Category Archives: Munca spirituala

A controla stările interioare

Întrebare: Dacă jumătate din grupul nostru este constituit din persoane, să spunem, creative, cum ar trebui să le organizăm? Este posibil să se înţeleagă că instructorii noştri sunt obosiţi să depună atâta energie cu ele?

Răspuns: Trebuie să fie o muncă comună atunci când suntem cu toţii legaţi la un ham. Fiecare este un expert în domeniul său, dar fiecare dintre noi se concentrează la un singur obiectiv. Societatea are nevoie, în mod specific, să fie peste toate acestea. În măsura în care eu mă înclin în faţa prietenilor, eu sunt mare, în ciuda activităţilor mele creative.

Dar, în societatea noastră, este posibil ca, dintr-o dată, o persoană “să cadă” pentru o zi sau două. Ea nu este capabilă să vorbească şi se adânceşte în temeri interne, inspiraţia îl părăseşte. Trebuie să înţelegem şi să-i venim în ajutor, să o înlocuim cu altcineva. Dar, este numai un caz excepţional.

Credeţi că, atunci când merg la lecţie, nu am căutări interne, experienţe, coborâri şi urcări interioare? Dar nu vorbesc, elevii mei nu le văd, numai dacă sunt bolnav sau am febră. Dar asta se întâmplă rar şi nimeni nu poate, niciodată, să determine starea mea interioară după aspectul meu. Şi, credeţi-mă, este de o mie de ori mai dificil decât starea voastră. Trebuie să avem control. La început, este foarte dificil şi apoi, este mai uşor. Dacă o persoană, ştie să spună, cu adevărat, care este problema, atunci o înţelegeţi. Dar asta nu vine în mod sistematic.

Din kab.tv, “prin timp”, 22.09.2013

Două scântei care se îmbrăţişează

Atunci când îi dau unui prieten un cadou, mă apropii de Creator, pentru că fac aceeaşi acţiune de dăruire pe care o face Creatorul în ceea ce priveşte dorinţa prietenului şi astfel eu îl cumpăr, aşa cum ne sfătuiesc Cabaliştii: „Cumpără-ţi un prieten”. Lucrez cu dorinţa lui de a primi şi nu mă uit la persoană. Nu văd o persoană în faţa mea ci doar dorinţa de a primi. Faţa şi caracterul său nu contează. Ce este important pentru mine este scânteia din el care tânjeşte către Creator. Trebuie să am un partener care are aceeaşi scânteie pe care o am şi eu, pentru a ajunge la Creator. Aşadar nu am altă alegere pentru că prietenul mi-a fost trimis din cer ca să îmi fie partener şi eu trebuie să îl accept şi să lucrez cu el.
Asta înseamnă că „Creatorul a pus mâna omului într-o soartă bună”. Asta înseamnă că El l-a adus la grup şi a spus: „Ia-l!” Aşadar l-am luat, deoarece pur şi simplu nu am altă alegere. Aici lucrează legi rigide ale naturii, ca în fizică: Trebuie să folosesc aceste forţe pentru a ajunge la rezultatul dorit.

Trebuie să conectăm cel puţin două scântei, două Reshimot, două tânjiri către Creator, dar scânteia prietenului, ca dealtfel şi a mea, sunt învelite într-o coajă groasă a dorinţei egoiste. Pot să penetrez şi ajung la această scânteie numai dacă îi cumpăr egoismul. Este foarte simplu: trebuie să ştiu de vrea şi să încep să îi dăruiesc cadou după cadou. Astfel îi mituiesc ego-ul şi el va înceta să mă mai respingă. Iar rezultatul va consta în faptul că scânteile noastre se vor apropia mai mult.

Scopul meu nu este prietenul, ci Creatorul! Şi, cu toate că pe moment intenţiile sunt total Lo Lishma (nu de dragul Ei), Lumina ne reformează. Lumina străluceşte asupra noastră şi începe să lucreze între noi. Dăruindu-i prietenului un cadou, nu numai că neutralizez ego-ul, dar şi evoc şi atrag Lumina Înconjurătoare care începe să opereze asupra scânteii mele şi a lui. Ca rezultat, scânteile noastre se apropie mai mult.

