Intrebare: Toate intentiile noastre merg direct in gura Faraonului, hranindu-l?

Raspuns: Totul depinde de felul in care sunt aceste intentii. Faraonul este o forta speciala, egoul care se arata impotriva Luminii. Este o rezerva de egoism, de dorinta de a primi, cu care trebuie sa lucram.

In intelepciunea Kabbalah, nu exista „Faraon” fara „Israel”, insemnand dorinta din interior spre Creator cu care lucram pentru a ne uni cu ceilalti si sa ajungem la daruire. Astfel, in functie de gradul aspiratiei sale pentru daruire, o persoana construieste Faraonul, ii cultiva dorinta (Kelim) din interior, de la care mai tarziu fuge si pe care o corecteza, primind astfel si recompensa.

Intreaga munca din Egipt consta in aranjarea Faraonului si facandu-l mare, puternic si bogat, insemnand cresterea egoului nostru de la un punct mic de egoism natural pana la rangul Creatorului. Pentru ca de fapt, ce ne da acest intreg egoism? Ne da dorinta pentru mancare, sex, bani, faima, cunoastere, un mic ego pentru lumea noastra, un ego fizic, care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Acest ego timpuriu nici macar nu cere corectie.

Incepand sa lucram in unirea noastra, descoperim resentimente, deteriorare, indiferenta fata de unitatea noastra. In mod esential, aceasta este revelatia raului, dar numai daca persoana il vede in felul asta. Pentru ca el poate spune ca nu se poate uni cu ceilalti si asta nu functioneaza pentru el, inainta ca macar sa inceapa. Cativa incep, dar obosesc, cad si „mor in Egipt”.

Dar mai sunt si cei care se lupta cu el, intelegand ca nu este alta sansa. Tin la el in continuare, cu toate ca vad ca pierd incontinuu. Si incearca sa se uneasca cu prietenii, sa intareasca grupul, si cu tot efortul depus nimic nu functioneaza. Si inca odata, castiga egoismul.

Astfel, in timp, tot ce a castigat persoana pana acum, toate eforturile sale sunt consumate de egoul sau, Faraonul, care creste si se bucura. Persoana insasi construieste aceste proprietati in interiorul sau, dar prin efortul sau. Dupa aceea, el ajunge la stadiul in care nu-si mai accepta egoul. Si atunci primeste de la Faraon toate vasele (Kelim), dorintele.

Cu alte cuvinte, exilul din Egipt incepe doar cu munca persoanei fata de unirea cu prietenii. De fapt, care este meritul Israelului dupa ce au parasit Egiptul, cand Creatorul i-a eliberat? Ei merita unirea la Muntele Sinai (muntele urii), ca „un singur om cu o singura inima”, chiar daca doar pentru o clipa, pana cand sculpteaza „vitelul de aur” si cad din nou. Dar aceste caderi sunt de naturi diferite acum, din aurul pe care l-au adus din Egipt, vasele Egiptene pe care le-au luat cu ei, pentru a-i slava si reforma.

Si totusi, ce au vrut in timpul acestor ani de exil? Au dorit sa creeze unitatea intre ei si pe care au obtinut-o in sfarsit la Muntele Sinai. Si fara aceste eforturi din fiecare clipa pentru a-i rezista Muntelui Sinai, cei „4oo de exil in Egipt” nu ar fi reusit pentru tine.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumina urmatorului congres de la Moscova, ati spus ca e timpul sa ne obisnuim cu congresele virtuale si sa simtim o si mai mare conectare stand in fata monitoarelor. Ce inseamna asta?

Raspuns : Conventiile sunt un pas inainte. Dar in completarea lor, noi trebuie sa mentinem conectarea indre noi zilnic si constant sa o intarim. Datorita conventiilor, cream impulsuri pentru unitate, iar intre ele este important sa sustinem o permanenta si puternica conectare zi dupa zi.

Nu avem de-ales; trebuie sa obtinem „intregul”, global, lumea intreaga. Nu sunt simple cuvinte. Nu putem desface conectarea dupa cele trei zile de conventie; conectarea trebuie sa fie subiectul principalal zilei. Asta este ceea ce se cere de la noi.

Deci, trebuie sa cultivam astfel de relatii intre noi care sa ne permita sa pastram conectarea chiar si virtual, fara sa ne vedem sau auzi unii pe ceilalti. De aceea Internetul a ajuns pe primul loc: trebuie sa ajute lumea intreaga sa se lege intr-o interconectare mondiala si sa treaca de la conectarea corporala si virtuala la cea spirituala. Si trebuie sa angajam acest mediu.

