Category Archives: Munca interioara

Unde incepe omul?

Fiecare persoana experimenteaza dorinta lui sau a ei pe care incearca sa o implineasca. Sunt oameni care li se opun si le rezista, dar si ei sunt guvernati de Sus, de Creator. Ne misca pe toti ca piesele pe tabla de sah.

Nu avem nici un liber arbitru, deci deci nu are rost sa etichetam o persoana ca fiind buna sau rea.  Si nu ar trebui sa astepte nici un raspuns in ceea ce priveste actiunile sale: nici rai nici iad, nimic altceva. Este scris in Cartea  Zohar: „suntem precum animalele”.

Intr-adevar, unde iti este liberul arbitru? Chiar daca iti faci iluzii in ceea ce priveste liberul arbitru, nu stii de fapt ce vrei. Creatorul intentionat te injecteaza cu astfel de instructiuni, astfel de semnale specifice care creaza iluzia actiunilor libere, dar nimic mai mult. De aceea, sa realizezi ca „nu este nimic in afara de El” este sa realizezi ca suntem pentru inceput roti dintate intr-un mecanism enorm.

Unde incepe omul? Omul incepe cu liberul arbitru. Dar ca sa il poti obtine, trebuie sa evoluezi. De aceea la inceput, de-a lungul mileniilor omul s-a dezvoltat in egoismul sau controlat de Sus de Creator, iar apoi incepe sa simta cum „punctul din inima” se arata. Cu alte cuvinte, o alta dorinta prinde viata: una suplimentara, opusa celorlalte. Sparge persoana in bucati, isi bate joc de ea, si o deformeaza.

Evident si aceasta dorinta vine de la Creator. Nu exista alt loc in care sa-si aiba originea intrucat nu a aparut din senin. Omul este o fiinta creata. De aceea, chiar formarea punctelor in inima nu ne face inca autonomi, independenti de Creator.

Ce altceva poate fi „eliberat”? Daca acolo este o singura forta care conduce totul de Sus, atunci libertatea mea poate consta in abilitatea mea de a o neutraliza.

Cum pot obtine asta? Mai mult, daca o neutralizez, ce-mi va mai ramane? Ce forte o sa am, ce minte o sa am? Cum voi alege? Ce ma va guverna? Este total neclar. Daca ar fi fost doua forte, as fi putut alege intre ele. Dar daca este numai una, atunci nu exista liber arbitru? Atunci de ce exista totul? Ca sa controleze aceste „insecte”?

Nu, exista un scop in toate. Fiinta creata, omul, trebuie sa conduca ambele forte opuse si manevrand intre ele, invata din exemplul Creatorului, Ii imita caracteristicile, si copiaza o mare cantitate de informatii de la Creator, iar ca rezultat se poate egaliza complet cu El.

In acest caz, in masura echivalentei cu Creatorul, persoana incepe singura sa se regleze, in acelasi fel in care ar face-o Creatorul, si chiar mai bine. Persoana descopera dorinta intentionat creata in ea: vrea sa fie opusa Creatorului. In schimb, omul invata programul, managementul tehnic de la Creator, si in ciuda egoismului incepe sa se conduca singura intr-o maniera corecta.

De aici tragem concluzia ca Creatorul a creat si omul rau. Asa este scris: „Am creat inclinatia spre rau. In acelasi timp, iti dau calea prin care poti schimba raul in bine. Apoi imi devii similar, poti lucra asupra ta singur”.

Tii in mainile tale doua fraie: dorinta egoista rea si dorinta altruista. Ma poti imita, copia, si sa aplici pentru tine. Apoi vei putea fi numit Adam, de la cuvantul „Domeh”, similar Creatorului.

Astfel, avem oportunitatea sa absolvim managementul superior, sa incetam sa mai fim papusi, sa incetam sa mai spunem „nu exista altcineva in afara de El”. Mai exista o alta forta in afara Lui, este forta acelui om care il copiaza pe Creator si face totul in locul Lui. Acolo este si locul in care este liberul arbitru, pentru ca atunci lucram cu cele doua proprietati opuse ale creaturii – egoismul si daruirea.

Din  Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Adevarul va creste mai departe din pamant

Intrebare: Cum putem stii daca lucram corect? Pentru ca uneori recompensa este placuta si cateodata neplacuta. Deci cum putem stii?

Raspuns: Nu ar trebui sa judeci dupa gustul dulce sau amar, ci dupa scala valorilor „adevarat versus fals”. Doar atunci poate persoana sa inteleaga daca avanseaza sau nu.

