Category Archives: Munca interioara

Cum poate cineva să măsoare devotamentul sufletului?

Când studiază Cabala, omul trebuie să lupte nu numai să devină mai înțelept, prin primirea de noi cunoștințe ci, mult mai important, să-și schimbe sentimentele astfel încât inima lui să se schimbe și să se mărească. Inima învață să simtă un fenomen mai înalt, inaccesibil nouă azi, acțiunile de dăruire și uniune. Acestea sunt deasupra rațiunii.

În Cabala există conceptul de „credință deasupra rațiunii”. Cunoașterea este cea care corespunde rațiunii. Pe măsura înțelegerii mele, sunt capabil să dau, știind că prn asta primesc un bine. Vin la magazin și dau bani în schimbul unor bunuri. Nu este nicio problemă cu asta.

Dar, în lumea noastră nu există nicio credință deasupra rațiunii. De unde pot eu să iau forță în plus pentru a dărui deasupra rațiunii? Pe măsura înțelegerii mele, sunt gata să plătesc doi dolari pentru o ceașcă de cafea dar, mi se cere să plătesc douăzeci de dolari în loc de doi pentru vreo cauză bună. De unde iau puterea de a da optsprezece dolari în plus?

Acea forță care îmi dă mie posibilitatea să fac o muncă în plus, să fac efort în plus și să-mi sacrific egoismul se numește „credință”. Pentru ea trebuie noi să luptăm. Numai în acest fel, în funcție de cât de mult dau eu cu adevărat, poate fi ea măsurată. Și asta nu vine din calculele mele rezonabile, ci din dorința de a da Gazdei mele.

Cu alte cuvinte, sunt gata să dau deasupra calculelor mele făcute în funție de cât de mult primesc de la El și, sunt gata să-L recompensez dar, complet neegoist. Asta este ceea ce a fost numit „devotamentul sufletului”, când sunt gata să-i dau Lui întreaga lume, chiar dacă nu primesc nimic de la El.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala 21/03/2018, Talmudul celor zece Sfirot

 

Munca prin credinţa deasupra raţiunii

A acţiona “Lishma” înseamnă a o face prin forţa credinţei. Deoarece, fiind în ascundere, eu nu văd şi nu înţeleg nimic şi exact acest lucru îmi permite să mă ridic deasupra acestei lumi, deasupra cunoaşterii mele, deasupra primitivităţii și a limitării mele, în relaţie cu mintea spirituală. Aşadar, avem nevoie de un fel de mecanism de înălţare, pentru a putea să trecem într-un alt nivel de existenţă şi de percepţie a realităţii.

Pentru a ne ridica la o altă dimensiune, să ieşim din sistemul familiar de coordonate tridimensionale, să ne eliberăm de limitările sale şi să trecem la o percepţie nouă şi mai largă a realităţii, avem nevoie de un instrument de percepţie nou, numit “credinţa deasupra raţiunii”.

Este imposibil să înţelegem ce este aceasta prin mintea noastră pământească, deoarece suntem incapabili să existăm într-un spaţiu nedimensional şi să vedem ceea ce nu este în acord cu programul nostru interior. Aşadar, este scris “Gusta şi vezi că, Creatorul este bun”. Acest lucru poate fi obţinut prin forţa credinţei. *

Cu recunoştinţă faţă de Creator pentru Creaţie

Dacă o persoană avansează în “Lishma”, adică dorind să lucreze cu forţa credinţei mai presus de raţiune, cu aşa numitul “devotament al sufletului”, atunci chiar înainte să ajungă la acest lucru, numai prin aspiraţia spre asta, ea oferă o mare mulţumire Creatorului. Este chiar mai mare decât ce va fi în cele din urmă, din dobândirile spirituale ulterioare.

Este precum un bebeluş care îi dă mai multă plăcere tatălui şi mamei, decât o face un copil mare. Până la urmă, adultul acţionează cu mintea sa, prin calculele sale, iar un bebeluş acționează cu devotamentul său naiv, care este foarte atractiv şi care îi atinge pe părinţii.

Aşadar, ar trebui să apreciem în mod deosebit oportunitatea oferită chiar și pentru a vorbi, pur și simplu, pentru a ne gândi sau citi despre conceptele spirituale, care sunt deasupra lumii noastre. Acesta este un mare privilegiu. Foarte mulţi oameni ajung la asta, încearcă şi pleacă. Mai mult de atât, ei încep să vorbească de rău această metodologie.

