Category Archives: Munca spirituala

Mozaicul sufletului

Întrebare: Dacă nu suntem de acord cu ce face Creatorul cu noi, cum putem să facem față unei asemenea revelații a Creatorului în noi?

Răspuns: Corectează-te la o stare de acord. În principiu, nimic nu se schimbă. Nu aștepta ca lumea noastră să se schimbe! Doar atitudinea ta se vă schimba, dacă depui efort. Acesta este sensul „corecției lumii”.

Este spus că lumea acționează așa cum a făcut-o tot timpul. Te vei schimba până când ți se revelează ca fiind perfectă, eternă, infinită și absolut corectată. Aceasta este viața și corecția noastră.

Așa că decide dacă te vei corecta sau nu. Lumea este de neschimbat. Din contră, în măsura progresului tău, în măsura abilitații tale de a te corecta, ți se va revela tot mai necorectată, ca să compensezi pentru greșelile exterioare prin corecțiile tale interioare și să vezi că lumea este corectată.

De exemplu, acum văd lumea necorectată. Mă uit la o persoană care stă în fața mea, un somnoros, care constant se freacă la ochi; nu îmi place de el. Dacă dintr-o dată descopăr că aceasta este cea mai apropiată și dragă persoană pentru mine, un prieten foarte călduros și special, atunci încep să-l văd complet diferit. Totul depinde de starea mea. Nu este nicio altă modalitate.

De îndată ce descoperim că toți împreună suntem părțile aceluiași suflet, nimeni nu poate să fie urât, obraznic și respingător acolo! Prin urmare, eu dintr-o dată încep nu numai să tolerez pe toată lumea, ci să îi iubesc, nu să-i neglijez, ci să-i atrag.

Imaginează-ți, toți suntem părțile aceluiași suflet. Unde ai evada? Pe de altă parte, de ce să „evadezi”? trebuie să înțeleg că toate aceste părți sunt necesare pentru mine. Ei, complementându-se între ei și fiind conectați în mod corect, dintr-o dată par ca un mozaic care asamblează sufletul meu.

Din lecția de Cabala în limba rusă 1/27/19

Succesul real aduce cunoaşterea Creatorului Lumii

Poporul Israel s-a întors în țara lui Israel, dar dacă suntem încă copleșiți de gânduri despre împlinirea corporală: hrană, sex, familie, bani, putere și cunoaștere, care ne absorb toată atenția și ne ascund punctul nostru de vedere, atunci suntem încă in exil. Victoria Israelului în Războiul de Șase Zile din 1967 ne-a dat o lovitură puternică, deoarece am dobândit în mod neașteptat teritoriu și populație suplimentară pentru care nu eram pregătiți și cu care nu am știut cum să ne descurcăm.

Acest lucru a condus la o stagnare puternică în dezvoltarea noastră tehnologică, când am dobândit o mulțime de forță de muncă ieftină și necalificată și nu am avut nevoie să dezvoltăm noi tehnologii în construcții și în alte domenii. Ne-a încetinit cu adevărat. A fost nevoie de mult timp pentru a depăși această lovitură și să începem să dezvoltăm tehnologia și un stil nou de viață, în aceste condiții noi.

Războiul de șase zile a fost o mare lovitură pentru Israel, pentru că am fost prea mândri de succesul și puterea noastră. Ar fi trebuit să ajungem la revelarea răului, dar nu trebuia ȋncă să se întâmple asta. Întreaga istorie a Statului Israel demonstrează modul în care Creatorul ne învață, din timp în timp, că toate succesele, realizările, bogăția și inteligența noastră nu ne ajută. Ca rezultat, ne aflăm în continuare ca niște oi înconjurate de lupi, fără să avem unde să ne ascundem.

Aceasta este ceea ce ne învață toată istoria noastră și ȋn curând vom simți din nou că lumea întreagă se îndreaptă împotriva noastră. Astăzi ne simțim ȋn vârf datorită puterii noastre tehnologice. Dar acest lucru este doar pentru a ne ridica la înălțime, ca atunci când mergi pe un roller coaster, apoi ne impinge ȋn jos. Va fi o atracție foarte dură, pentru că întreaga lume se învârte în întuneric și iese din echilibru în această coborâre. Nu are sisteme de suspensie pentru diferenţele uriașe din finanțe, relații internaționale etc. Aceasta se află pe fundalul unei interdependențe globale complete a fiecăruia față de toată lumea. Situația este foarte alarmantă.

Conform legăturii dintre rădăcină și ramură, nu există un loc mai bun pentru corectare decât Țara lui Israel. Prin urmare, suntem obligați să lucrăm aici. Ierusalimul, Safedul și Tiberia sunt toate zone de influență spirituală specială. Prin urmare, nu există nicio îndoială că este mai ușor să se pună în aplicare corectarea în Țara Israelului. (Minutul 8:20)

Baal HaSulam scrie despre separarea în poporul Israel care a dus la prăbușirea celui de-al doilea Templu: disputa ideologică dintre farisei și saduchei cu privire la nevoia de a lucra pentru Creator. Dar în ziua de azi, nu există altă luptă decât pentru un loc în conducere, putere, bani și asta este. Suntem la sfârșitul procesului de coborâre a generațiilor. Prin urmare, în generația noastră nu mai există o luptă ideologică, ci pur și simplu toată lumea se luptă pentru poziția sa, pentru influența sa asupra alegătorilor. Aceasta nu are nimic de-a face cu ideologia, iar cabaliștii nu participă la acest lucru.