Ai putea sugera: „Atunci sa facem gradul de amareala un criteriu. Cu cat este mai amar, ca atat ma aflu mai aproape de spiritualitate.”

Dar unde scrie asta” De ce trebuie sa fie acum”?  Dimpotriva, este doar pentru a face o analiza, sa treci dincolo de gustul dulce sau amar spre adevar si falsitate pentru a le intelege si a lasa adevarul sa apara. Totusi, in timp trebuie sa obtii starea in care adevarul si gustul dulce vor fi una. Trebuie sa ridici gustul dulce la adevar astfel incat „darkness va straluci ca Light” deci amarul va deveni dulce.

Dupa care totul se va uni in adevar. Este scris ca adevarul va fi pus in pamant si va creste din pamant. Cu alte cuvinte, adevarul va creste inauntrul tau si va contine deja toate detaliile perceptiei: amarul, dulcele si falsitatea.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/6/11, Scrierile lui  Rabash

Urcam pe scara Conventiilor

Intrebare: Putem spune ca acum, dupa Conventia din Berlin, suntem uniti?

Raspuns: Am atins un nou stadiu in unitatea noastra. Sunt fericit pentru ce s-a intamplat in Berlin si dupa aceea in Paris. Am atins unitatea, coeziunea. Pentru prima data am desoperit multi prieteni in Europa care deja au inteles calea si simt dezvoltarea. Am fost cu adevarat surprins de anumite evenimente.

Avem in fata conventia din New Jersey in Aprilie. Sa speram ca vom ajunge la un grad al unitatii si in Statele Unite. De aceea, unindu-ne in timpul conventiilor vom acumula forta necesara pentru a revela Creatorul creaturii.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/4/2011, “Cand Creatorul iubeste omul”

Chemarea Luminii viitorului

Intrebare: Deseori in viata suferim. Cum putem lucra la asta? De ce simtim suferinta? Ce ar trebui sa facem cu ea?

Raspuns: Este imposibil sa avansam fara suferinta. Pana cand ne atingem scopul final, avansam pe calea suferintei.

Suferinta este atunci cand simt ca ceva imi lipseste. De fapt suferinta nu este necesara, pot obtine placere din suferinta. Daca as sti ca o masa deosebita ma asteapta si ca sunt aproape de ea, daca stiu ca urmeaza sa-l intalnesc pe cel pe care il iubesc, un prieten, si ca ceva bun urmeaza sa se intample, atunci asta nu mai este suferinta. Sentimentul de foame si lipsa starneste in mine anticiparea unei bucurii in viitor si impliniri.

De aceea, intreaga problema nu este in a simti lipsa in acest moment, ci ca lipsa isi are implinirea, un raspuns in viitor. Daca o are, atunci pentru mine este un sentiment placut, la fel ca si foamea inainte de masa. Simt cum satisfactia apare. Sa presupunem ca trebuie sa te intalnesti cu iubitul in seara asta, si abia astepti intalnirea. De ce te-ai simti rau atunci?!

Cu alte cuvinte, problema nu este in conditia mea, ci mai degraba daca gasesc placere in ceea ce ma cheama sa merg mai departe sau nu. Problema este ca oamenii nu pot vedea un viitor adecvat in viitor si de aceea simt suferinta. Daca am simti ca toate problemele pe care le avem astazi ar fi rezolvate cu succes maine, nu am mai simti greutatile ca suferinta. Mai mult, va fi ca si o aventura, o pregatire necesara care precede implinirea.

Deci, intreaga noastra problema este dezvaluita in starea urmatoare, cea in care totul va fi bine. Dar trebuie sa „straluceasca” pentru noi ca si o intalnire placuta.

Acesta va fi raspunsul la toate chinurile noastre. Vom accepta sa trecem prin toate starile neplacute – urcari si coborari, tot felul de confuzi in minte si simtire – necesare pentru corectarea noastra spirituala.

Daca totusi, cu sprijinul mediului nostru, stim ca un viitor luminos ne asteapta, atunci nici una din starile actuale nu va mai aparea ca si suferinta. Le vom percepe ca senzatii necesare, o foarte sanatoasa foame inainte de a aprecia satisfactia pe care ne-o da mancarea.

Din  Prima Lectie de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Sa ne unim si sa devenim o inima spirituala

Intrebare: Mental, fiecare crede ca este gata si ca doreste sa se uneasca cu ceilalti, dar cand vine vremea sa isi indeplineasca dorinta, esueaza.

Raspuns: Esuam doar dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare din noi separat suntem gata pentru asta, dar impreuna nu suntem. Exilul in Egipt este diferit de celelalte. De ce au intrat in Egipt cu ajutorul lui Joseph? A fost Joseph (din cuvantul ebraic „Osef” „a cuprinde”) pentru ca el este suma tuturor fortelor si bazelor.

