Category Archives: Munca spirituala

Să ceri binele este nedemn

549.01Cel care ți-a făcut odată un bine va fi mai pregătit să-ți facă altul decât cel pe care tu însuți l-ai obligat (Bnejamin Franklin).

Răspuns: Este bine, este adevărat.

Întrebare: Este acesta un alt mod de a spune: „Nu te aștepta la bine de la cineva căruia i-ai făcut bine”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Dar mă aștept în secret la lucruri bune.

Răspunsul meu: Da, ca și cum ai plătt și acum îl vrei înapoi.

Întrebare: Da, ți-am făcut bine, așa că fă-mi și tu mie bine. Este greșit?

Răspuns: Nu că este greșit, este nedemn.

Întrebare: Deci, este în natura noastră, nu? Avem o fire sordidă.

Răspuns: Cu siguranță.

Întrebare: Deci, dacă fac bine cuiva, se dovedește potrivit lui Franklin, că este contagios și pot să o fac din nou și din nou și din nou?

Răspuns: Da, se întâmplă în general ca un obicei. Iar o persoană dezvoltă deja nevoia de a face bine.

Întrebare: Deci, îl poți dezvolta ca pe un mușchi? Pur și simplu îl exersezi?

Răspuns:: Da.

Întrebare: Sfătuiţi o persoană să facă asta?

Răspuns: Desigur, de ce nu?

Întrebare: Când spuneţi „bine”, ce înseamnă? A face bine altuia, ce este bine pentru el?

Răspuns: Nu știu ce este bine pentru el! Ce este bine pentru el, asta ar trebui să fac.

Întrebare: Dar înainte de a o face, trebuie să aflu ce este bine pentru el? Sau decid pe baza percepției mele?

Răspuns: Mai întâi trebuie să afli. Trebuie să-l cunoști pe celălalt și să te pui în pielea lui. Și trebuie să faci un lucru atât de bun, o acțiune atât de bună încât să se potrivească exact.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/12/23

Creatorul se conectează cu copilul prin tine

627.2Întrebare: O mamă a întrebat un bătrân înțelept când este cel mai bine să înceapă să-și crească fiica. „Ce vârstă are ea?” întrebă profesorul. „Cinci”, a răspuns femeia. „Cinci ani?! Grăbește-te acasă, ai întârziat deja cinci ani.”

La ce vârstă ar trebui să începi să crești un copil?

Răspuns: În general, sentimentul ar trebui să existe încă din prima zi de naștere și chiar înainte. Acest lucru este menționat în multe locuri, nu este că eu sunt atât de deștept. Așa că părinții ar trebui să înțeleagă că un copil este ca un adult. Ei doar reacționează puțin diferit. Practic, vorbești cu un adult, chiar cu o persoană în vârstă.

Întrebare: Deci, insufli înțelepciune copilului?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Ce investiți în cuvântul „creștere”?

Răspuns: Educația este în primul rând exemplul tău personal.

Întrebare: Aţi spus: „Din prima zi a nașterii”. Ce vede copilul? Ce simte copilul? Ce exemplu poate fi?

Răspuns: Nu este vorba despre asta. Este vorba despre modul în care reacționezi la copil; Creatorul reacţionează la ei.

Întrebare: Deci, Creatorul reacționează la copil prin tine? Dacă trăiesc cu acest gând, se numește „creștere”?

Răspuns:: Da. Deschideți canale de comunicare între copil și Creator.

Întrebare: Prin mine, Creatorul se conectează cu copilul și ar trebui să-l prezint pe Creator copilului?

Răspuns: Da. Îi prezentați unul altuia, ca să spunem așa.

Întrebare: Când aţi spus: „Creșterea chiar înainte de naștere”, ar trebui acest gând să vină la părinți înainte de naștere?

Răspuns: În general, da. Despre asta am vorbit de multe ori.

Întrebare: Am vorbit despre asta, dar avem un milion de întrebări după aceea. Nu este interesant doar pentru oameni, este extrem de important pentru ei.

După o astfel de creștere, ca exemplu de căldură și bunătate, cum iese copilul în această lume rece, după ce a fost crescut așa?

