Întrebare: În esenţă, ce putem face pentru a ajuta anumite grupuri europene să se unească?

Răspuns: Pentru a ajuta la unificarea grupurilor europene, trebuie să ne unim cu ele: să ne conectăm cu ele, să le împingem, să le ajutăm şi să participăm la conexiunea lor. Nu trebuie să stăm deoparte şi să privim: „Ce se întâmplă acolo, în Europa ?”, ci mai degrabă să participăm la efortul unificării. Trebuie să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă în toate grupurile europene, de a trăi cu ele.

Noi nu suntem pe cale să întemeiem doar un grup simplu, european, la această convenţie, noi vom crea grupul mondial general. Avem nevoie să simţim că suntem toţi un singur corp. Altfel, nu vom putea avansa. Suntem în aceeaşi stare, tot timpul, ne dispersăm şi ne unim din nou un pic, iari asta va continua ani de zile. Nu avem timp pentru asta. Trebuie să ne unim şi să muncim împreună, într-o asemenea măsură că ne vom vedea şi ne vom simţi unul pe celălalt, aşa cum o facem acum, la acest congres.

Avem nevoie de un centru de diseminare a educaţiei integrale şi management al întregului grup european. Centrul grupului mondial se găseşte cu noi. Şi apoi, vom începe să-l consolidăm într-un singur grup unit.

Congresul European din Germania, 22.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cu sute de ani în urmă cabaliștii au vorbit despre iminenta criză generală a umanității, care se manifestă astăzi în Europa, sub o formă deosebit de agresivă. La începutul secolului 20 Baal HaSulam a scris despre faptul că, la sfârșitul secolului, mai precis începând cu anul 1995, va începe o nouă fază, una de dezvoltare reală a umanității. În esență, această fază s-a născut în acea perioadă, dar, așa cum se petrec lucrurile de obicei, este necesar să treacă un timp până când acest proces va fi conștientizat de către mase.

Pe de altă parte, aceste schimbări sunt similare acelora care au loc într-un grup. Astfel, din organizarea unor grupuri mici, putem învăța ce se va petrece cu blocurile mari cum este și acela care cuprinde întregul continent european.

Din materialul studiat, știm că, din momentul în care oamenii se străduiesc să se unească, imediat ei descoperă un nou nivel de egoism. De ce se întâmplă asta? Pentru că, atunci când ne aflăm într-un stadiu de dezvoltare oarecare și dorim să ne ridicăm la nivelul următor, putem face asta doar învingându-ne ego-ul.

Nivelul următor al dezvoltării este reprezentat de o mai mare conexiune între oameni. Să presupunem că ne conectăm unii cu alții cu puterea a 10 kilograme și apoi, în continuare, să presupunem că trebuie să ne conectăm cu puterea a 100 de kilograme. Cum ne putem conecta între noi cu o asemenea intensitate, încât să organizăm o societate mai puternică și mai solidă, în care Lumina de Sus, forța care acționează asupra noastră și ne influențează din exterior, să fie revelată?

În acest scop, trebuie să devenim egoiști, în grupul nostru, la nivelul prezent, astfel încât tot acest ego să se găsească între noi. Apoi, opunându-ne lui, noi ne vom conecta unii cu alții, cu alte cuvinte vom crea un ecran deasupra noastră, în așa fel încât Lumina care ajunge la noi să nu intre în fiecare dintre noi într-o formă egoistă, ci să rămână în afară, în forma unei comunități, în forma unui legământ. Atunci noi vom simți Lumina colectivă, cu acea dorință colectivă care ne va conecta. Aceasta va fi prima noastră Lumină spirituală, pe care o numim “Nefesh” (“Lumina lui Nefesh”).

Ego-ul ne dezbină și ne lovește din interior, dar în opoziție cu el, lucrând tocmai deasupra acestuia, noi ne obligăm să ne unim. Chiar dacă suntem egoiști cu toții, în ciuda acestui egoism, noi ne unim.

Starea noastră unificată este compusă din două forțe opuse: forța egoistă care ne separă, provocându-ne repulsie, ură, lipsă de înțelegere și, deasupra acesteia, forța conectării dintre noi.