De aceea, sugerez ca viitoarele conventii sa fie mici, pentru vreo mie sau doua de prieteni care sa uneasca in aceeasi regiune. Iar restul va participa la ea virtual, ceea ce nu va dauna cu nimic. Dimpotriva, toti sunt intr-un singur stat, iar participantii „virtuali” nu vor simti nici cea mai mica greutate in a se uni cu cei care participa fizic.

Ne va permite sa avem mai multe conventii pe an; in afara de asta vom putea mentine o legatura puternica  in fiecare zi a anului. Haideti sa nu mai cheltuim banii pentru doua conventii uriase pe an, dupa ca experimentam caderea si coborarea in stadiul anterior. Doresc sa trasfer accentul de la conventia fizica la cea interna, si de la ultima conventie la interconectarea zilnica. Este extrem de important. Altfel nu vom putea sa construim locul in care Creatorul este revelat intre noi.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este acea picatura care trebuie sa imi completeze dorinta in asa fel incat sa ma vindece si sa ma aduca undeva?

Raspuns: Dorinta ta este doar dorinta ta cand, de fapt ar trebui sa fie unita cu dorinta celorlalti. Aici este intreaga problema: Nu suntem suficient de uniti. Forte individuale avem din belsug, in timp ce forta colectiva nu.

Toti citesc toate cartile, au idei indraznete, inteleg sursele, lucreaza in grup, disemineaza Cabala si participa la conventii. Dar intrebarea este: Construim locul in care trebuie sa ne revelam gradul nostru cel mai inalt? Acest loc este dorinta noastra intreaga. Integrarea dorintelor este locul in care gasim lumea viitoare. Avem un astfel de loc? Ne simtim pe interior legati astfel incat in unitatea noastra sa revelam Creatorul?

Asta ne lipseste; aici nu depunem suficient efort. Avem nevoie de un camp mai intens, intensitate intre noi, o dorinta de o unitate mai stransa. Doar in el, in acest camp, il vom revela pe Creator.

Fiecare din noi detine puteri enorme; fiecare din noi este plin de idei marete si depune cel mai mare efort, dar unitatea intre noi inca lipseste. Nu am facut inca suficient pentru a crea locul de care avem nevoie.

Toate sufletele se ridica la Malchut al lumii Atzilut, si Lumina coboara la el de Sus. Este Malchut care primeste rugaciunile noastre (MAN), suma totala (Σ) a dorintelor pentru unitate. Si asta este ceea ce avem nevoie. Plansul individual nu se ridica la Malchut al lui Atzilut si ramane o cerere fara rost. Se asteapta nevoia comuna intrucat spiritualitatea este revelata in legatura dintre noi.

Astfel se spune ca numarul minim este doi. Chiar si doi, tu si cu mine, si conectarea dintre noi este destul. Daca creem o astfel de conectare motivata de dorinta de a-L gasi pe Creator, va deveni locul revelarii Lui.

Aceasta este problema. Daca nu lucrezi pentru unitate, cererea ta nu este acceptata. Trebuie sa raspunzi pentru doua lucruri:

1. Ai studiat Torah? Cu alte cuvinte, iti doresti sa ii iubesti pe ceilalti cum te iubesti pe tine, pe calea Luminii superioare asa cum spune Torah? Iti doresti sa stabilesti conectarea cu ceilalti si sa inveti sa iubesti? Asta in ceea ce priveste „studiul Torei”.
2. Astepti mantuirea? Cu alte cuvinte, in ciuda tuturor eforturilor tale nu ai obtinut nici un rezultat. Dar ai anticipat un astfel de rezultat? Ai ridicat MAN pentru corectare? Pentru ca mantuirea vine de la Creator intr-o clipa.

Aceste doua conditii sunt obligatoriu de realizat. Nu exista alta solutie. Nu este vorba despre cererea personala a cuiva, ci despre legi. In realitate, exista doar doua forte: proprietatea de a darui si cea de a primi. Conectarea dintre ele este baza sistemului cauza si efect a creatiei pentru noi.

Nu pot face cereri legii, naturii care sunt parte integranta din mine. Totusi, intelepciunea Kabbalah ne explica cum sa angajam corect aceste doua forte ale naturii.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011,  Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Celebrarea Pesach (Pastelui) este speciala. Ca si cand am fi invaluiti de o ceata delicata,provocata de oboseala, iesind din starea noastra obisnuita. Este o perioada deosebita peste tot in lume, cand Lumina Inconjuratoare isi face treaba, conform ordinii care deriva din legea ramurilor si radacinilor.