Răspuns: Dacă percep lumea corect, nu vor avea probleme. Vor simți că lumea are mai multe fațete. Deci cel puțin, el, părinții lui, casa și alții, el va conecta în mod corespunzător toate acestea.

Întrebare: Înseamnă asta că părinții au reușit să-l aducă pe Creator copilului?

Răspuns: Da

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/12/23

Cum să te regăsești pe tine însuți și să nu înnebunești?

760.4Scopul principal al unei persoane este să se regăsească pe sine. Doar câțiva reușesc. Toți ceilalți sunt prea leneși sau lași pentru a urma această cale peste abis. Dar cel care a mers de-a lungul lui primește viața reală ca recompensă, și nu o existență monotonă (Erich Maria Remarque).

Întrebare: De ce este nevoie de curaj pentru a te regăsi? Și mai spune că este ca trecerea peste un abis. De ce să te regăsești este o asemenea dramă?

Răspuns: Pentru că trebuie să te construiești constant, să te stabilizezi cu adevărat ca pe o pasarelă din frânghie peste abis.

Întrebare: Deci te echilibrezi, atunci ce înseamnă „cădere în abis”?

Răspuns: Să fii în dezacord cu Creatorul.

Întrebare: Deci tot acest pasaj este despre a fi de acord cu Creatorul în toate? Asta e frânghia subţire?

Răspuns: Da.

Întrebare: Încotro duce?

Răspuns: Nicăieri. Acum cauți o recompensă?

Comentariu: Continuăm să ne lovim de asta tot timpul.

Răspunsul meu: Nu, aici nu există nimic de care să te lovești. Toate acestea ar fi trebuit înlăturate cu mult timp în urmă și aruncate în acel abis.

Întrebare: Înțeleg. Deci, merg peste abis spre nicăieri? Și asta se numește „regăsirea de sine”?

Răspuns:  Da. A se regăsi pe sine înseamnă a-ți dezvălui cu adevărat natura în întregime și a-i zâmbi.

Întrebare: Aceasta se numește „trecerea abisului”? Și așa mă regăsesc?

Răspuns:  Nu știu dacă ar trebui să spun „Mă regăsesc”. Nu sunt pentru ideea că o persoană ar trebui să simtă că câștigă ceva. Nu câștigă nimic.

Întrebare: Atunci pentru ce trăim? Întotdeauna vreau să obțin ceva.

Răspuns:  Cum te consideri tu mai bun decât un animal? Nu le pui la îndoială viața. Așa că nu o pune la îndoială nici pe a ta.

Întrebare: Deci ar trebui să abandonez orice speranță și să trăiesc așa? Ce este „eu”?

Răspuns:  „Eu” este acel ceva din mine care caută constant sensul vieţii. Și asta este viața noastră.

Întrebare: Căutarea sensului vieții?

Răspuns:  Da.

Întrebare: Îl vom găsi vreodată?

Răspuns:  Cred că se va dezvălui nouă tuturor, absolut tuturor! Dar nu în această lume, nu în această existență. Este absolut imposibil să ne dăm seama, să înțelegem sau să dezvăluim sensul vieții în lumea noastră.

Întrebare: Dar mai trebuie să trecem peste abis?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, merg peste abis și știu că nu este acum, nu este aici și nu se știe ce voi obține, dar continui să merg și să merg?

Răspuns: Da.

Întrebare: Voi primi vreodată ceva? Aţi spus: „Vi se va dezvălui.”

Răspuns:  Cu siguranță așa va fi.

Comentariu: Nu este ușor.

Răspunsul meu: Nu spune că nu este ușor sau este ușor! Depinde cum te raportezi la toate acestea. Dacă îl vezi pe Creator, viața și așa mai departe în fața ta, atunci doar mergi și tot vrei să înțelegi ce ți se dă: de ce, pentru ce și cum.

Întrebare: Deci, tot timpul parcă spuneţi asta: să nu-ți dorești nimic, să nu-ţi dorești să obții ceva, ci doar să mergi. Așa trăiești, doar mergi! Poți trăi așa?

Răspuns: Da, poți trăi așa.