Oamenii nu înţeleg cât rău îşi provoacă lor vorbind sărăcăcios despre Cabala. Până la urmă, Creatorul a aranjat în mod intenţionat toată creaţia, toate lumile şi un suflet comun, pentru a aduce creaţia la nivelul Lui, iar ei neglijează tot acest sistem, această metodă și toate condiţiile pregătite de Sus. Se pare că ei distrug întreaga creație, creată pentru ei de către Creator.

Dacă o persoană, pur şi simplu, nu este pregătită să cunoască orice despre Cabala, este în regulă. Dar cel care a fost deja familiarizat cu ea şi care a atins această înţelepciune şi apoi a plecat şi a început să o vorbească de rău, prin asta arată nepăsarea pentru Creator. **

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 3/23/18, Scrierile lui Rabash, “Sanctificarea lunii”

* (Minutul 12:50) https://archive.kbb1.com/lessons/cu/wf5pQKlF?language=ro&sstart=12m53s&send=14m41s&mediaType=video
** (Minutul 14:55 ) https://archive.kbb1.com/lessons/cu/wf5pQKlF?language=ro&sstart=15m4s&send=19m7s&mediaType=video

 

De ce nu există constrângere în spiritualitate?

Întrebare: Dacă lumea materială există sub controlul spiritualului şi  a legilor sale, atunci de ce nu există constrângere în spiritualitate, dar există în corporalitate?

Răspuns: În spiritualitate este imposibil să forţezi pe cineva pentru că nu avem mijloace să influenţăm egoismul astfel încât să refuze să primească plăcere şi să înceapă să dorească propria corectare.

Numai Creatorul acţionează în acest mod. Aceasta se numeşte calea suferinţei. Dar prin suferinţa umană – războaie, probleme, tot felul de boli, etc.- există simultan un efect spiritual asupra oamenilor.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 19.11.2017

Pesah – sărbătoarea începutului corectării

Ne apropiem de sărbătoarea de Pesah (Pssover) care simbolizează începutul corectării. Totul începe cu ieșirea din Egipt, urmată de Dăruirea Torei.

Corectările sunt posibile numai în omul care a trecut deja prin exilul în Egipt. Ființa creată începe cu păcatul Pomului Cunoașterii și a spargerii sufletului comun, urmată apoi de procesul corectării lui.

Deci, este clar că primul lucru necesar este recunoașterea răului, clarificarea stării în care ne găsim după spargerea de la Pomul Cunoașterii, unde sufletul a fost divizat în numeroase părți, pe care noi, acum, trebuie să le reasamblăm. Acest lucru se întâmplă alături de dorința de plăcere, care ne-a condus până acum relațiile dintre noi.

Așadar, atașăm toată dezvăluirea înclinației rele la sufletul care este refăcut în noi, adică toată forța Luminii care a umplut sufletul și a condus la respingerea fiecărei părți din ceilalți. Când le reconectăm, muncind împotriva Luminii care umplea cândva sufletul și care acum a devenit ostilă lui, îl obținem pe Creator și calitățile corectate ale ființei create.

Așadar, totul începe de la recunoașterea răului, din starea în care suntem acum, cu revelarea egoismului, care aduce între noi respingerea, ura, neînțelegerea și clarificarea adâncimii scufundării în sine, a fiecăruia, fără a fi capabili să ieșim de acolo. Toate acestea alcătuiesc prima fază obligatorie pe calea studierii Creatorului.

Toate articolele despre Pesah ar trebui percepute numai prin raportarea distanțării dintre noi și a conectării noastre. Când ne îndepărtăm unul de altul, forța răului se ridică și dezvăluie în noi sentimentul de exil.

Atunci, putem vorbi imediat despre conexiune și corectare și eliberarea va putea începe. Deci, noi trebuie să vedem totul în lumina exilului și a eliberării, a distanțării și a reapropierii, a revelării spargerii și a corectării ei.

Din partea întâi a Lecției Zilnice de Cabala din 8/3/2018, Scrierile lui Rabaș

Rădăcina spirituală a credinţei pământeşti

Întrebare: Fiecare fenomen are propria rădăcină spirituală. Care este rădăcina spirituală a credinţei obişnuite, pământeşti, care este sub raţiune, fără confirmarea în raţiune?

