Category Archives: Munca spirituala

Puii sub aripile mamei lor

Nu putem face nimic. Nu putem sta inerţi şi să ne torturăm pe noi înşine, dar trebuie să lucrăm asupra noastră. Nu muncim în funcţie de ce simţim căci astfel nu ne-am mai mişca. Dacă îmi ascult senzaţiile şi sentimentele, voi rămâne întotdeauna în aceaşi stare şi nu voi putea să fac nimic.

Senzaţiile mele, dorinţa mea de a primi, sunt într-o anumită stare iar în timp ce sunt cufundat în dorinţa mea, în materia mea, nu pot acţiona împotriva ei. Norocul este că am o minte care poate să studieze senzaţiile mele, deci înţeleg că starea mea, senzaţiile mele, sunt rele şi trebuie să le schimb.

Folosindu-mi mintea, ceea ce este total opus faţă de senzaţiile mele, încep să îmi imaginez starea următoare, nivelul superior care mă influenţează dacă tânjesc după el, ca un embrion pentru mama sa. Încep să mă gândesc cum să mă „ascund sub aripile sale” şi cum pot să intru la nivelul superior şi să mă adaptez.

Mă gândesc doar la forma embrionului, doar la impresiile pe care le voi primi de la superior dacă cu grijă îl ating măcar şi egoistic. Deci îmi imaginez pântecul mamei cam cum ar arăta şi înţeleg că este grupul pe care l-am format cu prietenii. Gradual încep să formez aceste relaţii cu prietenii.

Mulţumită acestor eforturi mentale, încep să avansez, „totul este clar în minte”, dar odată ce vine vorba de senzaţii, sunt mort. Folosindu-mi mintea îmi pot imagina ordinea celor două nivele, cel inferior şi cel superior. Îmi imaginez cum inferiorul intră în superior, cum este posibil să se întâmple asta cu ajutorul grupului şi cum trebuie să mă cobor pe mine înaintea lor pentru ca ei să devină o parte a pântecului ce transmite Lumina Superioară spre mine. Dacă mă cobor pe mine voi putea primi Lumina de la ei şi nici nu îmi voi da seama de asta.

Deci repet că nu trebuie să rămânem sub controlul total al senzaţiilor care ne-au rupt în timpul căderii. Trebuie să ne imaginăm relaţiile dintre nivele şi unde ne situăm în raport cu superiorul, să îmi folosesc mintea pentru a ieşi din senzaţiile mele şi a privi obiectiv la starea în care mă aflu şi ce pot face în ea, chiar dacă este artificial.

O persoană începe să îşi imagineze nivele şi stări, îşi influenţează senzaţiile prin minte. Aşa începe să îşi formeze starea nouă. Lumina care reformează vine şi ia o persoană din dispoziţia rea şi îi dă speranţă şi încrederea cu care se va intoarece la prieteni.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 6/21/13 Shamati 40

În primul rând, înainte de toate..

Trebuie să ştim că totul depinde de pregătire. Toate stările sunt deja pregătite în avans şi sunt confirmate pentru toate zilele, timp de 6000 de ani. Calendarul de 6000 de ani este numit „presa de evoluţie”, care apasă asupra noastră şi ne împinge în faţă, forţându-ne astfel, să efectuăm toate acţiunile care au fost pregătite „în timpul lor”.

Dar, toată munca noastră este de a trece de la calea naturală a evoluţiei noastre („în timpul său”), pe calea Luminii, pentru a accelera timpul („voi grăbi”). Prin asta, nu urmăm calendarul avansând de la o zi la alta în mod automat, ci avansăm numai conform pregătirii noastre.

Eu voi grăbi” este clarificată numai prin pregătirea noastră şi nu în starea în sine. Putem spune în ce măsură suntem în starea „eu voi grăbi”, adică în ce măsură noi muncim în spiritualitate, conform eforturilor pe care le facem pentru a atinge o nouă stare.