Astăzi am ajuns la ultimul punct al coborârii generațiilor. Nu există un loc mai jos unde să mergem – ceea ce rămâne este doar războiul mondial și criza globală. Nu există nicio cale de ieșire; acum trebuie să găsim o cale de a urca. Singurul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este locul de unde provine, adică ce este scopul nostru, unde ne conduce și ce trebuie făcut pentru a folosi tot ce se întâmplă, în beneficiul poporului Israel (dacă este într-adevăr Israel, însemnând aspirația Creatorului).

Acest lucru ne va aduce la realizarea răului, din care vom înțelege care ar fi opusul, starea bună și cum să obținem acest bine tocmai din interiorul răului. Suntem conștienți de necesitatea conexiunii noastre și de împlinirea darului pe care l-am primit: Tora, știința Cabalei, metoda unității. Nu este nimic mai măreţ decât unitatea. Toate sloganurile despre „iubeşte pe vecinul tău” ar trebui să fie, practic, întrupate în noi astăzi.

Egoismul nostru este singurul dușman care ne împiedică să obținem o viață corporală bună și ne fură viața veșnică, spirituală. Din cauza egoismului, ne naștem ca animale, iar noi traim si murim ca animalele. Corpul nostru moare și se descompune fără să ne dezvoltăm un suflet și se pare că viața noastră a fost trăită în zadar.

Viața este dată pentru a dezvolta un suflet în timpul existenței noastre în această lume corporală. Sufletul este o parte a Divinității de sus și, prin urmare, este etern. Dorința de a dărui unui vecin, care este în afara intereselor mele personale, este ca și Creatorul și, prin urmare, e veșnică. Trebuie să dezvoltăm această dorință cât mai mult posibil.

Trebuie să înțelegem că zburăm pe roller coaster, pe cea mai abruptă coborâre, cu un zid la capăt, de care ne vom izbi. Așa că merită să ne gândim cum să scăpăm de acest Holocaust la nivel global, când toate națiunile lumii se vor întoarce împotriva Israelului.

Mântuirea este numai în unitatea poporului Israel, în dorința de a se uni, pentru a da unitate întregii omeniri. Trebuie să fim cât mai aproape de dăruire, cel puțin în lumea corporală. Aceasta presupune asistență reciprocă, distribuție echitabilă și toate condițiile societății viitoare, chiar dacă este din motive egoiste. Dacă nu facem acest lucru, se va dovedi foarte rău pentru noi. Nu vrem să aducem lumea la o astfel de suferință fizică – ar fi mai bine ca această decizie să vină ca urmare a realizării răului înainte ca lovitura să vină. (Minutul 36:00)

Criza din interiorul poporului Israel se datorează în primul rând faptului că nimeni nu simte că este în exil. Dimpotrivă, toată lumea o consideră drept libertate, deoarece Israelul este o țară puternică și prosperă. Totul este minunat și avem de ce să fim mândri. Ei nu înțeleg că aceștia nu sunt parametrii prin care Israelul trebuie să se măsoare. Nu este vorba de succesul corporal. Starea în care există acum Israel se numește „distrugere”.

Se pare că totul este bine și Israelul este țara celor mai avansate tehnologii de vârf. Dar noi existăm în natura, care este închisă și globală. Natura este Creatorul și acționăm împotriva Lui, atât în sensul spiritual, cât și în cel corporal. Din punctul de vedere al spiritualității, suntem complet opuși Creatorului, pentru că ne comportăm în modul cel mai egoist, mai rău decât toți.

Dorința noastră de a ne bucura este atât de dezvoltată, încât reușim să depășim întreaga lume. Dar, de fapt, ni s-a dat putere pentru a reuși exact în sens opus: să slujim întregii lumi, să dăruim, să învățăm și să devenim un canal de legătură între Creator și ființele create. În schimb, folosim egoismul nostru pentru a dezvolta hi-tech și a extrage cât mai mulți bani pentru capitaliști și pentru armament. Între timp, copiii sunt neglijați și familiile sunt distruse. Aceasta este o abordare complet greșită pentru că mergem impotriva programului general al naturii.

Zi de zi, suntem din ce în ce mai îndepărtaţi de natura comună și, prin urmare, vom pierde ȋn toate domeniile. În primul rând, aceasta se referă la natura generală, adică la ecologia și atitudinea națiunilor lumii față de Israel. Simțim cum antisemitismul crește zilnic, trecând peste toate frontierele, iar noi devenim din ce în ce mai mulți oameni „cu gât înțepenit”, trăind nu în Țara lui Israel, ci în Egipt, înrobiți de Faraon.

