Intrebare: Ce pot face daca am o mare dorinta sa ma unesc cu prietenii, dar oricat de mult incerc sa fac asta, nu pot ramane in aceasta stare mai mult de cateva minute si ma pierd in tot felul de ganduri fara importanta?

Raspuns: Trebuie sa te transferi singur de la un gand la altul, iar si iar. Ce poti face daca munca noastra se face in pasi mici, la fel ca si copii care cresc putin cate putin in fiecare zi. Dar copilul lucreaza toata ziua pentru a avansa. In mod constant testeaza mediul si pe el insusi: cat de bine i se potriveste, cum sa se dezvolte pentru a castiga de pe urma mediului.

Dar noi nu facem la fel. Ar trebui ca fiecare secunda sa cautam  sa folosim mediul, si cel mai bun mod de conectare la el. Noi nu dorim sa ne unim si sa ne testam: chiar daruim mediului? Poti face asta la fel cum o face un copil? Si in asta consta problema; este motivul pentru care progresul nostru este atat de incet.

Nimic nu ne retine. Am primit toate instrumentele; totul este scris pentru noi; totul este explicat; si tot ce trebuie sa facem este sa ne unim si doar sa o facem! Apoi nimeni, chiar daca este in cel mai indepartat colt al pamantului, nu va simti ca se poate face si in alt fel.

Doar efortul interior comun al intregului grup mondial va trezi fiecare inima. Nimeni nu are nici o alta sansa de a pastra calea, sa se trezeasca imediat si sa continue sa mearga mai departe. Asta este privita ca si garantia reciproca, cand toti garantam tuturor ca in curand se vor trezi si vor atinge o stare buna.

Egiptul nu este atat de necesar daca il trecem impreuna. Creatorul a aranjat totul astfel incat sa razbatem prin dezordinea asta privita ca „durerea in dragoste”, cand visez sa ma intalnesc cu cineva pe care Il iubesc si mi-e dor de El, cand anticipez  intalnirea care urmeaza.

Cu siguranta sufar pentru ca nu am ajuns inca la acea intalnire si nu ne-am reunit, dar deja traiesc in asteptarea ei, in iluminata anticipare a viitorului. Singura greutate pe acest drum este lipsa unitatii intre noi. In afara de asta nu mai exista nimic.

Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este scris ca toti trec Marea Rosie: barbati, femei, batrani, copii, vite si asa mai departe. Noi de asemenea trebuie sa ne adunam toate fortele, fiecare din noi individual si toti la un loc. Daca facem acest efort, cu siguranta intram in taramul spiritual.

Nu s-a mai intamplat pana acum si nu se va intampla ca o persoana sa fie de exod. Intr-adevar, exodul din Egipt este o lovitura de Sus, care ne ia dintr-un loc si ne pune in altul. O persoana nu poate identifica aceasta stare in avans si nu are nici o sansa sa o obtina individual. Nu poate fi masurata sau prezisa.

Trebuie sa ne unim fortele si sa facem presiuni, sa impingem pana cand se intampla. Mai mult, se va intampla fara nici un avertisment, de buna voie, „in graba”. Se poate intampla maine, poimaine sau intr-o saptamana, nu conteaza. Trebuie doar sa anticipam mantuirea si o vom obtine.

Adancindu-ma in trecut, in iadul Egiptean, fara incetare, nu aduce nici un progres. Lasa efortul pe care l-ai depus acum un minut si mergi la vale, lasa-ma sa ma simt din nou disperat si slab. Lasa-ma sa vin cu forte noi de fiecare data, pentru a aspira la unitate. In ciuda tuturor, trebuie sa incerc in continuare, din ce in ce mult.

Baal HaSulam scrie ca o dorinta adevarata, calita, de neclintit, se formeaza treptat. Depasind toate greutatile, la final obtinem forta care arunca dorinta noastra ca o sageata – si primeste un raspuns. Doar in acest fel putem scapa de egoism.

Asadar nu te gandi ca muncim degeaba. Chiar deloc. Atata ca doar efortul nostru cumulat si in ultima instanta produce rezultatul. Trebuie doar sa fim siguri ca ne adunam eforturile; la sfarsit, ajung la masura necesara si ne aduc mai aproape de dorinta de a trece.

Cred ca este foarte aproape. Trebuie doar sa anticipam fiecare moment.

