Category Archives: Munca spirituala

Noi dorim să avansăm sau să ne mişcăm într-o viaţă mizerabilă ?

Atitudinea noastră faţă de realitate este definită de nivelul nostru de avansare. Trebuie să examinăm şi să menţinem abordarea noastră faţă de realitate, deoarece altfel, vom rămâne la nivelul animal şi nu vom atinge starea „vorbitor”. Începem să formăm nivelul punându-ne întrebarea: Cum putem să ne raportăm la acest domeniu?

Fie percepem ceea ce vedem în jurul nostru, natura fizică, fie ne dăm seama că natura are o voinţă, o dorinţă proprie de a aduce bunăvoinţă creaţiei, are un program şi un scop. Noi realizăm că natura ne influenţează metodic şi intenţionat ? În acest caz, suntem obligaţi să acţionăm în conformitate cu legile naturii şi să „ne conformăm”. Devenim responsabili de destinul nostru, de viitorul nostru care depind, în mod direct, de condiţiile şi stările pe care noi le organizăm.

De acolo, munca noastră în această lume începe: Mă voi târî într-o existenţă mizerabilă, încercând să evit suferinţele până ce voi muri ? Sau vreau să învăţ programul, obiectivul, procesul şi să devin capabil să particip la evenimente într-un mod chibzuit, raţional şi astfel să devin o persoană care poate avea un impact ? Pot să influenţez mediul şi să primesc reacţii corespunzătoare ? Astfel, pot să încep, în mod voluntar, să lucrez cu natura, forţa care este chiar în faţa mea.

Aceasta este problema. Cel care doreşte să cunoască această forţă este numit fiinţă umană (Adam), asemănător Lui. La urma urmei, aceste persoane, în funcţie de misiunea lor, se construiesc în asemănarea cu acestă forţă superioară care a creat şi stabilit toate legile. Noi dorim să cunoaştem aceste legi şi să acţionăm conform lor, în tandem cu ele. Este obiectivul nostru şi devenim parteneri pe drumul spre ele.

În schimb, cei care nu o dezvăluie, indiferent de punctul lor de vedere asupra naturii şi stadiul cel mai înalt, rămân la nivelul „animal”.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013, „Pacea”

 

Ieşirea din mina neagră a egoismului

Începem, deja, să ne familiarizăm cu stările muncii spirituale, dar este dificil să fim de acord cu ele şi să ne obişnuim. De fiecare dată, găsim dificil să le justificăm, deoarece stările spirituale vin ca şi cum o persoană renaşte.

Deodaă, ceva i se întâmplă şi ea nu se mai recunoaşte, nu mai este familiarizat cu lumea în care trăieşte, nu înţelege reacţiile sale, influenţele care o împiedică sau care o ajută, duşmani şi prieteni. Persoana este confuză. Ea vrea să înţeleagă această nouă realitate interioară în care se găseşte, dar nu poate. Ca şi cum a obţinut un nou program intern şi nu este familiarizat cu el şi cu lumea. Toate reacţiile sunt noi şi total necunoscute. După se s-a găsit într-o nouă lume, ea îşi pierde convingerile anterioare, vechea atitudine vis-a-vis de tot.

Trebuie să ne obişnuim cu asta! Totuşi este imposibil să te obişnuieşti, deoarece de fiecare dată, intri într-o stare complet nouă. Şi, cu cât o persoană avansează, cu atât mai diferite sunt stările, alternativ una după alta. În ciuda creşterii ritmului schimbării, stările în sine sunt din ce în ce mai opuse şi separate, una faţă de alta.

Starea care durează numai o zi sau două poate fi foarte diferită de cea de astăzi şi persoana se simte dezorientată şi pierde stabilitatea în lume, ca şi cum ar dispărea complet. Stările sale devin din ce în ce mai opuse şi viteza cu care se schimbă este în plină creştere. La fiecare schimbare de stare, există un moment în care persoana nu înţelege ce se întâmplă, chiar dacă are o mare experienţă precedentă.

