Ce este credința deasupra rațiunii? În rațiune înseamnă în funcție de înțelegerea, de mintea unui om din această lume, de egoismul lui. În funcție de acestea, omul înțelege, simte, ia decizii și acționează, după cum se spune: „în funcție de opinia mea”. Totuși, deasupra opiniei mele este opinia Superiorului și asta înseamnă că eu trebuie să-mi schimb opinia cu opinia Creatorului.

Dar eu nu știu părerea Creatorului; ea ajunge la mine prin grupul meu de zece. Dacă sunt conectat la el, atunci, prin anularea mea treptată și prin integrarea cu prietenii, îmi schimb opinia cu a lor. Aceasta nu este o simplă schimbare a unui lucru cu altul, fiindcă aș deveni înger, adică un animal spiritual. Eu fac această acțiune peste rațiunea mea, păstrându-mi opinia, dar ridicându-mă peste ea. Adică ocup două niveluri și în diferența dintre ele găsesc înțelegerea unui om spiritual.

Nimic nu este distrus și nimic nu dispare din simțurile omului. În schimb, el obține unul în plus, al Creatorului și atunci obține credința deasupra rațiunii. Omul are propria rațiune și credința deasupra acesteia și el trăiește între ele. Creatorul nu a creat în van dorința de plăcere. Ea este fundamentul care ne însoțește tot timpul, astfel că „Întunericul va străluci ca Lumina”. Întunericul egoismului meu, al opiniei mele, susține opinia de deasupra ei. Din contradicția dintre ele am obținut măreția Creatorului, peste fundalul micimii ființei create.

Noi nu ne anulăm și nu pierdem nimic din noi. Stând ferm pe amândouă picioarele, construim linia din mijloc și numai în acest fel ne poziționăm ca om, Adam, asemenea Creatorului. Totul în această ființă creată este primit de la Creator, dar în funcție de decizia omului, însuși. (Minutul 00:30).

Creatorul îmi dă un adaptor care mă conectează la El – acesta este grupul de zece. Acest adaptor este foarte complicat, dar nu este nicio altă șansă, trebuie să mă conectez la el și să-l folosesc, nu contează câți ani îmi ia. Trebuie să mă anulez sau nu mă voi conecta la grup, fiindcă ”ștecherul” meu nu se potrivește la ”priză”. Creatorul este în prieteni și El mă ajută să mă conectez cu ei, din ce în ce mai mult, până când încep să-L descopăr în interiorul lor. Încep să lucrez cu Creatorul prin prieteni, fiindcă ei sunt sufletul meu, iar creatorul este Lumina care umple acest suflet.

Lucrul cel mai important este să mă integrez cu mediul. Atunci încep să primesc opinii, dorințe și gânduri, nu numai de la gradul superior, ci și de la o calitate complet nouă. Este credința deasupra rațiunii din înteriorul grupului – o percepție nouă, improprie omului acestei lumi.

Prin urmare, nu există altă posibilitate decât să ne anulam și să intrăm în grup, lăsând în urmă toate experiențele noastre. Vorbim despre un adult cu o multitudine de experiențe și cunoștințe de viață, dar care face din sine un embrion, un zero, față de grup. Când omul începe să primească cunoștințe de la grup și începe să crească, atunci, pe baza calităților, gândurilor și dorințelor precedente ale fostului sine, omul construiește credința deasupra rațiunii. Nu se poate una fără cealaltă. (Minutul 33:00)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 23/01/19 Scrierile lui Rabaș, vol 1, Articolul „Treptele scării”, Articolul 21, „Referitor la deasupra rațiunii” (1986)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ceilalţi sunt parte din mine, atunci schimbându-i pe alţii îmi schimb părţile externe?

Răspuns: Desigur. Dar în acelaşi timp tu nu mai simţi pe cine schimbi: pe ei sau pe tine însuţi. Începi să te conectezi cu alţii şi se pare că este un întreg comun. Creatorul conectează pe toată lumea.