Raul este imposibil de dezvaluit, chiar daca toata lumea doreste asta. Pentru a obtine asta, trebuie sa fie indeplinita o conditie: trebuie sa exise dorinta de unitate. Fratii lui Joseph au fost virtuosi, si fiecare din ei a dorit sa il serveasca pe Creator, dar nu si-au dorit sa se uneasca. Nu au fost de acord sa se alature lui Joseph care este baza.

Dar cand au fost obligati sa intre in Egipt cu ajutorul lui Joseph, au inceput sa vada cat de mult au urat si respins ideea de unitate. Exilul insusi a fost revelarea urii fata de unitate. Doar cand aceasta ura a ajuns la forta maxima si cineva incepe sa-i  simta puterea asupra lui (insemnand pe de-o parte ca este subordonat Faraonului, dar pe de alta parte, sufera cu adevarat pentru ca nu poate implini nimic), trecerea apare.

Dar toate acestea se intampla datorita efortului de a ne uni, sa ne ridicam dorintei proprii de a face asta. Astfel, exilul este depasit. La fel si noi, stam la granita Egiptului, asteptand. Dorinta de a fi unul se manifesta in grija comuna, cand fiecare se gandeste si isi face griji in legatura cu unificarea interioara.

Ca rezultat, simtim ca este ceva intre noi care ne uneste, si vom deveni o inima. In acest punct, suntem o inima spirituala, o dorinta spirituala, suntem conectati cu Creatorul si avem nevoie de Lumina care ne uneste, astfel incat prin dorinta noastra comuna vom putea face acte de daruire fata de Creator.

 Din Discutii despre Munca spirituala  12/17/2010

Slabiciunea nu e un viciu

Intrebare: Cateodata in timpul lectiei punem intrebari care ne arata slabiciunea, si ca nu avansam si avem succes asa cum ne-am fi asteptat. Vad ca nu respingeti acest gen de intrebari, ci mai degraba incercati sa raspundeti de fiecare data.

Raspuns: Invatam ca cu cat mai mult o persoana avanseaza, cu atat mai mult se simte inutil, lipsit de putere, marunt. Nu te simti rusinat pentru ca noi nu ne masuram cu cocosii din cotet ci cu Creatorul.

Daca sunt o gaina in cotet, atunci cu siguranta ma simt ca un zero. Dar daca Creatorul mi se reveleaza, este normal sa ma supun. Nu este nici o rusine in asta. Nici eu nu judec astfel de lucruri si nu ignor o persoana daca imi spune sa este slaba. Sunt familiarizat cu astfel de stari. Slabiciunea nu este o problema in acest punct. Dimpotriva, slabiciunea este atingerea sinelui in forma sa autentica, pe fundalul Lumini Superioare.

Dar apare intrebarea: I-a mai ramas persoanei  dorinta de a a atinge scopul in momentul in care si-a pierdut credinta in puterea sa, si isi mai doreste sa o obtina? In acest fel el cere corect ajutor.

Evident, fiecare trebuie sa experimenteze asta singur, si la fel sa explice tuturor prietenilor din intreaga lume ca atingerea personala a umilintei si constientizarea valorii scopului, ambele conditii sunt obligatorii pentru a putea trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate).

From the Talk on Spiritual Work 12/17/2010

Un „computer” nou la fiecare grad

Pe masura ce urcam gradele spirituale, experimentam diverse contradictii, stari de confuzie cand nu intelegem nimic. Ca si cand ti-ai fi pierdut mintile complet. De fapt, cand treci de la un stadiu la altul, dorinta ta se schimba.

Mintea si-a insusit dorinta, doar ii serveste. Cu cat mai mare este dorinta, cu atat mintea ta creste ca sa ii serveasca dorintei, sa o ajute sa fie implinita. In acest fel functionam.

Cand dorinta ta este inlocuita de o alta, obtii o noua dorinta, si mintea ta anterioara dispare. Intre grade simti ca si cand informatia ar fi fost stearsa din „computerul” tau si tu nu mai stii cum sa operezi. Se spune ca Baal Shem Tov chiar a uitat litere si a trebuit sa invete sa citeasca „de la inceput”.

Aceasta este o stare speciala. In acest fel omului ii este aratat ca este doar o masina. Dorinta dispare, memoria dispare si simti ca nu mai stii sa faci lucrurile simple ca miscarea mainii sau a piciorului, ca sa nu mai vorbim de numele oamenilor sau lucruri care se intampla in jurul tau.