Dorinţele noastre egoiste se apropie şi ele mai mult. Vedem că ne putem produce plăcere unul altuia şi că ne putem satisface unu altuia chiar şi dorinţele corupte. Împreuna ne vom simţii mai bine şi lucrurile vor fi mai uşoare! Construim un centru prin eforturile noastre comune şi aranjăm totul în el şi ne servim unul pe celălalt. Merită. Totul ne este aranjat în acest fel pentru a ne facilita primul pas pe calea spirituală.

Lumea noastră nu a fost creată în mod artificial sau prin noroc. A fost creată ca rezultat al spargerii vaselor şi de aceea este aranjată astfel, pentru a ne permite să ne ridicăm din această stare specifică către lumea Ein Sof (a Infinitului). Avem toate mijloacele la dispoziţie şi trebuie doar să urmăm sfaturile Cabaliştilor.

Din pregătirea  Lecţiei zilnice de Cabala 12/11/13

Între două autorităţi

Poate exista situaţie în care cineva rămâne fizic într-un grup, vine la lecţii, participă la tot felul de activităţi şi evenimente, dar de fapt el a părăsit deja calea şi inima lui se află în alt loc….

Întrebare: Cum este posibil să ne păzim de acest lucru?

Răspuns: Numai printr-o atitudine umilă şi aplecând capul. Egoul arde în toată lumea şi de aceea, prima mea acţiune este anularea faţă de învăţător, lecţii şi grup. Mai întâi, eu nu sunt deloc cel mai înţelept om dintre studenţi, mai degrabă opusul, vreau ca ei să îmi determine drumul în viaţă. Pentru că dacă determin eu acest lucru, voi face exact ceea ce îmi spune ego-ul şi apoi nu mai sunt în grup. În momentul în care am părăsit „trenul”, mă aflu instantaneu sub dominaţia iubirii de sine.

În general, ai doar două „autorităţi”: grupul, care îl include pe Rav, prietenii, cărţile şi Creatorul, care compun o unitate completă; eu şi lumea.

Întrebare: Mă pot „supune” în afara mea, în exterior. Dar cum pot face asta intern? Ce să fac cu gândurile şi cu emoţiile mele? Le poate cineva atenua în grup?

Răspuns: Există două „scale”: Pe de o parte este grupul care atrage Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) şi pe de altă parte este ego-ul şi lumea exterioară. Aşadar, ce este mai important pentru mine?

Cu siguranţă, nu pot să garantez ziua de mâine, dar dacă sunt folosite toate posibilităţile care se află în autoritatea mea, atunci pot să înclin balanţa în partea corectă. Nu există altă cale.

Întrebare: Dacă văd că grupul nu se potriveşte exact cu spiritul Bnei Baruch, cum mă pot eu subjuga prietenilor?

Răspuns: Încearcă să te „subjugi lor”, cu excepţia a ceea ce trebui să le adaugi.

Părinţi se supun copiilor lor, nu pentru că încep să le asculte opiniile. Mai degrabă supunerea, subjugarea lor provine din preocuparea şi grija pentru ei. O mamă îşi serveşte copilul numai cu ceea ce are nevoie şi nu ceea ce vrea. Copilul poate ţipa: „Dă-mi!” dar ea nu îi va da şi în acest fel îl serveşte cu credinţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/10/13, Scrieriel lui Baal HaSulam

Calculele exacte şi performanţa garantează rezultatele

Operăm într-un sistem al forţelor de primire şi dăruire, şi acesta este motivul pentru care orice acţiune ar trebui calculată în termenii legii efectului forţei asupra materiei. Apoi, nu vor mai fi dubii dacă se poate sau nu întâmpla. Rezultatul va fi determinat cu precizie, ca şi în cazul legilor fizice din această lume.

Cunoscând forţa activa şi materia asupra căreia acţionează, putem apoi calcula totul în avans şi să evaluăm rezultatul. Similar, facem calcule pentru un anumit mecanism şi suntem siguri că va funcţiona.

Acelaşi lucru se aplică şi muncii spirituale interioare a unui om. Cu toate că nu ştim toate legile psihologiei umane, care dau naştere dorinţelor, intenţiilor, impresiilor şi reacţiilor, înţelepciunea Cabala ne dă o înţelegere clară şi explică principiul de acţiune al fiinţei umane ca un mecanism, în care operează forţa superioară a naturii.

