Category Archives: Munca interioara

Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om

Dacă depunem eforturi spre unitate cu scopul de a împlini gândul Creatorului şi ca să ducem creaţia la corecţie, atunci vom vedea că nu putem să facem asta singuri. De aceea, ne întoarcem spre forţa superioară cu o rugăciune, ridicăm MAN, iar apoi, ca un răspuns la MAN, primim puterea pentru unitate.

În această unitate, care este obţinută cu ajutorul Luminii care reformează, numită Tora, începem să revelăm viaţa spirituală, nivelul superior, Creatorul; adică forţă superioară a dăruirii şi a iubirii devine revelată în interiorul conexiunii corecte dintre părţile sufletului colectiv. Iar noi revelăm o putere a unităţii şi a Luminii care este de 620 de ori mai mare. Cu alte cuvinte, Creatorul este revelat faţă de noi de 620 de ori mai puternic decât anterior şi, de aceea, într-un final, putem să-L observăm şi să ne conectăm cu El.

Dacă nu avem o mare nevoie pentru corectare şi dacă apropierea unuia faţă de celălalt nu ajunge la o putere necesară pentru a atrage Lumina care reformează, atunci nu vom primi Tora. Tora este o putere specială a Luminii care acţionează asupra eforturilor noastre spre unitate, atunci când ne-o dorim foarte mult, însă încă vedem că nu o putem obţine.

Diferenţa dintre dorinţă şi realitate, care declanşează durerea şi nevoia imensă pentru corectare în noi, se numeşte MAN (apele feminine). Cu alte cuvinte, este revelată marea diferenţă dintre Malchut (proprietatea feminină) şi Bina (apa). Ne dorim foarte mult să ne unim, să ne ridicăm la nivelul de Bina, dar ne regăsim pe noi înşine la nivelul de Malchut. Şi acest abis declanşează o reacţie de la Creator, de la forţa superioară, Lumina care reformează și care acţionează asupra acestui abis pe care l-am descoperit între Malchut şi Bina, între dorinţa noastră naturală de a primi şi aspiraţia noastră de a fi în dăruire.

Dacă descoperim acest abis între noi, atunci putem să revelăm Lumina superioară care va acţiona asupra lui. Lumina corectează abisul şi îl umple cu Lumina unităţii. Dorinţele noastre se unesc şi Creatorul este revelat în ele.

Dacă nu putem să descoperim acest abis cu suficientă putere, atunci înseamnă că suntem la nivelul de “patriarhi”, cărora încă nu le-a fost dată Tora, adică în starea dinainte de corecţie. Continuăm să existăm numai mulţumită sprijinului forţei superioare care aşteaptă momentul când vom putea să progresăm prin propria noastră putere. Aceasta este o etapă scurtă pe calea spre corecţie, care trebuie să fie completată cât mai repede posibil.

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 6/26/18, lecţie pe subiectul “Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de om”

 

 

Să nu interferezi cu Creatorul

Întrebare: Dacă toate gândurile şi acţiunile mele sunt de la Creator, atunci care este rolul meu? Cum îl pot împiedica pe Creator să-şi facă treaba?

Răspuns: Uneşte-te. Conectează-te cu Creatorul în toate acţiunile Sale. Întreaga viaţă a unei persoane este construită pe întoarcerea sa constantă spre revelarea Creatorului, indiferent cum se manifestă.

Prin asta tu nu interferezi. Din contră, Îl ajuţi pe Creator să se reveleze în tine. Îi dai plăcere.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

Să ne topim inimile într-una singură

Toate realizările de ieri trebuie să se transforme în descendența de azi, altfel nu avansez. Pun un picior înainte și avansez, fiindcă același picior rămâne în urmă. Apoi iar, un pas înainte cu celălalt picior și înaintez astfel, încât el să rămână iar în urmă. De aceea, dacă azi m-am trezit într-o dispoziție proastă, dacă lecția de azi nu mi s-a părut incitantă, nu mi-a provocat aceeași ardere ca înainte, atunci trebuie să înțeleg că acesta este un semn de avansare. Acesta este exact modul în care avansăm.