Răspuns: Rădăcina spirituală a credinţei obişnuite, pământeşti, este frică de moarte, de extincţie.

Întrebare: Dacă nu ar exista moartea, nu ar exista nici credinţe diferite?

Răspuns: Desigur. De unde provin ele? Dacă am construi credinţa numai pe baza sentimentelor bune sau rele din această viaţă, atunci credinţele ar exista într-o formă diferită. Cea mai mare pierdere este pierderea vieţii. Pierderile mici din timpul vieţii ar crea credinţe şi religii puţin diferite.

Întrebare: Asta înseamnă că dacă o persoană se teme de moarte, înseamnă că este pregătită să trăiască pentru totdeauna?

Răspuns: Dacă ai oferi unei persoane oportunitatea de a trăi pentru totdeauna, iar aceasta s-o urmeze, atunci ai vedea cum s-ar simţi după câteva sute de ani. Este o stare teribilă, mai rea decât moartea, în timp ce fiecare zi este la fel.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/17/17

Un grup este platforma pentru descoperirea Creatorului

Întrebare: Cum pot identifica munca Creatorului în relaţie cu mine? Se face direct sau prin oamenii din jurul meu?

Răspuns: Se face numai printr-un grup, deoarece această putere nu se manifestă nicăieri în mod direct. Exact cum electricitatea trebuie să se manifeste prin ceva anume, cum ar fi un motor electric, un electromagnet, cablurile electrice, etc., la fel este şi cu Creatorul, puterea dăruirii. Însă ce, prin cine şi în ce mod poate cineva să dăruiască? Pentru aceasta este nevoie de un material prin care El se va manifesta.

Aşadar noi construim un grup în care Îl putem identifica, descoperi şi măsură.

Întrebare: De exemplu, dacă cineva câştiga la loterie, asta înseamnă că a lucrat o anumită forţă ca el să câştige. Aici care este conexiunea cu un grup? Creatorul este cel care îi dăruieşte în modul acesta?

Răspuns: Cu siguranţă poţi spune că Creatorul a făcut asta, însă nu Îl poţi determina, defini sau descoperi. Noi vorbim despre cum să-L revelăm!

Întrebare: Deci nu pot spune că pot determina în sentimentele mele că El este cel care mi-a trimis un milion de dolari?

Răspuns: Nu, numai în senzaţii. Tu trebuie să-l revelezi în tot, în sentimente, în minte şi să determini în întregime toţi parametrii lui, toată atitudinea Lui şi a ta.

Întrebare: Se poate face doar prin societate?

Răspuns: Necesită o anumită platformă, o bază în care să se poată manifesta, iar tu vei putea să-L investighezi şi să înveţi despre El. Este la fel ca în orice ştiinţă. Fiecare forţă din lumea noastră trebuie descoperită că să ni se poată demonstra.

Întrebare: În ce maniera Creatorul este revelat prin societate?

Răspuns: În simţuri şi în emoţii. În măsura apropierii dintre noi începem să-L simţim. Şi, după aceasta, deja este posibil să măsurăm în ce mod lucrează în contrast cu aceste caracteristici egoiste, cum putem transcende ego-ul, să ne adunăm împreună şi în modul acesta să-I determinăm cantitatea şi calitatea.

Ceea ce înseamnă aceasta, este că vom descoperi o forţă care există în lumea noastră, însă care este diferită de forţele de care suntem conştienţi. Are nevoie de o substanţă unică pentru a fi revelată. Chiar şi atunci când Creatorul acţionează printr-o societate, tu nu-L vezi. Poţi doar să creezi o societate cu o caracteristică precum a Lui.

Unde altundeva ai putea face ca particulele egoiste să se conecteze în mod altruist, exact ca în natura Creatorului? Dacă oamenii egoişti vor vrea să se conecteze într-un mod altruist, atunci ei vor crea între ei condiţii prin care Creatorul va fi revelat. Aceasta este o lege absolut precisă a echivalentei dintre caracteristicile care există peste tot în lume şi în toate condiţiile, pe toate nivelele ştiinţei.