Am devenit foarte de succes în dezvoltarea tuturor valorilor corporale din lume: în hi-tech, în armament și în economie, folosind calitățile noastre egoiste și amplificându-le într-o asemenea măsură, încât noi am devenit primii în folosirea egoismului. Se pare că am ajuns în stadiul Faraonului. Suferința va veni inevitabil în curând, pentru că am construit o astfel de lume. Cu toate acestea, putem transforma acest tsunami în creştere, într-un val blând și benign. Nu va fi un val de tsunami care spală toată lumea și îi îneacă pe toți, ci un val pozitiv, de exemplu, bomboane și flori.

Să începem cu realizarea răului și să încetăm să ne mai vedem ca fiind de succes. Din această cauză, ne aflăm într-o gaură adâncă. Israelul este obligat să dea lumii metoda de corecție, cunoașterea Creatorului și să aducă pe toată lumea la starea corectată finală. (Minutul 1:04:20)

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/30/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Exilul și răscumpărarea”

Între mine și dorința egoistă

Perioada dinaintea Tisha B’Av (a 9-a din Av) este considerată a nu fi foarte bună. Deși Israelul ar trebui să depășească timpul și calendarul, totuși simțim greutate și influența acestei perioade dificile asupra noastră. Există probleme în creștere în lume, anomalii climatice, tot felul de conflicte. În astfel de momente, este foarte important să lucrăm la unificarea societății, care este singurul remediu și oportunitate de a accelera dezvoltarea noastră în direcția corectă și prin mijloace corecte.

Noi organizăm o seară de unitate în aceste vremuri, pentru a folosi egoismul în creștere și trezirea lui ca o forță necesară pentru progres. (Minutul 1:30)

Societatea începe atunci când toată lumea înțelege că scopul vieții noastre este să ne dezvoltăm spre dăruire către Creator. Făcând acest lucru, devenim egali cu El în calități, începem să Îl înțelegem și să-L simțim, să ne conectăm cu El și să aderăm la El. Adeziunea completă cu Creatorul este scopul dezvoltării noastre și al dezvoltării realității. Întreaga realitate devine un punct de adeziune între noi și Creator. Aceasta determină principiul fundamental al societății noastre. (Minutul 4:08)

Nu anulam viața corporală. Totuși, principalul lucru pentru o persoană este să-și atingă sufletul etern numit „partea divină de sus”. Sufletul este adeziunea unei persoane cu Creatorul. Pentru a ajunge la o astfel de adeziune, trebuie să lucrăm împreună și să ne sprijinim reciproc în grup. De aceea, în primul rând, trebuie să organizăm societatea corectă, care este îndreptată cât mai mult posibil spre atingerea acestui scop de adeziune la Creator. (Minutul 6:10)

A dărui Creatorului înseamnă a împlini voia Lui, prin adeziunea la El, prin echivalenţă de formă. Aşa cum El este milostiv, trebuie să fiu milostiv, adică să ajung la iubirea aproapelui meu. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru, mai întâi descopăr ura, separarea și respingerea faţă de ceilalți, astfel încât să construiesc o calitate opusă, deasupra acestor calități: conexiune și iubire. Aceasta este munca societății.

Societatea ar trebui să mă ajute și să mă îndrume în această muncă. Înțeleg că sunt leneș și că în fiecare moment încerc să evit să lucrez la conexiune, conștient sau inconștient. De aceea, vreau ca societatea să mă țină în brațele ei, ca o mamă care-și ține copilul, purtându-mă în mâinile ei loiale. Sunt gata să mă dăruiesc societății, pentru că m-am verificat deja și mi-am dat seama că de unul singur nu am putere și creier, nicio șansă. Las societatea să facă o ființă umană din mine. (Minutul 9:12)

În această perioadă dificilă, de dinainte de cea de-a 9-a aniversare, trebuie să acordăm mai multă atenție modului în care egoismul ne guvernează, ne aduce ȋn confuzie și ne coboară la gradul de animal prin toate mijloacele posibile: probleme cu clima, în societate, la locul de muncă și în familie. Acest timp, cu toate dificultățile sale, ne cere mai multă conexiune, pentru că este momentul primirii Torei. Am fi putut primi Tora, dar nu am reușit să o facem și, prin urmare, am primit distrugere – ȋn 9 din Av. Acest lucru s-a întâmplat deja de mai multe ori.

Dacă nu este dezvăluită înclinația rea, nu avem nimic de corectat și nimic din care să putem construi conexiunea noastră cu Creatorul. Cineva vine la Creator din două linii: înclinația rea și înclinația bună, împotriva ei. Eu vin la Creator cu natura mea rea și Îi cer să-mi dea o natură bună, pentru a-mi neutraliza și controla egoismul.

Astăzi, ne adunăm pentru o seară de unitate, pentru a descoperi împreună atât înclinația noastră rea, cât și capacitatea noastră de a ne conecta și de a descoperi înclinația bună. Ele se dezvăluie una împotriva celeilalte. 1.500 egoiști care înțeleg că scopul dorit poate fi atins numai în vasele de dăruire, adunându-se împreună. Dacă fiecare ar putea să se ridice puțin peste el, atunci prin acest efort comun vom putea ridica o rugăciune, să cerem ca Lumina să ne despartă puțin de dorința noastră egoistă.