Asta poate parea absurd. Dar in acelasi timp o persoana intelege si simte ca toate acestea  i se intampla ei, si astfel incepe sa se analizeze din afara. Aici este punctul in care simti: „Asta mi se intampla mie. Priveste-ma! Chiar acum sunt un vas gol caruia ii lipseste senzatia si mintea. Voi primi o noua senzatie si minte!”

Aceasta este absolut o inlocuire. Primesti un nou „computer” si trebuie sa il incarci cu programe noi. Totul trebuie sa fie facut de la inceput.  In acest fel avansam.
Din Lectia zilnica de Cabala  12/24/2011, Writings of Rabash

Acordati pentru a gasi ce ne lipseste

Pana cand unitatea va deveni o necestitate vitala, ea nu va prinde viata. Avem doua optiuni: Sau subliniem importanta unitatii intre noi, sau toate celelalte actiuni exceptand unitatea vor aduce inca Lumina care Reformeaza, dar ne va afecta negativ, demonstrandu-ne cat de deconectati suntem. Apoi, in sfarsit ne vom conecta din necesitate, ca rezultat al suferintei si durerii.

Sa presupun ca nu doresc sa imi mentin sanatatea si treptat imi ruinez organismul pana cand incep sa simt ca apar probleme. Acest sentiment ma obliga sa incep refacerea trupului.

Nu mentinem nici sanatatea spirituala a grupului, nu mentinem unitatea. Totusi studiem, diseminam Cabala si facem diverse actiuni. Acestea actiuni atrag Lumina care Reformeaza. La sfarsit, ne va arata care este problema. Daca nu am fi facut toate acestea, nu am fi simtit ca este o problema. Deci, exista un anumit beneficiu din asta: ne va ajuta sa realizam ca ne lipseste esenta.

Vrei sa Il gasesti pe Creator. Gandeste-te la „locul”, dorinta, unde este El revelat. Nu exista Lumina fara Kli (vas).

Din Lectia zilnica de Cabala 12/24/2011, Writings of Rabash

Un egoist poate face mai mult

Citat din cuvantarea de la al 3-lea Forum Spiritual al Lumii „Spre constiinta integrala” din Arosa (Elvetia), 23 Ianuarie 2006:

Daca celula unui organism viu incepe sa se poarte egoist fata de celelalte celule, devine canceroasa, omoara intreg corpul si, ca urmare pe ea insasi. O celula canceroasa se divizeaza continuu. Devoreaza totul in jur, neavand nici un fel de obligatie fata de ele si nici o reactie fata de comenzile organismului.

De fapt, aceasta este cheia pentru toate problemele, nu doar spre cancer. Egoismul nostru dezvolta astfel de caracteristici, cu toate ca balanta unde totul traieste conform principiului echilibrului, armoniei si care tanjeste spre comfort este insuflata in natura la toate nivelele, fie ca este vegetativ sau animat. Intr-un fel sau altul, totul exista doar pentru a  mentine echilibrul si a evolua spre el.

Totusi, nu intelegem corect problema, si punctul nostru de vedere asupra dezechilibrului de forte este gresit de asemenea. Lipsa echilibrului in natura este necesar pentru a-l putea aduce la o armonie si mai mare. Intotdeauna avansam pe calea a doua stari: echilibru si dezechilibru.

Initial am existat intr-un echilibru perfect intre minus si plus. Toate sistemele organismului nostru au avut o activitate buna. Apoi, natura a creat in noi o stare de dezechilibru, si negativul s-a aratat din pozitiv.

De ce s-a intamplat asta? Pentru ca noi sa ne aducem la o stare mai buna. Cum am putea sa ne aducem singuri la o stare mai buna in echilibru? Negativul ne-a fost dat de Sus, de natura, in timp ce noi trebuie sa il echilibram cu o forta pozitiva, egala cu el. Aceasta actiune este produsa doar de noi.

Deci, natura ne forteaza sa ne egalizam singuri, creand intentionat dezechilibrul. De indata ce am ajuns la o stare echilibrata, se creaza din nou un minus suplimentar, de Sus, si singuri trebuie sa-l aducem din minus la plus, la o stare de echilibru.

Astfel, avansam daca intelegem corect ca in felul acesta Natura doreste sa ne ridice de la un grad la urmatorul. La inceput, egoismul nostru a fost evaluat la zero. Apoi a ajuns la minus unu. Apoi, a obtinut o valoare pozitiva altruista de plus unu, si iar minus doua grade egoiste, apoi plus doua grade egoiste si asa mai departe. In acest fel natura ne ajuta sa crestem.

