Întrebare: Este interesant faptul că o peșteră este un loc special pe pământ unde poți trăi. Dar, în principiu, este imposibil să trăiești pe pământ.

Din punctul de vedere al Cabalei, pământul este Ratzon, dorinţă și acolo nu există viață. Și dintr-o dată, se dovedește că există un loc pe pământ unde poți trăi. Care este acesta?

Răspuns: Natura (în mod natural) sau omul (în mod artificial) creează un loc care are toate condițiile necesare pentru ca o persoană să existe, ca în afara unei peșteri. În acest caz, peștera este atât un protector, cât și un paznic.

Știm că autorul Cărţii Zohar  Rabinul Shimon și fiul său au trăit mult timp într-o peșteră. După cum ne spun sursele, mulți dintre strămoșii noștri s-au stabilit în astfel de locuri.

Dar scopul peșterii nu este să se îngroape undeva în pământ și să se ascundă de cineva. Înțelesul său este spiritual.

Adică, pe de o parte, o persoană în general se anulează și se ascunde de toată lumea. Pe de altă parte, tocmai prin umilința sa, el combină proprietățile Bina și Malchut: proprietatea de dăruire a lumii superioare și proprietatea de primire a lumii inferioare.

Astfel, pe pământul în care nu există în general nimic potrivit pentru viața umană, el formează un astfel de loc, creează în el (în Malchut) astfel de condiții care ar fi egale cu aerul (lumea superioară) și așa el trăieşte. Cu alte cuvinte, datorită Bina, calitatea de dăruire, poți locui într-o peșteră.

Din KabTV “Stări Spirituale” 4/23/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că nu ar trebui să consumăm mai mult decât cere corpul nostru. Până la un moment dat, omenirea a urmat această cale. Ce s-a întâmplat mai departe?

Răspuns: Atunci omul a început să se dezvolte incorect din cauza dezvoltării sociale incorecte. Faptul este că, dacă cineva ar exista pe cont propriu, indiferent de societate, atunci ar face lucruri doar pentru a-și menține corpul, pentru a-și asigura nutriția necesară și pentru a-și asigura procreația.

Adică, toate nevoile noastre corporale sunt reduse la hrană, sex și familie. Avem nevoi interne naturale pentru acestea și în acest cadru trebuie să fie realizate.

Dar omul se află și sub controlul mediului. La animale, relația dintre ele și mediu este clar reglementată de instinctele lor. Și noi, oamenii, dezvoltăm uriașe dorințe sociale de avere, putere, faimă și cunoaștere, care depășesc instinctele noastre.

Aceste patru tipuri de dorințe pot fi satisfăcute numai în detrimentul societății. Autoprovizionarea nu se numește bogăție. Bogăția se măsoară în raport cu ceilalți, la fel ca puterea și faima. Și cunoașterea este în raport cu întreaga natură.

Cu alte cuvinte, când dorințele mele egoiste depășesc ceea ce este necesar pentru corpul meu și depășesc împlinirea normală necesară pentru a exista pentru un anumit număr de ani, încep să subjug natura și societatea din jur. Atunci se manifestă egoismul, care în cele din urmă ne distruge.

Întrebare: Pe ce bază pretinde un cabalist că esența omului este dorința de a se bucura?

Răspuns: Această întrebare nu trebuie adresată unui cabalist. Toată lumea știe acest lucru: biologi, zoologi, fiziologi și psihologi. Omul nu dorește decât plăcere. Vedem lumea doar din perspectiva unde puteți primi plăcerea maximă sau de ce ar trebui să fugiți, astfel încât să nu doară.

Doar spre plăceri și doar departe de suferință, așa suntem direcționați, așa acționăm, că vrem sau nu.

„Close-up” KabTV din 19.08.2009

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată diferența dintre cât de mult simțim sau nu simțim Creatorul este determinată de cât de mult Îl apreciem. Spre deosebire de lumea fizică, în lumea spirituală nu există distanțe. Cu cât Creatorul este mai important pentru mine, cu atât El este mai aproape de mine. Dacă nu Îl respect și nu vreau să mă apropii de El în calitățile mele, atunci nu Îl văd.