Atunci când aceste două forțe opuse, forța negativă, pe de o parte și cea pozitivă, pe de altă parte, ating o anumită tensiune între ele, atunci pe loc, se revelează acolo Lumina, forța superioară, sub forma unui salt. Ea ne dă o senzație de cooperare, de conexiune și, împreună cu aceasta, senzația existenței într-un spațiu absolut diferit, într-o altă stare, numită “lumea superioară.” Noi începem să ne sințim mai presus de spațiu, de materie, de mișcare, în cadrul unei lumi de forțe care guvernează această lume materială. Este necesar să trecem împreună la un asemenea nivel. Să ne ridicăm la acest nivel astăzi, este misiunea noastră.

În cadrul grupului vedem că, în momentul în care începem să ne conectăm într-o dorință generală, comună, exact în acel moment suntem loviți. Apare dintr-o dată o senzație de separare, de răcire, o lipsă de mijloace: “Nu avem nevoie de toate astea…” Mulți prieteni pleacă; alții supraviețuiesc acestui proces de răcire și respingere, mai târziu se trezesc și se atinge o dorință pentru conexiune.

Împreună cu voi, noi trebuie să trecem prin multe situații ca acestea în ridicarea noastră. Nu le putem învinge și trece prin toate dintr-o dată. Să presupunem că avem nevoie de 150 de stagii (doar un număr arbitrar) până când atingem acel punct în care potențialul nostru va fi egal cu Lumina lui Nefesh.

Așadar descoperim în interiorul nostru aceste două potețialuri, cel negativ și cel pozitiv; aici, în această așa-zisă diferență dintre ele, se revelează Lumina.

Această chestiune ne este cunoscută din electronică, fizică și din alte științe. De exemplu, un bec se aprinde atunci când are suficientă putere pentru a face asta. Dacă există o diferență de potențial (℧), atunci Lumina este revelată, Lumina lui Nefesh. Aceasta este ceea ce trebuie să ne dorim într-un grup.

Același lucru are loc pe tot continentul și, după aceea, se va împrăștia în întreaga lume. În Europa, conform unui semn de sus, în acord cu planul creației, ei au început să se unească. Desigur că toți oamenii sunt de acord că această unire le va fi utilă din punct de vedere economic; altfel ar fi imposibil de atras oamenii la aceasta. Și noi intrăm într-un grup pentru că o anumită împlinire viitoare ne atrage către el. Aici este la fel: oamenii simt că pot sta împreună, pot fi puternici, că aceasta este avantajos pentru ei, astfel încât ei încep să se unească. Dar în cadrul procesului de unificare, ei descoperă dintr-o dată că există numeroase obstacole și probleme ascunse. Europa întreagă se află acum în această stare.

În mod natural, dacă popoarele Europei ar fi conștiente de ceea ce li se întâmplă de fapt, că tocmai acum ar trebui să se unească și să se conecteze, ele ar face ceea ce încercăm noi să facem ca grup, adică, în ciuda circumstanțelor, ele s-ar sili din răsputeri să se unească. De asemenea, ei văd deja că nu se pot diviza și separa unii de alții.

În cadrul grupului, au loc procese ușor diferite, noi suntem divizați și conectați la loc. Sosesc oameni noi, mergem împreună și așa mai departe, sau pur și simplu plecăm pentru câteva zile sau săptămâni (există și o astfel de stare), sau chiar, deși ne aflăm în grup, este ca și când nu ne-am afla acolo, până în acel punct în care cădem singuri.

Dar, în Europa, oamenii care dirijează legăturile financiare și economice văd că este imposibilă o nouă separare. Vedem această atitudine în situația Ciprului și, mai înainte de asta, am văzut în cazul Greciei. Și aceste situații vor continua. Nu există scăpare. Va fi necesar să ne transformăm, să ne conectăm tot mai mult.

Dar problemele ne stau în cale, pentru că fără înțelegerea a ceea ce trebuie făcut, totul va fi o căutare cu ochii închiși.

În general, în concordanță cu analogia cu grupul, este necesar, pur și simplu, să facem un efort spre încorporarea mutuală, unificarea și conectarea mutuală. Apoi, la fel ca și în grup, întregul continet își va găsi calea de scăpare, urmat de întregul pământ care se va ridica la nivelul lumii superioare. Nu se petrece nimic special aici, este cu adevărat, doar un proces de consolidare și conectare
Din lecţia întâi de  la Congresul European din Germany 3/22/13, Lesson 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înţelesul frazei: „Totul trebuie colectat ca şi cum a fost deja colectat”?