In afara de asta, intram intr-o sarbatoare care ne apartine direct. Nu exista radacina spirituala mai apropiata si mai necesara ca si Pastele. Este tot ce ne dorim. Iesind din egoism, in mod repetat ne reamintim despre exodul din Egipt si doar corectandu-l iar si iar pe intregul drum ramas, pana la sfarsitul corectiei. Pentru ca, trebuie sa ne rupem complet de Egipt, intr-o asa masura incat sa o transformam in chiar opusul sau: daruire.

In acest timp putem face o legatura, iar asta este datoria noastra in acest moment. Nu conteaza ca suntem mici si nu intelegem totul. Si nu-i problema daca ne lipseste ceva. Intodeauna va fi la fel. Sentimentul intunericului, complicatiile, confuzia din minte si sentimente, totul este necesar. Trebuie sa fim distrasi – asta se intampla in abundenta. Toti suntem confuzi, mirati, slabiti si asa mai departe; toti vor doar sa doarma. Este cel mai bine, starea optima pentru noi.

Dar in acelasi timp trebuie sa depunem un efort strict si precis pentru unirea noastra. Daca adormi, dormi – dar cu intentia corecta. Chiar in aceasta actiune ar trebui sa te conectezi cu punctele din inima si apoi sa treci la somn, in timp ce mentii conectarea interioara cu ceilalti. Unitatea trebuie sa fie grabita. Mergi mai departe, in ciuda somnolentei tale si vei incepe sa primesti trezirea de la ceilalti.

Tuturor ne lipseste implicarea reciproca. Daca sunt unit cu toti ceilalti si ei cu mine, imi da puterea a sute de mii de oameni. Este rezultatul garantiei reciproce. Daca nu o angajam, nu vom reusi. Trebuie sa ne dorim realizarea unitatii.

Diseara, peste tot in lume vom sta impreuna la masa festiva si nu ne vom concentra la ce bem si mancam, nu la Paste sau asa ceva. Este mai mult o traditie, dar ceea ce este cu adevarat important este daca intentionez sa ma ridic deasupra egoismului spre dragoste si unitate.

Asta semnifica exodul din Egipt. Restul sunt doar interpretari. Toate atributele festive nu sunt mai mult decat semne, simboluri ale efortului nostru comun. Daca sunt cu ceilalti, in timp ce facem asta trec prin intreaga sarbatoare de Paste. Mi se dezvaluie.

De aceea avem nevoie de trezire puternica acum. Si suntem cu adevarat capabili sa facem o trecere. Pentru ca, suntem martori la felul in care forta superioara ne impinge inainte, ne organizeaza si ne apropie. Acum o presiune este necesara pentru noi, si nu vad nici un obstacol pentru asta. O mica senzatie de adiere – este cu adevarat Faraonul?

Nu te astepta sa fie mai usor la un moment dat. Intodeauna ne vom misca impotriva dorintelor si gandurilor. In continuare iti va fi somn, in continuare afacerile te vor distrage, si intotdeauna va ramane confuzia. Asta este calea.
Din partea a 4a aLectiei zilnice de Cabala 4/18/2011,  Baal HaSulam Scrisoarea 10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Comentariul lui Baal HaSulam despre Passover Haggadah (din articolul „Asta este pentru Yehuda”): De aceea ne place sa ne amintim cum mancau Matza in Egipt (primul grup de Cabalisti) chiar si astazi (in timpul mesei de Passover) deoarece chiar si astazi, la fel ca si atunci cand eram in sclavie in afara tarii (tara lui Israel este „Eretz Israel” in ivrit, ceea ce inseamna dorinta indreptata direct la Creator”). De asemenea, cu aceasta Mitzva, dorim sa extindem eliberarea (de la Faraon, egoism) care se va intampla repede in zilele noastre, Amen, la fel cum si parintii nostrii (spirituali) au mancat in Egipt.

Acest pasaj vorbeste despre un grup de Cabalisti care au existat sub indrumarea lui Abraham si au  iesit din Babilon acum aproximativ 3700 ani pentru a se conecta intre ei prin dragoste, care este descrisa ca „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Si au invatat din experienta proprie cat de grele le erau inimile si cat de grea puterea Faraonului (ego) a devenit.

Chiar si asa, au inceput sa depaseasca aceasta greutate, cu toate ca egoismul continua sa creasca. Au ajuns la o stare interioara a iesirii din egoism care este numita exodul din Egipt. In locul legaturilor egoiste pe care le-au avut, au inceput sa se conecteze intre ei prin legaturile daruirii si dragoestei, ceea ce inseamna sa parasesti granitele Egiptului.