De aceea, sunt fericit că am primit o îngreunare a inimii și nu sunt la fel de încitat ca un copil mic sau ca un începător care a descoperit Cabala. Acum am nevoie să obțin cel puțin aceeași trezire ca ieri, dar o fac deja prin munca mea și nu ca pe un cadou pe care l-am primit mai înainte de Sus.

Va trebui să mă analizez în mod constant dacă muncesc la trezire, la importanța scopului, la semnificația conexiunii care trebuie să devină pentru noi punctul central și la dorința mea pentru ea. Toate acestea înseamnă muncă, dar pentru asta eu sunt fericit, fiindcă dacă azi este greu pentru mine să muncesc, acesta este semn că ieri am făcut un progres bun. În fiecare moment mă analizez dacă am putut obține măcar aceeași trezire ca ieri, dar prin propriile mele eforturi. (Minutul 0:30)

Totul depinde de atitudinea noastră față de scânteia spirituală. Când simțim că ea se stinge, ne trage în jos sau ne înalță, avem ocazia să rămânem independenți de ea și să hotărâm noi înșine în ce stare va fi în noi această scânteie. Dacă o folosim corect, ea ne va trage întotdeauna înainte.

Scânteia este conexiunea noastră cu Creatorul, cu realitatea spirituală. Nu contează dacă această legătură este pozitivă sau negativă, cel mai important lucru este ca ea să existe! Noi trebuie să fim recunoscători pentru starea rea, la fel cum suntem și pentru cea bună. Din contră, când scânteia dispare, Creatorul îmi dă ocazia să o reaprind singur și să mă inspir. (Minutul 5:10).

Dezvoltarea în lumea corporală necesită, de asemenea, trecerea peste dezvoltările anterioare, dacă vrei să avansezi. Se întâmplă la fel în orice loc. Atunci, de ce este atât de dificil de acceptat acest lucru în dezvoltarea spirituală, că realizarea de ieri se schimbă azi în coborâre, într-un pas de la care noi trebuie să ne ridicăm?

În dezvoltarea corporală acest lucru este perceput ca un proces natural; până la urmă, suntem împinși înainte de forța egoismului. În Spiritualitate însă, este foarte greu de acceptat acest principiu, fiindcă avem nevoie să avansăm prin credință deasupra rațiunii, prin trezire spirituală și nu una egoistă.

Chiar dacă egoul nu vede niciun beneficiu pentru sine, niciun viitor, numai întuneric și asta nu ne împinge înainte, noi trebuie într-un fel să ne împingem singuri, să găsim o motivație spirituală.

Acest lucru este posibil numai în grupul de zece, prin unitatea noastră. Dacă toți ceilalți, cu excepția unuia care este în coborâre, își conectează punctele din inimă deasupra egoului, călcând pe el și, în acest fel, raportându-se la prieteni, ei îi dau puterea spirituală.

După ce descoperă că unul din prieteni este în coborâre, ceilalți nouă își revelează egoismul și îl coboară la valoarea minimă, în timp ce înalță conexiunea lor, punctele lor din inimă, scopul Creației și pe Creator. Atunci, această prăpastie dintre conexiunea în grup și deconectarea din el, dintre aprecierea spiritualității și desconsiderarea ei, produce presiunea cu care îl pot influența pe prietenul căzut, dându-i forță spirituală. El se trezește de la această forță și poate să o folosească pentru a avansa și a se încorpora în grupul de zece. De fapt, prin căderea lui, el devine motiv pentru urcarea comună. (Minutul 14:40).

Dacă un prieten a fost trântit, cum îl pot ajuta ceilalți? Simpla persuasiune și încercarea de a-l inspira încă nu înseamnă muncă spirituală. Acesta este modul în care susținem un om în lumea corporală.