Întrebare: Cum este simţit Creatorul? Se simte ca fiind călduros? Este rece? Se simte în forma prieteniei şi a iubirii?

Răspuns: Totul depinde de modul în care îl descoperi. Este aşa cum electricitatea poate să răcească, să încălzească, să lumineze şi aşa mai departe. Raza senzaţiilor nu depinde de putere, ci de modul în care îl foloseşti.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/19/17

 

Cum să simţi perfecţiunea?

Întrebare: Este spus că Lumina este este în repaus şi în perfecţiune. Cât de plăcut este să simţi pefecţiunea? De ce perfecţiunea posedă o putere atractivă?

Răspuns: Pefecţiunea despre care vorbesc cabaliştii nu este ceea ce considerăm noi perfecţiune în lumea noastră. În Cabala, este vorba de calitatea dăruirii, să simţi ce simt alţii, să simţi dorinţele lor şi să le împlineşti.

Întrebare: Este posibil să îţi imaginezi că există în lumea noastă calitatea dăruirii?

Răspuns: Lucrând împreună într-un grup, putem ajunge la o stare în care să începem să îi simţim pe alţii cu ajutorul Luminii Superioare.

Nici măcar nu este vorba de alţii; ei sunt creaţi, de asemenea, pentru a exista ei înşişi şi a începe să simtă lumea superioară. Tot ce este în  jurul meu nu a fost creat ca eu să dărui. Nu este vorba de dăruire; Creatorul ar putea umple totul şi să dăruie totul.

Problema constă în a mă ajuta pe  mine să găsesc organe de simţ independente, pentru a simţi tot ce este în afara mea, nu înăuntrul meu. De fapt, tot ceea ce simţim trece prin maşina de filtrat egoistă a noastră şi ce rămâne după  filtrare se numeşte „această lume”, „lumea noastră”.

Pentru a simţi lumea din afara noastră, care există înainte de filtru, ni se dă un grup, iar noi trebuie să încercăm să lucrăm pentru el. În timpul unor astfel de încercări, Lumina Superioară acţionează asupra noastră şi noi începem să simţim ce este în afara noastră. Astfel, începem treptat să înţelegem o nouă dimensiune ce este mai înaltă decât egoismul nostru şi care este numită „lumea superioară”. Astfel, intrăm pe un tărâm complet diferit, unul al eternităţii şi pefecţiunii.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 19.11.2017

Înspre relaţiile bune

Întrebare: Din ce trebuie să dispere într-un final umanitatea?

Răspuns: Din faptul că vrea să construiască o viaţă bună printr-o atitudine egoistă. Este imposibil. Umanitatea trebuie să dispere din cauza asta şi să aleagă o cale complet diferită.

Întrebare: Creatorul nu vrea ca noi să trăim bine?

Răspuns: Creatorul vrea să trăim bine, pe cel mai înalt, etern şi perfect nivel.

Întrebare: Pentru a face acest lucru trebuie să ajungem pe cel mai jos nivel? Până la urmă, în trecut, umanitatea a progresat într-un fel cu egoismul.

Răspuns: Umanitatea a progresat prin dezvoltarea ego-ului; aşadar, s-a simţit că este o creştere şi o dezvoltare. Acum, ego-ul s-a dezvoltat şi a ajuns la starea sa finală. Baal HaSulam a simţit foarte clar că aceasta este ultima generaţie, iar astăzi noi ne aflăm într-un proces de dezintegrare a egoismului. Este doar o chestiune de timp.

Sper că în 2018 vom descoperi incomoditatea completă a egoismului şi necesitatea de a ne ridica deasupra lui şi să descoperim o sursă complet nouă a existenţei – dăruirea.

Întrebare: Este vorba despre conştientizarea interioară?

Răspuns: Lumea nu se schimbă deloc. Asta a fost spus chiar şi în zilele lui Maimonides. Numai relaţiile reciproce dintre noi se schimbă.

Întrebare: Asta înseamnă că putem trăi 200 de ani şi că tehnologiile vor continua să se dezvolte?

Răspuns: Într-un final se vor schimba, însă numai ca rezultat al relaţiilor bune dintre noi, în schimbul celor egoiste din prezent. Apoi vom vedea o lume complet nouă. Aşa că, haideţi să ne direcţionăm împreună gândurile spre asta şi s-o vedem în acest an nou!