Întrebare: Acum suntem la lecţie şi totuşi încă mai sunt miliarde de oameni în lume care fac lucruri cum ar fi să lucreze, să doarmă, să se lupte, etc. Noi nu îi simţim şi atunci cum să tratăm asta?

Răspuns: Tu trebuie ca, gradual, să te obişnuieşti cu asta şi apoi vor dispărea întrebările despre timp, spaţiul multistratificat şi față de tot ceea ce se întâmplă. Vei vedea că asta nu este nimic şi că totul este rezolvat la un nivel complet diferit.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 9/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când fiecare are o stare de spirit bună și se simte bine, fără să simtă nicio lipsă de ceva, obținând între ei o anumită conexiune și obținere spirituală, omul nu poate trăi în această stare. Aici vine marea problemă a trezerii dorinței pentru următorul grad. Aceasta este așa din cauză că, dacă stăm în aceeași stare mai mult de un moment, atunci ea devine Klipa.

Starea poate fi ridicată spiritual și altruistic când tot grupul de zece obține conexiunea cu Creatorul, dar dacă ea durează mai mult de un moment, înseamnă că o folosim pentru noi înșine. De aceea, trebuie să descoperim imediat o nouă lipsă.

De fapt, este mult mai dificil să depășești un obstacol plăcut decât unul neplăcut. Până la urmă, suferința împinge omul mai departe și plăcerea îl oprește. Dar dacă noi nu am obținut încă o conexiune și fiecare este fericit cu calea și cu starea lui sau, din contră, se plânge de ea, nu se consideră lipsă spirituală. Totuși, dorința spirituală cere conexiune și, astfel, să se muncească în dorință comună pentru Creator. Fie că este vorba de recunoștință sau de rugăciune, ea trebuie să rezulte din conexiunea noastră. (Minutul 12:15)

Totul poate fi cumpărat cu bani, în afară de Creator. Și totuși se spune „Cumără-ți un prieten”, fiindcă noi suntem toți egoiști. Toate problemele pot fi rezolvate cu bani, mai puțin una: conexiunea cu Creatorul. Atingerea Creatorului se obține total diferit și, de aceea, nu puteți fi atrași lângă El până nu renunțați la egoismul vostru.

Dar, noi nu putem renunța la ego, numai Creatorul poate face asta pentru noi. De aceea, trebuie să facem tot felul de acțiuni, astfel încât Creatorul să vrea să ne anuleze egoul și să ne dea puterea de a-l depăși. (Minutul 20:40)

Toate problemele sunt cauzate de distanțarea față de Creator și, prin apropierea față de El, ele dispar. Avem deci o singură problemă: cum să ne apropiem de Creator? (Minutul 27:00)

Creatorul aude o singură cerere de la noi: aceea pentru conexiunea cu prietenii, pentru dăruire reciprocă în grup și nimic alceva. Dacă vrem să ne plângem Lui pentru problemele personale, aceasta nu este adresa corectă. El nu va auzi aceste plângeri, fiindcă El este acela care a creat aceste probleme pentru ca noi să dorim să ne conectăm cu grupul peste ele. Nevoia de conexiune cu grupul de zece ar trebui să fie mai importantă decât problemele personale și numai cu această cerere ne putem adresa Creatorului. Asta înseamnă că, pentru noi, Spiritualul este mai important decât materialul, adică conexiunea cu Creatorul și cu prietenii este mai importantă pentru noi decât alte probleme corporale diverse.

Noi chiar trebuie să sărutăm „bățul” care ne ajută să fim direcționați către Creator. Iar dacă corporalul, problemele personale nu există, atunci omul nu se va întreba niciodată care este sensul vieții lui. (Minutul 29:00)

Din Lecția zilnică de Cabala 15/01/19 – Scrierile lui Rabaș, vol.1, Art. 4 „Ei ajută fiecare pe prietenul său” (1984)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A fost dorința de cunoaștere vreodată un obstacol pentru dezvoltarea Cabalei?