Forța Spirituală este credința de deasupra rațiunii, dăruirea este deasupra primirii, Bina este deasupra lui Malhut, este decalajul dintre aceste două puncte. În timpul coborârii, aceste două puncte se întâlnesc și prăpastia dispare; nu există sus și jos, totul este gri. (Minutul 28:50).

Când un prieten este în coborâre, noi îl susținem și începem să-l influențăm prin decalajul dintre punctul grupului nostru spiritual și punctul corporal care există în noi. Îi vorbim despre percepția noastră a urcării spirituale, despre unicitatea și grandoarea ei în comparație cu punctul corporal.

Pentru asta, trebuie în primul rând să ajungem la un acord, la conexiune și la înțelegerea reciprocă. Apoi, din cele nouă puncte ale noastre de Bina și cele nouă puncte de Malhut, dăruim prietenului nostru și îl reînviem. Prin acest decalaj (prăpastie) atragem Lumina Reformatoare și i-o trimitem lui, el ni se alătură și, împreună, ne înălțăm la gradul următor.

Deci, cine salvează pe cine? Urcarea spirituală se întâmplă totdeauna în acest fel. În funcție de sistemul general, Creatorul alege cui să dea coborâre la un anumit moment dat, pentru ca întregul grup să avanseze prin el. (Minutul 30:20)

Prietenul căzut nu se poate ridica singur, el moare sau este prizonier, înlănțuit în egoismul lui. Însă prietenii lui vin și îl salvează. Chiar dacă cuvintele în sine nu sunt atât de importante, lucrul principal este să conectăm împreună punctele noastre și acolo să se simtă măreția Creatorului, a grupului și a punctelor de înțelegere a micimii dorinței de plăcere.

Dacă există un astfel de acord între cei nouă prieteni, atunci cel de al zecelea prieten va primi negreșit trezirea. El nu va putea să o evite, fiindcă ei sunt primele nouă Sfirot, iar el este Malhut. Dacă el primește acum o cădere, nu poate să facă nimic singur, iar ei, din contră, pot face totul. Atunci ei îl folosesc ca pe o pârghie, fiindcă, în acel moment, el este noul Malhut al grupului. (Minutul 32:10)

În munca spirituală există totdeauna o diferență între bine și rău din punctul de vedere al punctului egoist și o diferență între binele și răul spiritual. Trebuie să creez o prăpastie între ele: în ce măsură este mai jos dorința mea de a fi în egoism față de dorința de a fi în dăruire, în adeziune cu Creatorul prin grup. (Minutul 34:30)

Prietenul căzut primește trezire de la ceilalți nouă prieteni conectați împreună, fiindcă ei multiplică forța lor de 620 de ori prin Lumina unității. Nu este o forță mărită de nouă ori, ci una mărită de 620 de ori. Cu această forță îl influențează ei și nimeni nu se poate opune la o astfel de forță puternică. (Minutul 38:15)

Ajutând un prieten, îi permitem să simtă diferența dintre valoarea spiritualității în comparație cu corporalul. Suntem de acord că există într-adevăr probleme corporale, dar ele sunt nesemnificative pe lângă Spiritualitatea și conexiunea noastră, prin care ne conectăm cu Forța Superioară, cu eternitatea și perfecțiunea.

Anulându-ne și conectându-ne pentru a-l ajuta pe prieten, generăm o Forță Spirituală de dăruire. Apoi, cele nouă puncte de Keter și nouă puncte de Malhut se conectează împreună și avem Keter mare și Malhut mare și o mare diferență între ele, în măsura în care Keter se află deasupra lui Malhut. Prin această prăpastie ne influențăm prietenul și îl reînviem.

Conexiunea este cea care ne schimbă influența de la corporal la Spiritual. Până la urmă, o facem pentru scopul spiritual și construim un Kli spiritual din nouă vase egoiste. Prăpastia influențează prietenul și îl reformează.