Trebuie să luăm parte în toate aceste acţiuni şi să folosim puterea Creatorului care acţionează asupra dorinţei noastre de a primi plăcere. Dacă ştim cum să reacţionăm la acţiunea forţei dăruirii, atunci vom putea să calculăm toate reacţiile şi acţiunile noastre; vom putea să plănuim în avans cum putem să obţinem aceeaşi forţă de dăruire ca a Creatorului.

Pentru a crea un grup, trebuie să ne conectăm cu dorinţele altora. Putem face asta influenţându-ne unul pe altul cu aceeaşi forţă cu care acţionează Creatorul asupra noastră, adică forţa dăruirii. Dar omul nu are încă această dorinţă reală de a dărui şi acţionează numai prin egoismul său.

El doar a auzit de la învăţător şi a citit în cărţi că trebui să se conecteze cu alţii, pentru că numai în această conexiune se poate forma locul necesar revelării Creatorului. De aceea, vrea să acţioneze altruist faţă de celălalt, cu toate că nu are nici proprietăţi altruiste, nici iubire pentru celălalt, ci vrea numai să le folosească.

Dar este posibil să facem asta, pentru că trăim în lumea noastră în nişte circumstanţe speciale, în care putem acţiona în mod mecanic, chiar împotriva dorinţei noastre. Rezultă că unul îl influenţează pe altul şi astfel atrage Lumina care Reformează. Prin atitudinea mea bună faţă de prieten, eu produc în el o anumită reacţie faţă de mine. Fiecare cadou dăruit unui prieten se pare că face o deschidere în inima lui. Ca rezultat, el începe să îmi acorde atenţie şi să reacţioneze, cu toate că la început era total indiferent faţă de mine.

Acest lucru se va întâmpla cu siguranţă, pentru că folosesc o lege a naturii: Îi dăruiesc şi astfel cumpăr un prieten cu ajutorul cadourilor mele. Cadourile sunt de fapt atitudinea mea bună faţă de el, atenţia mea. Astfel, produc acelaşi răspuns de la el.

Mai întâi, asta poate produce o reacţie opusă în el, pentru că nu vrea să îmi datoreze nimic. În mod instinctiv, se poate distanţa de mine, să înceapă să îi fie teamă că dacă eu îi dau cadouri, apoi o să vreau să îl folosesc. În lumea noastră suntem obişnuiţi cu faptul că nu există servicii necondiţionate. Dar timpul îşi va face treaba şi, gradual, prietenul va fi îmbibat cu grija mea şi va începe să îmi răspundă în acelaşi fel. Ambii vom începe să ne tratăm în mod frumos şi astfel vom construi o relaţie între noi. Dezvoltând-o, vom crea locul în care Lumina care Reformează ne va afecta.

Aceasta va fi Lumina noastră comună care va construi între noi o zonă care nu a existat anterior în această lumea, zona dăruirii noastre reciproce! Nu va fi influenţa unui egoist asupra altuia. Acţionând împreună, atragem o Lumină Înconjurătoarea diferită, orientată spre scop, iar aceasta construieşte zona dintre noi în vom putea mai târziu să fim îmbrăcaţi ca Lumină Interioară.

Totul se desfăşoară în acest fel. Putem acţiona la nivelul acestei lumi, la început chiar fără o dorinţă. Dar  mai târziu, această dorinţă se va schimba prin influenţa Luminii care Reformează. Datorită conexiuni noastre, a cel puţin doi oameni, vom crea o zonă specială, ca şi cum am fi acoperiţi cu o „pătură”. Această „pătură” va deveni ecranul nostru comun, prin care vom putea să obţine revelaţia Creatorului şi să atingem un nivel spiritual.

