Întrebare: Pământul este casa noastră comună, însă, în ultima vreme, l-a condus haosul. Anul trecut s-au înregistrat un număr mare de dezastre naturale: incendii severe, inundaţii şi uragane, care au avut un impact asupra ţărilor şi, de asemenea, asupra indivizilor, provocând daune materiale şi emoţionale.

Viaţa liniştită se apropie de sfârşit. Se ştie că pământul a trecut prin diferite perioade geologice, dintre care unele foarte instabile. Aceste catastrofe ecologice sunt inevitabile ca rezultat al cursului natural de dezvoltare al pământului sau sunt ceva excepţional ce poate fi evitat?

Răspuns: Toate aceste catastrofe ar fi putut fi evitate, deoarece natura devine instabilă doar pentru că oamenii nu ştiu să o echilibreze. Natura ne-a împins tot timpul spre dezvoltare prin crearea condiţiilor dificile, cum ar fi căldură, frigul, cutremurele şi epidemiile. Până la urmă o persoană începe să se mişte doar atunci când se simte rău.

Noi suntem egoişti şi nu facem nici cea mai mică mişcare dacă nu simţim că ne va produce un anumit beneficiu.

Aşadar, natura este forţată să ne trimită suferinţe pentru a ne încuraja să ne dezvoltăm. Apoi am început să dezvoltăm ştiinţa şi economiile şi am început să ne studiem pe noi şi mediul din jurul nostru, pentru a găsi modalităţi de a ne organiza o viaţă mai sigură şi mai confortabilă.

Toată această dezvoltare este necesară numai din cauza problemelor pe care le experimentăm. Este ştiut că dacă ne dorim succesul pentru copiii noştrii, noi trebuie să le cerem acest lucru şi să îi forţăm să înveţe bine. Acesta este acelaşi mod în care ne-a dezvoltat natura pe de-a lungul a mii de ani din istoria umană. Din momentul în care oamenii s-au dat jos din copaci şi când au ieşit din peşteri, noi ne-am dezvoltat continuu ca rezultat al problemelor „umane”, care sunt cu un nivel deasupra celor animalice.

Asta înseamnă că natura nu numai că ne-a bătut ca pe toate animalele, forţându-ne să găsim hrană, vizuine şi să avem grijă de urmaşii noştrii, dar ne-a şi încărcat cu tot felul de probleme proiectate ca să ne dezvolte mintea şi senzaţiile. Mulţumită acestui lucru noi trăim nu numai prin instinctele animalice, ci ne-am şi dezvoltat tot mai mult într-o societate umană. Noi trebuie să ne construim vieţile, deoarece copiii noştri au nevoie de grijă vreme de 10-20 de ani până se maturizează.

Natura ne împinge, nu doar prin dorinţele primitive ca mâncare, sex şi reproducere, dar și ne direcţionează să ne dezvoltăm ştiinţa și sistemele economice şi educaţionale. Ne forţează să descoperim şi să explorăm continente noi şi să explorăm natură pentru a ne îmbunătăţii vieţile.

Adică natura a împins oamenii să devină mai inteligenţi. Dezvoltarea umană este, prin urmare, în contrast cu dezvoltarea materiei inanimate, plantele şi animalele. Pe lângă asta, natura a direcţionat oamenii să se dezvolte senzual şi, astfel, ne-am dezvoltat în zonele culturii, educaţiei şi în artă: pictură, muzică şi literatură, care toate sunt determinate de starea prezentă a umanităţii.

Noi nu trăim ca animalele, care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă de timp ca să producă urmaşi şi care apoi se despart. Oamenii construiesc familii şi țări şi folosesc un limbaj de comunicare şi transmit cunoaşterea de la o generaţie la alta. Acesta este întreg sistemul care diferă calitativ de nivelul de dezvoltare animalic.

Totuşi, toată această dezvoltare intelectuală nu este suficientă, deoarece natura vrea chiar şi mai mult de la noi. Vrea ca noi să fim conectaţi într-un anumit sistem general și să ne completăm reciproc. Totuşi, nu suntem capabili de asta, deoarece, prin natura noastră, rămânem animale egoiste.