Întrebare: Continui să mergi și să mergi. Aceasta este viața?

Răspuns: Da. Este mai ușor dacă nu ceri, și mai greu dacă ceri.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Includeți-vă în dorințele altora

165Întrebare: Aţi spus că există o anumită inutilitate în a transmite informații atunci când nu cunoști dorința celeilalte persoane. Când ați fost întrebat cum ar trebui să funcționeze diseminarea, ați spus: „Trebuie să luați dorința unei persoane și să o „purtați” singur”, adică să transmiteți această informație din propria experiență și numai atunci va funcționa.

Cum faci acest lucru? La urma urmei, fiecare caz este individual și nu există un răspuns programat.

Răspuns: Nu am răspunsuri programate niciodată pentru că de fiecare dată când comunic cu cineva, mă conectez cu el și mă includ în dorințele lui.

În primul rând, simt întregul sistem al creaţiei, deși la nivelul la care îl pot percepe. Așa cum o persoană simte lumea noastră, eu simt sistemul interior de conexiune dintre totul, locul acelei persoane și locul meu în ea. Pe baza acestui fapt, contactul are loc între noi.

Nu contează ce îmi spun ei sau chiar ce le spun eu. Ceea ce contează este că acest contact are întotdeauna ca scop atingerea conexiunii maxime și a integrării maxime a acestei persoane în sistemul comun de creație.

Să presupunem că există un anumit element individual în fața mea și îl conectez la sistemul general exact în momentul în care comunic cu ei. Asta fac cu fiecare dintre studenţii mei.

Apoi, dacă ei înșiși continuă acest lucru, ei devin un element independent în acest sistem și acționează în cadrul acestuia. Dar conexiunea lor a fost inițiată de mine, din partea mea. Și trebuie să continue din partea lor. Așadar, de fiecare dată parcă le dau naștere la un anumit nivel, într-o lume oarecare, și atunci trebuie să continue să trăiască.

Așa cum animalele dau naștere unor urmași orbi, incapabili să își țină capul sus, să se târască în jurul mamei lor, tot așa trebuie să încerce un om, care este și mai neajutorat, să supraviețuiască la fel ca ei.

Întrebare: Ați descris starea studentului în raport cu dvs. Cum poate un student să facă același lucru în raport cu altcineva?

Răspuns: Oamenii fac în mod constant același lucru în interacțiunile lor unii cu alții, dar nu îl văd, nu îl înțeleg și desigur, operează la un nivel mult mai jos.

Din KabTV „Am primit un apel. Tranzacție efectivă de înțelepciune” 28/12/11

Creatorul este întotdeauna în centrul imaginii mele

276.02Mai întâi trebuie să-mi imaginez Creatorul în centrul imaginii mele. Asupra mea acționează unele forțe, în centrul cărora se află Creatorul, și îmi îndrept toate acțiunile cu care vreau să-I răspund, către El.

Prima condiție este că „Nu există altul în afară de El”, fără de care nimic nu va funcționa, iar El îmi trimite toate stările, indiferent ce fac. Și de aceea trebuie să-I răspund. În fiecare acțiune, mă bazez pe Creator: numai de la Creator primesc trezire, ce să fac și sub ce formă, și numai către El mă întorc cu un răspuns, adică ce impresie vreau să trezesc în Creator prin acțiunea mea.

Și dacă acționez tot timpul în acest fel: „Eu sunt pentru iubitul meu și iubitul meu este pentru mine”, atunci voi reuși foarte repede.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 28/2/24, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Atitudine față de obstacole

629.3Întrebare: Primim lovituri în viață pentru că încercăm să ne apropiem de Creator fără a avea calități asemănătoare cu ale Lui?

Răspuns: În general da, dar aceste lovituri ne învață, ne vindecă și ne înalță.

Întrebare: Cum înțelegem ce obstacole trebuie să depășim și care ne sunt trimise pentru a schimba direcția spre cea corectă? Sau trebuie să depășim totul?

Răspuns: Nu, nu totul. Trebuie să înțelegem ce trebuie să depășim și ce nu. Trebuie să ne uităm la tot ce primim, pentru că vine doar de la Creator.