Munca spirituală se face conform acţiunilor care vin de sus. Este foarte important de subliniat că totul este măsurat prin pregătirea care precede acţiunea: ce am făcut, cât am făcut, ce eforturi am făcut, cum am urcat pe muntele Regelui şi ce am făcut pentru El, pentru grup, pentru prieteni. Toate acestea vin înainte de toate!

Graţie pregătirii noastre, vom atinge starea dorită, pe care nu o înţelegem cu adevărat. Pur şi simplu, am determinat că dorim să o atingem şi nici măcar nu contează că nu o putem imagina. Aceasta, deoarece nu puteţi ştii ce este o stare, înainte de a o atinge.

Prin urmare, pregătirea este atât de importantă şi trebuie să facem tot ceea ce putem. Şi ceea ce aveţi de făcut va deveni clar în proces: ce eforturi aveţi de făcut şi cum să umpleţi măsura voastră. Un moment înainte, nu ştiam că este pe cale să se întâmple.

Doar la final, când noi vom termina toată munca pe care o avem de făcut, vom realiza o acţiune specială numită „Rav pealim mekabtziel” soseşte, care este precum finalul corecţiei, dar în ceea ce priveşte vasele actuale pe care le-am pregătit. Această acţiune conectează toate micile noastre acţiuni într-un mare cont (cum este spus: „Mulţi banuţi se adaugă la un cont mare”) şi apoi, nivelul următor este revelat.

Este un mic nivel personal al corecţiei noastre, dar este acelaşi proces ca şi în finalul general al corecţiei.

 

Discuţie cu privire la pregătirea pentru congres din Lecţia zilnică de Cabala, 26.06.2013

 

Congresul de la St Petersburg : Saltul începe cu un pas înainte

Pregătirea este cheia succesului!

De acum, trebuie să-mi imaginez congresul în forma ideală. Pentru ce trebuie să fac asta? Întâlnirea prietenilor, de ce trebuie să aibă loc? Experienţe emoţionale – ce gen şi prin ce mijloace externe le putem atinge? Cursuri – pe ce subiect? Poate le voi recomnda pe ale mele. Ce întrebări pregătesc, cele pe care aş dori să le adresez după cursuri şi ateliere? Cum trebuie să mă pregătesc a percepe lumea? Ca un oaspete? Ca o gazdă? Ca un prieten? Ca un student? Ca un profesor? Ca un servitor? Cine sunt în raport cu toată lumea? Şi cum trebuie să mă comport în fiecare stare din acest spectru?

            Lucrez asupra a ceea ce este cel mai dificil pentru mine. De exemplu, dacă nu-mi place să dansez cu toată lumea împreună, atunci mă pregătesc să particip în avans, nu mă cruţ de niciun efort, acţionând cu toate forţele mele

● Voi încerca să rămân în intenţia corectă permanent, să o menţin tot timpul, deoarece toată lumea depinde de intenţia mea. Este adevărat că transfer lumina prin „conducta” mea subţire pentru ei şi deci, trebuie să rămân „on-line” în permanenţă. Trebuie să vorbesc grupului meu de zece: toată lumea susţine pe toată lumea, astfel că nimeni nu pierde această „conductă”. O divizăm şi dorim să o transformăm într-un canal larg de comunicare pentru întreg congresul.

● Mă tem ca nimeni să nu fie deconectat de la intenţia corectă, preocupat în aşa măsură, încât tremur în interior, de teamă şi anxietate. Atunci când se întâmplă ceva unui copil, este o catastrofă pentru noi, „sfârşitul lumii”. Acum, îmi fac griji şi mai mult. Problema este că această teamă nu este în mâinile noastre, nu putem să o simţim bine, nu suntem sensibili la detaşarea de intenţie. Deci, ar trebui să fiu, literalmente, într-o febră, tremurând de teamă pentru toată lumea, astfel încât să nu-şi piardă intenţia. Succesul depinde de asta.