Se pare că pentru a-mi apropia pe cel superior sau pentru a mă apropia eu de El, trebuie să-mi schimb calitățile în funcție de calitățile Sale și să încep să-L apreciez.

Totuși, cum pot să apreciez măreția Creatorului dacă nu-L pot vedea? În natură, există multe forțe ascunse pe care nu le percepem cu simțuri simple, ci doar prin diferite dispozitive. Toată știința modernă funcționează în acest fel, prin dezvăluirea fenomenelor invizibile cu ochiul liber. Ele pot fi dezvăluite numai cu ajutorul unor dispozitive speciale sau calcule complexe.

Dacă am descoperi lumea doar prin simțurile noastre naturale – vedere, auz, miros, gust și atingere – am fi rămas animale. Gradul uman este special deoarece suntem capabili să descoperim fenomene din natură care nu pot fi dezvăluite cu cele cinci simțuri ale noastre.

Acesta este motivul pentru care descoperim unde radio, forțe gravitaționale, atracție magnetică și fenomene cerești în univers. Toate acestea sunt deasupra organelor noastre de simț.

Creatorul este o forță care include toate fenomenele, întreaga lume este situată în interiorul Lui. De asemenea, şi noi suntem în interiorul Lui. Când spunem că Creatorul este departe și ne apropiem de El, aceste distanțe sunt raportate doar la atingerea Lui și nu în sensul distanței. Creatorul se poate simți departe sau aproape în realizarea noastră, dar noi toți suntem în interiorul Lui.

Creatorul este locul lumii, întreaga lume există în interiorul Lui. Prin urmare, trebuie doar să ne dezvoltăm simțurile pentru a simți că acest spațiu; această realitate în care existăm este tot Creatorul.

Atunci vom descoperi că nu există un loc gol în lume. Acest aer din jurul nostru și vidul cosmic de dincolo de Pământ dintre stele nu este cu adevărat gol, ci un câmp continuu al dorinței care umple tot spațiul, operează în toate și umple totul. Toate acestea sunt Creatorul.

Noi, care suntem slabi din punct de vedere fizic și limitați, Îl putem trezi pe Creator și Îi putem cere să ne dezvăluie astfel de simțuri care să ne facă egali cu El, astfel încât, lipindu-ne de El, să umplem și noi toată realitatea cu dorința noastră. La urma urmei, vrem să ne apropiem de dorința Creatorului – dorința de a dărui. Atunci munca noastră se va încheia prin umplerea întregului univers cu noi înșine și va fi în adeziune cu realitatea însăși, care este Creatorul.

Aceasta este o perspectivă uimitoare și merită să ne amintim când suntem copleșiți de mici calcule egoiste.

Lecţia zilnică de Cabala 5/2/21, “Alergând după Shechina”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să faci un legământ cu Creatorul? Despre ce legământ vorbim?

Răspuns: Legământ înseamnă că avem deja condiții reciproce care spun, în aspirația mea, ce mă angajez să fac de dragul Creatorului și îi cer Creatorului să mă ajute să îmi pot realiza calitățile, aspirațiile mele, pentru dăruire și iubire, pentru adeziunea cu El.

Întrebare: Putem spune că o persoană face unele acțiuni pentru conexiunea în grup? La început, desigur, acest lucru se întâmplă fără simţiri și apoi, atunci când o persoană primește calitatea de dăruire, ea începe deja să simtă spiritualitatea, ceea ce este numit “vom auzi”, și intră într-o stare de echivalență de formă cu Creatorul. Este deja aceasta numită legământ, la un nivel minim?

Răspuns: Da. Dar mai întâi, el efectuează pur și simplu acțiuni cu ochii închiși, fără nicio obligație, și ajunge într-o stare în care acțiunile de dragul Creatorului devin sensul existenței sale.