Suntem lipiți de egoism, dar vrem să ne ridicăm puțin deasupra lui. Lumina, ca apa, intră între mine și dorința egoistă și încep să navighez deasupra ei ca pe o barcă, în grupul meu. De acolo, voi fi deja în stare să încep să mă ridic. (Minutul 12:10)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/14/19, Pregătirea pentru Ziua Unității

Raportarea la guvernanța perfectă a Creatorului

Nimic nu va trebui corectat în realitate, în afară de atitudinea noastră față de guvernanța Creatorului. Lumea să se dezvolte în felul ei, noi nu avem nimic de adăugat la ea. Până la urmă, noi o vedem în funcție de calitățile noastre. Noi trebuie să ne corectăm viziunea asupra Creației, dar Creația care se află în fața noastră este în perfecțiune absolută. Pacea lumii este perfecțiunea pe care noi trebuie să o obținem.

În jurul meu mă văd numai pe mine, adică propriile mele defecte. Dacă văd că toate părțile realității sunt imperfecte și conexiunea dintre ele este și ea defectă, asta arată amploarea corupției (stricăciunii) mele. Pe de o parte, toată realitatea este perfectă și numai omul are nevoie de corectare. Dar, pentru a fi corectat, mediul omului trebuie să fie corectat, astfel ca acesta să-l poată influența pe om. ( Minutul 4:05)

Creatorul îl influențează pe om atât prin lume, cât și prin natura interioară a omului. Astfel, ne regăsim între două focuri, totul pentru a ne aduce la starea corectată, la înțelegerea că trebuie să acceptăm guvernanța Creatorului ca fiind perfectă și să ne adaptăm la ea. Această muncă merge împotriva dorinței noastre egoiste interioare, până când echilibrăm forța noastră interioară egoistă, cu forța exterioară a lumii, raportându-le pe amândouă la guvernanța perfectă a Creatorului.

Cel care dorește să corecteze forța externă este numit reformator al lumii, iar cel care dorește să se corecteze pe sine, este numit servitorul Creatorului.

Creatorul schimbă permanent în mine toate dorințele, toate calitățile și toate atitudinile, hotărând asupra naturii mele interne. În jurul meu, văd în aparență o lume externă pe care, de asemenea, mi-o arată Creatorul. Rezultă că eu sunt sub două influențe ale Creatorului: una internă și una externă. Tot ceea ce am de făcut este să le echilibrez, plasându-L pe Creator la conducerea celor două. (Minutul 12:20)

Întreaga lume strigă că nu este Creatorul cel care guvernează lumea, ci eu. Astfel ni se dezvăluie că este Creatorul cel care îi conduce pe toți. Nu este nimic în afară de El. (Minutul 19:00)

Există un rezultat dorit și există realitatea. Este de dorit să vedem lumea corectată, adică sub conducerea forței unice a Creatorului, în afară de care nu există nimic. Atunci sunt conectat la această forță unică și văd că numai Creatorul umple toată realitatea.

Dar dacă nu sunt corectat încă, judec în conformitate cu imperfecțiunile mele și văd războaie și turbulențe în locul stării corectate. Totul se întâmplă numai raportat la cel care obține, iar toate războaiele și dezastrele pe care le vedem se întâmplă în interiorul nostru, în interiorul naturii noastre. Dacă nu sunt corectat, încă nu-mi pot atribui totul și mi se pare că războiul se petrece în exterior. Nu m-am alipit încă la Creator și, prin urmare, realitatea pentru mine este împărțită în două: eu și El, în loc să simt un „noi”, ca un întreg. (Minutul 19:50)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 10/07/19 – Scrierile lui Baal HaSulam „Pace în lume”

 

Dezacordul în grupul de zece este o invitație de la Creator

Nu este nimic altceva decât rugăciunea. Suntem creați din dorința de a ne bucura și tot ceea ce putem să facem este să ne organizăm în grupuri și să învățăm să trezim Lumina care reformează, care ne va aprinde și ne va da sentimentul că starea noastră este inferioară. Și așa revelăm că ne aflăm sub guvernarea egoismului, ceea ce face ca, gradual, să ajungem la realizarea răului și, apoi, din adâncul inimilor noastre să cerem Creatorului corecția.

La început nu știm cine este Creatorul și cum să-I cerem. Dar dorința de a ne bucura lucrează ca ajutor împotriva noastră, direcționându-ne spre Creator. Începem să ne imaginăm mai bine forța superioară din conștientizarea proprietății opuse și, astfel, ajungem la rugăciune.

Trebuie să ne dăm seama de răul nostru, să ne obișnuim cu forța superioară și să fim pregătiți să schimbăm acest rău în bine. Creatorul este capabil să facă asta și așteaptă rugăciunea noastră. Totul depinde de cererea noastră adevărată. 1

Calea spre lumea spirituală cuprinde două etape. Întâi, o persoană face toate eforturile posibile în grup, studiază, diseminează și trece prin tot felul de stări, accelerând timpul. Acest lucru continuă până când ajunge la disperarea completă și realizează că nimic nu o va ajuta, însă în același timp revelează oportunitatea de a apela la Creator.

