între ei unitatea, înseamnă într-adevăr că ei sunt egali. Acest lucru se cheamă „unitate”.”

De exemplu, dacă fac afaceri împreună și spun că profitul nu va fi distribuit egal, este aceasta numită „unitate”?  Clar, o afacere cu iubire între prieteni va fi atunci când toate profiturile și posesiunile pe care iubirea pentru prieteni le produce vor fi egal controlate de ei. Nu vor trebui să se ascundă, să se pitească unul de altul, ci totul va fi cu iubire, prietenie, adevăr și pace.

Pare că asta descrie stările ideale. Dar este imposibil să le împlinești dacă prietenul și cu mine nu suntem conectați prin Creator. Numai mulțumită faptului că suntem conectați unul cu altul în El, putem să ne comportăm în acest fel. Numai acest lucru ne poate obliga.

Întrebare: Ce fel de profit este acolo?

Răspuns: Nu contează. Profitul poate fi material sau spiritual. Lucrul principal este că numai contactul în Creator ne poate obliga să acceptăm condițiile garantării mutuale, unitatea și celelalte cerințe.

Din KabTv„Ultima generație” 9/05/18

Cum ne organizăm pentru rugăciune?

Cât timp mă gândesc la mine însumi nu mă pot gândi la grup. Hai să facem acest exercițiu: nu cer nimic pentru mine și nu mă gândesc la mine. Îndepărtez fiecare gând, dorință, acțiune direcționată către mine, pentru a preveni acțiunea și dezvoltarea lor. Am un acvariu plin de șerpi veninoși și nu îi las să iasă afară de acolo. Imediat ce, cel mai mic de acolo, vrea să scoată capul, i-l tai imediat. Această acțiune se cheamă restricție. Adică, revelez că, Creatorul a pus în mine diverse dorințe egoiste pe care trebuie să le limitez; trebuie să-mi încui „eu-l”, egoismul meu și să tai capul tuturor manifestărilor egoiste. Până când nu am să tai toate capetele lor, nu voi putea să încep o acțiune spirituală, pentru că am capul șarpelui.

Am o singură cerere pentru mine: să fac o restricție și să încetez să mai exist, astfel ca „eu-L” meu să dispară. Asupra acestei stări, încep să acționeze credința deasupra rațiunii și calculele spirituale. (Minutul 30:40)

Restricționându-mi egoismul nu înseamnă că încetez să-l mai simt. El continuă să existe. Mai mult, el este enorm și încearcă constant să iasă afară. Dar, de fiecare dată, eu îl încui, ca și cum ar fi plecat. Aceasta este o muncă continuă numită „restricție”.

Asta nu înseamnă că încetez să-mi simt dorința egoistă – o simt chiar foarte mult! Dar mă ridic peste ea, ca și cum nu ar exista. Asta înseamnă că primesc o forță de restricție: am un ecran de 1000 de kg deasupra a 1000 de șerpi pe care îi țin închiși. (Minutul 42:00)

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26/11/18 – Topic „Cum ne organizăm pentru rugăciune”

Răspunsuri la întrebările voastre, Part 228

Întrebare: Am dat peste Înțelepciunea Cabala doar fiindcă mi-a recomandat-o un magician care m-a învățat cum să intru în „astral”. Acest magician și-a amintit ultimele lui cinci încarnări și deja a evaluat numeroase cărți cabaliste: Eț HaHaim (Pomul Vieții) și „Studiul celor zece Sfirot” în practică.

Am două întrebări pentru tine:

1.Ce simți despre intrarea în Lumea Superioară prin meditație?

2.Cum explici ce vom face fără un grup de zece? Poate că acest grup de zece nu este necesar. Crezi că acestă cale îi sperie pe oameni să studieze Cabala?

În orice caz, mulțumesc foarte mult pentru marele tău efort și fie ca Domnul să te binecuvânteze!

Răspuns: Cabala ne învață că egoismul este fundamentul naturii noastre și, depărtarea de la acesta la o natură mai înaltă, înseamnă dobândirea calității dăruirii deasupra egoismului, până când va fi dobândită iubirea. Întrebarea este dacă tu devii un om care iubești pe toți ceilalți, exceptând egoismul tău?

Viitorul meu depinde de prietenul meu

Rabaș „Referitor la importanța prietenilor”: „Rezultă că în chestiunea iubirii pentru prieteni, ei se ajută unul pe altul, adică este de ajuns pentru fiecare să-și considere prietenul ca fiind la același grad cu al lui. Dar, pentru că fiecare trebuie să învețe de la prietenii lui, este vorba despre Rav și discipol. Din această cauză, el trebuie să-și considere prietenul ca fiind mai mare decât el însuși.”

Întrebare: Pe de o parte, un prieten este pentru mine ca un profesor, eu fiind mic în comparație cu el. Pe de altă parte, se pare că eu sunt profesorul lui. Cum alternează aceste grade?

Răspuns: Ele lucrează simultan, ca o mamă cu copilul ei. Pe de o parte, copilul este cel mai important lucru pentru ea, iar pe de altă parte ea are grijă de el tot timpul și el pare a fi în puterea ei. Rezultă că el o comandă, iar ea, având grijă de el, este ca și cum l-ar comanda.