Când o nouă stare vine, este total diferită de precedenta care şterge tot ceea ce era în trecut. O persoană în starea următoare nu este familiarizată cu nimic şi deci, nu înţelege ceea ce i se întâmplă, ca şi cum asta s-ar produce pentru prima oară. De fapt, această stare se produce pentru prima dată ca o nouă genă de informaţie (Reshimo), o nouă realitate se dezvăluie.

Este imposibil să explici acest lucru străinilor, deoarece ei nu înţeleg. Ei nu înţeleg cum această persoană nu poate, brusc, să ştie nimic şi să fie confuză. Cum este posibil ca un mare cabalist, dintr-o dată, să nu mai înţeleagă şi să simtă încă, aceste lucruri simple care sunt de înţeles pentru o persoană obişnuită ? Dar, este viaţa noastră şi noi avansăm grad după grad pe scara spirituală.

Esenţial este să iubeşti aceste stări şi să fii conştient că ele ne aduc şi mai mult, la o înţelegere a Creatorului, asemănarea Lui. Nu există stări mai bune, decât atunci când o persoană se simte confuză, simte întunericul, neputinţa, ştiind că, în vasele cu care va fi în măsură să lucreze curând, ea va găsi calitatea dăruirii, sens, o atitudine mai corectă a stării este revelată.

De fapt, în acest mod disimularea îi este eliminată. Cândva, în copilăria mea, am citit o poveste despre caii care transportau cărucioare subterane în mine de cărbune. Ei nu au ieşit niciodată afară şi deci, nu au văzut soarele. Când au îmbătrânit şi nu au mai fost în măsură să lucreze, înainte de a ieşi din mină, saci au fost puşi pe capul lor. În aer liber, sacii au fost, progresiv, înlăturaţi; primul, apoi celălalt, unul după altul, astfel încât calul să se obişnuiască treptat cu lumina.

Aici, noi suntem în aceeaşi situaţie. De fiecare dată când stările noastre se schimbă este ca şi cum un alt sac a fost eliminat. Şi asta va continua până ce noi ne vom obişnui cu adevărata Lumină.

Dacă o persoană înţelege că munca îi este dată pentru ca ea să se obişnuiască cu Lumina şi să poată vedea Creatorul şi acţiunile Sale în lumea ei, atunci ea acceptă această muncă cu recunoştinţă. Ea înţelege că această muncă, în amurg, în întuneric este foarte valoroasă deoarece realizează noi instrumente de percepţie în ea, pentru descoperirea lumii spirituale. Toată această muncă este numită realizarea unei porunci şi, dacă persoana este fericită, aceasta se numeşte bucuria poruncii.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013

Unitate completă

Întrebare: Cum putem uni grupurile noastre de zece în timpul pregătirii pentru Congres?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să ne împărţim în grupuri de zece în cursul pregătirii pentru Congres. Trebuie să ne unim şi să uităm grupurile de zece în pregătire. Aceasta înseamnă că trebuie să muncim în grupurile de zece când avem ateliere, dar nu în restul timpului.

Când citesc această întrebare, mă tem că o conexiune puternică în grupuri de zece persoane vă divizează în grupuri de zece şi nu vă lasă să vedeţi pe ceilalţi ca fiind cei mai buni şi apropiaţi prieteni. Ne-am împărţit în grupuri de zece doar pentru că este uşor să se comunice în aceste grupuri şi să se simtă ceilalţi mai personal. Dar, în general,noi trebuie să fim aproape de toții prietenii şi de prietenii noştri din toată lumea.

Dacă am putea include pe toţi prietenii din lumea întreagă în aceste grupuri de zece, am face acest lucru. Eu stau cu germanii, cu francezii şi sud-americanii astazi şi cu australienii şi nord-americanii, mâine. Nu cred că ar trebui să ne unim mai strâns în grupul de zece şi, dacă este cazul, ar trebui să ne schimbăm, constant. Altfel, rezultatul este unitatea egoistă. „Eu sunt obişnuit cu ei, noi ne înţelegem bine.” Ce facem cu asta? Avansarea se bazează pe depăşirea lipsei generale de înţelegere de care încercaţi să scăpaţi.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Un pic de bunătate cu bună intenţie

Întrebare: Cum putem să-i aducem mulţumire Creatorului?