Înţelegem toate aceste etape ale muncii ca fiind bazate pe legi inflexibile, folosind forţe cunoscute. Trebuie doar să le folosim în mod corect, la fel ca în orice altă ştiinţă, în care ştiu că dacă nu îndeplinesc toate condiţiile, atunci nu are niciun rost să aştept milă. Şi dimpotrivă, dacă fac totul corect, atunci rezultatul trebuie să fie în locul aşteptat şi în timpul dorit, ca o realizare a eforturilor mele.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala din 12/11/13

O piatră funerară nu este pentru lumea viitoare

Omenirea a crezut că există viaţă după moarte timp de secole, dar, de fapt, lumea viitoare este nivelul următor. Pe ansamblu, există cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira şi Assiya. Fiecare dintre ele este divizată în cinci Partzufim şi, în fiecare Partzufim există cinci Sefirot. În total sunt 125 de niveluri şi fiecare este numit, de asemenea, o lume. Este vorba despre un anumit “loc” în dorinţa mea de primire care are anumite atribute.

În final, mă stabilizez, sunt în starea mea actuală şi atunci, eu simt şi înţeleg, văd şi trăiesc conform definiţiilor, valorilor, percepţiilor şi metodei de clarificare care sunt tipice nivelului actual. Acest nivel este lumea mea, “această lume”. Toată lumea este la acest nivel, inclusiv cei mai mari cabalişti, care sunt, de asemenea, pe nivelurile mineral, vegetal şi natura animal ale existenţei lor.

Această stare ne-a fost dată de la început. Nimeni nu m-a întrebat dacă aş dori să fiu născut aici.

Dar, pot adăuga nivelul următor numit lume, alături de starea actuală. Se spune:” Veţi vedea lumea voastră în cursul vieţii voastre ”. Asta înseamnă că, trebuie să ajung la ea aici şi nu după moarte. De aceea, înţelepciunea Cabala este numită “dezvăluirea Creatorului creaturilor în această lume”. Eu pot să descopăr Creatorul la nivelul acestei lumi. Revelarea Creatorului este numită descoperirea unui alt nivel din 125 de niveluri. Astfel ajung la acest lucru, plecând de la cea mai mică măsură, la măsura completă.

Lumea viitoare se va revela dacă formez imaginea forţei de dăruire cu privire la lucrurile pe care le-am pregătit. Apoi, voi dobândi noi senzaţii şi o nouă percepţie a acestei imagini, în noua mea dorinţă de a dărui.

Aceasta va fi viitoarea mea lume, unul din 125 de niveluri.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Cercul vieţii

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”: Deoarece, în primul discerământ  fiecare primeşte în mod egal, fără adaos, nici scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Întrebare: Care este diferenţa dintre o coborâre şi un regres?

Răspuns: Noi putem descrie avansarea noastră ca o electrocardiogramă (ECG) cu multe coborâri şi urcări. Nu este grav dacă sunt sus sau jos cât timp avansez.

Coborârile fac parte din drumul nostru, deoarece ele vizează, în mod egal, obiectivul. Inima mea bate şi desenează această linie curbă şi este normal. Este viaţa noastră, o continuitate de urcări şi coborâri, în care unele nu pot exista fără altele. În timp ce eu mă agăţ de intenţia de a progresa, urcările şi coborârile sunt, împreună, într-un flux general care avansează.

 

Este ca o roată, în care fiecare parte atinge o înălţime maximă, apoi începe să coboare. Mai mult, la un moment dat, pare să se deplaseze înapoi, în loc să avanseze spre scop. În momentul în care o persoană descoperă asta, ea strigă după ajutor. Ea vede că se deplasează înapoi şi că nu avansează şi deci, are nevoie de mai multă susţinere din partea grupului.

În general, mişcarea grupului este înainte şi, prin urmare, eu sunt în partea din spate a cercului şi prietenii mei progresează înainte. Deci, atunci când sunt conectat la ei, în inima mea şi sufletul meu, simt că fac parte din întregul care continuă şi avansează drept înainte.

           

 Dar, dacă sunt deconectat de prieteni, nu sunt partea inferioară a roţii generale şi nu sunt într-o stare de coborâre, cu sunt, cu adevărat, în exterior, în regresie. Nu mai fac parte din procesul general de avansare înainte.

Asta înseamnă că, lucrul principal este de a adera la prieteni. Atunci, noi avansăm toţi şi înţeleg că şi coborârile sunt benefice şi că ele sunt în scopul de a urca. Atunci când cobor, ceilalţi urcă şi astfel, noi constant vom schimba locurile.