Întrebare: Contează, dacă se simte bine sau nu în asta?

Răspuns: Nu contează ce simte, ce își asumă sau ce va avea în viitor. Adică nu există timp, spațiu, nimic! Doar influența bună maximă de la el către Creator prin oameni – nu direct către Creator, ci prin oameni. Aceasta este ceea ce vrea să pună în aplicare.

KabTV “Stări Spirituale” 09.04.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii de știință încearcă să înțeleagă cum cântatul afectează starea corpului și a sufletului nostru. S-a observat că atunci când cineva cântă sau ascultă muzică, tensiunea arterială și nivelul hormonilor din sânge se pot schimba. Care este secretul cântecului care poate vindeca o persoană?

Ideea este că muzica nu pune presiune violentă asupra noastră. Nu o simțim ca pe voința altcuiva care dorește să ne supună, ci ne conectăm cu ea și vrem să înotăm împreună cu melodia. Cântecul găsește un răspuns în sufletul nostru, în experiențele noastre interioare, în aspirațiile inimii.

Prin urmare, cu toții iubim cântecele. Cântatul exista chiar înainte ca oamenii să înceapă să vorbească. Cântă și animalele și păsările. Cântecele pot exprima mult mai multe gânduri, dorințe, speranțe și aspirații pentru care nu există cuvinte și evocă un răspuns mult mai corect și mai bun în inimile oamenilor care mă vor înțelege și vor fi de acord. Cântecul este un limbaj special de comunicare blând și amabil.

Un cântec este capabil să genereze o lume întreagă de senzații în noi, deoarece provine din adâncul inimii, din aspirațiile cele mai interioare. Nu pot cânta cu ceea ce nu sunt total de acord, nu pot să o fac. Puteți spune cuvinte false, dar nu le veți putea cânta.

Oamenilor le place să cânte împreună pentru că duce la conectarea inimilor, la o experiență comună despre care cântă cântecul, la speranțe comune pentru prezent și viitor, la amintiri din trecut și la o istorie comună. Piesa poate include un ocean de sentimente și speranțe ale întregii națiuni sau chiar ale întregii lumi.

Cântatul oferă omului o forță suplimentară care nu era în el înainte de a începe să cânte. Cântatul poate fi chiar fără cuvinte și va răsuna în inimile altora. Toată lumea își va prezenta cuvintele în spatele acestei melodii.

În tradiția multor națiuni, există cântarea corală, polifonia, care evocă sentimentul unei legături speciale între oameni, o putere specială care este mai mare decât noi. Această forță apare din îmbinarea inimilor în cântec, dorințe comune, dezamăgiri și speranțe, adică o viață comună.

Prin urmare, există o piesă atât de înaltă precum„ Cântarea Cântărilor”. Cântatul este cel mai puternic apel care este posibil de la o persoană la alta și de la o persoană la Creator.

De fapt, o persoană cântă tot timpul adresându-se Creatorului. Orice experiență a unei persoane în fiecare moment al existenței sale este un cântec adresat forței superioare.

Dacă toți oamenii din Israel ar cânta împreună, ar îmbunătăți relațiile noastre între noi și ar îmbunătăți starea țării. Să stăm toți împreună și să cântăm: „Ce frumos și plăcut este să stăm împreună ca frații”. La urma urmei, doar atunci când stăm împreună ca frați ne putem simți bine și plăcut. Acest cânt în sine va fi deja o astfel de schimbare pe lângă care nu ar fi nevoie de nimic.

Dacă vrem să schimbăm țara noastră, oamenii noștri și întreaga lume în bine, atunci să ne așezăm și să cântăm despre cât de bine și plăcut este să fim împreună. Acest lucru ne poate schimba destinul.