Răspuns: A aduce mulţumire Creatorului înseamnă a-L descoperi. Aceasta aduce mulţumire Lui şi întregii umanităţi. Mulţumirea Creatorului şi a creaturilor este Lumina care umple vasele: plăcerea de a umple dorinţa şi atitudinea, adică primul nivel şi al doilea nivel pe plan corporal şi pe plan spiritual. Este obiectivul Creatorului de a umple pe deplin vasele şi aceasta aduce Lui mulţumire şi fiinţelor create şi astfel, se alipesc unul de altul.

Este preferabil să faci puţin, dar cu bune intenţii. Nu este vorba de cantitate. Dacă aveţi nevoie să petreceţi mai mult timp pentru a vă pregăti, merită. Oamenii sunt conectaţi – dacă vorbeşti cu anumiţi oameni vă conectaţi, îi influenţezi şi dacă este făcut în mod corect, cu lumina interioară care transmite un sentiment, atunci ea se va propaga mai târziu de la ei, la toţi ceilalţi oameni cu care intră în contact. Se va răspândi şi va influenţa pe toată lumea, ei o vor face inconştient.

Dar, dacă sunt doar acţiuni fizice, oameni pot fi inspiraţi, să plângă, să strige ca o mulţime de fani fanatici la un concert de muzică pop. De asemenea, ei pot fi impresionaţi de cuvintele frumoase ale unor oratori talentaţi, precum Trotsky, de exemplu. Dar asta nu va conduce la rezultate pozitive, ci la distrugere. Deci, pregătirea este lucrul cel mai important înaintea fiecărei acţiuni, intenţia de a aduce mulţumire Creatorului.

Este singurul lucru la care mă gândesc în fiecare zi. Cum să adaug intenţia mea în munca mea, deoarece acesta este secretul succesului.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 26.08.2013

Ego-ul nu este o perturbare, ci un mijloc de a progresa

Rav Kook, „Scopul Israel şi specificitatea sa”: Iubirea pentru ceilalţi este sentimentul cel mai clarificat şi este bazat pe percepţia senzorială. De fapt, ar trebui să o urmăm şi o persoană trebuie să se pregătească pentru aceasta, să facă parte din viaţa celuilalt şi în aceasta constă ideea de moralitate individuală.

Iubirea faţă de ceilalţi este regula care include toate acţiunile unei persoane. Cu alte cuvinte, ea nu ar trebui să facă ceva ce nu provine din erupţia şi expansiunea iubirii. Altfel, această acţiune nu este compatibilă cu planul Creatorului şi ea va sfârşi prin a conduce la rezultate negative. Este exact modul în care iniţiativele noastre sunt examinate: Dacă ele sunt pentru binele celorlalţi, atunci va merge, altfel, nu va funcţiona.

Dar, cum putem explica asta oamenilor? Dacă ei aud despre asta, vor spune că nu au nevoie de propovăduirea noastră. Ei vor doar să trăiască şi să profite de viaţă. Cu toate acestea, noi trebuie să căutăm mijloacele de a atinge inima lor, nu pentru a le oferi dragoste, ci în scopul de a atinge iubirea Creatorului. Voi învăţa să iubesc Creatorul dacă am învăţat să iubesc în primul rând fiinţele create. Eu folosesc întreaga lume pentru binele obiectivului final, care este iubirea Creatorului.

Cum poate fi dragoste pentru fiinţele create, dacă eu doar le folosesc? Totuşi, aceasta este calea. Eu le iubesc cu adevărat deoarece doar graţie lor ating iubirea Creatorului. Mijlocul devine la fel de important pentru mine, ca scopul.