Noi suntem ca o supapă, un piston şi toate aceste mişcări se schimbă alternativ. Nu poate exista o schimbare, dacă nu există două mişcări, înainte şi înapoi, înainte şi înapoi. Nu poate fi doar o mişcare înainte, trebuie să fie un contrast şi este doar o problemă de amplitudine.

De aceea, conexiunea mea cu mediul este atât de importantă. Dacă sunt încorporat în toată lumea, atunci vectorul comun este clar pentru mine.

Întrebare: Este spus că nu există lipsă în spiritualitate şi că nimic nu dispare. Dar, într-o stare de regresie, tot ce ai avut este îndepărtat de la tine…

Răspuns: Nu este adevărat. Starea de regresie se referă la dezvăluirea unui nou nivel de spargere. Noi nu regresăm, ci mai degrabă descoperim un nou vas care nu este corectat pentru moment.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

“Şi, dacă aş mânca ceea ce este vechi”

Întrebare: Cum pot aprecia eforturile prietenului?

Răspuns: Singurul mod în care pot înţelege prietenul este în credinţă deasupra raţiunii. Deoarece eu nu văd prietenul în faţa mea, ci pe mine şi atributele mele. Este scris: “Judecăm prin propriile defecte”. Nu văd decât ceea ce vreau să văd în ego-ul meu, văd mereu că el este mai prost decât mine şi că altul este leneş, un altul este distrat şi un altul este preocupat de propriile gânduri şi nu ştie ce se întâmplă, etc.

Atunci când privesc prietenii, eu văd starea mea interioară. Noi nu vedem lumea, ci replica noastră interioară care se reflectă în ea. Deci, trebuie să accept faptul că, eu sunt în lumea de Ein Sof (Infinit), că totul este corectat şi că toată lumea este la finalul corectării (Gmar Tikkun). Toate corecţiile care rămân sunt cele pe care trebuie să le traversez, aşa cum este spus: “Şi, voi mânca ceea ce este vechi” şi voi vedea că lumea este în curs de schimbare, pentru că eu sunt, cu adevărat, în curs de schimbare.

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre prieteni şi grup. Nu este faptul că ei trebuie să se schimbe, ci eu. Este dificil să percepi acest lucru, dar este adevărul. Astfel, pentru a explica simplu, cabaliştii nu ne spun asta ca şi cum se întâmplă în interiorul unei persoane, ci că lumea obişnuieşte să spună, că lumea este în curs de schimbare, că este în criză şi că trece prin diferite stări şi procese.

Cabaliştii explică acest lucru artificial, chiar dacă nu se simt în largul lor făcând asta. Un cabalist preferă să vadă lucrurile aşa cum le vede în interior. El vede lumea Infinitului, pe el şi coruperea între ei. Este ceea ce numim ajutor împotriva lui, că ego-ul său este între el şi lume şi cauzat de el. El vede lumea Infinitului în forma acestei lumi sau sub forma unui anumit nivel spiritual temporar, care este unul din cele 125 de niveluri, unde este acum.

Dar, un cabalist nu poate să le explice astfel, altora, deoarece asta ar însemna că, ar vorbi constant despre el, despre coruperile sale şi ar discuta despre coruperi, în sistemele sale interne. Ar vorbi pe partea coruperii şi nu pe partea corectării şi nu face asta. Este preferabil să explice lucrurile aşa cum sunt acceptate în această lume, vorbind de faptul că lumea este coruptă şi că noi trebuie să ne conectăm pentru a ne corecta pe noi şi lumea. Este un stil special de a transmite un mesaj în care se mişcă de la interioritate, la exterioritate.

Nu este altă alegere. Altfel, explicaţiile nu vor fi înţelese. Dar, de fapt, când o persoană se gândeşte la asta, trebuie să se vadă în lumina Infinitului care umple întreaga realitate şi că, doar datorită vaselor sale corupte şi a atributelor sale vede nivelul ascunderii şi nivelul dezvăluirii şi aceasta este ceea ce determină înălţimea nivelului său.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Alegeţi un mediu mai bun în fiecare zi

Întrebare: Ce înseamnă a alege prietenii?
Răspuns: Alegerea prietenilor înseamnă că trebuie să fac tot ce pot pentru a mă apropia de ei la un moment dat. Alegerea nu înseamnă că eu decid ce îmi place şi asta-i tot. Este spus: “Cel care alege un mediu mai bun de fiecare dată”, pentru a continua să avanseze.