Din discutia in timpul mesei  4/22/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Inca de cand am inceput sa studiem articolul „Nu exista nimeni in afara de El”, sunt total confuz in ceea ce priveste intentia. Daca Lumina superioara lucreaza tot timpul, facand 100%, atunci ce este Lumina care Reformeaza? Si cui trebuie sa i-o cer pentru ceilalti? Ce actioneaza aici daca totul este in interiorul meu?

Raspuns: Sa presupunem ca am o telecomanda. Apas un buton si activez un soi de mecanism. In zilele noastre multe lucruri functioneaza in acest fel. Totusi, daca ai fi aratat telecomanda cuiva care ar fi trait acum 100 de ani, ar fi crezut ca esti un inger care face miracole: apesi un buton si dintr-o data o sticla se transforma intr-o imagine….

Astfel, folosind telecomanda pot actiona diverse sisteme. De exemplu, apas un buton si tu, cel care te uiti la bucata asta de sticla (ecran) incepi sa primesti tot felul de impresii. Plangi, razi, experimentezi grija sau bucuria. Reiese ca prin simpla actionare a unui buton am un impact atat de mare asupra ta. Am influentat un prieten.

Cabalistii spun ca atunci cand citesc Cartea Zohar, este ca atunci cand tii o telecomanda a tuturor sufletelor si ei depind de tine. Gandeste-te la cum ii trezesti! Asta inseamna sa „apesi un buton!” Daca te gandesti la asta, atunci „apesi butonul” si activezi influenta care incepe sa ii trezeasca.

Totul depinde de cat de mult iti doresti ca asta sa se intample si cat de multi oameni doresc sa ii trezeasca pe ceilalti. Toate eforturile trebuie sa fie si calitative si cantitative.

In acest fel ne trezim unii pe ceilalti. Nimeni nu se trezeste singur. Fiecare persoana poate obtine aceasta comunitate spirituala numita „grup” doar pentru a-i trezi pe ceilalti. Altfel nici macar nu ar veni in contact cu grupul. Asta pentru ca grupul este asemenea lui Malchut al lumii  Atzilut.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 4/28/11, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebarea unui copil: Creatorul i-a promis lui Noe ca nu va mai fi niciun alt potop. De ce a mai fost inca un tsunami?

Raspuns: Asta este o intrebare grea. Nu sunt obisnuit sa vad Torah ca o poveste istorica. Coruptia care a fost acolo – pacatul lui Adam si toate celelalte greseli care au urmat pana in ziua de astazi – este tot aceeasi coruptie si incepem sa o corectam doar acum.

Motivul pentru dezastre cum sunt tsunami sau cutremure, in trecut sau viitor, este ca noi provocam un dezechilibru. A promis intr-adevar Creatorul ca nu vom mai intalni nenorociri? Nu. A promis ca nu va mai fi o inundatie care sa ne spele de pe fata pamantului.

Inundatia inseamna ca vine acea apa rea care spala tot pamantul lasand doar punctele din inima. S-a intamplat cu adevarat odata pentru acea coruptie,  la acea magnitudine, dar atat. Acum intalnim doar corectia. Dar daca nu ne corectam in timp, noi atragem nenorocirile care urmeaza.

Sper ca le vom putea evita, dar trebuie sa ne simtim responsabili pentru ceea ce se intampla. Pentru ca intelepciunea Cabalei a fost revelata si stim ca lucrand la interconectarea dintre noi corectam lumea si suntem capabili sa prevenim astfel de dezastre.

Aminteste-ti ce i-a spus Creatorul lui Abraham: „Daca gasesc zece oameni virtuosi in Sodoma, nu il voi distruge prin cutremur.” Dar nu au fost zece oameni virtuosi, astfel incat cutremurul a avut loc.

Daca dorim asta, suntem capabili sa salvam lumea de suferinta. Totul depinde de noi. Sper sa reusim pentru ca trebuie sa luam asta in serios.

Din Lectia 7, Conventia WE!4/3/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema noastra principala este sa stabilim atitudinea noastra fata de Creator. Evident, este subiectiv si depinde in totalitate de noi, de cum gandim si simtim. Nu se schimba in functie de atitudinea Creatorului, care este necunoscuta noua, ci este determinata de ce gandim noi despre EL.