Cum altfel o putem influența? Am făcut atât de multe pentru a corecta, dar singura modalitate este să ne unim. Dacă vorbim despre cum să realizăm unitatea și să ne întoarcem către forța superioară, cum să existăm împreună și să răspândim puterea dăruirii și a iubirii născute din această unitate către întreaga omenire, atunci aceasta în sine este o binecuvântare de sus. Întreaga lume ar accepta această putere și s-ar uni într-o singură inimă.

KabTV „Uită-te din interior”, 21/03/21

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să-și schimbe instantaneu imaginea percepției? Să presupunem că sunt aici acum și o secundă mai târziu sunt într-un alt loc, în alte stări, în alte senzații radical opuse?

Răspuns: Bineînțeles că poate. Sunt toate sentimentele sale interioare. Poate fi în fiecare dintre ele, poate fi în toate în același timp, poate fi în mai multe dintre ele și așa mai departe.

Întrebare: De ce este o persoană atât de limitată? De ce are nevoie pentru a realiza totul și de ce totul se schimbă foarte încet?

Răspuns: Pentru ca noi să stăpânim posibilitățile de tranziție de la o stare la alta și să putem gestiona singuri aceste tranziții.

Întrebare: De ce dezvoltarea este întotdeauna foarte lentă şi se face pas cu pas?

Răspuns: Deoarece este anti-egoist, în esență, este opusul nostru, prin urmare, ni se dă atât de greu.

Întrebare: Când cineva atinge cel mai înalt nivel al realității, devine literalmente un supraom. Cum ați descrie calitățile pe care le dobândește?

Răspuns: Opusul egoismului său. Există un fel de inversiune în raport cu lumea noastră, așa cum se spune: „Și am văzut lumea superioară, inversă”.

KabTV „Kabbalah Express”, 12.04.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: În Tora, mai întâi sunt fapte de creație, și apoi, după două mii și jumătate de ani, cele zece Porunci au fost derivate pentru oameni.

Răspunsul meu: Poruncile apar numai într-o persoană după lunga sa dezvoltare. Este foarte greu de înțeles de unde provin.

O persoană trebuie să plonjeze într-un egoism nepământesc, spiritual, numit Egipt. Așa s-a întâmplat poporului evreu conform epopeei istorice când au trecut prin Egipt, s-au scufundat în toate proprietățile egoiste, le-au văzut și și-au dat seama că erau opusul Creatorului.

Pe de altă parte, și-a dat seama că nu era în stare să iasă singur din ele și toate proprietățile sale stau în fața lui ca Muntele Sinai, un munte de ură, opusul Creatorului.

Și toate acestea se datorează faptului că printre aceste proprietăți există un punct de „Moshe” (Moise) numit contact cu Creatorul, trăgându-l, ca pe un fir mic, o persoană se poate scoate din această opoziție în asemănare cu Creatorul.

„Puterea cărții Zohar KabTV # 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul este unul, unic și distinctiv, atunci de ce are El atât de multe nume?

Răspuns: În funcție de modul în care o persoană Îl percepe pe Creator, el îi dă nume. Iar când Îl dobândește în forma sa adevărată, atunci numele dispare complet și rămâne doar un simbol din patru litere, care vorbește despre modul în care îl percepem în sentimentele noastre.

Cu alte cuvinte, există un discernământ rădăcină sau zero, împreună cu discernământurile 1, 2, 3 sau 4.

În afară de rădăcină, fiecare dintre ele este un nume al Creatorului, însemnând o revelație a Creatorului în noi. Rădăcina este atributul dăruirii, care vine de la Creator, și apoi aceasta intră în dorința noastră.

Întrebare: Chiar și atunci când îl simt pe Creator ca fiind crud și spun asta despre El, este și acesta de asemenea un nume pentru Creator?

Răspuns: Da, tot ceea ce simți este un nume al Creatorului. Mai mult, chiar și ceea ce simți acum în viața ta de zi cu zi este Creatorul și revelația Lui în interiorul dorințelor tale. Despre care se poate spune, chiar și acum „Nu este nimeni altcineva în afară de El” (Deuteronom 4:35).

