Category Archives: Munca spirituala

Indicatorul cel mai sigur

Întrebare: Care este sensul cel mai sigur care ghidează o persoană în scopul corect al vieţii?

Răspuns: Atunci când înţelegem clar şi precis că doar în această viaţă şi nu după ce trupul este mort realizăm ascensiunea în lumea spirituală şi atunci când înţelegem că putem intra în lumea spirituală în dorinţa de conexiune şi unitate (pentru adeziune, iubire şi conexiune) cu prietenii în grup şi nu oriunde altundeva, atunci înseamnă că o persoană este blocată pe ţintă, în centru

Adevăr şi credinţă

Există două stări în realitatea noastră: o stare este la nivelul la care sunt acum, simt această lume, eu însumi şi totul în jurul meu. Este realitatea mea, viaţa mea, tot ceea ce resimt.

Totuşi, înţelepciunea Cabala ne spune că, există un alt nivel care este deasupra mea şi care este diferit de mine în atributele sale. Atributul meu este dorinţa de primire şi atributul nivelului superior, dimensiunea superioară, este o dorinţă de dăruire.

Dacă privesc cele două niveluri, de la nivelul vieţii mele, avansez spre scopul creaţiei. Iau mereu în considerare existenţa unei stări superioare deasupra mea, pe care trebuie să o realizez şi astfel, viaţa mea este centrată şi dedicată scopului superior.

Totuşi, simt că sentimentele mele, percepţia mea, înţelegerea mea şi determinarea stării mele sunt partajate. Trebuie să accept totul fie conform a ceea ce simt – în funcţie de dorinţele mele şi atributele mele, mintea mea şi sentimentele mele – şi deci, evaluez starea mea interioară ca toată lumea, fie pot să mă văd la un nivel superior şi să evaluez modul în care mă văd de acolo, de la direcţia din care Creatorul mă priveşte.

Nivelul superior domină şi determină tot ceea ce mi se întâmplă acum, deci, cum pot să mă imaginez la următorul nivel superior? Trebuie să-mi imaginez că am atins atributele nivelului superior care sunt total concentrate pe dăruire şi simt iubirea pentru ceilalţi, iubirea prietenilor şi iubirea atributului de dăruire în sine care este numit iubirea Creatorului.  Îmi imaginez că opresc ura şi atributul iubirii şi dăruirii mă umple complet şi că îl simt ca o mare plăcere.

În acest caz, văd deja o realitate din perspectiva superiorului, a Creatorului. Asta înseamnă că, percepţia mea este partajată. Dacă plonjez în starea mea şi determin toate atributele, sentimentele şi calculez conform principiului „un judecător are doar ceea ce ochii lui văd”, aceasta este numit adevăr, eu, conform stării mele reale şi ceea ce resimt. Pe de altă parte, văd lucrurile stării superioare la care m-am ridicat în aparenţă şi cum aş putea să văd, să simt şi să judec ceea ce se întâmplă dacă aş avea atributul de dăruire şi iubire pentru ceilalţi, deoarece ego-ul meu este limitat.

Această stare este numită credinţă, ceea ce înseamnă că există două niveluri aici: adevăr şi credinţă. La nivelul actual al adevărului, simt lipsuri, disconfort, nelinişte ca toată lumea şi încă mai rău, deoarece doresc să mă ridic deasupra. În starea credinţei, este plenitudinea şi nimic nu lipseşte şi există pace şi confort total. Eu sunt în adeziune cu forţa superioară şi văd de la un capăt la celălalt al lumii, umplut cu recunoştinţă faţă de Creator.

Trebuie să fiu în aceste două stări împreună! Apoi, determin sensul de la o stare la alta. Pare că este mai uşor să ne imaginăm  lucrurile în acest mod şi că este posibil să rămân în această dublă percepţie şi, de fiecare dată, încerc să aduc viitorul aproape, astfel că, atributul de iubire şi dăruire prin grup mă va conduce, cu adevărat, la un nivel mai ridicat.

În acelaşi timp, există problema recunoaşterii răului, incapacitatea de a urca şi o rugăciune a celor mulţi se naşte. Trebuie să colectăm şi să acumulăm eforturile noastre în eforturile mele, prin urcare şi coborâre din nou şi din nou, a pierde totul şi a umple astfel marea de Sitra Akhra (cealaltă parte). Această mare înghite toate eforturile noastre atunci când o persoană cade dar, mai târziu, ea va reveni la starea „ El a înghiţit toate bogăţiile şi le-a vomitat din nou”. Apoi, vom fi recompensaţi pentru a urca la un nivel superior.