În interiorul fiecărei persoane rămâne ascuns acelaşi egoist animalic, iar toată cunoaşterea pe care a obţinut-o, de-a lungul a mii de ani de evoluţie, l-a ajutat doar să folosească mediul său cu viclenie şi cu scopul unui profit personal mai mare. Deși noi am creeat tot felul de sisteme sociale care să ne împiedice să ne mâncăm unul pe altul, totuşi noi tot încercam să profităm de pe seama altuia. Adică implementăm graniţe care susţin: ce-i al meu, e al meu şi ce-i al tău, e al tău.

Totuşi, de asemenea, nici asta nu funcţionează, deoarece egoismul creşte constant şi arde în interiorul nostru. Toată lumea vrea să încline întreaga lume ca să i se potrivească lui. Astfel noi nu suntem capabili să ne unim într-un sistem comun şi armonios. Asta este întreaga noastră problemă: societatea umană, în loc să progreseze şi să devină mai inteligentă, începe să decadă şi se întoarce spre sursa întregului rău, noi devenind cea mai dăunătoare creatură de pe pământ.

Oamenii distrug formele inanimate, vegetale şi animalice ale naturii şi otrăvesc solul şi atmosfera. Există mii de tone de deşeuri cosmice care se rotesc în jurul pământului, rămăşiţele sateliţilor. Noi nu facem lucruri înţelepte sau raţionale din cauza egoismului nostru şi, prin urmare, nu putem fi incluşi în mod corect în sistemul naturii.

Sistemul general integrat ne presează în funcţie de nivelul dezvoltării noastre. De la an la an, noi ar fi trebuit să ne dezvoltăm mai departe şi să ne conectăm între noi în mod corect, într-un mod benefic, influenţând astfel pozitiv societatea umană, la fel ca şi pe celelalte nivele ale naturii.

Totuşi, în loc de asta, noi am revelat diferenţa noastră completă fată de natură şi am devenit tot mai corupţi. În conformitate cu asta, influenţa noastră asupra naturii a devenit tot mai rea şi, prin urmare, nu este surprinzător că natura ne aduce mult mai multe lovituri că înainte.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este forţa superioară, absolută a naturii, care controlează întreaga creaţie? În ce fel este diferită de forţele de bază ale naturii, care sunt cunoscute ştiinţei: gravitatea, forta nucleară şi electromagnetică?

Răspuns:  Toate celelalte forţe pe care umanitatea le-a descoperit, prin intelect, există la aceelaşi nivel ca şi intelectul, unde, de altfel, şi noi existăm şi le studiem. Dacă ne-am fi dezvoltat într-o formă diferită şi la un nivel diferit atunci am fi descoperit forţe diferite şi o lume diferită.

Diferenţa dintre toate aceste forţe şi forţa superioară a naturii rezidă în subiectivitatea percepţiei noastre asupra lor. Totul depinde de persoană, de nivelul de la care investighează şi înţelege. Fără individ nu există nimic şi este imposibil să spui că există ceva de fapt.

Întrebare: Dar dacă ar fi să nu privim deloc subiectiv, ci obiectiv?

Răspuns: Asta este imposibil; suntem incapabili de o examinare obiectivă, deoarece suntem creaţi de forţa superioară cu calităţi definite. Dacă nu observ un fenomen atunci nu există. Apare doar în percepţia mea şi în forma în care sunt capabil să îl percep.

Întrebare: Atunci, ce există de fapt?

Răspuns: Nu există nimic altceva decât unica forţă superioară, care este fundaţia întregii naturi. Dar noi suntem capabili să percepem această forţă sub diferite forme şi calităţi, depinzând de forma şi calităţile pe care eu le creez.

Întrebare: Deci noi percepem această unică forţă în forma unor fragmente, depinzând de nivelul nostru de dezvoltare? Se va schimba această percepţie în viitor?

Răspuns: Totul depinde de persoană, deoarece lumea există în interiorul percepţiilor ei, iar în afară de ea există doar forţa superioară, numită natură, creând întreaga noastră viaţă. Toate percepţiile există în interiorul nostru ca efecte ale acestei forţe unice.

Tot ceea ce văd, simt, gândesc, tot ce este în interiorul meu şi în jurul meu, toate emoţiile şi gândurile mele, toate acestea sunt revelaţii ale forţei superioare. Persoanei îi este dată abilitatea de a se separa de această forţă şi, în această separare, se percepe pe sine ca existând într-o realitate particulară pe care o numim această lume.

Întrebare: Care este calitatea acestei forţe unice?