Ea simte o conexiune mai mare cu Creatorul. Înainte nu se asocia deloc cu Creatorul și nu credea că este o forță care o controlează. Nu a fost nicio conexiune intre stările prin care a trecut și forța superioară. Dar, dintr-o dată, descoperă că există această conexiune – că este cineva care o direcționează și o conduce prin diferite stări. Astfel formează rugăciunea. 2

Sunt probleme de care îmi este teama să le accept chiar și eu. Sunt acelea pe care ezit să le deschid grupului meu de zece. Dar imaginează-ți că suntem un singur corp – nu material, ci spiritual. Asta înseamnă că totul, cu excepția corpului animalic, care deja a murit, este comun pentru noi, toți. Așa că ce putem să ascundem între noi, în munca noastră spirituală?

Dacă urăsc un prieten și nu sunt de acord cu el, atunci eu, cu siguranță, trebuie să mărturisesc tuturor. Până la urmă asta mă îndepărtează de la dezvoltare. Chiar și mai mult de atât, îmi împiedic prietenii de la avansare.

Întregul grup de zece trebuie să fie ca un singur corp în privința spiritualității, iar corporalitatea nu contează deloc, ca și cum corpul a murit deja și s-a descompus în pământ. Doar conexiunea noastră spirituală este importantă, pe cât de mult ne-o putem imagina astăzi și va creste în măsura în care ne ridicăm pas după pas.

În fiecare zi două persoane din grupul de zece ar trebui să fie responsabile pentru starea noastră spirituală și să îi trezească pe restul. 3

Iubirea acoperă toate transgresiunile”. Reiese că dacă nu sunt transgresiuni, atunci nu este iubire, este doar conexiune animalică. Iubirea, adică conexiunea spirituală, începe atunci când păcatele sunt revelate. În fiecare zi omul trebuie să își urască prietenii și să acopere această ură cu iubire, amintindu-și că nu este nimeni în afară de Creator, care este cauza rădăcină a tuturor fenomenelor.

Nu trebuie să vedem cine are dreptate și cine greșește: ura există, iar noi trebuie să descoperim cum să o acoperim cu iubire. Apoi vei vedea că nu este niciun fel în care o poți face! Însă, dacă întregul grup de zece cere ajutorul de Sus, atunci iubirea va acoperi toate transgresiunile. Iubirea vine numai de la Creator.

Singur, fără prieteni, nu pot apela la Creator – numai împreună cu ei. Atunci El, cu siguranță, ne va răspunde: nu mie, ci întregului grup de zece. El, în mod intenționat, aprinde dispute intre noi și în câteva minute le va aprinde altundeva.

Ar trebui să ne unim în jurul problemei pe care Creatorul a revelat-o și să Îi mulțumim pentru ea. Până la urmă, este evident că această ură a existat tot timpul și a fost revelată deoarece ne-am maturizat suficient să cerem Creatorului salvarea. Revelația urii este dovada progresului.

Trebuie să ne unim toți, împreună și să percepem această ură ca pe o invitație de la Creator pentru a apela la El, oferindu-I Lui oportunitatea de a răspunde rugăciunii noastre. După câteva cereri conștiente de acest fel, noi vom simți triunghiul în interior: eu – Creatorul – grupul sau Creatorul – grupul – eu.

Dacă ura nu este revelată, atunci nu suntem vrednici de avansare. Acestea fiind spuse, nu noi trezim ura; din contră, noi trebuie să ne străduim să ne unim pe cât de mult posibil și apoi vom simți că, Creatorul provoacă respingerea în noi.

Noi nu aspirăm să revelăm răul, ci doar binele. Răul îl primim de Sus, la fel ca și corecția. Noi, tot timpul, trebuie să ajungem la bine. 4

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/12/19, Rugăciunea

1 Minutul 0:20

2 Minutul 37:15

3 Minutul 52:40

4 Minutul 56:50

Structura Universului, Partea a 2-a

Stadiile Dezvoltării Creaţiei

Creatorul emană Lumina (+) a împlinirii, satisfacției, care dă naștere unei dorințe pentru ea, Kli (vasul) (-).

Lumina este etapa 0 (Keter). Prima etapă, Hochma, este deja o dorință de a primi care vrea să se bucure de Lumină. Această dorință este naturală, instinctivă. De obicei, o prezentăm sub forma unei cupe care primește Lumina.

După ce Lumina a creat dorința, ea a început să se transforme. Acum vrea să fie ca Lumina și, prin urmare, refuză să se bucure. Lumina își transferă treptat proprietățile de dăruire, iar dorința, care acum vrea să dăruiască ea, ȋnsăşi și să fie similară cu Lumina, se îndepărtează. Aceasta este a treia etapă, Bina.