Funcționează ca un leagăn: unul coboară, apoi celălalt. De fiecare dată când cineva este jos, toți ceilalți sunt deasupra, împotrivindu-se, ajutându-l și, astfel, toată lumea se ridică. Primim de Sus astfel de oportunități pentru a avansa.

Prăpastia care trezește un prieten este diferența dintre suma a nouă Keter și nouă Malhut care sunt în cei nouă prieteni, diferența dintre valoarea spiritualității și valoarea corporalității: măreția Creatorului față de măreția Creației, această lume, egoismul nostru.

Prietenul a căzut, pentru că Keter și Malhut ale lui s-au contopit și el a rămas doar cu un punct de existență animalică. Numai la gradul de om există diferență între Keter și Malhut, între măreția Creatorului și măreția Creației. Dacă această diferență nu există, ducem o existență animalică. (Minutul 39:42)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 18/06/18, Topic: „Să topim inimile într-una singură” (Pregătire pentru congresul din Italia 2018)

Accelerarea începutului căii spirituale

Timpul este cel care ne produce confuzie. Dacă nu ar fi trecut, prezent și viitor, ci numai un punct în timp, un moment, am fi trăit o altă realitate. Avem o problemă, fiindcă nu știm ce ni se va întâmpla în momentul imediat următor, deoarece este ascuns.

Pe de altă parte, este minunat că nu ne cunoaștem viitorul și nu putem prezice nimic. Până la urmă, asta ne dă șansa să avem nevoie de Creator! Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l obținem: nevoia pentru ajutorul Creatorului, pentru revelare a Lui.

El trebuie să fie revelat, altfel, nu pot exista nici măcar în simpla formă egoistă, nu îmi pot organiza viața. Am nevoie să apară Creatorul, fiindcă numai El știe cum să stabilizeze și să aranjeze totul pentru a putea trăi cu încredere. Acest lucru este necesar pentru mine, chiar și în mod egoist, fiindcă nu este vorba încă de dăruire.

Sunt exerciții speciale care pornesc din egoism, din această lume, din dorința de plăcere și care continuă până la cele mai înalte culmi, în dorința de dăruire. Singurul scop al tuturor acestor exerciții este de a simți nevoia pentru Creator.

De aceea, vrem să accelerăm timpul și să ne aducem la starea de incertitudine totală față de următoarea clipă, să ne simțim dependenți de necunoaștere, de soartă și de impredictibilitatea momentului următor. Frica în fața incertitudinii nu dispare până la finalul tuturor corectărilor, până la ultimul grad al scării spirituale.

Dacă vrem să accelerăm timpul, trebuie să găsim niște trucuri care să ne permită să raportăm totul la Forța Superioară. Atunci, „copiii lui Israel vor geme sub muncă și vor striga, iar strigătul lor va urca la Dumnezeu datorită muncii. Și Dumnezeu le va auzi gemetele” și El le va răspunde și îi va aduce mai aproape. Apoi, la următorul grad, din nou ne vom regăsi neajutorați, suspendați între cer și pământ, într-o așa măsură că vom fi panicați și morți de frică. În condiții minore, însă, omul nu va avea nevoie de ajutorul Creatorului.

De aceea, trebuie să fim fericiți că am obținut starea în care putem deja să practicăm măcar puțin acest lucru. Aceste exerciții ne vor ajuta să înțelegem ce înseamnă să te ridici deasupra rațiunii și să fii suspendat în aer, ce înseamnă să nu simți pământul sub picioare și să nu ai nimic de care să te agăți când totul se agită. Aceasta este o stare specială de la care începe Spiritualitatea.

Dacă omul se face complet dependent de Creator și nu de sine însuși, dacă nu simte nicio susținere în percepția sa egoistă, în timp, mișcare și spațiu, atunci acesta este un mare succes. În acest fel, el începe călătoria sa pe calea spirituală. (Minutul 11:17)

 

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 22/06/18 – Topic: „Uniți într-un singur grup de zece”

Sacrificiul de sine

Întrebare de pe Facebook: Un Cabalist trebuie să se sacrifice pe el însuşi în sensul literal, nu doar în sensul sacrificării ego-ului său?