Din lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Miracolul traducerii Torei

963.1Întrebare: În Talmud, o sursă străveche a înțelepciunii evreiești, este scris:

A avut loc un incident în care a fost implicat regele Ptolemeu al Egiptului, care a adunat șaptezeci și doi de bătrâni dintre înțelepții lui Israel și i-a pus în șaptezeci și două de camere separate și nu le-a dezvăluit cu ce scop i-a adunat, pentru ca ei să nu-şi coordoneze răspunsurile lor. El a intrat și s-a apropiat de fiecare și a zis fiecăruia dintre ei: Scrieți-mi o traducere a Torei lui Moise, învățătorul vostru. Sfântul, Binecuvântat să fie El, a pus înțelepciunea în inima fiecăruia și toți au fost de acord cu o înțelegere comună. Nu numai că toți au tradus corect textul, ci toți au introdus aceleași modificări în textul tradus.”

Așa a fost tradusă Tora în greacă.

Întrebarea mea este, se poate avea încredere în această sursă? Putem spune că s-a întâmplat exact așa cum este scris?

Raspuns: Unde este scris?

Comentariu: În Talmud.

Răspunsul meu: Deci, de ce întrebi?

Întrebare: Ce este considerat un miracol: faptul că cei 72 de bătrâni au tradus Tora ca și cum ar fi făcut-o un singur traducător, sau că Dumnezeu a pus în ei o singură înțelepciune, o singură intenţie? Care este miracolul aici?

Răspuns: Minunea este cel mai probabil că toți l-au tradus ca o singură persoană. Rădăcina acestui lucru a fost după cum este scris, că Dumnezeu a pus în ei o singură înțelepciune și un singur gând.

Întrebare: Cum se întâmplă asta? 72 de persoane diferite scriu exact același text fără cea mai mică eroare. Cum se întâmplă ca Dumnezeu să pună asta în fiecare dintre ei?

Răspuns: Pentru că este Dumnezeu. Și pentru că aceștia sunt 72 de înțelepți speciali la cel mai înalt nivel de cunoaștere (deci 72). Numărul în sine este nivelul celor mai înalte cunoștințe. De aceea au reușit să o facă.

Întrebare: Putem spune că dacă Dumnezeu insuflă o singură intenție și o singură înțelepciune, atunci Dumnezeu dorește ca această sursă, Tora, să fie răspândită în lume?

Răspuns: Acest lucru a fost spus de multe ori și de asemenea, declarat direct că aceste legi ar trebui să fie pentru întreaga lume.

Comentariu: Se spune aici că au reușit să ajungă la o înțelegere comună.

Răspunsul meu: Da, acesta este miracolul.

Întrebare: Atingerea unei înțelegeri comune este un miracol. Dacă în trecut, 72.120 de oameni, Sinedriul, luau o singură decizie, astăzi doi oameni nu pot lua o singură decizie. Două! Ei trebuie să se ciocnească, fiecare afirmându-și propria părere.

Cum pot oamenii obișnuiți, politicienii, liderii sau doar indivizii și familiile să ajungă la o singură decizie, la o singură părere?

Răspuns: Există o lipsă de înțelegere a faptului că suntem sub autoritatea Celui Atotputernic și totul vine de la El. Prin urmare, fiind de acord cu ceilalți, tu în principiu, te apropii mai mult de Creator.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că sunt cumva de acord cu Creatorul care se exprimă prin altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă pot să ajung până aici, să mă suprim și să mă anulez, pot auzi și eu ce mi se spune de sus?

Răspuns: Îl vei auzi pe Creator.

Întrebare: Acest lucru se aplică atât părților aflate în litigiu, cât și familiilor și în general, oricăror state?

Răspuns: Nu este vorba de a auzi ceea ce spune cealaltă persoană. Prin ei, îl veți auzi pe Creator. Asta e important.

Întrebare: În special prin anularea mea?

Răspuns: Da.

Comentariu: Atribuiți o importanță atât de mare anulării!