Pe de o parte, noi vorbim despre natura, despre mediul in care ne dezvoltam. Candva, in timp, omul a inceput sa reveleze natura, de unde si ascensiunea in lumea nostra de la nivelul animal la cel uman, la fel cum el a cercetat natura din jurul sau. Dupa aceea el a inceput sa cerceteze lumea spirituala, odata ce dorinta lui a crecut la acel nivel. De aceea, la gradul la care dorinta lui s-a maturziat, individul a cercetat mai adanc si mai profund in natura.

Oricum o persoana se reduce la doua parti: una care simte si una care intelege  si cele doua au o conexiune specifica si o influenta, una asupra celeilalte. Intocmai prin ele – perceptia/simtirea si ratiunea, sau mintea si inima – el cerceteaza ceea ce simte. Tot ceea ce nu intra in senzatiile sale ramane necunoscut lui. El cerceteaza doar impresiile sale, cu toate ca  lucrurile care  sunt inaccesibile senzatiilor unuia nu pot fi discuate deloc din cauza ca aceasta ar fi fantezie si filozofie sterila/goala.

De aceea, ideile noastre despre Creator nu sunt bazate pe cum este EL cu adevarat, ci despre cum Îl percepem noi. Noi nu vom stii niciodata cine este EL cu adevarat! Noi stim doar ca exista o forta superioara, externa care este perceputa ca natura din jurul nostru.

Noi numim partea sa cea mai apropiata “lumea aceasta.”  Dar este o natura mai mareata care devine revelata unei persoane cand este supusa unei dezvoltari speciale. Este numita natura superioara. Totusi nimeni nu stie cine este Creatorul Insusi.

De aceea, stiinta Cabala vorbeste despre orice in relatia cu omul. Este scris “ Nu exista Nimeni in Afara de EL!” Asta e felul cum o persoana simte si discerne ea ca rezultat al cercetarii sale.

Cabalistii ne vorbesc despre impresia lor despre acesta unica forta superioara  si se dovedeste ca Creatorul, se pare ca devine nervos, sau devine fericit, sau se bucura de ceva. Dar asta este ceea ce ce simte o persoana. Acesta e felul cum el simte forta superioara! Oricum ar fi, noi nu stim ce se intampla cu aceasta.

Cu toate astea este foarte important pentru noi sa fixam atitudinea noastra pe aceasta forta superioara asa incat sa stim de unde vine aceasta forma, pictura, impresie sau senzatie, pe care o primim de la EL. Pe cine simtim : pe EL Insusi sau pe noi? Sau ne percepem pe noi insine pe fundalul Luminii Sale? Sau simtim ceva care este comun amandurora, vreo interactiune intre noi? Asta e ceva ce trebuie sa stiu !

Cand ma simt bine sau rau, atunci de cine depinde aceasta senzatie – de mine, sau vine de la Creator? Sau poate depinde de similaritatea fiecaruia dintre noi, in functie de vreo conexiune speciala?

Daca efectuez  vreo actiune, fie in vorbe, ganduri sau fizica, este EL cel care ma forteaza sa actionez in acel fel sau am eu vreun fel de libertate? Dar de unde obtin acea libertate, daca sunt un rezultat, un produs al muncii Sale?

Ca sa spun asa, noi trebuie cumva sa ne definim pe noi in relatia conexiunii noastre cu Creatorul. Altfel, in mod constant vom fi confuzi. Asta poarta o mare semnificatie pentru atitudinea noastra, pentru munca noastra interioara si conectarea noastra cu EL. Aceasta este de asemenea reflectata in toate relatiile noastre ale unuia cu celalalt, in interiorul familiei si chiar cand o persoana este singura cu sine insusi.

De aceea, aceasta nu este o intrebare abstracta pentru noi. Stabilindu-ne starea noastra, conexiunea si atitudinea noastra fata de Creator influentam domeniile vietii noastre. Acesta este cel mai de baza lucru care exista. De aceea opinia lui Baal HaSulam este asa importanta pentru noi in aceasta privinta, si care se afla in articolul “ Nu exista nimeni in afara de EL,“ chiar primul articol din cartea Shamati.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/26/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoana nu poate avansa in spiritualitate fara participarea la lectiile zilnice de Cabala. Aceia care nu pot vedea intreaga serie se pot uita la una din partile ei.

Sunt persoane care prefera prima parte a lectiei care include articolele lui Rabash si cea de-a doua parte, Cartea Zohar. Altii prefera partea a treia a lectiei, Studiul celor Zece Sefirot. Partea a patra este generala, unde analizam problemele lumii, educatia si tot restul.. Fiecare dintre voi ar trebui sa aleaga partea cea mai convenabila, desi recomand sa fie schimbate tot timpul.