Răspuns: Singura sa calitate este acordarea, dăruirea, emanarea, o sursă care, în mod constant, dăruieşte şi dăruieşte şi dăruieşte…. Acesta este modul în care o experimentăm. Noi nu descoperim această forţă, mai degrabă relaţia ei cu noi, dăruirea ei.

Şi noi realizăm cu acest prim act de dăruire că această forţă superioară a creat în noi abilitatea de a-i simţi influenţa şi de a face diferenţa între ea şi noi, experimentându-ne pe noi ca existând în afara ei. În mod special această diferenţiere ne permite să experimentăm propria noastră existenţă şi o realitate în jurul nostru.

Din Emisiunea “O nouă Viaţă” KabTV 27/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lume există foarte multă corupţie, înşelăciune, nedreptate, inegalitate între aceia care au şi aceia care nu au – iar toate acestea stau în calea unei vieţi normale. Evident, sunt oameni care sunt mai vinovaţi decât alţii, dar ce i se poate cere unei simple persoane.

De ce insişti că fiecare trebuie să se corecteze. Nu ar fi mai bine să se corecteze aceia care sunt în poziţia în care deţin puterea, astfel încât să îmbunătătească toate sistemele noastre şi să ne facă viaţa mai bună. Ce are de a face cu asta o persoană obşinuită?

Răspuns: O persoană obişnuită suferă fără să ştie de ce. Dar adevărul este că fiecare este la conducerea egoului său şi vor trebui să se corecteze.

Întrebare: Atunci, de ce să nu se corecteze doar aceia care sunt cauza problemei?

Răspuns: Nu ei sunt cauza problemei ; problema este o consecinţă a tuturor. Dacă am înlocui oamenii din vârf, alţii care nu sunt mai buni îi vor înlocui. Trebuie să corectăm întreaga societate umană, iar apoi toate celelalte nivele: animal, vegetal, mineral vor fi corectate, deoarece toate depind de om.

Întrebare: Ce este specific fiecarei persone şi este în detrimentul întregului sistem?

Răspuns: Este dorinţa umană de a-şi construi succesul pe ruina altuia.

Întrebare: Dar noi încercăm să ne ajutăm unii pe alţii. Există atatea societăţi de ajutorare în prezent şi nimeni nu mai suferă din cauza foamei. Se pare că ne pasă de ceilalţi şi dorim bunăstarea celorlalţi?

Răspuns: Problema este că fiecare judecă conform propriilor sale opinii şi, ca atare, este un paradox de ce noi facem atât de mult bine celorlalţi, iar cu toate acestea lumea se înrăutăţeşte? Aparent noi nu ştim ce înseamnă să facem bine celorlalţi şi ce pretinde sistemul naturii de la noi. Noi nu înţelegem că nu trebuie să construim o societate umană bazată pe propriile noastre păreri, ci conform cerinţelor superioare, deasupra tiparului nostru egoist, a sentimentelor sau a filosofiei.

Fiecare persoană are propria sa înţelegere despre cum ar trebui să arate societatea umană ideală. În primul rând, ar trebui să stabilim care este forma societăţii corecte. Nouă ne lipseşte înţelegerea şi, ca atare, intrăm mereu în argumente, în războaie şi toată lumea crede că are dreptate.

Tribunalele sunt inundate de oameni care încearcă să îşi demonstreze convingerile.

Aşadar, cine ne poate da definiţia parametrilor corecţi ai sistemului lumii astfel încât să reprezinte un verdict obiectiv şi nu opinia cuiva? La urma urmei, toţi suntem egoişti, corupţi, plini de diferite stereotipuri şi, fie inconştient, sau nu, întotdeauna ne gândim doar la noi şi nu la ceilalţi.

Acesta este motivul pentru care primul lucru este de a determina forma corectă şi obiectivă a sistemului lumii. Şi pentru acest motiv trebuie să ne întoarcem către înţelepciunea Cabala, care explică ce reprezintă forţa superioară şi sistemul naturii şi cum putem devini similari. Deoarece aceasta este singura cale de a ajunge la o viaţă bună.

Forţa superioară a naturii este deasupra noastră şi nu o putem schimba. Cu toate acestea ne putem schimba pe noi şi ne putem aduce la armonie cu ea. Cu cât mai mult începem să ne asemănăm în calitate cu ea, cu atât mai fericite vor fi vieţile noastre.