Răspuns: Asta spune că totul se află în faţa ta de la început. Toate lucrurile pe care le vei descoperii există deja. Atunci când se naşte un om, el descoperă singur, gradual, noi lucruri şi i se pare că acestea nu au existat înainte. Asta simte. Dar de fapt totul există deja; trebuie doar să ne pregătim Kelim (dorinţele) şi limita corespunzătoare a universului se va revela imediat în ele.

În general, pentru întreaga realitatea care se află în faţa noastră, este necesar doar să adăugăm intenţia de a dărui, Lumina Hassadim şi în acea măsură vom descoperii realitatea perfectă. Doar asta ne lipseşte.

Şi astfel, nu intenţionez să corectez realitatea prezentă, coruptă. Intenţionez să adaug relaţiei mele cu tot ce mă înconjoară, atributul credinţei, atributul dăruirii. Aceasta este corectarea – credinţă deasupra raţiunii.

Drept care, nu trebuie să mă corectez din interior, trebuie doar să ies din mine însumi în afară şi să mă conectez cu ceea ce există acolo. Totul este deja în faţa voastră, problema este că voi nu sunteţi acolo, în afara voastră. Este necesar să faceţi această acţiune, să ieşiţi din voi înşivă şi apoi această realitate va deveni a voastră. Astăzi, nu sunteţi pregătiţi să o revelaţi, dar ea există. Trebuie doar să vă „puneţi ochelarii” pentru a o vedea.

Construim un Kli spiritual deasupra voinţei de a primi, deasupra impurităţii. „Faraonul” nu dispare nicăieri, voinţa de a primi rămâne şi, mai mult, rămâne în forma ei brutală, iar la sfârşit i se adaugă şi „inima de piatră”. Dar noi trebuie să ne ridicăm deasupra ei, să mergem peste ea.

Protejez impuritatea (Klipa) care acoperă voinţa mea de a primi; similar, coaja protejează fructul până când acesta se coace complet. Altfel, fructul se descompune şi eu nu voi obţine corectarea completă. Îmi construiesc întreaga mea relaţionare cu realitatea în timp ce coaja îmi protejează voinţa de a primi: „Să nu dispari din mine. Ura mea, gelozia, cruzimea, lenea şi toate aceste lucruri să rămână. Am nevoie de tine.” Este ca şi cum îmi învelesc caracteristicile mele egoiste într-un anume pachet şi eu ies din ele în afară. Iar invers, dacă ele dispar, aş rămâne cu nimic şi nu aş avea ceva pe care să mă construiesc.

Întrebare: Şi cum iese omul în afară, de unul singur?

Răspuns: Pentru asta, trebuie să ajungă la o disperare totală. Atunci, un fel de gaură în inimă se va deschide pentru tine, în care vei simţii că nu poţi ieşi în afară – şi vei cere aceste lucru. Dar, deocamdată, nu ai ajuns la rugăciunea adevărată, nu ai fot „împins” suficient pentru a-l găsi pe Creator.

Întrebare: Cum ajunge omul la rugăciunea adevărată, pentru a primii ajutor?

Răspuns: Asta se întâmplă numai după ce îşi pierde complet speranţa, dar rămâne totuşi pe cale. Este necesar ca, pe de o parte, să ajungi la o stare de recunoaştere a răului, pe de altă la măreţia scopului şi să menţii această discrepanţă.

Mai întâi, mă simt rău deoarece sunt într-o stare egoistă. Această stare reprezintă un rău de nesuportat pentru mine. Dar problema este că nu este rău pentru mine. Trebuie să îmi anulez „eul” şi să vrea ca el să fie rău pentru mine pentru că nu sunt pregătit să dărui Creatorului. Astfel, răul se manifestă opus faţă de iubirea de Creator. Apoi, recunosc măreţia scopului, care pentru mine este binele.

Când mă prind de aceste două extreme, ajung la rugăciunea adevărată, o cerere pentru conexiune.

Scopul este aşa de mare în ochii mei încât nu îl pot abandona. Şi tot timpul, grija mea este ca această măreţie a scopului numai să crească mai mult. În final, ajung să mă apuc doar de două extreme: măreţia scopului şi răul stării mele prezente.

Aici trebuie să există presiune de la grup, care îmi dă conştientizarea faptului că măreţia scopului este numai pentru a aduce mulţumire Creatorului. Şi apoi încep să mă gândesc la cum să ies din starea mea prezentă, rea , care este rea tocmai pentru că sunt departe de scop.