Trebuie să ne obişnuim cu această muncă. Totuşi, se pare că este posibil a fi sub două niveluri în acelaşi timp: adevăr şi credinţă.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013

 

Câteva cuvinte privind meticulozitatea

Recomand examinarea amănunţită a ceea ce noi introducem în noi. Putem, mai uşor, să facem faţă nevoilor „animalice”, pentru a satisface nevoile de hrană, sex, viaţă de familie, etc. decât să acţionăm în grup, fără analiză şi clarificare.

Un lucru este să treci pur şi simplu şi să cazi la nivelul „pasiunilor corporale” şi este diferit când munca voastră în grup nu este destul de precisă. În acest caz, existaţi deja la nivelul uman de corupţie şi este ceva rău. Este cazul să fii meticulos aici.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013, Scrierile lui Rabash

Sub jugul naţiunilor

Baal HaSulam, “Exil şi răscumpărare”:  Această naţiune nu va găsi odihnă între naţiuni până ce ea nu va realiza versetul: “Şi, plecând de acolo, vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău şi tu Îl vei găsi, dacă tu Îl vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.” (Deuteronom 04:29)

Desigur, putem uşor interpreta aceste cuvinte în sens material: Poporul Israel s-a risipit printre alte naţiuni din întreaga lume şi încă nu s-a găsit. El rătăceşte în mijlocul lor şi doar o mică parte din Israel este pe pământul lui Israel.

Totuşi, noi trebuie să privim la rădăcină şi să înţelegem cuvintele cabaliştilor corect. În realitate, noi am căzut de la proprietatea de a dărui, care este numită “poporul Israel”, în proprietatea de a primi, numită “naţiunile lumii”. Noi locuim printre ele acum şi această proprietate de primire domneşte peste noi. Este exilul din care nu reuşim încă să scăpăm. Prin urmare, noi suferim şi lumea întreagă suferă.

Trebuie să revelăm cauza acestei suferinţe, cauza crizei care mătură lumea. Totul este datorat faptului că, noi suntem încă sub dominaţia naţiunilor lumii, a propriilor dorinţe egoiste, care domnesc asupra noastră, asupra punctului din inimă, asupra dorinţei noastre de unitate cu Creatorul.

Trebuie să ne ridicăm deasupra acestor dorinţe, acestor calcule egoiste şi astfel să ieşim din exil. Realizând individual şi împreună o muncă interioară, graţie eforturilor interne, vom vedea cum ieşirea spre răscumpărare afectează viaţa noastră exterioară, precum şi viaţa interioară şi exterioară a lumii întregi.

Baal HaSulam explică la sfârşitul “Introducere în Cartea Zohar”: Lumea întreagă şi poporul lui Israel sunt divizaţi în interioritate şi exterioritate. Interioritatea este munca împotriva egoismului nostru pentru a se ridica deasupra diferitelor calcule materiale, de a nu trăi decât în dorinţa de a dărui, în iubire şi unitate între noi şi lumea întreagă.

În acest mod, trebuie, de asemenea, să efectuăm munci externe. Şi, în fiecare stare, trebuie să revelăm ceea ce Creatorul cere de la inimile noastre, că le vom corecta.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam

 

O laudă nu este o linguşire

Rabash, „Puternică stâncă a mântuirii mele”: În cântecul de Hanuka spunem: „Puternică stâncă a mântuirii mele, să Te laud este o încântare; Restaurează Casa mea de Rugăciune şi acolo vom aduce jertfă de mulţumire”. Cântecul începe cu cuvinte de laudă „să Te laud este o încântare”, apoi începe cu cuvintele de rugăciune „Restaurează casa mea de rugăciune”.

Apoi, cuvintele de mulţumire şi laudă revin „şi acolo vom aduce o jertfă de mulţumire”.

Noi evaluăm, mereu, stările în funcţie de ordinea vaselor. La urma urmei, Lumina este în repaus absolut şi totul depinde de modul în care reuşesc să aliniez vasele între ele şi să le utilizez corect în conformitate cu măsurile corespunzătoare de „profunzime” şi „transparenţă”, sub o formă sau alta. În conformitate cu asta, aştept influenţa maximă şi cea mai eficientă a Luminii.

În mod similar, organizăm cererea noastră dacă, de exemplu, ne adresăm autorităţilor publice. Acest apel trebuie să fie corect formulat şi prezentat persoanelor „potrivite”, de la cele mai puţin importante, la cele mai importante şi, în caz de necesitate, în sens invers.