Noi nu privim corpul fizic în munca spirituală, ci numai interioritatea şi, dacă o persoană se schimbă în fiecare zi, este o nouă persoană. Se pare că mi-am ales un nou prieten în fiecare zi, o nouă societate, deoarece se schimbă de la un moment la altul. O zi se referă la o schimbare deci, avansez constant muncind cu prietenii, strângând legătura dintre noi, ceea ce înseamnă că, am ales prieteni puternici şi un mediu mai bun de fiecare dată. Nimic nu se schimbă fizic şi văd aceleaşi chipuri în jurul meu, dar interioritatea lor se reînnoieşte constant şi mă întăresc prin toate schimbările pe care amândoi le-am experimentat.

Poate părea să aibă schimbări pozitive sau negative de fiecare dată. Totuşi, simt o lipsă de respect deoarece înclinaţia mea rea continuă să lucreze şi se reînnoieşte constant. Deci, de fiecare dată simt un refuz care este mai puternic decât înainte şi se pare că prietenii nu sunt demni şi că ei au multe lipsuri. Automat nu-i respect şi deci, trebuie să mă împingă să-i iubesc din nou, de fiecare dată.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Consumul de carburant

Întrebare: Cum putem merge mai departe, astfel încât consumul de combustibil să fie optim?

Răspuns: Cu alte cuvinte, cum putem scurta timpul? Cum putem maximiza efectul efortului nostru, astfel încât vom face acest lucru în cel mai bun mod şi în locul corect?

Această abordare este foarte bună şi corectă, dar problema este doar lenea. Dar, este întotdeauna un lucru bun, deoarece, într-un mod sau altul, vom începe munca noastră de la dorinţa de primire.

Atunci când ne vom forma şi vom dobândi noi cunoştinţe în lumea noastră, vom învăţa să păstrăm eforturile noastre raţionale, astfel încât noi vom utiliza cantitatea exactă de energie şi nici un gram în plus, în locul unde este necesară şi nu un milimetru mai departe.

Este exact ceea ce ne spun cabaliştii. Ei ne spun că, trebuie să muncim în centrul grupului şi să fim ca un om într-o singură inimă în garanţie reciprocă. Dacă veţi ajunge aici, Creatorul se dezvăluie.

În momentul în care ajungeţi aici, nivelul actual va dispărea şi locul Muntelui Sinai va reapărea, adică muntele urii dintre voi. Apoi, trebuie să încercaţi să vă conectaţi din nou în jurul lui, astfel că, punctul din inimă al fiecăruia să fie unit cu punctele din inimă ale celorlalţi şi apoi, să se ridice deasupra muntelui de ură în conexiune şi dăruire reciprocă. Atunci când eforturile voastre reuşesc, vă ridicaţi la acelaşi nivel şi aşa mai departe.

Astfel, vi se dă locul exact pentru a face un efort concentrat în timpul muncii voastre, în timpul studiului, la adunarea de prieteni, peste tot. Constant, trebuie să vizaţi acest gen de unitate în gândurile voastre.

Cum? Prin sprijinirea mediului. Altfel nu vă puteţi gândi la asta. Ar trebui să se simtă preocuparea generală aici: ar trebui să vă pierdeţi şi să trăiţi în ea şi ea ar trebui să vă afecteze atât de puternic, încât să începeţi să tremuraţi de grijă.

Imaginaţi-vă o situaţie în viaţă, când aveţi probleme cu poliţia, un  proces, atunci când sunteţi ameninţaţi sau sunteţi umiliţi. O persoană care trece prin asta se simte mizerabil. Deci, este exact acelaşi nivel de preocupare pe care ar trebui să-l simţiţi, fiind axat în centrul grupului. În acest mod, veţi economisi timp şi energie.

Dacă nu vă faceţi griji cu privire la asta, atunci ar trebui să vă faceţi griji cu privire la motivul pentru care nu vă faceţi griji. Este ceea ce numim “o rugăciune înainte de rugăciune”.