De aceea, toate actiunile pe care le indeplinim in timpul mesei festive au o singura intentie: sa obtina eliberarea de ego. Repetam fiecare actiune si ritual stabilit de acel grup de Cabalisti, urmand indrumarile lui Baal HaSulam care explica in detaliu fiecare stadiu al ritualului festiv pentru ca reflecta cat de mult persoana doreste cu adevarat sa iasa din Egiptul personal.
Din prima  Lectia zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Comentariul la Passover Haggadah” (Din articolul „Aceasta este pentru Yehuda”): “Acea piine pe care strabunii nostri au mincat-o pe pamintul Egiptului” (Passover Haggadah): …Rezulta ca Mitzva a mincatului unei Matza, le-a fost data in timp ce erau sub sclavie, si scopul acelei Mitzva a fost pentru vremea eliberarii, din moment ce ei s-au indepartat in graba.

Aceasta are loc intotdeauna atunci cind trecem de la un stadiu la altul, parasind nivelul in care ne aflam in prezent: sclavia din Egipt, condusa de egoul nostru, Faraonul, de incapatinata noastra „inclinatie rea” , care ne tine ostateci si nu ne lasa sa ne ridicam deasupra geloziei, a urii, a poftelor trupesti si ambitiilor.

Incercam pe masura ce sintem capabili, dar inca nu ne putem ridica deasupra acestor proprietati egoiste si sa ne conectam unii cu ceilalti, cu legaturi care sa corespunda nivelului ce urmeaza exilului din Egipt. Inca sintem incapabili sa devenim „un singur om cu o singura inima”, sa atingem garantia mutuala astfel incit forta integrala a iubirii si daruirii vazuta ca fiind Creatorul, sa fie revelata.

De aceea, in timp ce inca sintem sub stapinirea Faraonului, trebuie sa vizualizam urmatorul stadiu, sa ne jucam „ca credem” in el, ca si copiii care se joaca de-a adultii atunci cind cresc. Si noi trebuie sa ne jucam, traind o viata adulta, una spirituala.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabablah 4/18/2011, “Aceasta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Doresc sa ma unesc, dar inca mai vad beneficii personale in acest lucru. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns: Adevarat, inca traiesti in Egipt si nu poti face o calculatie diferita. Te gindesti doar la unitatea care te va face tot timpul sa te simti bine.

Intrebare: Dar se presupune ca ar trebui sa ma auto anulez.

Raspuns: Lumina Superioara va face acest lucru pentru tine. Tu esti incapabil de asta. Chiar ai ceva care sa te faca intr-adevar sa iti cobori capul in fata celorlalti si sa-i iubesti? Chiar esti interesat de acest lucru?

In final, realizam ca nu avem nimic bun in noi. Sintem absolut incapabili sa facem bine. Fiecare este un mincinos si un hot; fiecare este un criminal deoarece toti sintem condusi inca, de Faraon. Si Faraonul este patronul tuturor mincinosilor, este regele hotilor si  nasul tuturor dorintelor stricate si egoiste din lume. Imi conduce inima si mintea si el trage toate sforile.

Citeodata, cind ma gindesc la viata mea anterioara, sint surprins: „De ce am facut asta? Ce m-a determinat sa fac asta?” Acesta este jugul Faraonului, care m-a controlat astfel incit nu am putut face nimic bun. Daca o persoana si-ar fi privit viata din punctul de vedere al Luminii superioare, nu ar gasi nici macar o singura clipa iluminata. Totul ar parea absolut oribil.

Ce sa facem atunci? In ciuda acestor lucruri, trebuie sa nazuim sa ne unim intre noi. Exercitind efort in timp ce ne aflam in legatura egoista, eu evoc Lumina ce Reformeaza si atunci incep sa simt ca Creatorul poate corecta situatia mea.

Dar eu nu pot. Cind este vorba de mine, nu doresc sa construiesc o conexiune cu altii, sa ma unesc cu ei, si sa uit de toate. Nu am nici o conexiune adevarata care sa lege inimile impreuna. Totusi, daca Lumina Superioara coboara asupra mea, imi aduce aceasta dorinta si ma inzestreaza cu capacitatea pentru unitate.

Lasa Lumina sa lucreze asupra ta, exercita propriile tale eforturi, multumita carora Lumina te va influenta si te vei schimba: toate gindurile tale vor incepe sa se indrepte catre unificare.
Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011,  Baal HaSulam-Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinta noastra este de a incepe sa primim in forma corecta. Ne dorim sa ne unim, sa revelam o indreptare catre unitate in interiorul fiecarei persoane, in ciuda egoismului. Asta este foarte important: in ciuda egoismului meu, fac eforturi ca sa aspir intern si sa vin mai aproape de prietenii mei, sa ii mentin pe toti intr-o conexiune strinsa, ca si oamenii care imi sint aproape in spirit si scop.