Răspuns: Setea de cunoaștere a dat la o parte lupta pentru obținerea Lumii Superioare și oamenii au început să se angajeze în înțelegerea lumii materiale. De la mijlocul secolului al XVII-lea a existat interes pentru știință și artă, iar apoi s-a produs revoluția tehnologică. Aceasta a eclipsat lupta umanității pentru cunoașterea spirituală.

Dacă un om este interesat de posibilitățile revelării secretelor naturii acestei lumi și de obținerea lor, de ce să se angajeze în ceva intangibil, de neînțeles? Așa a apărut primul strat al dorinței de cunoaștere.

Dar, la începutul secolului XX, a devenit clar că știința s-a epuizat și, către sfârșitul secolului, mulți oameni de știință au spus deja că epoca științei a ajuns la final și nu mai are încotro să se dezvolte. Azi, cu toții sunt de acord cu acest lucru.

Deci, nu mai este nimic în lume ca să putem descoperi și care să fie cu adevărat un progres deosebit. Există chiar teorii despre încheierea cunoașterii.

Știința Cabala explică faptul că a câștiga cunoaștere este o metodă umană și provine din capabilitățile noastre. Noi nu explorăm ceea ce este lumea. Explorăm lumea așa cum ne este ea dată de simțurile noastre.

Lumea este o noțiune dată nouă de către simțurile noastre. Trebuie deci să introducem un cadru clar, adică unde sunt granițele înțelegerii noastre. Și se dovedește că este foarte clar, simplu și aproape. În principiu, simțim deja acest lucru.

În acest fel, știința care a strălucit peste 150 de ani practic s-a stins și, de aceea, suntem acum în pragul pătrunderii în Lumea Spirituală.

Cabala a prevăzut asta în urmă cu mii de ani. S-a văzut clar că la sfârșitul anului 2000, când înțelegerea tuturor celor 10 Sfirot a celei de a treia Lumi a fost completă, un sentiment al sfârșitului lor va începe să apară, precum și înțelegerea că va fi o pătrundere spre zona superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 07/10/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Cabala mi se adresează prin minte, deși nu înțeleg nimic? De ce cere schimbare și muncă la nivelul trăirilor, cu toate că eu nu simt Lumea Superioară?

Răspuns: Fiindcă trăirile noastre conduc la o nouă minte. Rațiunea este rezultatul noilor dorințe și a noilor trăiri.

Dintr-un anumit motiv, credem că trăirea și mintea sunt opuse una alteia. Nu este așa! Sentimentele mele, adică dorințele și ceea ce simt în ele, îmi determină practic mintea. Ființa determină conștiența.

Prin schimbarea dorințelor și a împlinirii lor, mintea mea se schimbă. Și dacă nu, atunci pot merge prin credința deasupra rațiunii împotriva minții. Rațiunea nu îmi este sfântă dar, uneori, ea este mai importantă decât simțirile, fiindcă îmi dă un anumit grad, iar eu o suprim și mă ridic peste ea.

Rațiunea spune: „Extinde-ți cunoștințele, dorințele și lucrează cu ele”. Iar eu răspund: „Nu, nu vreau să lucrez cu ele, fiindcă ele nu îmi dau răspunsul. Trebuie să merg pe alt drum”.

Ce înseamnă contra rațiunii? Eu nu îmi distrug mintea; spun doar că ceea ce văd nu mă limitează. Trebuie să urc o treaptă mai sus decât asta.

Ce înseamnă un pas deasupra rațiunii? Nu știu! Pot eu să mă gândesc la ceva mai sus decât mine? Apelez deci la trăirile mele și spun: „Trăirile mele egoiste sunt greșite. Voi merge cu calitățile de dăruire și nu cele de primire, fiindcă acesta este singurul mod de a obține un rezultat. Atunci, mintea mea se va schimba”.

Suntem influențați de Sus prin minte și eu fac apel la sentimente și merg deasupra lor, spre calitatea de dăruire. Atunci obțin un nou nivel: sentimente noi și o minte nouă.