Acestea sunt condiţiile care trebuie să se formeze în mine. Pentru asta, am totul: grupul, Creatorul, sursele… Dar conştientizarea importanţei scopului este cheia a tot (1), este înaintea tuturor condiţiilor. Trebuie să fiu concentrat asupra scopului şi să caut în toate stările numai la el, să ader numai la el. Iar apoi, ca rezultat, am nevoie cu adevărat de un grup, învăţător, studii şi diseminare.

În definitiv, „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” Scopul mă obligă la tot. Aspirând la scop, înţeleg că nu pot să mă descurc fără un mediu, pentru că voi atinge scopul chiar printre prieteni. Ştiu că nu pot să o fac fără învăţător, pentru că el mă ţine împreună cu grupul pe drum şi aduce Lumina care ne umple. Înţeleg că nu o pot face fără cărţi, pentru că cu ajutorul lor învăţ sistemul spiritual şi mă stimulez. Atunci când studiez, este ca şi cum sunt în acel sistem şi atrag de acolo Lumina care Reformează. Şi, în final, realizez că nu mă pot descurca fără diseminare, deoarece un grup este o mică parte a vasului colectiv al umanităţii, care trebuie luat în considerare.

Totul derivă din realizarea importanţei scopului. Îmi interpretez starea finală în care eu, grupul şi învăţătorul, suntem împreună cu toată umanitate, astfel ca întregul sistem spiritual să prindă viaţă între noi. Lumina lui ne va umple şi ne va lega unul de altul într-o singură Malchut a Lumii Infinitului. Şi, în ea, îl vom revela pe Unicul care a format-o, Rădăcina care a produs cele patru faze ale Luminii Directe. Şi asta este Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnică de Cabala 3/13/13, “Introducere la Cartea Zohar” 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să cer o conexiune cu Creatorul, atunci când sunt într-o stare dificilă, în loc să încerc să o depăşesc eu însumi?

Răspuns: Înţelepciunea vine numai din experienţă. Trebuie să simţim de multe ori întunericul iar apoi lumina şi, din nou, întunericul. Adică, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute şi plăcute, în care mă simt rău sau bine, datorită a tot felul de motive spirituale şi materiale, iar eu nu pot face nimic legat de asta.

Trebuie să se schimbe mii de asemenea experienţe în mine, până când încep să realizez că percepţia mea depinde de aprecierea, de importanţa pe care o dau proprietăţilor spirituale ale conexiunii, iubirii şi a relaţiilor mele cu alţii. Încep deja să ghicesc ce este ascuns în acest întuneric şi încep să îl simt. Nu mă simt doar bine sau rău, ci bine sau rău datorită relaţiei mele cu grupul, pentru că nu îl consider important sau nu îmi tratez bine prietenii.

Sunt mulţi paşi pe această cale, multe etape mai mici, nu încă spirituale, ci bariere psihologice care trebuie depăşite. Iar apoi vine înţelegerea faptului că păşind în afara întunericului încep să mă gândesc la ecran, la timpul când voi putea fi deasupra acestor sentimente.

Trebuie să trecem prin sentimente bune şi rele, prin zi şi noapte, până la sfârşitul corecţiei. Chiar dacă toată lumea trece prin asta în felul ei, la final, încep să simt nevoia de a mă ridica deasupra acestor sentimente. Nu mai vreau să depind de ele şi să fiu sclavul lor, ci vreau să mă protejez împotriva lor cu un scut.

Lasă să apară diferite impresii interne în mine, dar ele nu ar trebuie să afecteze atitudinea mea faţă de prieteni, faţă de calea spirituală, faţă de importanţa scopului şi de Creator. Vreau să fiu independent faţă de dorinţele mele egoiste şi de durerile acestora. Această cerere se naşte în mine: Vreau să fiu deasupra suferinţelor din egoism, similar cu comportamentul unui adevărat om în această lume, care îşi apară cu bravură pământul şi nimic nu îl poate clătina, nicio influenţă din afară.

Din acel moment, am o conexiune directă cu Creatorul, pentru că încep să cer de la El. Până atunci, am cerut doar sentimente bune, stări bune, împliniri dulci, adică am cerut pentru egoismul meu. Acum, cer să mă ridic deasupra dorinţelor egoiste, şi aceasta este cererea corectă pentru Creator. Vreau să mă refer în mod egal la Stăpân, în aceeaşi direcţie, în timp ce rămân deasupra emoţiilor, deasupra durerilor egoului meu. Acesta se numeşte un „ecran anti-egoist” (Masach).