● Indiferent de ce fac prietenii, indiferent ce spun, ce cântece cîntă, vreau să fac totul pentru a mă dezvălui lor, aşa cum trebuie. Constant, mă neliniştesc şi am grijă de ei ca mama de copilul ei care a început să facă ceva. Îl privesc cu nelinişte, dacă va reuşi. Se spune despre asta „o preocupare în inima lui, lăsaţi-l să spună altora”. Preocuparea mea este transmisă tuturor.

● Încerc să vin, cât mai devreme posibil, dimineaţa, pentru a pregăti totul şi pentru a mă uni cu prietenii, pentru a mă aşeza şi a cânta împreună, chiar dacă există numai concizeci de persoane, dar începem, deja, să umplem spaţiul congresului cu sentimentul nostru.

● De fiecare dată, pe drumul de la congres acasă, încerc să mă asigur că niciunul dintre prietenii mei nu pierde atmosfera, intensitatea.

● Adunarea prietenilor trebuie să fie în mişcare, emoţional, cât mai mult posibil, pentru a ne pregăti pentru prelegeri, conferinţe sau atelierele pe care le vor urmări. Aceasta este foarte important. Toate discursurile şi cântecele ar trebui să aibă un program clar şi în proporţia corectă. Întâlnirile nu trebuie să fie prea lungi, dar ar trebui să fie din inimă. Fără această pregătire, o persoană nu va putea fi inclusă în atmosfera generală, în „aerul” congresului, care ar trebui să fie respirat, trăit. Lucrul principal este de a influenţa şi de a atinge pe toată lumea. Trebuie să reflectăm serios la modalitatea de a realiza asta. Trebuie să găsim un sentiment mutual, o inimă reciprocă, obţinută cu ajutorul minţii. Lucrăm într-o manieră raţională asupra sentimentului de unitate.

 

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 27,06,2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Urmatoarea statie este Gmar Tikkun

Intrebare: De obicei, vietile noastre sunt atat de rele, incat vrem sa-L rugam pe Creator: „Opreste trenul asta, vreau sa ma dau jos!”.

Raspunsul meu: Daca te dai jos din trenul asta, n-o sa faci decat sa ramai sa astepti in aceeasi statie. Mai tarziu o sa vina trenul urmator, si vei fi obligat sa te urci in el si sa-ti continui calatoria.

Lumea noastra mai are 230 de ani ca sa-si incheie corectarea. Insa fiecare dintre noi poate sa-si incheie corectarea individuala mai devreme. Pana se va intampla asta, vei continua sa participi la miscarea generala: sa te nasti, sa traiesti si sa mori.

Cel mai mare bun al nostru este tot prin ce am trecut

Pentru a dobandi o alta natura, persoana trebuie sa isi perceapa egoismul ca fiind rau. Trebuie sa ajunga sa il urasca, exact ca pe un dusman care nu ii da voie sa ajunga la ceea ce doreste ea cel mai mult. Aceasta realizare a egoismului ca fiind rau poate fi atinsa sub influenta mediului potrivit (grupul) si a Luminii. Impreuna cu asta, dezvaluim faptul ca numai Lumina Superioara este capabila sa il corecteze, caci Ea l-a creat in acest fel.

Persoana nu trebuie sa-si distruga natura. Trebuie sa o foloseasca drept instrument, pentru a se inalta deasupra ei. Nu avem nimic, in afara de egoism; el ne compune pe toti! L-am dezvoltat de-a lungul multor reincarnari, care au fost foarte costisitoare pentru noi. In mod continuu, ni s-a dat tot mai mult egoism si de fiecare data, noi am incercat sa-l folosim si, ca rezultat, am primit lovituri. Dar am avut nevoie de toata aceasta suferinta si de eforturile pe care le-am acumulat de-a lungul tuturor vietilor noastre. Acesta e bunul unei persoane, singurul lucru pe care il are. Acum, tot ce ne ramane este sa cerem Luminii sa ne ajute sa ne folosim natura in mod corect.