Din Lecția în limba rusă din 26/08/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, Scrierile lui Rabash, articolul „Agenda adunării 2”: În conformitate, atunci când cineva vine la adunarea prietenilor ar trebui să vadă tot timpul dacă prietenii au sau nu scopul la care el râvneşte, că fiecare dintre ei are ceva prindere de scop. Iar el crede că prin faptul că toată lumea se leagă împreună pentru un scop, fiecare va avea propria lui parte, cât şi părţile întregii societăţi. Rezultă că fiecare membru al societăţii va avea aceeaşi putere ca toată societatea, împreună.

În spiritualitate se vede clar că, dacă noi suntem incluşi între noi, toată lumea ia suma tuturor forţelor de la ceilalţi. Nimeni nu capătă asta pe seama celorlalţi, deoarece puterea totală pe care ei o acumulează şi pe care o combină în ei înşişi este căpătată de fiecare dintre ei.

Aceasta este o lege uimitoare a echilibrului spiritual, când toată lumea poate să cedeze la toate forţele, la toate calităţile şi corecţiile făcute de grup.

Întrebare: Rabash scrie: „Iar el crede că prin faptul că toată lumea se lega împreună pentru un scop, fiecare va avea propria lui parte”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Toţi vor avea propria lor parte a scopului, deoarece uniunea se distinge prin faptul că, Creatorul există în interiorul ei. Prin urmare, nu poate ca ceea ce primeşti să fie pe seama altcuiva.

Întrebare: În articol este scris că o persoană ar trebui să stea de gardă atunci când vine la adunarea prietenilor. Ce înseamnă să fi de gardă? În relaţie cu cine?

Răspuns: Trebuie să înţelegi cu claritate de ce vii, ce ar trebui să dăruieşti de la tine însuţi şi ce primeşti de la ceilalţi. Adunarea prietenilor este o muncă foarte serioasă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 6/27/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dacă eu nu mă integrez cu grupul împotriva dorinţei mele şi dacă nu cer prietenilor să mă accepte şi să mă ţină în braţe pentru a mă elibera din închisoarea mea egoistă, atunci eu nu am să reuşesc niciodată. Chiar dacă am reuşit în a mă integra cu prietenii mei pentru o vreme, va veni cu siguranţă timpul când îmi pierd toată dorinţa şi vreau să fiu lăsat în pace. Am să îi urăsc şi nu am să vreau nici măcar să mă uit la ei.

Apoi, iarăşi, vine un timp când reuşesc să trec peste mine şi, apoi, la chemarea punctului din inimă, vin la grup din nou şi vreau să mă conectez cu el. Primim asemenea oportunităţi de Sus şi putem doar să reducem timpul dintre încercări.

Din nou eu mă alătur grupului şi din nou cad din el, trecând de la o stare polară la alta. Uneori, nu vreau să mă gândesc de loc la grup sau chiar şi la înţelepciunea Cabala. Apoi, dintr-o dată, realizez că spiritualitatea este numai în grup şi că am nevoie de el. Asemenea stări polare indica progresul.

La început pare că este o singură dorinţă în noi, numită Iosif, care ne trage spre conexiune şi mai sunt şi fraţii lui, care protestează împotriva lui. Mai târziu, vom înţelege că, de fapt, nu este nicio separare între Iosif şi fraţii lui; acestea sunt exact aceleaşi dorinţe care sunt ridicate de Lumina care ne reformează şi apoi cad. ¹

Toate corecţiile, toate cele 613 porunci pot fi respectate numai prin conexiunea globală, atât în general, conexiunea poporului Israel şi peste tot în lume, cât şi în grupul de zece, celula minimă a corecţiei.

Regula „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” spune că până şi corecţia mea iniţială, individuală, nu poate fi făcută în afara cadrului grupului de zece. Numai prin integrarea reciprocă, cineva poate să construiască un sistem în care conexiunea să se manifeste, ori absenţa ei să fie revelată pentru a o corecta.