Întrebare:  Dacă în prima etapă am vrut să primesc, atunci, în etapa a doua, sub influența Luminii, vreau dintr-o dată să dau, să devin ca Lumina?

Răspuns:  Sub influența Luminii începeți să vă schimbați.

A treia etapă este una foarte interesantă. Este opusă primei etape, ceea ce înseamnă că aici ființa creată atinge starea opusă celei în care a fost creată. După aceea, Bina hotărăște: „Dacă vreau să dăruiesc, trebuie să o fac eu, ȋnsumi.” Prin urmare, cu dorința ei de a dărui, creează o nouă etapă, numită Zeir Anpin.

Aceasta este o dorință de a primi, dar una foarte mică, nu la fel de mare ca în stadiul de Hochma.

Întrebare:  De ce stadiul doi este insuficient? La urma urmei, devenim ca forța superioară care dăruieşte.

Răspuns:  Nu. Devenim ca forța superioară în intenția noastră, dar nu în forma noastră. Noi nu dăruim nimic în Bina, pur și simplu refuzăm să primim. Dar când Bina se realizează pe sine în Zeir Anpin, a treia etapă, acesta este modul în care se realizează pe sine, ca fiind similară cu Creatorul.

Prin urmare, Keter este calitatea Creatorului de a dărui. Hochma este realizarea acestei dorințe, dăruirea. Bina primește proprietatea pe care i-o dă Hochma și, la rândul său, refuză să primească.

Dar, pentru moment, nu are nimic de oferit și nici măcar nu vrea asta.

În cea de-a treia etapă, Zeir Anpin, Bina îşi realizează calitatea de dăruire. Este ca și cum i-ar fi dat naștere, a creat această proprietate următoare și a împlinit-o.

Întrebare:  Deci, în această a treia etapă, le fac pe ambele, dăruiesc și primesc puțin?

Răspuns:  Da. Zeir Anpin este complex, ca și cum ar fi compus din două părți, ca și Bina. Hochma are, de asemenea, două părți și la fel și Keter. Adică, dorința de a primi este întotdeauna prezentă.

Când Zeir Anpin este complet umplut de Bina, începe să simtă că ceea ce este cel mai important pentru el este de a fi umplut în loc să refuzi să primești. Prin urmare, proprietatea care dorește să fie umplută se numește Malchut (Împărăția) – Împărăția dorințelor.

Malchut este complet opusă lui Keter. În sensul că, în final, creația, care este complet opusă Creatorului, dorește să realizeze ceea ce El a planificat pentru ea. Adică, Creatorul vrea să dăruiască, iar Malchut dorește să primească ceea ce Keter vrea să dăruiască.

Din KabTV – „Bazele Cabalei” 11/27/18

Structura Universului, Partea I

Planul creației – de a aduce bucurie creației

Ȋntrebare: Care este scopul creaţiei?

Răspuns:  Scopul creației este de cea mai mare importanță. Acesta precede tot ceea ce a fost creat, până acolo unde suntem acum.

Scopul creației este de a aduce bucurie creației. Pentru a realiza acest lucru, creația trebuie să aibă o dorință de a se bucura. De aceea, mai întâi trebuie să existe o lipsă în creație, o simţire a ceea ce doreşte creatia. Principala calitate a materiei creației este senzația că îi lipsește ceva. Aceasta se numește „dorința de a primi plăcere”.

Această dorință ar trebui să se dezvolte treptat, aşa ȋncât creația să fie capabilă să determine ceea ce este de dorit și de nedorit pentru sine, în ce etape, sub ce formă, etc., numai dacă dorința se dezvoltă în mod treptat. Cu alte cuvinte, creația nu poate fi creată imediat. Se poate construi rapid o mașină care va îndeplini o anumită funcție, dar pentru ca creația să fie independentă, pentru ca ea să devină similară cu Creatorul ei, pentru a se bucura, dorința trebuie să treacă prin anumite etape de dezvoltare.

Ȋntrebare:  Se pare că nici Creatorul nu poate crea o creație dintr-o dată, fără nici o etapă de dezvoltare?

Răspuns:  Răspunsul este nu. Dacă creația nu ar trece printr-un proces gradual de dezvoltare, atunci nu ar fi o creație. Ar fi ca un robot, similar cu nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, care își desfășoară automat programarea, fără nicio alegere liberă și o participare independentă din partea lor.

Crearea unei ființe umane este de a dezvolta dorința spre un punct de independență, aducând ființa la o conștiință a cine este, ce este, cine o controlează și de ce și cum a fost creată în modul specific în care există. Pe de o parte, această dorință trebuie să aibă calități opuse Creatorului și, pe de altă parte, trebuie să aibă posibilitatea de a atinge calitățile Creatorului. Acesta este modul în care creația poate ajunge, în cele din urmă, la perfecțiune. Prin urmare, totul începe cu influența Creatorului asupra creației.