Intr-un sistem integrat, chiar si o modificare mica poate cauza schimbari in intregul sistem

Partzufim Superioare nu primesc  Lumina pentru sine. Partzuf Aba este plin de Lumina Hochma, insa Ima nu doreste s-o primeasca, o respinge si o primeste doar cu conditia daca sufletele vor sa accepte aceasta Lumina pentru ea. De aceea MAN necesita o cerere de la cel de jos.

Acest principiu este foarte des utilizat in tehnologie si peste tot in viata noastra, in orice schimbare, un sistem viu. Orice pornire sau oprire, ca si orice regulator, sunt bazate pe acest principiu.

Este ca si un tranzistor spiritual, este Lumina Hochma (un plus si un minus) si eu trimit un impuls la baza, declansand un flux de electricitate. Trimit un semnal foarte slab, o mica dorinta, insa, datorita acestei dorinte, Lumina enorma incepe sa curga prin sistem.

In acelasi fel, sufletele vor sa primeasca doar putin din Ima si se deschid usor catre ea, insa ea cere Lumina de la Aba si Aba cere de la o sursa mult superioara si astfel aceasta chemare ajunge la Lumea Infinitului.

Apoi, o Lumina enorma este imprastiata in toate lumile pentru a ajunge la noi, care ne aflam chiar la capat, un mic strop de Lumina, pe care l-am cerut. Oricum, cererea noastra pentru Lumina este cea care a declansat acest flux enorm de Lumina in toate lumile.

Acesta este principiul intregii noastre vieti. Daca sistemul este integral, atunci si cea mai mica schimbare duce catre o modificare in tot sistemul. Spiritualul este reflectia conexiunilor armonioase intre toate elementele. Daca noi schimbam chiar si cea mai marunta parte, atunci schimbam complet intregul sistem, facandu-l sa se refaca in intregime si sa atinga un nou stadiu de echilibru.

Spiritualul este asemeni unui sistem analog din lumea noastra. Daca un mic impuls este trimis catre intrarea sistemului, intregul sistem simte schimbari, de la un capat la altul si invers. Doar dupa ce se echilibreaza devine evident rezultatul.

Astfel, chiar daca cel mai marunt suflet posibil, undeva, chiar la periferie, face o usoara corectie, aceasta va modifica toate lumile. Cu cat este situat mai jos acest suflet, cu atat mai mareata este Lumina trezita de sus. Este ca o mica valva, care blocheaza o teava uriasa. Doar un pic de efort este necesar sa o misti, insa ea va deschide torentul unui intreg ocean de apa.

(din lectia despre “Prefata la Comentariul Scarii la Cartea Zohar”, 29.10.2009)

Invatarea limbajului radacinilor si ramurilor

Intrebare: O persoana ajunge la radacinile spirituale in procesul sau de studiu?

Raspunsul meu: In procesul de studiu al cuiva, acesta ajunge sa obtina multe lucruri cu mintea, insa asta nu apartine de atingerea radacinilor spirituale. A ajunge la radacinile spirituale inseamna sa atingi calitatea daruirii. Asta nu este cunoastere, ci receptarea noilor calitati, corectate.

Chiar acum, am 613 dorinte materiale. Cand le transform in dorinte spirituale, 613 dorinte pentru altruism, asta inseamna ca am ajuns la radacinile spirituale. Ajung la “Eu care daruiesc”, in loc de “Eu care primesc!”

Lumea Superioara este dezvaluita in mine, in calitatile mele corectate. Radacinile spirituale sunt calitatile mele si chiar acum, in timp ce vad aceasta lume, ma percep pe mine insumi ca imagine care exista in interiorul meu. Combinatia tuturor calitatilor mele si unirea dintre ele este ceea ce numesc aceasta lume.

In schema mea interioara exista multe corectii, semnale si impresii, pe care le numesc lumea mea. Cand aceasta schema incepe sa functioneze in concordanta cu principiul daruirii, obtinand primul grad in toate elementele sale, va insemna ca am ajuns la radacinile mele spirituale.