Dar, înainte de întoarcerea noastră spre Creator, trebuie „să dezvolt” recunoştinţa în mine, gradul de conştientizare a importanţei obiectivului, importanţa Dăruitorului şi măreţia Sa. Ea este proiectată pe impuritatea lumii noastre ca linguşire şi supunere, ca ajutor la a obţine ceea ce vrei. Totuşi, nu există favoritisme în spiritualitate, o ridic în ochii mei şi aranjez corect vasele mele, dorinţele mele. Astfel, mă apropii de El.

Oricum, schimbările nu se produc decât în vase şi Lumina rămâne neschimbată. Mulţumirea şi lauda nu sunt pentru a aduce satisfacţie Creatorului, ci pentru noi înşine, ele ne permit să ne apropiem de El. Dar nu pentru ca El să devină mai blând în ceea ce ne priveşte. Nimic nu se schimbă în El.

Acum, eu văd că El surâde, apoi devine furios. Cu toate acestea, indiferent de ce, dezvălui toate acestea în propria mea percepţie. Şi în El, toate chipurile sunt la fel, fără discriminare, fără nici o formă…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013, Scrierile lui Rabash

Aceste frumoase contradicţii

Baal HaSulam, „Înţelepciunea Cabala şi esenţa ei”: Cea mai mare minune a acestei înţelepciuni este integrarea în ea. Toate elementele vastei realităţi sunt incluse în ea până ce ajung într-un lucru – singurul Atotputernic – şi toate împreună.

Întreaga frumuseţe, bogăţia înţelegerii, realizarea şi sentimentul apar din combinarea detaliilor. Pe cont propriu, nimeni nu ne va da o adevărată sursă de inspiraţie. Este doar atunci când conectez lucrurile de la distanţă, opuse şi brusc, ele se completează mutual. Această compensare reciprocă a fenomenelor polare mă inspiră. Totul începe de la separare, ură, înstrăinare, o incapacitate totală de a coexista şi, brusc, văd că, compensarea este datorată faptului că nici o persoană nu este completă fără alta.

Toată lumea se adună, iar apoi, în funcţie de forţa de separare, simt forţa unităţii, forţa unicităţii.

Ruptura ne-a adus la divizare, împrăştiere, ură şi antagonism la diverse niveluri. Îl respingem pe celălalt, suntem gata să-l distrugem şi să-l ucidem şi este şi mai adevărat în lumea spirituală. Acolo, forţa liniilor din dreapta şi din stânga acţionează la o scară infinit mai mare şi, de fiecare dată, o persoană trebuie să construiască linia mediană pentru a strânge şi uni toate piesele împreună.

Aceasta aduce de 620 de ori mai multă Lumină pentru toate lumile şi aceasta aduce plăcere Creatorului.

Deci, pe de o parte, fiinţele create dezvăluie întunericul şi, pe de altă parte, ele ies din întuneric la lumină. Totuşi, este vorba de o lumină specială pentru că, ele o generează, descoperind un decalaj şi respingere, dezvăluind apoi, unitatea şi realizarea.

Asta nu exista înainte. Un lucru este Lumina care corectează fiinţele create şi un altul este scopul creaţiei. El se trezeşte doar la acela care simte tot acest proces. Prin urmare, este imposibil să atingi revelarea fără dorinţă, nevoie. Noi trebuie să mergem în toate detaliile percepţiei pentru a deschide toate uşile.

Acesta este miracolul care este inerent în înţelepciunea Cabala. Noi revelăm contradicţiile şi compensarea lor reciprocă. Este cel mai frumos cadou, pregătit pentru noi de Creator şi, în ceea ce ne priveşte, noi revelăm acest dar, îl recunoaştem, mulţumim Creatorului pentru el şi deci, îi aducem Lui mulţumire. Da, aparent El ne pune într-o pivniţă întunecată, dar, în acelaşi timp, acolo descoperim toată frumuseţea universului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Cu ce începe o persoană?

Întrebare: Cum pot vedea în jurul meu atributele, Sefirot şi nu oameni?

Răspuns: De ce vedeţi oameni în sens material al cuvântului? Pentru ce aveţi nevoie de chipuri? Corpul vă spune ceva? Nu spune nimic unei persoane.

De fapt, în curând, nu ne vom mai comporta faţă de ceilalţi în funcţie de trăsăturile de caracter. O persoană le primeşte la naştere sau le dobândeşte de la mediu. Nu este ea.