Dacă viitorul meu depinde de prieten, atunci el este cel mai important pentru mine. Dacă tot ceea ce pot face în Spiritualitate este posibil numai dacă o fac prin el, atunci înseamnă că sunt obligat să nu primesc de la el, ci să îi dăruiesc lui. Interacțiunea noastră trebuie să fie absolut deschisă și completă. Atunci ajungem la a treia stare, în care cei doi deschid comunicarea unul cu altul și devin unul singur.

Întrebare:  Rezultă că devenim egali?

Răspuns: Suntem echivalenți în ceea ce privește scopul, când „noi” dispare și apare un câmp comun, o viață comună, un spațiu comun în care este revelat Creatorul.

Întrebare: Unde este aici credința deasupra rațiunii?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii apare numai când Lumina coboară și ne dă putere și noi începem să simțim nevoia de a dărui. Această nevoie de a ne izola de sine, de a dărui, de a radia, este realizarea credinței deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Unul la unul

Toată Creația este un singur Suflet, un singur Vas Spiritual (Kli), HaVaYaH, care nu se schimbă. El ia tot felul de forme, dar numai în percepția omului care îl înțelege. De aceea, în munca spirituală, este necesar să lupți să vezi întreaga lume ca un singur tot, în care generalul și particularul sunt egale și totul este conectat și clar în interiorul sistemului unic.

De aceea, fiecare din noi trebuie să se simtă ca un „servitor”, ca un mesager al societății, ca unul responsabil pentru toți. Fiecare include întregul grup de zece, lumea și, în general, toate Lumile. În esență, fiecare din noi este un om și, dacă el își imaginează și vede o lume exterioară în jurul lui, este numai pentru că el nu a obținut încă percepția perfectă pentru a înțelege că el este singura Creație, în afară de asta nu există nimic, nimic opus Creatorului. Sunt unul la Unul.

Deci, facem exerciții pentru ca fiecare să se simtă ca un „servitor” al societății, ca unul responsabil pentru ceilalți și că, ceilalți sunt responsabili pentru el. Toți mă salvează și eu am grijă de toți. Toate acestea sunt pentru ca în percepția mea, în înțelegerea mea și, cel mai important, în simțirea mea, diferența dintre mine și societate, grupul de zece, să dispară. Toate distincțiile făcute de percepția mea, ca rezultat al Spargerii aranjate Sus, trebuie să dispară, astfel ca eu să pot vedea întreaga lume ca pe un sistem din cele zece Sfirot.

Aceste este scopul, ca toate examinările, analizele și sintezele să urmărească combinarea tuturor detaliilor într-unul. Mai întâi, trebuie să demontezi totul în bucăți mici, să analizezi ce este un „servitor”, un „mesager” al societății, precum și ce sunt alte forme și roluri ale muncii. În acest fel ne dăm seama de fiecare rol și atunci știm cum să punem totul împreună, astfel ca ele să se completeze unul pe altul, într-un singur sistem.

Adică, fiecare detaliu trebuie să fie studiat, pentru a ști cum să le punem pe toate împreună. Deși identificăm fiecare rol, fiecare program, calitate, acțiune și presupunem că le investigăm separat, totui trebuie constant să verificăm cum să le întoarcem la un Kli întreg, din zece Sfirot, creat de Creator, la un singur HaVaYaH în interiorul a patru etape ale Luminii Directe.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 26/11/18 „Cum să ne organizăm pentru rugăciune” – Minutul 0:20

Două condiţii pentru dobândirea Creatorului

Rabash, „În ceea ce priveşte importanța prietenilor”: Dar, în eseul „Un discurs pentru încheierea cărţii Zohar”, este scris că „Măsură măreţiei vine sub două condiţii:

  1. Că tot timpul să asculţi şi să primeşti aprecierea societăţii, în măsură măreţiei lor; mediul ar trebui să fie mare, aşa cum este scris că „În mulţimea oamenilor este gloria regelui”.
  2. Cu cât mediul este mai mare în ochii mei, cu atât mai mult îmi oferă încredere, putere şi abilitatea de a acţiona cantitativ şi calitativ.

Ce este cel mai important aici: calitatea sau cantitatea? Desigur, în starea noastră, calitatea este mult mai importantă. Noi suntem tot timpul în cantităţi mici, dar din moment ce noi suntem în ultima generaţie, trebuie să avem grijă că este atât calitate cât şi cantitate. Mai mult, ambele sunt în mod general realizabile.

Pentru a accepta prima condiţie, fiecare student trebuie să simtă că el este cel mai mic dintre toţi prietenii …

Iar pentru a doua condiţie, fiecare student trebuie exalteze meritul fiecărui prieten, ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie.

Întrebare: Rabash oferă aici doi paşi faţă de care suntem tot timpul confuzi. Dacă eu sunt mai mic decât ceilalţi, nu sunt ei în mod automat mai mari decât mine?

Răspuns: Nu! Depinde de cum tu devii mai mic decât ceilalţi. Tu, fie ai descoperit că ei sunt cu adevărat imenşi, încât îi ridici în ochii tăi şi, prin urmare, tu devii mai mic sau te micşorezi pe tine însuţi.

Depinde de lucrul la care lucrezi pentru a fi sub ei: asupra înălţarii lor sau asupra propriei tale înjosiri. De aceea, există două posibilităţi, două tipuri de muncă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 5/9/18