Desigur, aceste ecrane au un număr de niveluri şi de caracteristici, dar munca cu Lumina începe de la acest prim ecran. Vreau să îmi restricţionez dorinţa de a primi plăcere. Şi, natural, simt tot ce se întâmplă în ea şi grija în mine însumi. Dar toate aceste emoţii, care se coc în stomacul meu, nu îmi afectează viziunea, inima şi mintea. Există o partiţie (Parsa) între ele, pe care o simt la fel ca diafragma din corpul meu. Sub această partiţie, în „stomac”, ceva se întâmplă, se coace, dar eu vreau să mă identific cu ce este deasupra acestei diafragme: cu plămânii, inima şi creierul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/28/13

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem exprima recunoştinţa faţă de Creator?

Răspuns: Numai dorind revelaţia Sa, prin aceasta îi aducem Lui mulţumire. Aceste cuvinte pot părea banale, nu pe deplin înţelese, artificiale, dar în ansamblu, este singurul mod de a explica folosind limbajul acestei lumi. De fapt, este vorba despre un nivel foarte ridicat şi vom începe să înţelegem sensul acestor cuvinte atunci când Creatorul este revelat.

Cum putem să aducem mulţumire Creatorului, forţa superioară care gestionează totul, dacă ne învârtim ca nişte gândaci pe această planetă, lovindu-ne unul de altul? Îl vreţi pe El sau nu? Starea noastră de spirit se schimbă în funcţie de acest lucru? Ca urmare, suferim sau ne bucurăm (suferinţa sau plăcerea de Shechina – Divinitate)? Noi nu înţelegem toate acestea, noi nu ne putem înţelege pe noi înşine.

De fapt, întreaga umanitate este formate din creaturi superioare, nu în felul în care o vedem în atributele egoiste, ci în modul în care există, cu adevărat, la nivelul conexiunii generale, în plină adeziune cu Creatorul. La acest nivel, noi suntem complet egali şi identici cu Creatorul. Deci, trebuie să imaginăm acest nivel, să îl activăm şi toată lumea ar trebui să se vadă, pe sine şi prietenii săi, ca demni de acest nivel. Aceasta ar trebui să ne ridice.

Congresul european din Germania, 23.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te adresezi Creatorului?

Răspuns: A te adresa Creatorului înseamnă a cere ca forţele interioare ale lumii, care menţin şi controlează, să se manifeste clar în noi. Trebuie să cunoaştem această forţă, să fim în contact cu ea şi să acţionăm cu ajutorul ei. De aceea noi cerem, dorim ca ea să fie revelată.

Nu contează cum te adresezi Creatorului. Puteţi blestema, dar nu plecaţi!

Congresul din Germania, 22.03.2013, Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare om acţionează în concordanţă cu rădăcina sufletului său şi Lumina care reformează acţionează asupra lui în concordanţă cu rădăcina sufletului său. Prin urmare, atunci când ne uităm unii la alţii în această lume, nu înţelegem motivele din spatele acţiunilor noastre; nu vedem care anume dintre genele informaţionale şi care dintre Luminile corespunzătoare sunt transformate în noi. Nu ne putem judeca unii pe ceilalţi în mod corespunzător şi, ca atare, spunem că este întotdeauna necesar să ne judecăm favorabil prietenul.

În relaţia cu el însuşi, persoanei îi este dată libertatea de alegere, el trebuind să se străduiască să construiască un mediu înconjurător lui care să-l trezească în cel mai înalt grad. El trebuie să fie dedicat acestui mediu, să se supună acestuia şi să fie integrat cât mai mult posibil în mediu, aşa după cum este scris, “Tot ceea ce poţi face prin puterea mâinilor tale, aceea să faci”.

Dar pe lângă aceasta, mai există şi un plan general de dezvoltare. Ne aflăm într-un astfel de proces, în care întreaga lume începe să se trezească. Prin urmare, dezvoltarea noastră depinde de dezvoltarea întregii lumi. Acest puzzle este revelat din ce în ce mai mult şi fiecare om trebuie să-şi ocupe locul care i-a fost desemnat în cadrul acestuia. Rezultă că, pe măsură ce lumea avansează, în general, şi noi, “Israel,” poporul care îl caută pe Creator, vom avansa tot mai departe. Şi reciproc, prin avansarea noastră vom trezi întreaga lume.