Părinţii i-au dat naştere, ea a făcut studiile în aceste instituţii sau altele pe care nu le-a ales şi toată viaţa sa, se găseşte într-un anumit mediu. Ca urmare, vedem în ea o formă particulară, modelată conform  unor anumiți parametrii. Iată cum ei au „construit-o” şi astfel trăieşte toată viaţa, de la început la sfârşit.

Nu este ea cu adevărat. Nu-i atribuiţi nimic. Ea nu are nici măcar un grăunte original din partea sa, nici caracteristicile corpului ei, nici în trăsăturile de caracter. Totul este rezultatul a ceea ce a primit, aparent, de la ceilalţi.

Omul (Adam) în mine începe de la ceea ce primesc de sus. Dacă intru într-un grup şi investesc un efort în el, atunci ei sunt, de asemenea, rezultatul unei anumite educaţii. Dacă încep să primesc o iluminare de sus, graţie noilor caracteristici care se nasc în mine, care sunt opuse caracteristicilor precedente, acesta este începutul unei noi creaturi care nu este legat de corpul meu sau caracterul meu. Prin urmare, sufletul este numit „o parte divină a lui Dumnezeu de sus”.

Deci, rezultă că aspectul exterior al persoanei şi comportamentul său nu au sens. Ceea ce contează este investiţia într-un grup şi eforturile sale. Pentru asta, ea poate să primească un răspuns de sus şi să dobândească ceea ce numim om.

Până atunci, ea nu este om. Nu este nimic adevărat în sine. Dacă în timpul vieţii sale, nu corectează nici una din dorinţele sale cu ajutorul Luminii care Reformează, este ca şi cum nu este în viaţă. Vezi tu, contul său spiritual este gol şi participă la procesul evoluţiei istorice ca toată lumea. Nu are nimic aici pentru a măsura, a evalua şi a cântări pe scările spirituale.

Există un avertisment suplimentar: chiar dacă persoana nu se corectează, nu trăieşte în zadar dacă ea contribuie la corectarea altora, dacă ea îi apropie de adevăr. Oricum, este interesant să munceşti la asta cât mai mult. Aşa cum scrie Baal HaSulam în „Ultima generaţie”, scopul vieţii este de a merita adeziunea la Creator, de a menține strict regula generală de a acţiona doar spre binele Lui sau a ajuta mai multe persoane pentru a ajunge la adeziunea cu El.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Permisiunea este dată deoarece există o necesitate

Înainte, am evoluat sub forma „fiarelor”, generaţie după generaţie, deoarece gradul Reshimot  „rula” de la o dorinţă la alta şi aceste dorinţe au primit senzaţiile corpului în care se găseau şi au creat o imagine a lumii.

Totuşi, acum am primit permisiunea de a ne ridica, graţie înţelepciunii Cabala, la nivelul lumii veşnice. Astfel, nu vom mai fi limitaţi la încarnarea fizică. Această secvenţă a vieţii şi a morţii fizice va dispărea deoarece noi vom vedea  doar un nivel particular al sistemului general.

Când l-am întrebat pe Rabash la începutul studiului meu ce sunt viaţa şi moartea în lumea noastră, el a răspuns: „Este ca atunci când ai scos o cămaşă noaptea şi ai pus una nouă dimineaţa”. La fel, îndepărtaţi această viaţă şi vă acoperiţi cu o nouă viaţă, de la un sistem de zece Sefirot la un alt sistem de zece Sefirot şi, atunci când vă găsiţi la un nivel mai ridicat, nu veţi simţi nimic special în legătură cu asta. La fel, un corp aflat la nivelul bestiei, nu simte durere când îşi taie părul sau unghiile, deoarece acestea sunt la nivelul vegetal. Un nivel inferior nu simte o lipsă. Dimpotrivă, reînnoirea sa se simte ca un plus interesant.

Deci, rezultă că, pentru oamenii zilelor noastre există şansa de a se ridica spre lumea eternă înainte de sfârşitul lor în această viaţă şi atunci, vor vedea realitatea prezentă ca un „apendice” al lumii veşnice. Totuşi, este foarte dificil să explici asta. Permisiunea a fost dată şi noi trebuie să acţionăm, dar este necesară o muncă dificilă, înainte ca noi să putem pune în aplicare această sarcină între niveluri.

Este ceea ce numim a fi un profesor şi a începe ridicarea umanităţii în sus. Trebuie să considerăm aceasta ca fiind sarcina noastră, obligaţia noastră. Esenţa permisiunii nu este doar că suntem autorizaţi să realizăm acest lucru, dar este rolul nostru şi responsabilitatea noastră să o facem.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Cazi dar nu te preda

Ideea este modul în care ne trezim. Principalul lucru este conectarea în diferite circumstanțe, adăugirile constante ale venirii împreună în diferite stări și în special în timpul căderilor.  Aceste stări sunt o adevarata comoară în potențial.