Răspunsul meu: O persoană își anulează egoismul, cel mai important lucru din interiorul ei, și dorește doar să lucreze cu primirea din exterior. Și „din afară” totul vine de la Creator.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că aici miracolul este tocmai această anulare?

Răspuns: Da, acesta este miracolul. Dacă ne-am putea anula unul în faţa celuilalt, l-am auzi pe Creator. Dar El este ascuns în spatele a ceea ce ne spunem unul altuia, fără să-i ascultăm pe alții.

Întrebare: El așteaptă ca noi să putem face asta, să ne anulăm?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/12/23

 

Când depășim granița dintre viață și moarte

276.03Întrebare: Păsările au un scop foarte clar: să zboare spre sud, să ajungă pe tărâmuri calde unde va fi confortabil, cald și mâncare din belșug. Și când respecti legile unui stol de gâște, vezi că sarcina lor nu este doar să zboare, ci să zboare și să nu piardă niciun prieten. Așa funcționează natura. Acestea sunt legi pure ale naturii. Și turma îi urmează instinctiv.

Legile pentru gâște sunt că forma turmei ar trebui să fie ca o pană. Ornitologii care studiază zborul păsărilor spun că acest lucru le permite aproape dublarea razei de zbor.

Ce înseamnă pentru om să se alinieze corect în urmărirea unui scop? Ce este această pană?

Răspuns: Gâștele înțeleg că dacă se aranjează în acest fel, vor economisi energie și nu se vor abate de la calea lor. Acești doi parametri determină structura lor.

Întrebare: Și pentru om? Cum ar trebui să se structureze astfel încât să își atingă scopul?

Răspuns: Dacă oamenii ar fi definiți prin astfel de parametri, atunci am fi și noi, așa cum a spus Napoleon: „Înțelepții în centru și întreaga armată în jurul lor”.

Întrebare: Deci, aceasta se mișcă în esență ca o pană?

Răspuns: Da. Este o organizație serioasă care își planifică viitorul. Adică creierul ar trebui să fie în centru.

Întrebare: Trecem la a doua lege. Bătăile de aripi ale fiecăreia dintre gâşte creează un curent ascendent de aer, care sprijină păsările care zboară în spate.

Deci oamenii se îndreaptă spre un scop. Să spunem că oamenii înțeleg că trebuie să se miște împreună. Ce sunt bătăile acestea de aripi?

Răspuns: Este mișcarea pe care păsările o fac pentru sine și pentru ceilalți.

Întrebare: Și care sunt bătăile aripilor pentru oameni?

Răspuns: Pentru oameni, poate fi atunci când își definesc un obiectiv mai înalt pentru ei înșiși și înțeleg cum să-l atingă.

Întrebare: Aici se spune că acest curent ascendent de aer din bătaia aripilor sprijină păsările care zboară în spate. Cum se manifestă acest lucru la oameni, cum îl susțin ei? Ce susțin ei?

Răspuns: La fel ca în luptă, cei care conduc drumul dau exemplu celor care îi urmează. Așa că bătaia de aripi este exemplul pe care îl arăți.

Întrebare: Trec mai departe. Când o pasăre întrerupe formaţiunea, începe să experimenteze o rezistență puternică a aerului, care o forțează rapid înapoi în formație și îi permite să continue să zboare cu mai puțin efort.

Să presupunem că oamenii își stabilesc obiective înalte și se clatină, deviază sau abandonează. Cum poți să te asiguri că ei au gândul în mintea și în inimile lor că un om singur nu va reuşi? Ce ar trebui să fie prezent în grup pentru asta?

Răspuns: Toți trebuie să fie obsedați de același scop împreună. Și atunci unii vor merge mai departe și vor rămâne împreună, în timp ce alții se vor agăța de ei și în acest fel, toți vor ajunge împreună la scop.

Întrebare: Cei care se agață de ei înțeleg că sunt mai slabi, așa că se țin de prietenii lor și vor avea gândul: „Nu voi trece singur”?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Este aşa dacă se subliniază constant importanța scopului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trec mai departe. Când liderul obosește, zboară în spatele turmei și o altă pasăre îi ia locul.

În viață, liderii, politicienii și acei oameni de conducere și state nu simt responsabilitatea.