În concluzie, este imposibil să separăm aceste două componente în munca noastră prezentă. Fiecare este conectat şi depinde de celălalt într-o formă imposibil de separat: atât în munca internă, prin intermediul genelor informaţionale şi cu ajutorul Luminii noastre personale Reformatoare, cât şi în grupul din grup, în munca generală cu oamenii lui Israel din ţara Israel şi din întreaga lume. A sosit vremea în care trebuie să-i trezim pe toţi. Dar, cu cât este mai interior stratul, cu atât mai importantă este această trezire.

Omul trebuie să înţeleagă că, motivul pentru care cade, tot timpul, simţindu-şi astfel inferioritatea, este spre binele lui, astfel arătându-i-se adevărata sa stare. Este necesar să fie recunoscător pentru rău la fel ca şi pentru bine, căci binele şi răul sunt cântărite împreună. Forma în care binele şi răul vor fi revelate depinde numai de Lumina care Reformează. Şi este necesar, întotdeauna, să ne examinăm pe noi înşine în conformitate cu integrarea noastră în societate: În ce măsură suntem pregătiţi şi ne străduim, suntem preocupaţi să vedem întregul grup şi, în general, întreaga lume, ca pe propriul nostru suflet?
Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala din 3/20/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din Midrash, “Cartea lui Jethro”: Când Jethro s-a apropiat de câmpul fiilor lui Israel, el i-a scris o scrisoare lui Moise spunându-i: “Socrul tău Jethro a sosit. Te rog vino să mă întâmpini. Dacă nu vrei să ieși de dragul meu, fă-o te rog pentru soția ta Zipporah; dacă nu o faci nici de dragul ei, fă-o pentru cei doi fii ai ei.” Jethro a legat scrisoarea de o săgeată și tras-o spre Norul Gloriei. Norul respingea de obicei, totul, dar a permis pătrunderea acestui mesaj, datorită lui Moise.  

Acest pasaj vorbește despre o stare interioară a omului. Nu există nici o conexiune între calitatea de  “Jethro” și calitatea de “Moise.” Moise s-a detașat de Jethro, din acest motiv Jethro spune, ”Avem șansa de a stabili o legătură între noi; dacă nu între tine și mine, atunci între tine și Zipporah, dacă nu cu Zipporah, atunci cu cei doi fii ai ei.” El caută o cale de a face o legătură. “Trimiterea unei săgeți spre Norul Gloriei” înseamnă că Moise stă pe nivelul următor (superior) și că este imposibil de ajuns la el.

Atunci când, în spiritualitate, se spune că, “o persoană trimite un mesaj (sau un emisar sau un intermediar) către altcineva pentru că nu este posibil să îl abordeze direct,” aceasta înseamnă că două proprietăți (primire și dăruire) sunt incompatibile și nu se înțeleg între ele. Jethro este calitatea de primire (egoism), în timp ce Moise reprezintă calitatea dăruirii. Aceste două proprietăți sunt incompatibile în interiorul aceleiași persoane, așa încât este necesar să existe un “adaptor”care să le conecteze. Singurul lucru pe care îl poate face calitatea numită “Jethro” este acela de a-și înălța dorințele sale și de a “trimite un mesaj către Norul Gloriei,” cu alte cuvinte, către calitatea lui Moise, pe care el este incapabil să o înțeleagă și să o abordeze în vreun fel.

Separarea care există între Moise și Jethro este esențială și indispensabilă. În acest moment ei încep să creeze împreună, o conexiune. Este momentul în care încep să se manifeste proprietățile egoiste, în interiorul poporului lui Israel. Poporul lui Israel a ieșit din Egipt fără să-și corecteze aceste  calități; pur și simplu și-au restâns aceste proprietăți, renunțând să le folosească.

Acesta este momentul în care aceste calități încep, treptat, să fie corectate; Jethro reprezintă manifestarea acelorași proprietăți egoiste, dar acum ei au dorința de a atinge nivelul lui Moise. Acest nivel este deja “însămânțat” în Jethro, deoarece Moise a petrecut 40 de ani în compania lui Jethro (distanța de la Malchut la Bina) inculcând acest punct în el. Acest punct este “săgeata” pe care i-o trimite lui Moise. În mod natural, Moise se întoarce și îl confruntă, pentru că nimeni nu este capabil să-l respingă atunci când realizează cât de important este acesta pentru el.