Din KabTV – „Bazele Cabalei” 11/27/18

Rugați-vă pentru deficiență, nu pentru împlinire

Întregul Univers este o lipsă de împlinire, dorința de a se bucura, de a crește și de a se împlini pe sine. Această dorință funcționează instinctiv în întreaga creație: în materia neînsuflețită (mineral), în plante, în animale și în ființele umane și, prin urmare, ei caută, au o sete nepotolită și luptă între ei pentru supraviețuire. Aceasta este tendința fiecărei ființe create.

Creatorul se apropie de ființa creată și aceasta începe să simtă un fel de disconfort, fără să înțeleagă de unde provine. Ființa creată nu știe exact ce-i lipsește, dar începe să caute împlinirea. Creatorul inițiază abordarea ei, apropiindu-se de ființa creată, iar ființa creată suferă din asta și dorește să elimine această suferință și, prin urmare, caută împlinirea. Asta se întâmplă în viața de zi cu zi.

Cu toate acestea, există oameni care sunt capabili să avanseze spre obiectiv, prin calea de grăbire a timpului (Achishena). Ei, înșiși iau propriul proces de dezvoltare ȋn mâinile lor, trezind treptat un sentiment de deficiență în ei, înșiși. După multe urcări și coborâri, care ȋi duc mai departe sau mai aproape de Creator, ei realizează mai exact ce trebuie să facă. Viața lor devine mult mai direcţionată spre scop. Ei înțeleg ce se întâmplă și cum să acționeze, cum să devină partenerii Creatorului.

Creatorul nu-i mai avansează instinctiv, ca pe toate celelalte ființe create, care nu înțeleg ce fac, ci pur și simplu reacționează într-un mod predeterminat la influența Creatorului, conform instinctului inerent din ele. Vedem acest comportament în întreaga natură. Deși o persoană este dotată cu mai multă complexitate decât altele, nu există nimic special în ea care să o facă o creatură independentă. Creatorul, forța naturii, acționează în toate.

Dacă oamenii aspiră să afle ce scop ar trebui să atingă și cu ce mijloace, ei pot accelera dezvoltarea lor, trezind în ei, înșiși, singuri, dorința de a simți lipsa și împlinirea ei. Și cu ajutorul acestor două forțe, ei pot merge, ca pe două picioare și pot accelera în mod semnificativ calea lor.

Ei înțeleg către ce merg și cu ce au de-a face și, prin urmare, calea lor devine mai clară, mai emoțională și conștientă pentru ei. Ei descoperă forțele care acționează asupra lor și înțeleg Sistemul în care ei există, adică dezvăluie lumea superioară. Totul depinde de atitudinea noastră față de stările pe care le putem supune și, astfel, față de forțele care ne guvernează. (Minutul 0:20)

Puteți aștepta până veți simți suferința sau puteți căuta deficiența chiar înainte să începeți să o simțiți. Dacă vreau să elimin problema care deja s-a dezvăluit, este o reacție firească. Adevărata deficiență nu este cea care este dezvăluită de ea, însăși, ci cea pe care o trezesc eu, însumi, dorind să o descopăr în mine. Aceasta înseamnă că eu, însumi trezesc întunericul care precedă zorile. (Minutul 24:30)

Răul poate avea multe forme. Poate că am o stare proastă și asta e rău. Sau sunt decepționat de calea spirituală și nu înțeleg pentru ce îmi pierd viața – și asta este rău. Creatorul nu mi se dezvăluie, prietenii nu mă ajută și uită de mine – și asta este rău, deasemenea. Iar atunci descopăr că tot răul este, de fapt, în mine. Dar Creatorul m-a creat astfel.

O persoană decide prin ea, însăși ce trebuie să considere drept rău. Ar trebui să fii foarte sensibil la ce fel de rău simți; la urma urmei, avansarea este tocmai în asta: câte tipuri de rău pot să disting și să încep să le analizez.

Ori dezvălui singur răul, ori Creatorul mi-l descoperă. Este important ceea ce este considerat rău. Dacă Creatorul, forța dăruirii și iubirii, se apropie de mine, un egoist, atunci mă simt rău. La urma urmei, această forță este opusă mie, iar apropierea de ea îmi aduce suferinţă.

Creatorul nu este dezvăluit dorinței mele de a primi, ca forță a iubirii. Această iubire este mai presus de egoismul meu, mai presus de rațiune, iar dacă Creatorul ne-ar aborda în mod deschis, ar fi foarte neplăcut pentru noi. S-ar dezvălui forța dăruirii, căreia cu siguranţă nu îi aparținem. A cere ca această forță să mă umple complet este mai rău decât moartea, pentru egoismul meu. Prin urmare, suntem gata să acceptăm orice stare, dar nu forța de dăruire.

Noi trebuie să cerem unitatea, conexiunea cu ceilalţi și să ne rugăm pentru Kli-ul comun și nu pentru împlinirea lui. Iar dacă va fi descoperită conexiunea noastră, vom putea tolera forța de dăruire, în interiorul ei. (Minutul 38:15)

Poate mi-e teamă că voi descoperi măsura în care sunt opus dorinței de a dărui. Prin urmare, în mod subconștient, mă protejez instinctiv și nu îmi dau voie să mă apropii de ea. Găsesc o orbită externă care mă lasă să țin balanța: particip cumva în grup, dar nu mă ataşez de el, cu adevărat și, de aceea, nu-mi depășesc condiţia.