Poate este dificil pentru voi sa fiti prezenti la cele trei ore ale lectiei, care includ toate partile. Dar astazi exista o gama larga de dispozitive de comunicare prin care puteti inregistra lectiile sau le puteti asculta la radio. Site-ul nostru de Internet este constant  actualizat. De asemenea puteti purta casti si asculta lectiile tot timpul si apoi cu siguranta veti avansa mult mai repede.

Dar oricum ar fi, este vital sa fiti conectati la lectia zilnica (cel putin la o parte din ea). Este spus: “ Daca Ma abandonezi pentru o zi, eu te voi abandona pentru doua.” O persoana care sare o zi de studiu se deconecteaza de la sursa spirituala de doua ori mai mult. Aceasta este o lege in lumea spirituala privita ca “masura impotriva masurii.” Asa ca, aveti grija!

Dar cel mai sigur mijloc este un MP3 sau alt dispozitiv similar, cu ajutorul caruia puteti sta conectati cu noi tot timpul.

Din Lectia 5, a Conventiei WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Shamati 13, “Rodia”: Masura pentru implinire este cat de mult se poate merge deasupra ratiunii, iar asta se numeste Romemut.

Este doar gol in locul in care nu exista nimic, asa cum este scris „pamantul atarna deasupra la nimic”. Intelegi ce este masura implinirii, a locului gol? Raspunsul este conform ridicării a lui însăşi deasupra ratiunii.

Asta inseamna ca lipsa ar trebui sa fie implinita cu elevatie, insemnand deasupra ratiunii si sa ii cerem Creatorului sa ne dea acea putere. Va insemna ca toata lipsa a fost creata, adica ca o persoana incepe sa simta astfel, ca este goala, doar pentru a fi implinita cu Romemut (maretia) Creatorului. Cu alte cuvinte, trebuie sa intelegem totul deasupra ratiunii.

Nu intelegem ce este „credinta deasupra ratiunii”. Este o separare totala de calculele noastre. Imi amintesc cum trei sau patru luni după ce am inceput sa studiez cu Rabash, l-am intrebat „Ce este credinta deasupra ratiunii, deoarece scrie ca trebuie sa fim intotdeauna in aceasta stare?” Ba chiar am scris la mine pe mana ca nimeni nu ar trebui sa uite de credinta deasupra ratiunii, cu toate ca nu stiam ce este. In vreme ce stateam in masina la volan, langa Rabash, am privit ce am scris pe mana si l-am intrebat: Ce inseamna acest concept?

Drept raspuns mi-a dat un exemplu, limitat desigur la granitele lumii acesteia: sa presupunem ca un prieten a imprumutat o mie de dolari de la tine si mai tarziu iti trimite o scrisoare ca si cand ar avea intreaga suma inauntru. Dar gasesti doar un dolar inauntru. Dar prietenul ti-a spus ca sunt o mie de dolari inauntru si, totusi, conform calculelor tale este doar unul. Unde sunt cei 999$?

La fel este cand avansezi in credinta deasupra ratiunii. In felul acesta obtii o corectie (mai mult decat iertandu-ti prietenul de datorie!) ca incepi sa percepi acest dolar ca si cand ai primit o mie in loc de unul, ca si cand prietenul ti-a returnat totul.

Dar simti ca cei 999$ lipsesc?Asta se numeste forta credintei deasupra ratiunii. Este imposibil sa intelegi ce inseamna asta in timp. Doar cand aceasta forta ni se reveleaza in interior ca rezultat al eforturilor interioare, inauntrul dorintelor noastre, cand ne schimbam, atunci vedem ca suntem gata pentru credinta deasupra ratiunii, si aceasta credinta este daruirea in lucul primirii.

Totusi, asta va ramane neclar pana cand persoana obtine de fapt aceste calitati.
Din prima parte a Lectia zilniva de Cabala 4/26/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că dacă nu dorim să ne schimbăm prin propria alegere, natura ne va forţa să o facem. Ce schimbare poate face micul nostru grup de Cabala în lume, dacă majoritatea oricum nu vrea să se gândească la nimic?

Răspuns: Este mult mai uşor pentru majoritatea lumii să se schimbe decât pentru noi, pentru că ei nu au liber arbitru. Voi aveţi liber arbitru pentru că aveţi o inimă egoistă şi un punct din altă lume.