Dorinţa din inimă este imediat simţită la nivelul superior. Voi nu o ştiţi încă, dar inima voastră este, deja, la nivelul superior. Din momentul în care inima voastră corespunde nivelului superior, vor fi conectaţi ca o fişă şi o priză şi veţi începe să-l revelaţi.

Deci, trebuie să fiţi foarte atenţi la ceea ce simţiţi în inima voastră. Dacă inima voastră se agită, atunci ar trebui să regretaţi. Dar, nu ar trebui să fie un fals regret. Dimpotrivă, trebuie să vă aşezaţi în mediu, pentru ca el să vă influenţeze şi să vă simţiţi cu adevărat, rău. Numai mediul poate schimba valorile voastre şi standardele voastre.

Din partea a patra a Lecţiti zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

O dimineaţă pierdută

Întrebare: Simţim o mare intensitate în timpul lecţiilor, aspirăm spre conexiune şi interioritate, dar, mai târziu, totul dispare cumva. Spre ora 11, nu mai rămâne nimic. Unde este centrul grupului? Ce trebuie să fac? Cum să păstrez nevoia?

Răspuns: În primul rând, tot ceea ce vă dau în timpul lecţiilor, nu este pierdut, ci rămâne efectiv în voi. Nu există lipsă în spiritualitate. Chiar dacă o persoană nu aude, nu înţelege, nu percepe cuvintele, chiar dacă trăieşte într-o altă ţară, chiar dacă ea nu ştie şi nu înţelege limba, nimic nu se pierde. Impresia că sentimentul lecţiei dispare şi se şterge nu este decât pentru că, persoana reînnoieşte partea sa cât de mult poate. Oricum, totul rămâne atâta timp cât pot să vă dau lecţii.

În timpul lecţiilor, sunteţi sub influenţa mea. O persoană care vrea să aibă liberul arbitru cu timpul, eforturile sale devin mai calitative. Dar, într-un mod sau altul, această influenţă este un fel de perfuzie sau transfuzie pe care toată lumea o primeşte. Trebuie să încercaţi să faceţi ceva din ea.

Dacă sunteţi ca un mort, este inutil să vi se dea o perfuzie. Nu, trebuie să arătaţi că aţi crescut prin injectare zilnică, că aţi avansat în direcţia corectă, spre centrul grupului, spre conexiune între voi, spre cererea de a revela Creatorul, care este forţa reciprocă de dăruire între voi.

Este adevărat că, impresia pe care o întâlniţi în timpul lecţiei dispare, dar aţi venit la lecţie în fiecare zi doar pentru a fi impresionat şi nu pentru a munci? Nu trebuie să te obişnuieşti cu asta. Nu trebuie să faceţi din lecţie un ritual standard. Dimpotrivă, ar  trebui să rezumaţi lucrurile la finalul fiecărei zile: Ce am făcut? Ce am realizat?

În ceea ce priveşte prezenţa mea la lecţia de dimineaţă, nu este vina mea. Pot face mari eforturi împreună cu profesorul şi prietenii, dar este, deja, altă problemă. Dar, dacă aud lecţia pasiv şi nu a mai rămas nimic din impresia care mă părăseşte la ora 11, asta înseamnă că am pierdut cinci ore după lecţie şi nu am făcut nimic cu impresia mea. Nu este un lucru bun.

Trebuie să fac un acord cu o pereche de prieteni: Băieţi, vom întrerupe acest obicei prost, vom face, cu adevărat, ceea ce ne spun cabaliştii. La urma urmei, ei nu vor decât ceea ce este bun pentru noi: ei sunt strămoşii noştri. Noi nu putem, nu dorim, suntem împotrivă, este adevărat, dar este spus că, dacă ne organizăm şi stabilim un sistem diferit de relaţii reciproce între noi, numit un grup, vom fi în măsură să depunem eforturi.

Cel puţin, vom fi în măsură să facem un mic pas înainte, prin noi înşine. Deci, fiţi de acord cu acest lucru împreună cu prietenii. Acest lucru este pur şi simplu o necesitate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Pagina 298 din 336« Prima...296297298299300...Ultima »