Marele ego presupune că trebuie să mă ridic deasupra lui, deoarece atunci voi atinge ceva ce este mult mai mare. Se pare că, dacă noi devenim mai egoişti, învăţăm cum să utilizăm ego-ul nostru, într-un mod nou, mai eficient şi nu să ne bucurăm în el, ci deasupra lui. Astfel, voi fi precum Creatorul. Este conform acestei abordări sănătoase, fără nicio iluzie că vreau să folosesc întreaga creaţie, inclusiv Creatorul, deoarece nu doresc să continui să avansez dacă nu ating nivelul Faraonului. Trebuie să simt totul şi să descopăr totul, dar împreună cu aceste clarificări, fără iluzii. Avansez cu precizie, fără a devia de la scop.

Este spus: „Un judecător nu dispune decât de ceea ce vede ochiul lui”. Abordez fiecare obstacol cu atributele mele şi nu obişnuiesc să scăp de asta. Nu am nimic, doar ego-ul şi asta mă face să mă alătur grupului, să mă anulez în faţa prietenilor, să fiu încorporat în ei, pentru a avansa spre Creator şi a întoarce spre public.

Toate aceste măsuri provin din ego-ul meu. Brusc, înţeleg că de acum, trebuie să îl utilizez în mod diferit, nu din interior, ci deasupra. Cum putem realiza acest lucru? Cum puteţi să beneficiaţi de ego? Putem să o facem cu ajutorul Luminii Înconjurătoare. Ea va avea influenţă asupra mea şi îmi va da şansa de a mă ridica deasupra ego-ului. Nu vreau să mă limiteze, deoarece am înţeles că nu pot percepe mai mult în acesta. Nu-mi oferă decât această lume şi vreau mai mult decât atât…

Când mă privesc acum, văd un animal care se bucură de hrană, sex, familie, confort, linişte, bani, respect şi cunoaştere. Dar, deasupra nivelului animal, mă întreb dacă aş dori să urc un pic mai mult. Apoi, primesc o metodă care-mi permite să mă ridic. Astfel, mai mult ego mă provoacă mai mult decât toate dorinţele precedente şi avansez deasupra lor. Este singurul mod de a creşte fără să-mi neutralizez ego-ul, ci utilizându-l cu înţelepciune. Întregul parcurs de dezvoltare îşi propune să ne transforme în mai mari egoişti, dar mai înţelepţi şi nu într-o manieră primitivă. Alţi oameni sunt pregătiţi să se mulţumească cu puţin. Dă-i unei persoane un milion de dolari pentru a rezolva toate problemele ei şi se va simţi satisfăcută. Dar, eu nu mă mulţumesc cu asta, eu trebuie să controlez lumea. Eu sunt Faraonul care declară: „Cine este Domnul ca să ascult de El ? Nu, voi conduce în locul Lui”. Este ego-ul, îl voi descoperi în mine şi nu mă voi opri pe drum. Dar, acest adevăr este dezvăluit numai persoanelor care au punctul din inimă, care au un potenţial spiritual; „Acest secret este dezvăluit în ei, treptat”.

Întrebare: Cum pot să evit a face erori şi să nu mă scufund în ego deasupra capului meu? Cum pot să ştiu că sunt pe drumul cel bun?

Răspuns: Dacă eşti conectat la noi, atunci vei avansa în mod corect. Poţi fi sigur că, dacă eşti în mediul corect şi doreşti să fii acolo, nu există alt mijloc. Problema nu este că te simți slab sau că îți lipsește înțelegere, ci atunci când o persoană adaugă alte metode. O persoană nu este un obstacol pentru ea însăşi, dar, în cazul în care începe să prindă „viruşi” externi, ea nu va reuşi.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 27.08.2013, Scrierile lui Rav Kook

 

Implementarea graduală a Creatorului în creatură

Când ne ridicăm de jos în sus pe scara spirituală, ne reînnoim tot timpul. Deci, în ce mod este diferit „al doilea eu” de „primul eu” ? În care eu percep pe Creator, Creatorul meu, în toate aceste niveluri?

               

La nivelul precedent, eram sub influenţa forţelor particulare şi la fel, în noul nivel. Totuşi, diferenţa dintre niveluri este că, la nivelul anterior am avut „primul Creator” şi, la nivelul următor, am un „al doilea Creator”. Ascensiunea de la un nivel la altul este în percepţia Creatorului, şi nu doar când mă percep pe mine. Eu mă percep într-un mod mai primitiv, dacă mă ridic (acţionez) de jos în sus. Totuşi, în plus faţă de aceasta, percep Creatorul, Îl adaug în mine.