Pentru mine, cel mai important lucru acum, este sa fiu capabil sa am incredere in ei:  daca sintem uniti, atunci ei se vor asigura ca nu uit de calea noastra si vom deveni mai puternici prin consolidarea noastra comuna.

Eu aspir catre unitatea cu prietenii si sper ca aceasta aspiratie ma va face capabil sa primesc o dorinta inegalabila pentru unitatea cu acestia. Asta este tot ceea ce am nevoie. De la inceputul si pina la finalul corectiei, acesta este singurul lucru care ni se cere.

Acesta este motivul pentru care este scris ca iubirea pentru aproape ca si pentru sine, este legea concludenta si rezumativa a intregii Torah. Nu exista nimic mai mult de atit, si trebuie sa ne indreptam calea doar in aceasta directie. Nu conteaza cit de mult ne transforma asta. Daca vrem sa facem ca programul creatiei sa aiba un secnariu accelerat, atunci asta este o oportunitate: sa incepem de la opozitii, de la starile cele mai pline de ura si respingatoare, si de acolo sa facem pasii catre iubirea pentru aproapele nostru.
From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/21/11, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca am putea vedea jocul pe care Creatorul il joaca cu noi, vom intelege ca tot ce se intampla in viata noastra este menit sa ne conduca spre singurul scop: necesitatea de a ne infatisa Creatorului. Si forta care treptat se dezvolta in noi ne obliga sa Ii cerem Lui este numita “Faraon,” sclavul credincios al Creatorului.

Faraonul ne pacaleste cu siretenie, ne pacaleste si ne pune obstacole pe cale: este toata munca Faraonului. Avansarea noastra depinde de felul in care acceptam aceste batai de joc, dezamagiri si oportunitati aparute. Nu ar trebui sa privim niciodata asta ca o sansa aparuta, ci sa vedem mana Creatorului care ne ghideaza, si sa ne gandim la cum sa reactionam. Clarificarea acestor situatii este ceea ce ne ajuta sa avansam.

Clarificarea are loc doar prin mijlocul conectarii noastre pentru ca doar atunci avem un punct de vedere corect care ne ajuta sa intalegem ceea ce Creatorul doreste. La afinal, El ne va cere sa ne unim ca „un om cu o singura inima”. Daca ne uitam la tot ceea ce ni se intampla din acest punct de vedere, vom intelege in mod corect ceea ce forta superioara doreste de la noi. Este foarte simplu, dar doar daca persoana reuseste sa vada tot ce i se intampla din acest punct de vedere.

Toate caderile si grijile ne conduc inspre a obtine calitatea daruirii. Venim de dragul egoismului si a mandriei noastre, pana cand toate aceste incercari si schimbari formeaza in interiorul nostru atitudinea corecta care ne permite sa intelegem unde ne aflam in relatie cu forta daruirii.

Dar in momentul in care ne schimbam, intelegem ca totul a fost facut din iubire. Creatorul nu a vrut sa ne impovareze cu aceasta putere si sa aplece la pamant. Nu a fost gelos pentru iubireasi atasamentul nostru fata de Faraon. Doar dragostea lui cea mare pentru noi l-a fortat ca treptat sa ne invete. Si el a suferit mai mult decat noi pentru tot ceea ce ni s-a intamplat, asemanator felului in care parintii sufera atunci cand trebuie sa ii faca injectie copilului lor bolnav sau sa ii dea un medicament amar.

Niciodata nu a fost si nici nu ar putea fi vorba de nici un tratament negativ din partea Creatorului. Poate fi vorba doar despre dragoste.
Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 4/20/2011, Baal HaSulam Scrisoarea a 10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ar trebui sa incercam sa recunoastem toate starile pe care anticipam sa le vedem dupa iesirea din Egipt, in timp ce inca suntem in Egipt, chiar acum, cand muncim in grup. In ciuda puterii egoismului, vrem sa revelam lumea spirituala aici si acum. Doar depunand acest efort vom atrage forta care o va face pentru noi.

Trebuie sa gasim locul in care dorim sa devenim unul si sa intelegem cum sa depunem acest efort si sa cerem unitate. Facem tot ce putem prin efortul propriu si efortul Celui de Sus. Rugam si Ii cerem sa ne ajute in timp ce ne amintim sa ne aducem propria contributie.

Doar cand avem o idee clara despre locul, efortul si natura actiunii noastre vom lua decizia corecta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru  Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→