Din Emisiunea “O Nouă Viaţă” pe KAB Tv 13/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce lumea a fost creată coruptă?

Răspuns: Ca să o putem corecta noi. La urma urmei, în procesul muncii de corecţie, noi pătrundem adânc în lume şi o putem explora și, ca atare, înţelegem cum functionează şi cum ar fi trebuit să funcţioneze dacă nu ar fi fost coruptă. Adică, noi, descoperim legile ei interne.

Întrebare:  Nu ar fi fost mai bine ca iniţial să fi avut lumea corectată, iar viaţa, o viaţă bună?

Răspuns: Deloc. Dacă primesc un dispozitiv funcţionabil, doar apăs pe buton şi obţin ceea ce vreau de la el. Dar dacă dispozitivul este stricat, atunci trebuie să pătrund în el şi să studiez cum funcţionează, să descopăr ce este defect, de ce, cum să îl repar şi cum ar trebui dispozitivul să funcţioneze.

Deci mă familiarizez cu întregul sistem. Corectându-l de la început la sfârşit devin stăpânul său.

Întrebare: Şi de ce ar trebui noi să devenim stăpânii sistemului?

Răspuns: Ca să guvernăm lumea. Omul trebuie să înţeleagă şi să simtă totul şi să controleze întregul univers. A corecta lumea înseamnă a corecta persoana, aşadar învăţ cine sunt şi astfel mă pot corecta. Creatorul, chipurile, m-a corupt, dare eu mă corectez. Prin aceasta voi învăţa ceea ce a facut Creatorul şi cum ar trebui să fie forma corectă. Mă aliniez cu Creatorul în munca Sa: El m-a corupt, iar eu mă corectez.

Şi se dovedeşte că devin egal Creatorului, ridicându-mă la gradul Său. Adică, întregul proces al corupţiei şi al corecţiei este destinat pentru a ridica persoană la un nivel superior al realităţii şi percepţiei lumii către o altă viaţă.

Din Emisiunea “ O Nouă Viaţă” pe KabTV 13/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un Cabalist are cel mai mare egoism din lume, asta înseamnă că este omul care are cea mai mică libertate?

Răspuns: Omul foloseşte egoismul pentru a se ridica deasupra lui.

Egoismul este o forţă, iar atunci când ne ridicăm deasupra lui, ne simţim în continuare liberi într-o măsură mai mare. Nu pot să mă simt liber dacă nu am senzaţia că nu sunt liber.

De aceea, Cabala este construită pe doi parametrii: Creatorul şi creaţia, o enormă calitate a dăruirii şi iubirii şi un enorm egoism.

Întrebare: Adică, sunt recunoscător Creatorului pentru că mi-a dat un egoism mare şi vreau să mă separ de el?

Răspuns: Asta este obligatoriu. Cel care este superior altora are şi un egoism mai mare. Altfel, cum ar putea urca?
Din lecţia de Cabala în limba rusă din 02.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rădăcina spirituală a lenei?

Răspuns: Lenea este o calitatea minunată! Chiar vă sfătuiesc să fiţi mai leneşi, aţi face mai puţine lucruri stupide. Lenea este măsura corectă a nivelului necesităţii unei acţiuni.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă nu ai putere şi astfel eşti prea leneş să faci lucrurile necesare, cele importante?

Răspuns: Tocmai de aceea putem spune că, de fapt, lucrurile nu sunt atât de importante sau necesare. De aceea, este scris: „Mai bine stai şi nu fă nimic”. Gândeşte, citeşte, încearcă să internalizezi în tine însuţi, acesta este motivul pentru care ai fost născut, nu să faci multe acţiuni fizice care numai poluează lumea noastră.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 09.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Se spune că cineva care rămâne în istorie a găsit eternitatea. Într-adevăr, asemenea oameni, ca Platon sau Spinoza, au murit demult, dar noi ne amintim numele lor.

Comentariul meu: Ce înseamnă eternitatea? Realitate materială este doar o iluzie, ea nu există.

Lumea noastră există până când atingem lumea superioară. De îndată ce umanitatea începe să se ridice în masă către lumea spirituală, lumea noastră se va evapora, se va dizolva ca într-o ceaţă şi va înceta să existe.

Veţi înţelege asta atunci când intraţi pe scara dobândirii lumilor spirituale. Rămânând în lumea noastră, veţi vedea că acest lucru chiar se va întâmpla, lumea noastră materială se va evapora în viitor, pentru că ea există numai în senzaţiile noastre.