Cu alte cuvinte, „a doua creatură” este diferită de „prima creatură” în care adaugă Creatorul la sine, la esenţa sa şi devine un mare om, un Adam în raport cu starea lui anterioară, el devine mai mult, precum Creatorul.

Rezultă că, atingerea spirituală nu are legătură cu adăugarea de senzaţii şi intelect, ci este calitativă. Se formează noi Kelim care sunt reînnoite permanent şi aceasta reorganizează dorinţele. Uneori, structura Creatorului pătrunde mai profund, de fiecare dată, în creatură şi o organizează conform imaginii Sale. Din acest motiv, începem să gândim diferit, să simţim, să acceptăm alte decizii, vedem lumea diferit. Totul se schimbă în noi. Substanţa este, aparent, neschimbată deşi primeşte noi informaţii.

Aceasta este ascensiunea de jos în sus. Persoana este schimbată tot timpul, astfel că nimic din starea anterioară nu rămâne în ea, nici memoria. Rămâne numai dorinţa de plăcere, chiar dacă obţine o nouă complexitate, o nouă distribuire, structură şi organizare. La această substanţă este adăugată de fiecare dată structura Creatorului, adică proprietatea dăruirii şi a iubirii. Legătura între toate părţile provoacă schimbări şi influenţează structura în sine.

Putem să comparăm acest lucru cu un calculator, chiar dacă se reconstruieşte, nu schimbă prea mult în sine. Adăugăm un pic de memorie, viteză şi frecvenţă a ceasului, totuşi, se pare că materialul, maşina rămâne la fel, dar mai sofisticată, complexă, rapidă şi sensibilă. Din interior, aceşti zero şi unu alternează încă, deşi cu viteză mai ridicată decât înainte.

În aceşti zero şi unu, acţionează un nou program, o nouă conexiune care schimbă, complet, calitatea substanţei. Programul stabileşte şi conduce tot conţinutul. Maşina în sine, „metalul” nu este important, ce contează este programul care se execută în interior. Ascensiunea noastră de jos în sus implică un program mai sofisticat.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

A crede în măreţia Creatorului

Întrebare: Ce înseamnă a crede în măreţia Creatorului ? Ca şi cum a crede  este un instrument, precum acela al oamenilor de ştiinţă, de care se servesc pentru a experimenta, urmând sfatul altui om de ştiinţă?

Răspuns: În lumea noastră, termenul „a crede” a devenit banal: Eu cred, Eu sunt un credincios etc. Conform înţelepciunii Cabala, termenul „a crede” are un sens total diferit; A crede înseamnă a simţi.

Întreaga înţelepciune Cabala vorbeşte despre două forţe: primirea şi dăruirea, adică dorinţa şi Lumina (umplerea). Mai mult, umplerea modelează dorinţa şi schimbă forma pe care noi o studiem în cele patru faze ale Luminii Directe.

De ce una din forţe este numită Lumină şi nu plăcere ? Deoarece Lumina influenţează  fazele prin care vasul se dezvoltă şi nu este percepută mereu ca o plăcere. Dar totul se face prin Lumină. Prin urmare, nu există termen precum „a crede”.

Ce înseamnă a crede în ceva ? Este ceva ce nu înţeleg, este ceva anost şi insensibil ? Nu, noi vorbim mereu din punct de vedere al vasului (dorinţa), din perspectiva a ceea ce simte.

Lucrul principal este sentimentul măreţiei forţei care m-a creat şi mă conduce, spunând că este bună şi că dăruieşte. Noi numim acest sentiment a crede

De asemenea, noi numim „a crede”, atributele dăruirii şi iubirii, deoarece, prin sentimentul forţei care m-a creat, simt atributele dăruirii şi iubirii în interiorul meu. Altfel, nu voi fi capabil să simt această forţă, deoarece este simţită numai în măsura în care eu sunt egal în formă, în măsura în care am un anumit atribut, simt acest atribut exterior mie, chiar dacă nu este un lucru exterior mie şi totul este, mereu, simţit în mine.