Aici apare întrebarea: poate grupul să mă împingă, să mă tragă aproape, așa încât să simt că nu există nicio cale de ieșire și că trebuie să cer din partea prietenilor puterea să mă ajute să mă includ în grup, deasupra naturii mele. Aceasta este ceea ce înseamnă să trezești întunericul de dinaintea zorilor: în ciuda întunericului, a respingerii, a fricii, a refuzului și a confuziei, să mergi spre conexiune și, astfel, să avansezi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/11/19, Rugăciunea

O viață nouă nr. 1130 – Psihologia și Cabala

O viață nouă nr. 1130 – Psihologia și Cabala

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Psihologia investighează persoana, în timp ce încă este la nivelul acestei lumi, în timp ce înțelepciunea Cabala investighează sufletul. Psihologia este limitată, deoarece se distanțează de viața fizică, practică, unde înțelepciunea Cabala învață omul cum să își controleze impulsurile, să își extindă percepția asupra realității, să obțină relații bune și să atingă o putere pozitivă care există în afara sa. Psihologia lucrează în limitările înclinației rele sau a ego-ului uman. Pentru a sparge percepțiile noastre egoiste și să revelam forța superioară în realitate, noi trebuie să ne îndreptăm spre beneficiul celorlalți.

De pe KabTV „O viață nouă #1130 – Psihologia și Cabala”, 6/27/19

icon for podpress VideoPlay Now | Download
icon for podpress AudioPlay Now | Download

Să ajungem la nevoia de rugăciune

Există oameni care obișnuiesc să se roage și sunt aceia care nu s-au rugat niciodată și nu sunt obișnuiți să gândească despre ei ca depinzând de o Forță mai înaltă, de credință. Dar, pentru cel care studiază Înțelepciunea Cabala, toate aceste diferențe devin nesemnificative. Acesta nu se mai raportează la rugăciune ca la o activitate obișnuită, familiară lui din copilărie. Studiul duce omul prin tot felul de stări care îl curăță de confuziile anterioare. Acum el înțelege că nu are nicio conexiune cu Creatorul și toate cerințele lui au fost artificiale.

Îi ia mult timp până când începe să simtă că nimic nu-l ajută pe om să avanseze, să înțeleagă, să simtă și să se conecteze cu Sistemul Creației. Nu contează cât efort investește în colegii de studiu (prieteni) și în studiu, fiindcă nimic nu ajută. Omul înțelege din ce în ce mai clar că toată neajutorarea lui și toate încercările îl duc la o singură concluzie: „Numai dacă mă ajută Creatorul voi fi capabil să fac ceva și să ies din această stare”.

Numai Creatorul mă poate ajuta, nimeni altcineva, nici chiar eu, însumi. Cu ajutorul tuturor mijloacelor am reușit să trec prin diferite stări, urcări și coborâri, să experimentez tot felul de simțiri pentru a înțelege în cele din urmă că nimic nu mă va ajuta în afară de Creator. Aici ajung cu adevărat la nevoia de rugăciune. Dacă nu mă ajută Creatorul, atunci nimic nu o va face. Deci, ce trebuie să facă omul pentru a obține ajutorul Creatorului? Cum mă pot convinge că ajutorul de Sus va veni numai dacă voi ajunge la cererea corectă la care Creatorul să răspundă? Asta este ceea ce ne învață Cabala: cum și ce să cer și cum să mă pregătesc astfel ca cererea să aducă ajutorul Creatorului. (Minutul 0:20)

Rugăciunea este munca în inimă. Inimă decide toate dorințele și creierul doar ajută la realizarea lor, la ordonarea lor. Munca în inimă înseamnă aranjarea dorințelor în așa fel încât ele să fie gata să se schimbe.

Aceasta este muncă deasupra rațiunii. Dacă te rogi pentru ceea ce știi, atunci este o rugăciune egoistă a unui om al acestei lumi și, de aceea, nu cauzează nicio schimbare semnificativă în tine. Orice animal se roagă, fiindcă rugăciunea este simțirea unei lipse în toți atomii, în toate moleculele și în tot corpul. Creatorul este cel care a creat inițial această lipsă; El, însuși este complet și, de aceea, a creat o creatură care simte o lipsă.

Adevărata rugăciune nu vine din lipsurile (nevoile) create în noi de Creator, adică, din lipsa de bani, de sănătate și din alte probleme pe care Creatorul le-a trezit în fiecare din noi. Vedem că toată lumea suferă din cauza unui anume fel de lipsă, fiindcă materia Creației este dorința de primire căreia îi lipsește împlinirea.

Dar, creând o astfel de creatură, Creatorul a vrut ca omul să ceară să fie ridicat, astfel ca el să nu rămână în interiorul dorinței, cerând umplerea ei, ci să se ridice la un grad mai înalt, peste aceste lipsuri. (Minutul 11:10)

Din Lecția zilnică de Cabala din 8/07/19 – Rugăciunea