Toate corecţiile se întâmplă, nu în fiecare element separat, ci în conexiunea lor. ²

Fiecare prieten depune efort pentru a se integra cu ceilalţi şi, prin primirea puterii de la ceilalţi nouă, el se conectează cu ei. Şi aşa cineva îşi împlineşte porunca personală „Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”. Când toţi cei zece prieteni ajung la o asemenea stare, corecţiile lor individuale se conectează într-un singur colectiv „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, în interiorul căruia Creatorul este revelat. Iubirea prietenilor îi duce la iubirea de Creator. ³

Niciunul dintre noi nu poate să ţină toate cele 613 porunci, corecţii. Asta este posibil numai prin integrarea fiecăruia cu toţi ceilalţi. Fiecare conţine în interior 613 dorinţe, însă unul nu le poate corecta fără conexiunea cu ceilalţi. Numai în această conexiune putem să îndeplinim toate cele 613 porunci.

Fiecare necesită o nouă conexiune, ca şi cum ar fi pe un tablou de distribuţie telefonic, unde operatorii cândva obişnuiau să conecteze manual liniile. O persoană este tot timpul la un asemenea tablou de distribuţie, unde trebuie să activeze diferite proprietăţi în prieteni şi să-i pună la lucru. Ei încorporează proprietăţile lui în munca lor şi, astfel, în cele din urmă, zece Sefirot sunt formate – un mini model al întregului univers. ⁴

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 1/16/19, Scrierile lui Rabash, vol. 1, articolul 5 „Ce ne oferă regulă „Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”

1 Minutul 39:35 `                       `
2 Minutul 47:00
3 Minutul 50:00
4 Minutul 59:55

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu există pedeapsă în lume, atunci ce este durerea şi suferinţa?

Răspuns: Nu există pedeapsă în lume şi nu este nicio recompensă, cu excepţia revelării unicităţii Creatorului de către tine şi în interiorul tău.

Întrebare: Dar dacă nu vreau să sufăr?

Răspuns: De asta nu vei scăpa. Dacă nu vrei să suferi, atunci tu trebuie să revelezi Creatorul mai rapid decât te împinge El spre asta.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 9/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mijloacele de comunicare virtuale sunt foarte dezvoltate azi. Au fost revelate în aceste timpuri, fiindcă egoul a erupt atât de intens, încât nu ne mai putem descurca fără ele?

Răspuns: Sigur. Avem în mod curent tot felul de aparate care ne permit să fim în comunicare constantă, unul cu altul. Putem coresponda, trimite fotografii, vorbi – orice vrem! Distanțele sunt șterse.

Putem vedea pe telefon sau pe ecranul computerului pe prietenii noștri, grupul nostru de zece și, în același timp, să vorbim cu ei, ca și cum am fi într-o conexiune fizică constantă. În realitate, această conexiune este fizică, fiindcă o simțim ca o conexiune normală.

De aceea, azi se dă multă atenție calității comunicației. Distanțele nu mai contează și totul depinde de noi.

Desigur, cel mai important lucru este comunicația interioară, dar ea este insuficientă. Ea trebuie să fie susținută de conexiunea fizică, fiindcă fără ea nu vom fi capabili să facem continuu eforturi interioare.

Trebuie să ascultăm, să vedem și să ne înțelegem prietenii, sa-i admirăm și să-i invidiem, să simțim totul. Altfel, cum să muncim?

Din KabTv „Ultima generație” 27/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se va întâmpla cu sufletul comun dacă toată umanitatea ajunge la o catastrofă globală şi dispare în totalitate?

Răspuns: Nu-ţi fă griji, umanitatea nu va ajunge la dispariţia totală, deşi o parte din umanitate ar putea. Prin urmare noi trebuie să ne gândim să ajutăm oamenii să înceapă procesul corecţiei înainte să se întâmple o problemă.

În principiu, starea corecţiei complete există deja într-o formă spirituală. Singurul lucru pe care noi îl putem face este să o implementăm rapid şi să fim în ea.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 9/16/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→