Răspuns: Nu este clar, în totalitate, ce înseamnă “sacrificare a lui însuşi”. Nimeni nu sacrifică nimic pentru nimeni; o persoană decide pentru ea însăşi care este cel mai bun lucru pe care să-l facă în fiecare moment al vieţii sale. Și, de aceea, ea face un lucru care este foarte benefic pentru ea, iar dacă nu este benefic, ea face altceva. Tot timpul acţionează din dorinţa sa şi nu poate acţiona niciodată mai presus de ea. Nu există un asemenea lucru.

Remarcă: Tot timpul spunem că trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, să-l zdrobim …

Comentariul meu: Şi asta se face dintr-o perfectă conştientizare a intenţiei dorinţei. De aceea, nu este nimic care să existe în afara cadrului dorinţelor noastre.

Ideea este că ne putem pregăti pe noi înşine pentru aspiraţii mult mai înalte. Este un calcul absolut clar în interiorul animalului sau al corpului spiritual şi totul provine din acest calcul.

În Cabala “sacrificiul” (“Kurban”) vine din cuvântul “Karov”, “Itkarvut”, care înseamnă să aduci mai aproape, cu alte cuvinte, să te aduci pe tine însuţi la o stare care este mai aproape de cea a Creatorului. Ce sacrific atunci când mă aduc mai aproape de El?

Înţelepciunea Cabala este ştiinţa modului în care să primim ce este cel mai bun, mai benefic, mai superior.

Întrebare: Cu alte cuvinte, există tot timpul un calcul: dacă este benefic pentru mine, atunci fac?

Răspuns: Absolut. Mai mult de atât, este un calcul precis, clar, cântărit cu grijă.

Întrebare: Şi unde este dăruirea?

Răspuns: Este construită pe acest calcul precis. De aceea, este adevărată, reală, deoarece am ajuns la gândul şi la decizia că am nevoie să dăruiesc. Totul se construieşte pe această dorinţă precisă, pe scop, pe calculul persoanei, altfel nu este ceva serios.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Nu ar fi mai uşor să mă mut la ţară?

Întrebare de pe Facebook: Nu ar fi mai uşor să mă mut într-un sat mic şi să trăiesc ca înainte, simplu şi în pace?

Răspuns: Dacă poţi să trăieşti la nivelul vacilor sau ridichiilor, atunci totul este bine.

Totul depinde de nivelul omului. Dar, pe de altă parte, el poate de asemenea să existe în această stare şi în acelaşi timp să fie în spiritualitate.

Întrebare: Dacă un individ pleacă la ţară, pentru o viaţă mai simplă, asta înseamnă că îşi ignoră creşterea egoismului său?

Răspuns: Nu, el poate să fie un mare Cabalist în acelaşi timp, chiar cu un ego uriaş. Dacă Creatorul are nevoie de el, atunci El îi va oferi provocări, chiar şi acolo, printre vaci, că el să descopere în mod exact cu ce să se ocupe pentru a dobândi Creatorul.

Întrebare: Asta înseamnă că cineva se poate muta la ţară şi să trăiască acolo în pace?

Răspuns: Nu asta este important. Importantă este motivaţia! Nu contează unde trăieşte. Totul depinde de cum îşi întemeiază lumea lui interioară.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

De-a v-aţi ascunselea cu Creatorul

Conexiunea trebuie să fie atinsă printr-un atac! În măsura eforturilor noastre de a o obţine în lumea corporală, izbucnind spre conexiune, fiecare conform înţelegerii şi rădăcinii sufletului său, forţăm Creatorul să o realizeze. Creatorul ne instruieşte, precum un profesor, precum un instructor şi, prin urmare, nu ne ajută tot timpul să întărim unitatea, ci uneori face opusul, pentru a ne arăta unde avem nevoie să ne străduim mai mult.