Conexiunea dintre starea mea anterioara, cand simteam lumea in schema mea materiala care era asamblata pentru receptie si schema care este asamblata in concordanta cu programul altruismului, se numeste limbajul ramurilor. Datorita acestui limbaj incep sa inteleg cum Creatorul a creat nivelele spirituale si toate gradele de ascensiune.

Decat sa actionez pe o sprafata plata, doar intr-un singur plan, inteleg ceea ce se intampla intre diferitele straturi si cum apar caderile si ascensiunile. Daca studiez doar un singur plan, pot sa fiu numai neanimat, vegetativ sau animat in acel plan.

Oricum, daca studiez diferenta dintre aceste straturi, sau planuri, voi descoperi ce pot sa folosesc pentru schimbarea mea in continuare. Cu alte cuvinte, limbajul ramurilor este un mijloc de a urca mai sus si mai sus.

Nu ne vorbeste de la nivelul unei suprafete plate, asemeni limbajului acestei lumi. In loc de asta, ni se explica diferentele dintre lumea asta si cea spirituala, legatura dintre radacina si ramura. Nu studiez doar lumea spirituala, studiez amandoua aceste lumi impreuna, una impotriva celeilalte.

In acest fel, incep sa inteleg actiunile Creatorului. De altfel, cel mai important lucru nu este stratul in sine, ci ceea ce se afla intre ele. Asta ma ajuta sa inteleg cum pot sa ma schimb eu insumi, urcand tot mai sus, mereu. Asta trebuie sa invatam de la Profesor.

(din lectia despre articolul “Esenta Intelepciunii Kabbalah”, 29.10.2009)

Kabbalah este programul operational al creatiei

Stiinta Kabbalah nu este doar o descriere a tuturor realitatilor, ci, mai degraba, este programul operational al intregii creatii, instructiuni pentru creaturi despre cum sa foloseasca aceasta intreaga realitate. Programul este scris in asa fel, incat este, prin el insusi, o realitate completa. Cand citim texte kabalistice, sau cand vorbim despre ele, cand ne gandim la ele, sau le simtim, absorbim, involuntar, Lumina in noi insine, in dorinta noastra inca neformata. Lumina modeleaza aceasta dorinta, conducandu-ne spre o noua realitate.

Trebuie sa intelegem ca stiinta Kabbalah include totul, materialul (dorinta, creatia) si Lumina (Creatorul). De fapt, in ebraica, Creatorul este scris Bo-Re, care inseamna “vino si vezi” ce se dezvaluie in vasele de perceptie ale creaturii.

Este un program al creatiei care include intreaga creatie, de la inceput la sfarsit si include tot ceea ce suntem capabili sa percepem, inca de la forta primara care ne-a creat si guverneaza totul. Nu exista nimic sa nu fie acoperit de aceasta stiinta. Prin omisiune, noi credem ca stiinta este o descriere a unor domenii ale creatiei si a proprietatilor sale.

Dar Kabbalah nu este o descriere. Chiar literele, prin ele insele, sunt vase ale perceptiei. Actiunile despre care vorbeste stiinta Kabbalah,sunt chiar actiuni si daca am fi fost capabili sa citim aceste randuri asa cum au fost scrise, am fi intreprins aceste actiuni in timp ce citeam. In realitate, noi  citim in interiorul dorintei noastre si dorinta noastra realizeaza aceasta actiune imediat si simultan cu citirea textului.

Stiinta Kabbalah este o realizare concreta a intregului material al realitatii si nu o descriere a structurii creatiei si a modului in care functioneaza. Stiinta Kabbalah, prin ea insasi, stabileste miscarea intregii realitati. Kabalistii au scris cartile lor pentru aceia care au deja un ecran anti-egoism in dorintele lor de receptare si pot intreprinde imediat toate actiunile.