Daca intelegem acest principiu, vom trece prin starile de „minus” ale coborarii cu usurinta, putand apoi sa iesim la gradul de ascensiune. Toti cei care merg pe calea spirituala simt asta.

„Ieri ma simteam atat de bine. Stiam si intelegeam totul, experimentand senzatiile subtile.  Totul imi era placut si usor de inteles, dar astazi simt ca m-am blocat. Nimic nu este clar, nu simt nimic si urasc totul. Totul este o prostie. Ce fac de fapt? Toti acesti asa-zis prieteni…”

Pentru noi, in acest moment este exact asa. De aceea ar trebui sa inregistram aceste stari. Va clarifica cum suntem si cum trecem peste ele. Mai tarziu vom incepe sa realizam treptat ca coborarile ne sunt date ca sa le putem compensa cu urcarile. Trecand prin astfel de actiuni pas-cu-pas, avansam, dar doar daca intelegem ce trebuie facut.

Din pacate, oamenii in general fac exact opusul. In loc sa intareasca plusul, vor sa anihileze minusul. Aici Cabala ne avertizeaza: „Nu o face!”

Minusul este toata energia noastra, toata intelegerea noastra, toata starea noastra de constienta. Cu cat mai mare este dorinta une persoane, cu atat mai sus se afla. Poate mai mult, bun sau rau, nu conteaza. Cheia este o dorinta mare. Nu o distruge sau cobori la nivelul vegetativ.

De fapt, egoismul este vehicolul nostru, instrumentul nostru, care ne ajuta sa mergem mai departe. Nu trebuie sa il eliminam, de fapt nu putem oricum. Crestem constant egoist si ajungem la o criza egoista astazi, cu siguranta pentru a incepe sa o  folosim si sa o realizam corect.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Mai degraba sar in apa

Intrebare: Ce inseamna conectarea dintre depresie si natura noastra?

Raspuns: Depresia este senzatia de goliciune a dorintei. Exista dorinte, dar nu exista implinire. Este cea mai vie manifestare a naturii noastre. De fapt, Creatorul creaza dorinta, iar aceasta dorinta tanjeste sa fie implinita. Aceasta este natura noastra.

Dorinta colectiva unde ne aflam cu totii sau fiecare mica dorinta individuala, este alcatuita din cereri de implinire. Cand dorintei ii lipseste implinirea interioara, intrebarea este unde este implinirea. Daca este undeva aproape si dorinta simte ca este aproape dar nu inauntru, apare depresia.

Daca aceasta implinire nu ar fi existat, atunci nu ar fi nici depresia. Cine poate stii ce fel de desertaciune simt? Cum ar putea stii niste tarani din Africa ca le lipseste laptopul sau masina de spalat? Dar daca implinirea viitoare, care ar putea fi,dar care nu este inca in tine, apare in viziunea ta, in senzatiile tale, face sa apara depresia.

Deci, depresia caracterizeaza nu o persoana primitiva, ci mai degraba pe cineva avansat. Si, cu cat mai mult mergem inainte, cu atat va fi mai multa depresie,  deoarece dorintele s-au maturizat si, la fel, acum suntem constienti ca ne lipseste implinirea.

Este evident cum in ultimii patruzeci de ani depresia a fost imprastiata pe tot cuprinsul lumii. Astazi este una din problemele de varf. Mai mult, a devenit si o boala. Va continua sa creasca si nu o vom putea opri.

In viitorul apropiat, va trebui sa legalizam si sa vindem droguri tuturor celor care vor. In principiu, vom fi fericiti sa luam orice ca sa nu mai simtim depresia. Dar nu o vom putea invinge. Va veni vremea cand persoana vede problema „rezolvata” in fata lui sau ei dar nu va putea folosi drogurile. De ce? Pentru ca vor simti ca nu acesta este raspunsul la intrebarea lor, „rezolvarea” vidului interior.

De aceea, batalia cu depresia este batalia majora a omului cu desertaciunea sa si exact asta il impinge inainte. Deci, prin numarul celor care sunt deprimati putem vedea cat de aproape este umanitatea de a-si constientiza raul.

Nimic nu ii va fi de ajutor in afara unui angajament decisiv, ferm si dinamic pentru o societate corectata. Doar acolo isi va putea suprima depresia si foarte intensiv, doar deconectandu-se, oprindu-si sentimentele si avand incredere in mediu ca si cand s-ar arunca in apa. Nu exista alt leac, numai influenta mediului. Iar ca rezultat, implinirea apare si imediat va elimina depresia.

Din Lectia a 2a a de la Conventia din Berlin dinn 1/28/11