Ne dă tot felul de exerciţii, forţându-ne să încercăm diferite modalităţi. Şi dacă interpretam în mod corect mesajul Lui pentru noi, percepând tot ceea ce se întâmplă în realitate, de la spargerea sufletului colectiv din păcatul Copacului Cunoaşterii și până în ziua prezentă, ca apelul Lui faţă de noi, pentru a ne ajuta să realizăm această conexiune, în aceeași măsură începem să înţelegem munca noastră. Începem să simţim dialogul nostru continuu cu Creatorul, reacţia Lui faţă de noi.

Noi, atunci, avem o limbă comună cu Creatorul. Principalul lucru este să încep să-L înţeleg, să percep tot ceea ce se întâmplă în lume, presupusele evenimente bune sau rele, ca fiind comunicarea Creatorului cu mine, o chemare de a mă adresa Lui. Creatorul se ascunde în spatele tuturor acţiunilor, în spatele întregii realităţi, iar eu încerc să discern munca Lui în spatele a tot ceea ce se întâmplă şi să mă concentrez nu pe acţiunile în sine, ci pe Creator.

Aceasta necesită o perseverentă constantă pentru nu permite Creatorului să ne păcălească. Indiferent de cum se ascunde în spatele a tot ceea ce se întâmplă, noi apelăm direct la El. Asta Îl face foarte fericit! Şi oferă, de asemenea, bucurie şi unei persoane, dacă ea, cu ajutorul mediului, este pregătită să accepte acest joc de a revela Creatorul deasupra ascunderii Lui.

Însă, acest lucru este furnizat pentru ca noi să nu ne imaginăm, pur şi simplu, prezenţa Lui în tot ceea ce se întâmplă. Acest lucru este necesar doar la început. Apoi avem nevoie să trecem la o muncă mult mai concentrată: să încercăm să ne unim între noi şi să descoperim cât de mult ne împiedică Creatorul să facem acest lucru. Aceast obstacol este acolo unde învăţăm despre El.

Este precum urcarea pe un munte, cu un palat regal în vârf. Cu cât noi încercăm mai mult să ne unim, cu atât mai mult Creatorul va împiedica acest lucru: provocându-ne neatenţia şi trimiţând tot felul de perturbări. Iar noi, în ciuda a tot, cu ajutorul Arvutului (a garanţiei reciproce) şi a unităţii astfel formate, încercăm să ne ajutăm între noi; ne reamintim că principalul lucru este să rămânem în conexiunea reciprocă pentru a revela Creatorul, care realizează această conexiune şi care se revelează pe El Însuşi în interiorul ei.

În acest caz, ne numim Israel (Yashar-Kel), adică îndreptaţi “direct către Creator”, deoarece vrem să revelăm numai adevăratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră. Ne dorim să restaurăm sistemul sufletului comun, Adam HaRishon, pe care Creatorul ne împiedică să îl unim, astfel încât, prin tulburări, să aflăm structura sa.

În acest mod continuăm atacul constant asupra conexiunii, până când Creatorul se va preda şi ne va spune: “Vreau!” şi, astfel, ne va permite să ne unim şi să Îl revelăm. Vom deveni un vas pentru revelarea Lui, iar El, umplerea acestui vas și, astfel, vom ajunge la prima noastră adeziune cu Creatorul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/15/18 “Atacăm conexiunea”

 

Dubla cetățenie

După ce se stabilește în Lumea Spirituală, omul transferă mici porțiuni din comoara Regelui, de la starea veche la noua stare, până când o transferă cu totul. Și, deși nu vede fructele muncii sale, totuși încearcă să creadă că muncește corect.