Ei demisionează chiar în timpul alegerilor. Nu există așa ceva ca să te simți obosit și să cedezi locul altcuiva. Ce trebuie să aibă un lider pentru a avea acest gând?

Răspuns: Importanța scopului întregii turme.

Comentariu: Importanta scopului, este cea mai importantă; este temelia.

Răspunsul meu: Da. Un lider trebuie să înțeleagă că sunt responsabili pentru a se asigura că turma continuă călătoria și atinge scopul.

Comentariu: Chiar dacă nu este acolo…

Răspunsul meu: Nu contează.

Comentariu: Deci gândurile lui sunt toate despre turmă, nu despre el însuși.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Acesta este cel mai important lucru! În Israel, a existat un astfel de exemplu. Begin a plecat așa, de unul singur. Deodată, s-a ridicat în mijlocul unei întâlniri și a spus: „Sunt obosit”.

Răspunsul meu: Da. A fost o decizie grozavă.

Întrebare: Și apoi a rămas tăcut timp de zece ani, cu greu a dat vreun interviu. Așa a plecat.

De asemenea, gâștele dintr-un stol le încurajează prin strigătele lor pe cele care zboară în faţă să mărească viteza de zbor.

Ce înseamnă să-i inspiri pe alții? Ce înseamnă „strigătele” prietenilor?

Răspuns: Pentru ca toată lumea să simtă, în special cei care rămân în urmă, că zburăm, gândindu-ne la ei. Și trebuie să-și arate zelul de a fi în spatele nostru.

Întrebare: Deci fiecare se gândește la ceilalți; ce sunt strigătele?

Răspuns: Toți au același gând în mod colectiv și îl simt. Este ca și cum ar avea un fel de transmițător, un receptor, nu știu cum să-i spun, dar bate în interiorul lor, ca o singură inimă comună.

Comentariu: Vorbim despre prieteni, despre grup.

Răspunsul meu: Ca și în cazul gâștelor, ele se simt unele pe altele, simt bătăile comune ale inimii, gândurile comune. Și  în general, se simt una pe alta. Asa ar trebui sa fie intre prieteni. Cu alte cuvinte, gândurile înlocuiesc orice strigăte. Gândurile sunt mișcare, sprijin.

Întrebare: Există o altă lege foarte interesantă când o gâscă din stol își pierde puterea și cade, două păsări o urmează. Ele încearcă să o ajute pe cea cu probleme și să o protejeze. Însoțitorii rămân cu prietenii până când ori pier, ori își recapătă puterea pentru a continua să zboare. După aceea, gâștele se alătură altui stol și continuă să zboare.

Acum întrebarea centrală, ce este garanţia reciprocă?

Răspuns: Garanția reciprocă este atunci când mă angajez pe cât pot, să urmăresc stolul, iar stolul se angajează să mă sprijine cât de mult poate.

Întrebare: Este așa ceva, similar în cazul unui grup de prieteni care se îndreaptă spre un scop?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Cu păsările este clar, este instinctiv. Natura spune: „Am această lege și trebuie să o urmezi.” Și păsările o urmează. Oamenii nu au un astfel de instinct. Trebuie cultivată garanția reciprocă? Cum se cultivă?

Răspuns: Parțial, se face în societăți organizate, cum ar fi armata, de exemplu, sau un grup de călători, pionieri etc. Dar în general, este o problemă; trebuie predată. Oamenii nu înțeleg acest lucru.

Întrebare: Deci nu vine de la sine; este nevoie de efort?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar o putem considera una dintre cele mai importante reguli? Există un scop și există o garanție reciprocă. Aceste două puncte pot fi plasate în prim-plan?

Răspuns: Da. Numai dacă se susțin reciproc, purtătorul lor va atinge scopul.

Întrebare: De ce nu putem învăța, de exemplu din natură? Înțelegem că este instinctiv, dar în același timp putem înțelege că natura ne cere acest lucru.

Răspuns: Suntem creați tocmai contrar acestui principiu. Prin urmare, doar dacă toți împreună acceptăm angajamente ne putem pleca în fața acestor două principii. Dar nu văd cum se poate face acest lucru în circumstanțe normale fără amenințarea supraviețuirii și fără creștere.