Numai o persoana cu realizare spirituala poate sa invete stiinta Kabbalei

Un student care studiaza stiinta Kabbalah are o problema: pentru a intelege ceea ce spune profesorul, trebuie sa fie la nivelul lui. Profesorul poate sa vorbeasca despre niveluri spirituale foarte inalte, dar cum toate nivelurile sunt asemanatoare unul cu altul si fiecare are aceleasi detalii ca si celelalte, studentul poate sa inteleaga ceea ce se spune cel putin conform nivelului sau spiritual actual.

Insa daca studentul nu s-a inaltat inca la niciun nivel spiritual si exista doar in aceasta lume, atunci el nu poate sa inteleaga limba ramurilor. Limba ramurilor inseamna ca o persoana realizeaza lucrurile care exista in aceasta lume, ramurile, precum si radacinile acestora de la nivelul spiritual. Atunci, persoana intelege clar legatura dintre cele doua si poate sa inteleaga ceea ce spune profesorul.

Dar daca studentul nu realizeaza radacinile, atunci nu poate sa realizeze ceea ce ii spune profesorul. Profesorul va spune cuvinte pe care studentul nu le poate identifica. Atunci cand o persoana realizeaza doar lumea aceasta, ea nu realizeaza ramurile, pentru ca nu le cunoaste radacinile. Ramurile sunt ceea ce descind din radacini. Nu poate sa existe ramura fara radacina si nici radacina fara ramura. Limba ramurilor nici macar nu poate sa inceapa, pana ce nu ajungem la esenta spirituala, la radacinile ramurilor.

Ca urmare, studentul nu poate sa il inteleaga pe profesor pana ce nu realizeaza radacinile spirituale. Numai atunci va putea sa realizeze toate legaturile dintre radacini si ramuri, pe baza cuvintelor profesorului sau. Din pacate, asa stau lucrurile. Ca urmare, studiul stiintei Kabbalah este doar pentru cei care au o realizare spirituala.

Atata timp cat o persoana nu are realizarea spirituala, trebuie sa ii fie clar faptul ca nu studiaza stiinta Kabbalah. Ea doar foloseste „calitatea ei minunata” (Sgula) pentru a dezvalui radacinile. Acesta e singurul motiv pentru care studiem.

Ca urmare, nu ar trebui sa ne zapacim incercand sa adunam cunoastere despre „ceva”, ci ar trebui sa ne concentram numai pe faptul ca avem nevoie de Lumina Reformatoare si ca avem nevoie de ea cat mai repede cu putinta. Atunci cand atingem radacinile cu ajutorul Luminii, atunci vom intelege despre ce vorbeste Kabbalah. Atunci, cand studiem conceptele descrise in carti, vom studia aceasta stiinta. Insa in prezent, nu o studiem, pentru ca nu cunoastem legatura dintre radacini si ramuri, caci inca nu am realizat radacinile.

Stiinta Kabbalah incepe cu realizarea spirituala, nu inainte de asta. Inainte de asta, putem doar sa aspiram ca vom evoca influenta Luminii asupra noastra (Sgula).

Nu-ti fie frica sa faci greseli

Daca o persoana inainteaza corect, atunci nu are incredere si nu este sigura pe sine, pe calea spirituala. Nu crede in mod arogant ca stie tot ce trebuie sa i se intample, ei si vietii ei, ci mai degraba are incredere doar in Cel care o guverneaza si care intreprinde toate actiunile. Stie ca ea trebuie doar sa se alature Celui care Guverneaza si care Daruieste, Domnitorului Superior. Aceasta este cheia inaintarii corecte.

Insa daca o persoana are incredere in sine si este mandra, gandindu-se ca stie totul, atunci n-o sa inteleaga nici macar ca se afla pe calea unui mosier marunt si ca nici macar n-a gustat ce este spiritualitatea cu adevarat.

N-ar trebui sa va fie rusine sa va recunoasteti greselile. Calea adevarata este atunci cand va dezvaluiti greselile si le corectati, doar pentru a descoperi alte greseli si asa mai departe.

Pagina 298 din 308« Prima...296297298299300...Ultima »