Moise îi spune lui Jethro tot ceea ce i s-a întâmplat. Jethro începe să simtă toate aceste lucruri despre care povestește el și Îl binecuvântează pe Creator pentru tot ceea ce I-a făcut lui Israel. Aceste două proprietăți dintr-o persoană încep să se simtă una pe cealaltă și să se incorporeze una în cealaltă. Mai înainte de orice, Moise trebuie să lucreze la nivelul de Bina, apoi să continue, folosindu-și calitățile sale (de jos) inferioare (așa numitul “popor”), adică munca spirituală este efectuată întotdeauna, mai întâi pe planul cel mai subțire și doar ulterior, sunt adăugate la aceasta dorințele cele mai grosiere.

Moise îi transferă Tora lui Jethro, astfel încât Tora intră în egoism și începe să lucreze din interiorul acestuia. După ce Jethro primește Tora, el, la rândul lui, îi explică lui Moise cum trebuie să lucreze cu egoismul.

Distanța dintre Malchut și Bina este de 40 de pași (sau 40 de ani). Jethro este Malchut care se ridică la nivelul lui Bina și se atașează de aceasta.Atunci Moise se include pe sine în Jethro și începe să lucreze în el, aceasta fiind Bina care coboară la Malchut.

Moise i-a înmânat Tora lui Jethro într-un mod alegoric; acesta deja incorporase parțial pașii parcurși de Moise și de către popor, cu alte cuvinte, calitățile care fuseseră deja corectate. Apoi, Jethro îi spune lui Moise cum să lucreze cu egoismul și anume, Malchut  care se ridică la Bina crează sistemul care lucrează cu egoismul. Nivelul superior (Bina) trebuie să incorporeze egoismul pentru a realiza cum trebuie să lucreze cu acesta și să creeze un sistem de corectare treptată a “egoismului din interiorul egoismului.” Din acest  motiv, Jethro și Moise trebuie să fie incluși unul în celălalt, în loc să stea separați.

După ce Moise transferă Tora lui Jethro în forma cea mai potrivită, pentru ca acesta să se întoarcă la poporul său și sa le corecteze dorințele lor inferioare (Jethro este un pas tradițional spre dorințele inferioare care sunt definite prin termenul “poporul său”), Moise  primește de la Jethro un sistem de lucru cu egoismul. El începe să înțeleagă căile prin care poate să spargă egoismul în zeci și sute de bucăți, învață cum să lucreze cu grosimea (Aviut-ul) dorințelor, mai precis cu ceva ce lipsește din Bina deoarece aceasta este transparentă. Când Aviut-ul se apropie de Bina, apare necesitatea de a se iniția crearea unui sistem ierarhic. În acest fel este construit sistemul, deși acesta nu este tocmai  tipic pentru Israel.

Israel este o caracteristică a Binei, o calitate de dăruire. Totuși, poporul lui Israel a părăsit Egiptul absorbind în întregime egoismul. În acest moment, ei au început să “aranjeze” egoismul și să realizeze cum trebuie să lucreze cu acesta, pas cu pas. Datorită lui Jethro, poporul lui Israel a căpătat șansa de a accepta sistemul care se referă la egoism.

Din emisiunea de pe KABTV “Misterele cărţii eterne,” 3/11/13

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trezi dorința de spiritualitate, atunci când ea nu există?

Răspuns: Ne aflăm în situația în care fie ne trezim singuri pentru a avansa spiritual, fie avansarea însăși ne va trezi. De-a lungul istoriei, de la Big Bang-ul care a dat startul universului și până astăzi, ne-am dezvoltat datorită forței naturii, care ne-a împins înainte prin suferințe. Această cale este numită evoluție. De fiecare dată, neavând încotro, ne-am părăsit starea curentă și am trecut la o stare următoare, care ni s-a părut a fi mai bună. Ne-am dezvoltat în acea stare până când am simțit că nu mai este chiar atât de bună, astfel încât am trecut la următoarea stare care părea și mai bună.

Dacă nu vom simți că starea noastră curentă este de nesuportat, noi nu o vom abandona, deoarece ego-ul nostru aspiră la nemișcare. De ce aș dori să schimb ceva, dacă mă simt bine? Dacă brațul meu se simte bine acum, nu îl voi mișca, dar dacă sesizez că o altă poziție este mai plăcută  pe când cea de acum nu este chiar atât de confortabilă, atunci toate aceste constatări mă vor sili să mă mișc.