Comentariu: Deci această alianță pe care o formăm pur și simplu nu poate fi făcută. Știi, cum au făcut-o, au pecetluit toate alianțele cu sânge.

Răspunsul meu: Nu, este nevoie de spirit.

Întrebare: În ce moment voi putea forma o alianță?

Răspuns: Când oamenii trec pragul dintre viață și moarte, atunci își pot semna spiritul pentru a merge împreună cu grupul. Trec pragul dintre viață și moarte.

Comentariu: Viața, moartea, totul se îmbină.

Răspunsul meu: Nimic nu contează în afară de menținerea conexiunii.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 4/12/23

Cântărește-ți gândurile

125Chiar și [piatra] este numită „credință” (pietre de cântărit) (Baal HaSulam, Şamati 170, „Să nu ai în buzunar o piatră mare”).

Întrebare: Se spune: „Să nu fie în buzunar o piatră mare sau o piatră mică.” Înseamnă aceasta că există un nivel preferabil de lucru cu credință: deasupra ei sau fără ea?

Răspuns: Nu trebuie să fiți atenți dacă piatra este ușoară sau grea. Trebuie să înveți să faci față oricărei sarcini cu credință mai presus de rațiune.

O persoană ar trebui să fie întotdeauna pregătită să aibă o piatră cu care să-și poată cântări gândurile greșite. Și nu contează cum este: mare sau mică.

Întrebare: Asta înseamnă că luăm aceste pietre din exterior și nu din achizițiile noastre?

Răspuns: Luăm aceste pietre din egoismul nostru.

Întrebare: Ce înseamnă că credința trebuie să corespundă dorinței de a primi?

Răspuns: Ideea este că răspunzi la orice întrebări care apar în mintea ta pe baza credinței, a credinței mai presus de rațiune. Prin urmare, ar trebui să-i ceri Creatorului să lumineze lumina Sa asupra ta, a egoismului tău și a dorinței tale, și atunci vei putea fi în credinţă deasupra raţiunii.

Din lecția zilnică de Cabala 20/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.170 – Să nu ai în buzunar o piatră mare”

Chemați fluxuri de bunătate

235Existăm într-un singur sistem, iar atunci când comunicăm chiar şi numai fizic, fără să înţelegem nimic altceva, tot facem nişte includeri în acest sistem. În mod constant!

Singura problemă este că, de obicei conexiunile noastre unul cu celălalt sunt dăunătoare, distructive și egoiste. Nu ne ajutăm reciproc să devenim elemente active, utile, care provoacă fluxuri bune în sistem, care ar trece prin noi către ceilalți.

În măsura în care provocăm fluxuri de bunătate altora, în aceeaşi măsură acestea curg prin tine. Oamenii nu înțeleg acest lucru și atunci când gândesc rău despre ceilalți, atrag răul spre ei înșiși. Ei se includ într-un element activ negativ și tot răul trece prin ei către alții.

Astfel de oameni par să reușească ceva, dar fac doar rău. Pentru a simți asta, trebuie să simțim măcar puțin sistemul.

Chiar și pe baza ideii pur speculative că existăm într-un sistem integral, că suntem părțile sale private care trec prin fluxuri de informații și simţiri, putem concluziona că știm despre univers, despre noi și despre lumea globală în care existăm.

Cunoaștem sute de opinii ale oamenilor de știință pe această temă care au relevat acest lucru la nivel biologic, geologic și zoologic de la Vernadsky până în zilele noastre.

Dar omenirea pur și simplu strică mediul vast, bun și revitalizant în care ne aflăm. Facem același lucru cu sfera noastră spirituală, în timp ce pângărim globul în bunătatea, sănătatea și perfecțiunea lui curată.

Dacă o persoană ar înțelege ceea ce face, ar rămâne tăcută și ar emite doar astfel de gânduri, cuvinte și dorințe care se îndreaptă către scop – unificarea completă și aparentă a umanității într-un mod bun.

Din KabTV „Am primit un apel. Transfer eficient de înțelepciune” 28.12.11