Noi trebuie să înţelegem că tot ceea ce simţim este deoarece noi suntem identici cu acest sentiment şi suntem, de fapt, săvârşiţi de acest atribut. În general, noi ne simţim pe noi înşine! Problema este, cum ne putem schimba, pentru ca noi să putem începe să ne simţim în mod diferit, ca noi să ne simţim că suntem spirituali.

A crede în măreţia Creatorului, înseamnă a simţi superioritatea şi măreţia forţei care a creat totul şi care umple totul.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Aderaţi la Superior din toată inima şi din tot sufletul

Noi trebuie să învăţăm de la natură, deoarece natura este similară Creatorului. Poate că aduc prea multe exemple din natură: pruncie, copilărie şi perioada de dezvoltare embrionară. Totuşi, dezvăluirea Creatorului se exprimă în lumea noastră sub această formă. Şi, dacă noi ne ridicăm de la această formă fizică, la forma spirituală, vom atinge totul.

Încrederea trebuie să fie numai şi numai prin dependenţa asupra a ceea ce este mai mare, Lumina şi toate clarificările sunt prin ea. Între timp, ne anulăm în prezenţa sa. După ce am atins stările cele mai avansate, dorinţa noastră de primire va trece la etapa următoare, ne putem anula mai activ în faţa a ceea ce este superior, prin acţiuni concrete. Adică, eu fac acţiuni similare cu ceea ce este superior.

Dar, în primul rând eu trebuie să cresc. Embrionul nu ştie care sunt acţiunile pe care le face mama sa. Şi copil, nu înţelege, iniţial, ceea ce superiorul este pregătit să facă cu el. El nu simte unde este. Apoi, puţin câte puţin, începe să absoarbă ceea ce se întâmplă, reacţionează, surâde mamei sale, în răspuns. Acestea sunt nivelurile de descoperire a ceea ce este superior, de ceea ce este inferior.

Atunci când era în starea „embrionară”, embrionul nu a simţit, încă, acest lucru în interior şi nu trebuie să se anuleze în raport cu ceea ce este superior. Cu aceasta, noi ne construim cu un nivel de încredere.

Încrederea, ca toate fenomenele din lumea noastră care se fac simţite datorită dorinţei de plăcere, este trezită prin Lumină, prin iluminarea de Sus. Dar, dacă depind de ceea ce este superior, nu pot fi într-o stare de nesiguranţă, dimpotrivă, sunt sigur că sunt în El. Şi, dacă nu sunt în El, ci aproape de El, atunci este vorba despre un nivel mai ridicat de încredere, deoarece eu sunt sigur că sunt pregătit să ies din El, să devin ca El.

De aici, noi trebuie să înţelegem că toată munca noastră este efectuată în condiţii de întuneric şi detaşare de ceea ce este superior. Cu cât avansăm mai mult, cu atât vom simţi detaşarea de superior, astfel că vom atrage iluminarea noi înşine, care este numită „încredere”.

Cu cât o persoană avansează mai mult cu coborârile pe care Creatorul i le trimite, cu atât se va simţi detaşată de Creator, mai goală, fără sens, dependentă, lipsită de înţelegere şi sentiment, devenind mai mult ca o „fiară”. Şi brusc, toate cunoştinţele şi sentimentul pe care le avea înainte, au dispărut. În astfel de momente, o persoană se simte oribil, dar trebuie să înţelegem că astfel de stări sunt foarte utile pentru achiziţionarea „credinţei”.

În ele, noi suntem complet rupţi de superior, suntem la nivelul „fiară” şi deci, avem nevoie de lumina „credinţei” – ca orice formă de viaţă din lumea noastră, ca un copil care vrea să se prindă de mama lui. Altfel, el se va simţi pierdut şi nu va şti cum să trăiască sau ce să facă.