Aceasta înseamnă că nu mă voi mișca niciodată din voința mea proprie, dar că există forțe care mă vor influența și conduce, întotdeauna. Care sunt aceste forțe? Brațul, ca parte a corpului animal se simte rău aici și s-ar simți mai bine dacă s-ar muta un pic, așa încât se și mișcă.

La fel se petrec lucrurile cu toate, în viața noastră. Nu este nici o deosebire față de modul în care bate vântul: într-o parte există o presiune iar în alta o deficiență, un vid, în așa fel încât masele de aer se mută dintr-un loc într-altul. Trebuie să existe întotdeauna două forțe: una care împinge și alta care trage

Tot astfel s-au petrecut lucrurile dintotdeauna în evoluția societății omenești, care a avut loc prin intermediul multor transformări de la o stare la alta: forța negativă împingea de la spate și forța pozitivă trăgea din față, speranța în ceva mai bun.

Acum ne găsim într-o situație specială. Prin ce se deosebește aceasta de toate celelalte stări anterioare?

Mai înainte exista starea unu (1) și starea doi (2). În starea doi am descoperit un plus (+) și în starea unu, un minus (-). În prima stare asupra mea a acționat forța respingerii iar în cea de-a doua, forța atragerii. Eu am trecut de la o stare la cealaltă, datorită acestor două forțe. Aceasta este evoluția naturală, fără intervenția unei alegeri libere.

Starea mea actuală este diferită, deoarece am libertatea de a alege. În starea curentă descopăr un minus enorm (-), dar nu descopăr și forța negativă care mă împinge puternic înainte. Aici intervine o mare întrebare (?): Unde intervine libera mea alegere? Cum pot să mă orientez aici, să știu încotro s-o apuc, ce să fac și în ce mă voi transforma? La toate aceste întrebări se poate răspunde cu ajutorul înțelepciunii Cabalei.

Altfel ne este imposibil să înțelegem ce avem de făcut, căci în toate stările noastre anterioare am trecut de la un nivel de evoluție umană la următorul, pe când acum trebuie să facem trecerea de la un nivel uman la unul divin, spiritual. Din acest motiv nu putem înțelege modul de avansare și, de fapt, ne găsim în întuneric. În aceasta constă problema noastră.

În concluzie, pe de o parte există libera alegere, pentru că nu corpul este acela care dictează în ce direcție ar trebui să mă mișc. Mă simt lipsit de ajutor iar alegerea este, în fapt, mai presus de rațiune.

Așadar, nu se poate face nimic în afară de diseminarea înțelepciunii Cabalei. Aici este locul în care națiunea Israel trebuie să-și îndeplinească misiunea sa și acesta este motivul pentru care ne găsim într-o asemenea situație extrem de periculoasă. Astăzi am avansat pe rândul din față al scenei istoriei și, deși am fost dintotdeauna “urmăriți îndeaproape,” acum suntem sub urmărire mai mult ca niciodată.

Din partea a patra a Lecíei zilnice de Cabala Lesson 3/19/13 “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine l-a creat pe Creator?

Răspuns: Existăm într-o lume care are un început, un sfârşit, timp, limite şi expansiune, adică se schimbă. Iar lumea spirituală, chiar şi la cel mai mic nivel al ei, este integrală, completă. Integralitatea, plenitudinea, nu se poate schimba; nu se poate ca ceva întreg să aibă un început şi un sfârşit. De aceea, întrebarea legată de ce se întâmplă în lumea spiritual, de ce nu se spune nimic de Creator, este ilogică. Pentru că, vedeţi voi, acolo nimic nu se schimbă.

Fizicienii şi psihologii au vorbit deja despre asta. De aceea, nu are rost să discutăm cine l-a creat pe Creator, dacă a fost ceva înaintea Lui sau nu.

Sper ca în viitorul apropiat să facem efortul necesar şi veţi simţi ce înseamnă „în afara timpului”, despre care învăţăm în Cartea Zohar şi în Introducere la Cartea Zohar. Acest lucru a fost descris acum mai bine de două mii de ani. Deja de atunci, Cabaliştii au scris în mod deschis faptul că timpul nu există, că lumea spirituală este în afara timpului şi că înţelegerea actuală a realităţii este falsă. În principiu, lumea se găseşte într-o „matrice”, într-o dimensiune complet diferită, unde nu există timp, spaţiu şi mişcare.

Ceea ce mie mi se pare în afara mea se găseşte de fapt în mine. Vom creşte şi vom vedea toate acestea.

Din discuţia de la masa dinaintea Congresului European din Germania 23.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→