Vechea stare de origine este în mine și în fiecare din noi. Am avut mare grijă de ea și am acumulat acolo multă proprietate – aceasta este toată proprietatea mea, tot ce sunt eu; este ceea ce îmi dă simțământul vieții, încrederea. Toată îmi aparține mie și nimănui nu îi este permis să se atingă de ea!

Și, deodată, decid că cel mai important lucru pentru mine este tocmai ceea ce este în afara corpului meu, adică ceilalți oameni și vreau să împart (proprietatea interioară) cu ei. Atunci, încep să trag afară din mine dorințele împreună cu împlinirile și să le trec tuturor celorlalți. Mă aștept ca aceasta să fie cea de a doua stare a mea.

În realizarea acestei munci, încep să înțeleg că, de fapt, numai atitudinea pe care am creat-o acum în mine, cu ajutorul Forței Superioare și care acționează de dragul a ceea ce este în afara mea, este singura formă corectă de comportament.

Asta îmi dă libertate, îmi permite să nu mă mai atașez de dorința mea de plăcere, să nu mai trăiesc în interiorul ei, ci să mă mut în dorința de dăruire, în faza de Bina. În acest fel trecem de la această lume la Lumea Superioară. (Minutul 46:30).

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/06/18 – Topic: „Atacăm conexiunea”

De ce ar trebui să-mi pese de vecinul meu?

Întrebare: Ca să fac munca spirituală, de ce ar trebui să-mi pese de dorinţele şi grijile altcuiva? De ce ar trebui să-mi pese ce simte vecinul meu?

Răspuns: Dacă dăruiesc altuia, adică dacă îl împlinesc pe altul, atunci, în timp ce fac asta, eu experimentez similaritatea cu Creatorul. Astfel, mă regăsesc cu El în lumea spirituală, iar cu celălalt în lumea noastră. Nu contează pentru mine cine este celălalt.

Dacă îmi pot lăsa dorinţa proprie şi să împlinesc dorinţa altcuiva, experimentând dorinţa lui ca fiind dorința principală, iar dorinţa mea că fiind ajutătoare, atunci eu mă simt precum Creatorul.

Întrebare: În timpul acestor lucruri, care ar trebui să fie intenţia mea?

Răspuns: Ar trebui să fie pentru a împlini dorinţa altei persoane, cu scopul de a dobândi similaritatea de formă cu Creatorul, deoarece, făcând astfel, eu îl încânt pe Creator.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 2/25/18

Cum să-mi imaginez o viaţă spirituală?

Întrebare: În lumea corporală noi tot timpul avem tot felul de nevoi şi încercam să le împlinim. În lumea spirituală este invers, există o abundenţă de plăceri, iar eu trebuie doar să dezvolt o dorinţă pentru ele în interiorul meu. Este aşa?

Răspuns: Îţi imaginezi lumea spirituală ca un magazin care are o abundenţă din tot, însă tu nu ai apetit pentru asta. Este ca şi cum ai fi bolnav şi nu ai dorinţa pentru nimic, iar acolo sunt o mulţime de plăceri.

Întrebare: Atunci cum îşi poate imagina cineva abundenta vieţii spirituale?

Răspuns: Nu există o asemenea abundenta înainte să fie dobândită. Există oportunităţi nelimitate pentru ai împlini pe ceilalţi. Acest lucru nu este interzis în niciun mod. Totuşi, trebuie să obţii unelte speciale pentru asta, dorinţe.

Când începi să-i împlineşti pe ceilalţi, de asemenea vei primi de la Creator cu scopul de a aduce încântare celorlalţi, altfel nu vei avea nimic să le oferi. Prin urmare tu devii o legătură intermediară între Creator şi ceilalţi, iar plăcerea trece prin tine.

Întrebare: De ce împlinesc dorinţele celorlalţi toată viaţa mea şi empatizezi cu ei, dar nu simt niciun Creator?

Răspuns: Pentru că faci asta pentru tine. În acest caz tu rămâi un egoist – asta este problema.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/25/18

Pagina 5 din 387« Prima...34567...Ultima »