Din lecţia de Cabala în limba Rusă 12/24/17

 

Pământul: ultimii ani de viaţă

Remarca: Oamenii de ştiinţă americani şi englezi au depus un raport oficial către Academia Naţională a Ştiinţelor din Statele Unite, despre faptul că Pământul va deveni nepotrivit pentru a susţine viaţa până în 2200-2400, indiferent de scăderea estimată în creşterea populaţiei până în 2100.

Experţii indica spre pericolul schimbărilor climatice, de neevitat din cauza creşterii consumului de energie, care va continua chiar și cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. În plus, mai sunt şi alte riscuri globale. (Kathmandu Tribune) Urmând aceeaşi direcţie, Stephen Hawking, a sugerat recent căutarea unei noi case, în spaţiu, pentru umanitate. (NBC News)

Comentariul meu: Problema este că asemenea proiecte nu sunt reale. Oamenii sunt legaţi fără posibilitatea de scăpare de această planetă printr-un „cordon ombilical”. Suntem un singur întreg, suntem împletiţi cu ea printr-un număr infinit de fire şi nu putem funcţiona fără ea.

Însă să spunem, de exemplu, că ne mutăm pe Marte. Ce se va întâmpla apoi? O vom polua sau îi vom stoarce toate resursele, la fel cum am făcut şi cu Pământul. Şi pe lângă asta, ne vom confrunta cu probleme personale și sociale, pentru că prin schimbarea locului de reședință, noi nu ne-am schimbat natura. Deci, ce vom face? Vom rătăci de pe o planetă pe alta, pentru a scăpa de noi înşine? Nu va ajuta.

Noi aducem în jurul nostru moartea, deoarece asta este natura noastră. „Moartea” este egoismul care vrea să devoreze totul. Se bucură că distruge tot ce este împrejur. Noi nu vom supravieţui pe nicio planetă. Până la urmă, noi nu ştim cum să luăm în considerare natura globală şi legile sale de bază.

Luăm în considerare numai ceea ce este benefic şi convenient pentru noi. Chiar această atitudine este foarte distructivă pentru Pământ, deoarece otrăveşte sistemul planetar comun.

De fapt, încărcătura negativă a egoismului este cea care scutură noosfera. Dezechilibrul crescător din societate, dintre oameni, compromite echilibrul din tot. Ce ne pregăteşte viitorul? În cel mai rău caz, după ce vom trece prin cele mai grele suferinţe – până la iarna nucleară şi alte „delicii” anti-utopice” – noi vom realiza într-un final nevoia de a scăpa de egoism.

Oamenii, într-un final, se vor ridica deasupra naturii lor egoiste şi vor corecta acest Pământ, încetând să-l mai polueze şi să-l mai ruineze în tot felul de moduri. Până la urmă, Pământul are un potenţial de regenerare enorm. Se poate reface dacă oamenii încetează să-i mai facă rău și dacă acceptă legile naturii care stabilesc interacţiunea, armonia şi homeostaza.

Cu alte cuvinte, ridicându-ne deasupra egoismului, vom fi ca și cum ar fi pe o altă planetă, care vindecă rănile şi care se poartă faţă de noi cu bunătate. Apoi nu va trebui să mai plecăm nicăieri. Vom descoperi că, dacă renunţăm la iubirea de sine, totul va servi pentru prosperitatea noastră. Şi mai rămâne numai o singură întrebare: De ce să nu o facem chiar acum?

De pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

 

Responsabilitatea într-o societate integrală

Întrebare: Dacă ne imaginăm o societate analoagă, integrală, atunci cum pot fi diferiți oamenii pe baza nivelului de responsabilitate socială?

Răspuns: Un sistem analog este un sistem comun, unde toate intrările și ieșirile sunt interconectate și definite astfel, încât nu există nicio diferență între ei. Au loc anumite reacții și întregul sistem se stabilizează, atingând o anumită stare. Acesta este un sistem analog integrat.

Oamenii diferă conform cu abilitățile lor date de natură: puterea gândirii și dezvoltarea ei, interacțiunea dintre ei, personalitatea și multe alte caracteristici. Totuși, nu ar trebui niciodată să forțăm pe cineva, ar trebui să îl ridicăm treptat. Este un proces foarte lung.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Ultima generație” din 20.08.2017