Există două forţe în voi şi de aceea sunteţi într-o continuă dispută şi zbatere între ele. Ele vă aparţin dar nu aparţin întregii lumi! Ei sunt bine: Atunci când se simt rău, este rău, când se simt bine este bine, atunci despre ce lume spirituală vorbim?

Fără aceste două forţe, nu există liber arbitru pentru a alege între ele; nu sunt urcări şi coborâri; nu există gânduri de genul cum să avansezi; nu există credinţă deasupra raţiunii. Raţiune şi credinţă deasupra raţiunii? Malchut şi Bina deasupra ei? Majoritatea oamenilor nu au nicio conexiune între aceste două lumi. Conexiunile dintre ele există numai în noi, în fiecare dintre noi! Este problema noastră şi restul lumii nu o are.

Deci, de îndată ce faceţi o alegere, produceţi un impact tuturor celorlalte suflete care nu au liberă alegere; faceţi să curgă alegerea, voinţa şi dorinţa voastră în ei şi îi conduceţi ca un păstor care conduce mii de vaci. Evident, este mai uşor să fii vacă decât păstor, deoarece el trebuie să cunoască drumul. Dar asta nu depinde de voi; trebuie să deveniţi un păstor!

Din  Lecţia 6, WE! Congres 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când citeşte un articol cabalistic, o persoană trebuie să se deprindă cu perceperea lui într-un mod corect. Nici un cuvânt din înţelepciunea Cabala nu vorbeste despre lumea noastră. Nu existăm în această lume. Este o lume imaginară; nu este luată în considerare deloc şi nu se potriveşte în sistemul întreg al lumilor. Pur şi simplu nu există!

Din acest motiv, Cabala nu vorbeşte despre această lume, corpul fizic al omului, sau anumite locuri geografice: pământul Israelului, deşertul Sinai, Egipt sau Babilon. Se ocupă numai de stările interioare prin care trece o persoană în aspiraţia sa de a ajunge la corectare, scopul creaţiei.

Dacă o persoană are punctul din inimă şi se  orientează către scopul creaţiei, pe calea către scopul său, el începe să experimenteze diferite stări. Înţelepciunea Cabalei şi toate cărţile cabaliste – Tora, Talmudul, Studiul celor 10 Sefirot, Mishna, şi tot aşa, descriu aceste stări, aceste niveluri în particular. Toate cărţile spirituale, „sacre”, vorbesc exclusiv despre sanctitate, adică la a atinge propietatea de a dărui, adică sfinţenia.

De aceea, în timpul citirii acestor articole, trebuie să ne desprindem complet de toate tablourile şi imaginile materiale familiare şi să ne imaginăm numai nivele spirituale, adică nivele de apropiere sau depărtare de proprietatea de a dărui. Ele vorbesc numai despre aceasta. Aceste cărţi descriu numai dorinţa creată de Creator, starea ei în fiecare dintre noi, şi experienţa noastră pe această cale, când, din starea noastră curentă, începem să aspirăm către propietatea de a dărui, iubirea de altul, ce este denumită sanctitate.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din  4/24/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Un exemplu de garanţie reciprocă la nivelul celular este foarte convingător. Cineva poate să-şi imagineze uşor cum acţionează celulele pentru a servi corpul lăsându-şi lor doar necesităţile vieţii. Dar de ce este atât de greu să ne imaginăm garanţia reciprocă la nivelul uman?

Răspuns: Asta este pentru că nu vedem sistemul cu ochii noştri. Dacă l-am fi văzut, nu am fi avut nici o libertate şi am fi fost forţaţi să ne supunem legilor lui. Dacă necesitatea de a dărui mă sufocă, dacă am două opţiuni: să mor sau să mă predau pentru beneficiul celorlalţi, atunci, cu siguranţă aş fi de acord; „luaţi tot ce am.”

E ca şi cum as avea o armă îndreptată spre tâmpla mea:
“Dă-mi tot ce ai!”
“Ia! Nu mă pot opune.”
Moartea nu e o opţiune—ei vor lua totul oricum. Aceasta este absenţa alegerii.

De aceea interconectarea noastră ne este ascunsă nouă, şi ne este imposibil să ne supunem ei. Ce este de făcut? Cu ajutorul mediului, trebuie să ajung la un stadiu unde o să-mi pun arma la tâmplă.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 4/24/2011, “Arvut (garanţia reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→