Apare o întrebare: Cum este posibil să ne imaginăm Creatorul separat de ceea ce se întâmplă în jurul nostru la nivelul neînsuflețit, vegetativ și animat al lumii? Este o revelație a atributelor Sale în raport cu noi. Dacă absorbim toate acestea în noi în mod corect, atunci vom obține doar o singură rădăcină de dăruire.

„Fundamentele Cabalei” KabTV 27.01.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De obicei Bina reprezintă apa, dar tu spui că într-o peșteră reprezintă aerul.

Răspunsul meu: În acest caz, Bina este ca aerul. Trebuie să înțelegem că acestea sunt alegorii. Mulți oameni trăiesc încă în diverse peșteri sau adăposturi, dar acest lucru nu le oferă nimic în plus.

Ceea ce se înțelege aici este că o persoană alege în mod conștient o astfel de stare, un astfel de model de comportament, care l-ar ridica deasupra egoismului  numit pământ, astfel încât să dobândească proprietatea altruismului, calitatea de dăruire, calitatea conexiunii cu ceilalți, numită Bina.

O persoană creează astfel de calități în sine prin propriile sale eforturi. Ea atrage calitatea luminii, a lumii superioare, calitatea dăruirii. Aceasta în general, este puterea Creatorului, puterea Binei, cu care se organizează ceva ca un adăpost în sine. Deși nu se poate urca pe deplin și nu poate trece la un nivel superior în lumea spirituală, cel puțin în starea sa, persoana creează o sferă plină de o calitate superioară și există în ea.

KabTV “Stări Spirituale” 23.04.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Suntem incapabili să percepem fenomene întregi; prin urmare, nu înțelegem ce sunt universul, viața, conștiința sau rațiunea. Încercăm cu mintea să le împărțim în câteva partiții acceptabile și le studiem pe fiecare separat. Astfel, este dificil pentru știință să explice o mulțime de lucruri.

Răspunsul meu: Știința nu poate avea nimic de-a face cu conștiința. Folosește conștiința ca ceva dat, dar nu o poate explora. Pentru a face acest lucru, trebuie să fii la un nivel mai înalt decât conștiința. Folosim întotdeauna metoda de sus în jos. Și cum ne putem ridica deasupra conștiinței noastre în timp ce suntem în ea?

Conștiința este capacitatea unei persoane de a se conecta la stratul superior de informații.

Întrebare: Ai spus că „eu” este ceea ce simt în asemănarea cu un câmp informațional. Adică, pare să coincidă cu definiția conștiinței. Care este diferența dintre ele? Ce este „eu” care are conștiință? Este o colecție de gânduri, un sentiment, o senzație?

Răspuns: Nu. „Eu” este un fel de bază care nu dispare nicăieri, nici după moartea. Trece prin toate metamorfozele ciclurilor noastre de viață și moarte.

„Eu” este punctul nostru original din sistemul numit Adam. Fiecare dintre noi are un astfel de punct, care reprezintă datele noastre inițiale, coordonatele noastre. Și nu putem scăpa de el, așa am fost creați.

Fiecare persoană din lumea noastră are un loc în sistemul lui Adam, care există astfel încât să ne putem schimba pe noi înșine, astfel încât fiecare punct să se poată conecta la acest sistem superior, la câmpul în care este situat și să îl înțeleagă pe deplin.

Întrebare: Cum îi putem explica cuiva care nu știe că există un sistem al lui Adam și, în el, ce înseamnă acest „eu”?

Răspuns: „Eu” este o parte a Creatorului de sus.

Întrebare: Deci nu poate fi explicat fără Creator?

Răspuns: Creatorul este o forță superioară, același câmp. Nu atribuim această putere unui bunic care stă undeva. Vorbim despre natură. Creatorul și natura sunt unul și același lucru. Aceasta este cea mai înaltă conștiință, cel mai înalt gând.

KabTV „Întâlnirea cu Cabala” 29.03.2019

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→