De fapt, atunci când mai târziu, ne ridicăm dintr-o stare ca aceasta, Lumina ne dă un pic de încredere şi un pic de înţelegere a ceea ce trebuie făcut. Şi apoi, ţine de noi să trecem de la nivelul animal, la nivelul „vorbitor”.  Nu mai vrem un astfel de grad de încredere precum un copil, fără înţelegere, sau ca un animal complet dependent de stăpânul său. Noi dorim  lumina încrederii pentru ca noi să o restabilim la putere superioară, astfel că noi vom fi atraşi de ea, vom depinde de ea şi nu de slăbiciunea noastră, ci contrariul.

Chiar dacă am puterea încrederii şi înţelegerii, mă anulez, în totalitate, în raport cu Creatorul! Am nevoie de încredere nu pentru a mă simţi în siguranţă şi bine cu dorinţa mea de plăcere, ci dimpotrivă, vrea să simt mai multă nesiguranţă şi dependenţă faţă de Creator. Astfel, mă voi agăţa de El şi mai mult. Nu pentru a obţine pacea minţii, mai degrabă pentru a-I arăta Lui cât apreciez poziţia Lui, înălţimea Lui, renunţând la toate satisfacţiile egoiste.

Eu renunţ la aceste plăceri şi nu doresc decât să mă agăţ de ceea ce este superior, din toată inima mea şi din tot sufletul. Vreau ca încrederea mea să devină îmbrăcăminte pentru Lumina Superioară şi nu o folosesc în numele plăcerii mele personale. Sub această formă vom urca la niveluri mai ridicate în lumile spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.08.2013, Shamati 72 „ Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Oameni obișnuiți cu posibilități nesfârșite

Întrebare: După ce m-am anulat în fața prietenilor, ce altceva trebuie să mai fac?

Răspuns: Anulându-se pe sine, o persoană devine ca un strop de spermă care pătrunde în uter și se prinde de peretele acestuia. Apoi, fătul spiritual trebuie să crească. Începe să primească sânge (dorințe asociate cu nivelul inanimat) care îi aduce mai multă substanță materială. Mai târziu, acest material inanimat se va transforma într-o substanță vegetală, apoi se va dezvolta în nivelurile animat și vorbitor.

Dintr-o dată, o persoană simte ură față de forța superioară și astfel trebuie să lucreze cu asta ca să se anuleze din nou pe sine. Datorită acestei anulări de sine, se formează într-o formă asemănătoare forței superioare, având în vedere că devine receptivă față de tot ceea ce-i dă forța superioară. Se spune că ”un făt în apa mamei sale vede întreaga lume de la un capăt la altul. O lumânare este aprinsă deasupra capului său (Lumina Keter) și este învățat toată Tora”. Lumina afectează toate cele 620 de dorințe ale sale și le corectează, adăugându-le intenția de a dărui.

Tot ceea ce am descris mai sus are loc ca rezultat al anulării de sine. Nu este nimic altceva ce trebuie să facem, nimic în afară de asta: avansarea noastră începe cu anularea de sine. Fiecare nou pas al nostru este doar un nou nivel al anulării de sine. O persoană se auto-desființează și forța superioară începe să lucreze asupra ei ca uterul mamei sale. La fel ca în viața obișnuită, un făt se conformează mamei sale. E ca și cum nu ar exista încă, nu ar înțelege sau simți ceva: tot ceea ce face un făt este să se anuleze pe sine. Mai târziu, începem să ne anulăm pe noi înșine la niveluri mai înalte, Ruach, HGT.

Apoi, începe o perioadă de ”hrănire” (hrană); anularea de sine este cea care este mai mare decât în stadiul anterior. Forța superioară ne arată că acționează și că unele dintre acțiunile Ei sunt recunoscute de egoismul nostru ca incorecte și chiar îngrozitoare. Priviți la ceea ce-I face Creatorul lumii, ce durere provoacă El oamenilor! Toate problemele noastre vin de la El.

Când dorințe corupte se trezesc în noi, le simțim ca o manifestare a atitudinii oribile a Creatorului față de creație. Înseamnă că puteri egoiste reale (Klipot) se răzvrătesc în noi. Trebuie să ne ”desconsiderăm” pe noi înșine și să acceptăm aceste situații urmând credința deasupra rațiunii și să le privim ca pe cele mai bune împrejurări în care am putea ajunge.