Remarcă: Dar, între timp, oamenii fac orice efort ca să îşi lase cumva o urmă în istorie, sub orice formă.

Comentariul meu: Ce rămâne din ei? În acest mod egoismul lor caută să îşi stabilească „eu-l”.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 16.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În lumea noastră, egalitatea este ceva pentru care oamenii s-au luptat de-a lungul istoriei.

Răspuns: Nu există egalitate şi nu va fi niciodată. Egalitatea poate exista numai în raport cu Creatorul, pentru că suntem cu toţi egali Lui, aşa cum le sunt copiii părinţilor. Creatorul este rădăcina noastră comună. Şi, în consecinţă, noi suntem creaţi absolut egali Lui.

Dar, în raport cu fiecare dintre noi, suntem cu toţi diferiţi. Nici măcar nu putem măsura diferenţele dintre noi. Nu există o măsură comună pentru a ne compara. Numai când ne apropiem de adeziunea cu Creatorul şi ne unim în El, devenim cu toţi egali în faţa Lui.

Întrebare: Putem spune că suntem egali în dorinţa noastră de adeziune cu El?

Răspuns: Nici măcar în asta nu suntem egali, dar ajungem treptat la asta.

Numai aderând la El şi devenind „sclavii” Lui, obţinem egalitatea, pentru că în sclavie toată lumea este la fel.

Atunci când te supui sistemului superior, participi la el în modul corect, atunci această stare, în principiu, se numeşte sclavie. Dar această sclavie este umplută cu o imensă senzaţie de inspiraţie şi bucurie.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 09.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un Cabalist are cel mai mare egoism din lume, asta înseamnă că este omul care are cea mai mică libertate?

Răspuns: Omul foloseşte egoismul pentru a se ridica deasupra lui.

Egoismul este o forţă, iar atunci când ne ridicăm deasupra lui, ne simţim în continuare liberi într-o măsură mai mare. Nu pot să mă simt liber dacă nu am senzaţia că nu sunt liber.

De aceea, Cabala este construită pe doi parametrii: Creatorul şi creaţia, o enormă calitate a dăruirii şi iubirii şi un enorm egoism.

Întrebare: Adică, sunt recunoscător Creatorului pentru că mi-a dat un egoism mare şi vreau să mă separ de el?

Răspuns: Asta este obligatoriu. Cel care este superior altora are şi un egoism mai mare. Altfel, cum ar putea urca?
Din lecţia de Cabala în limba rusă din 02.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine a numit „Cabala” înţelepciunea pe care o studiem? Acest nume se referă la timpul în care a fost scrisă Cartea Zohar?

Răspuns: Cuvântul „Cabala” a apărut pentru prima dată în cartea lui Abraham. Înseamnă „recepţie”, deoarece cea mai importantă calitate a materiei create este recepţia. Aşadar, înţelepciunea Cabala înseamnă o calitate specială a primirii revelării Creatorului.

Întrebare: Asta înseamnă că termenii precum „ştiinţa Cabala” sau „înţelepciunea Cabala” au fost deja cunoscuţi în timpul Primului Templu?

Răspuns: Cu mult înainte de asta, acum 1500 de ani înainte de construirea Primului Templu. Şi ce a fost înainte de asta, nu pot să spun.

În plus, s-au pierdut multe cărţi de la Adam şi Abraham. Noi pur şi simplu nu avem nevoie de ele, aşa că ele au dispărut gradual. Nu ştim ce cărţi au fost scrise de Abraham, Isac şi Iacob, cu excepţia Cărţii Creaţiei (Sefer Yetzirah) a lui Abraham. Rambam menţionează că Abraham a scris multe cărţi; totuşi, noi nu ştim unde se află.

Întrebare: Cabala este o carte sau o metodă?

Răspuns: Cabala este metoda revelaţiei Creatorului. Tora (de la cuvântul „Ohr – Lumina”) este cunoaşterea Luminii Superioare. Iar rezultatul: Mishnah, Talmud şi alte scrieri sfinte sunt o adugare la ea, comentarii şi aşa mai departe. Cartea Zohar este de asemenea un comentariu la Tora.

Toate împreună sunt numite Tora, adică instrucţiunile revelării Luminii Superioare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/4/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→