În timpul ascensiunii, când mă simt impresionat, acţionez prin combustibilul care mi-a fost dat . Lumina care vine de Sus străluceşte asupra mea și mă sui pe acest val și mă plimb pentru un timp . Dar în timpul coborârii, chiar și un efort mic valorează mult .

Pe ansamblu, ar trebui să încerci să vezi că te dezvolţi și avansezi încontinuu. Este ca şi piesele de fier ce se țin pe roțile locomotivelor vechi, care se mișcă mereu înainte și înapoi, din nou şi din nou . Aşa este şi lucrarea spirituală a unei persoane, chiar și atunci când cade, ea încă avansează.

Deci, dacă ne putem consolida forțele în timpul unei coborâri, ne va ajuta să vedem lucrurile mai clar decât în ​​timpul unei ascensiuni . Motivul este că în întuneric iluminez natura corporală în care m-am cufundat în prezent, și din acest Aviut (grosime), ajung la o revelație. Este extrem de util. Chiar şi dacă văd că abia pot reuși și chiar cu o scădere o clipă mai târziu, încă obţin mare lucru .

Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 03/12/13, Scrierile lui Rabash

Analiză și sinteză a sufletului lumii

Întrebare: Cum poate fi identificat răul și dezvolta ură în ceea ce-l privește?

Răspuns: Este imposibil de identificat răul dacă nu te afli într-un grup, în punctul conexiunii, într-o formă de conexiune. Trebuie să aderăm în permanență la această formă de conexiune și să ne adâncim în ea, să o clarificăm și investigăm, să învățăm despre ea, să o testăm și să încercăm să pătrundem în esența ei interioară.

În conexiunea noastră descopăr sistemul interior spiritual. Când părțile separate încep să se conecteze în mod corect, atunci în interiorul lor se descoperă structura spirituală care este construită din două forțe care sunt opuse, dar complementare. Deci construiesc deja conexiunea în interiorul meu, și cu aceasta îmi asamblez sufletul, lipind Kli-ul împreună. Toate părțile lui reprezintă o dorință de a primi, dar sunt conectate între ele pentru a se completa unele pe altele, adică având ca scop dăruirea.

În măsura în care intru și adâncesc această clarificare, atât în analiza cât și sinteza acestei structuri, care este compusă din părți opuse, cu aceasta clarific tot ceea ce este acolo și găsesc toate răspunsurile. Astfel, trebuie să avem mereu ca scop conexiunea în interiorul fiecărei persoane, să încercăm să le vedem conectate împreună: asta se numește dorința mea de a descoperi lumea spirituală. Pentru că întreaga umanitate este conectată în interiorul ei, numai că noi nu identificăm acest lucru.

Această dorință de a identifica această conexiune, să mă aflu în ea, să trăiesc în ea și să o simt se numește dorința mea pentru Creator. Pentru că forța care conectează toate părțile înăuntru este forța superioară.

În conexiunea noastră descopăr că Nu este nimeni în afară de El. Nu doar conectez toate părțile noastre împreună asamblând puzzle-ul sufletului colectiv; mai degrabă încerc să-L desopăr pe Creator în el. El este cel care împrăștie întreaga creație în părți pentru ca eu să le asamblez din nou într-o singură imagine și o voi vedea. În puzzle-ul pe care îl asamblez, construiesc imaginea Creatorului.

În puzzle-urile tradiționale, se construiesc copaci, iarbă, soare, iar în acest puzzle, se construiește Creatorul. Dacă ajung la Lumina Hassadim, atunci cu ajutorul ei sunt gata să conectez și să asamblez acest puzzle. Părțile lui nu vor mai fi opuse și nu se vor mai respinge unele pe altele. Și atunci când încep să lucrez cu primirea pentru a dărui, aceste părți vor fi gata să adere unele la altele ca bucățile unui magnet.

Și din cooperarea reciprocă a acestor părți, relația lor pentru și împotriva conexiunii, construiesc forma Creatorului. Este posibil să o construiesc numai în acest fel. Este imposibil să-L descopăr printr-o singură forță pozitivă a dăruirii căreia nu i se împotrivește nimic. De aceea, numai prin spargere suntem capabili să-L revelăm pe Creator.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabal, 26.11.2013, Întrebări și Răspunsuri cu Dr. Laitman

Pagina 294 din 330« Prima...292293294295296...Ultima »