Primim energie pentru negarea de sine din partea prietenilor, din partea ”celor zece”. Nu există un alt loc pentru revelare spiritual; existăm numai în acest grup. Forța vine de la Creator către noi numai prin acest grup de oameni. Înainte, eram cu toții egali, dar acum îi privim pe prietenii noștri ca pe unii foarte mari. Noi am fost cei care i-am făcut să pară mari, în timp ce ei rămân de fapt la fel, dar datorită anulării noastre de sine, începem să primim hrană prin intermediul lor la fel ca un făt de la mama lui.

Putem să primim întreaga lume de infinitate prin ei, din moment ce acum când vorbim ne aflăm în ea, dar nu vedem și nu simțim această Lumină fără sfârșit numai din cauza proprietăților noastre corupte. Deci, dacă noi continuăm să muncim în mod corect, putem primi tot prin intermediul ”celor zece” pe măsura anulării noastre de sine. Acest proces nu depinde deloc de prietenii noștri. Sarcina lor este doar să fie pregătiți să facă același lucru, cel puțin într-o anumită măsură, și asta va fi deja de ajuns pentru ca prin ei să ajungem la starea lumii de infinitate.

Din Lecția Zilnică de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

 

Să reînnoim lucrarea creaţiei în fiecare zi

Întrebare: Cum putem să ne agăţăm de grup, dacă obţinem o nouă formă, o nouă împovărare a inimii şi este dificil de a justifica Creatorul?

Răspuns: Orice persoană care este inclusă în grup, ocazional, obţine noi forme, prin suişuri şi coborâşuri. Şi între ele, ea trece un punct de control pe partea de sus a crestei valurilor şi în jos, la punctul de ruptură, de spargere. Nu este posibil să rămâneţi în aceste condiţii, doar dacă sunteţi conectat la un anumit tip de sprijin care vă va susţine. Dacă nu vă rămâne nimic din vechea formă şi nu aveţi o nouă formă, ci un singur Reshimo,  atunci sunteţi ca suspendat în aer.

Există mai multe astfel de momente, în stările de urcare şi coborâre, când o persoană îşi pierde orientarea, se rupe total de veche formă. Ca şi cum ea ar începe o viaţă nouă, plecând de la o picătură de spermă şi porneşte de la starea în care nu are nimic, de la „nimic” (Ayin), deoarece materialul nostru este reînnoit, „apare din nimic”, (Yesh mi-Ain).

Reshimo este o genă de informaţii pură, fără niciun material. Atunci când materialul, apărând din nimic, este reînnoit, treceţi, aparent, printr-o barieră de energie. Ca şi cum aţi merge cu materialul vostru la un perete, la această problemă, dar numai Reshimo, energia, poate trece prin perete. Şi în spatele zidului, Reshimo primeşte un nou material, până la viitorul perete. Doar câteva informaţii traversează peretele şi astfel, faceţi progrese.

Atunci când vă întoarceţi la o genă de informaţii, nu mai sunteţi voi, ci Reshimo, chiar dacă „a apărut din nimic”, creat de Creator în actul original al creaţiei (Maase Beresheet). Acum, o parte a acţiunii iniţiale a creaţiei trece prin voi şi la fel cu ceilalţi. Asta înseamnă: „În fiecare zi, acţiunile Creaţiei sunt reînnoite”.

O nouă formă este o nouă viaţă, un nou cer, un nou pământ, totul este nou. O persoană are nevoie doar să înceapă drumul său şi să simtă, în primul rând, o astfel de schimbare în sine, ca şi cum şi-ar schimba hainele – 10 Sefirot. Este vorba despre o nouă percepţie, o senzaţie nouă, o nouă atitudine.

Uneori, această tranziţie durează o perioadă de timp şi persoana se regăseşte într-o stare vagă, ca într-o ceaţă. Esenţial este de a înţelege că această evoluţie este tipică omului, spre deosebire de animale.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Pagina 294 din 314« Prima...292293294295296...Ultima »