Category Archives: Munca spirituala

Permisiunea este dată deoarece există o necesitate

Înainte, am evoluat sub forma „fiarelor”, generaţie după generaţie, deoarece gradul Reshimot  „rula” de la o dorinţă la alta şi aceste dorinţe au primit senzaţiile corpului în care se găseau şi au creat o imagine a lumii.

Totuşi, acum am primit permisiunea de a ne ridica, graţie înţelepciunii Cabala, la nivelul lumii veşnice. Astfel, nu vom mai fi limitaţi la încarnarea fizică. Această secvenţă a vieţii şi a morţii fizice va dispărea deoarece noi vom vedea  doar un nivel particular al sistemului general.

Când l-am întrebat pe Rabash la începutul studiului meu ce sunt viaţa şi moartea în lumea noastră, el a răspuns: „Este ca atunci când ai scos o cămaşă noaptea şi ai pus una nouă dimineaţa”. La fel, îndepărtaţi această viaţă şi vă acoperiţi cu o nouă viaţă, de la un sistem de zece Sefirot la un alt sistem de zece Sefirot şi, atunci când vă găsiţi la un nivel mai ridicat, nu veţi simţi nimic special în legătură cu asta. La fel, un corp aflat la nivelul bestiei, nu simte durere când îşi taie părul sau unghiile, deoarece acestea sunt la nivelul vegetal. Un nivel inferior nu simte o lipsă. Dimpotrivă, reînnoirea sa se simte ca un plus interesant.

Deci, rezultă că, pentru oamenii zilelor noastre există şansa de a se ridica spre lumea eternă înainte de sfârşitul lor în această viaţă şi atunci, vor vedea realitatea prezentă ca un „apendice” al lumii veşnice. Totuşi, este foarte dificil să explici asta. Permisiunea a fost dată şi noi trebuie să acţionăm, dar este necesară o muncă dificilă, înainte ca noi să putem pune în aplicare această sarcină între niveluri.

Este ceea ce numim a fi un profesor şi a începe ridicarea umanităţii în sus. Trebuie să considerăm aceasta ca fiind sarcina noastră, obligaţia noastră. Esenţa permisiunii nu este doar că suntem autorizaţi să realizăm acest lucru, dar este rolul nostru şi responsabilitatea noastră să o facem.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Cazi dar nu te preda

Ideea este modul în care ne trezim. Principalul lucru este conectarea în diferite circumstanțe, adăugirile constante ale venirii împreună în diferite stări și în special în timpul căderilor.  Aceste stări sunt o adevarata comoară în potențial.

În timpul ascensiunii, când mă simt impresionat, acţionez prin combustibilul care mi-a fost dat . Lumina care vine de Sus străluceşte asupra mea și mă sui pe acest val și mă plimb pentru un timp . Dar în timpul coborârii, chiar și un efort mic valorează mult .

Pe ansamblu, ar trebui să încerci să vezi că te dezvolţi și avansezi încontinuu. Este ca şi piesele de fier ce se țin pe roțile locomotivelor vechi, care se mișcă mereu înainte și înapoi, din nou şi din nou . Aşa este şi lucrarea spirituală a unei persoane, chiar și atunci când cade, ea încă avansează.

Deci, dacă ne putem consolida forțele în timpul unei coborâri, ne va ajuta să vedem lucrurile mai clar decât în ​​timpul unei ascensiuni . Motivul este că în întuneric iluminez natura corporală în care m-am cufundat în prezent, și din acest Aviut (grosime), ajung la o revelație. Este extrem de util. Chiar şi dacă văd că abia pot reuși și chiar cu o scădere o clipă mai târziu, încă obţin mare lucru .

Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 03/12/13, Scrierile lui Rabash

Analiză și sinteză a sufletului lumii

Întrebare: Cum poate fi identificat răul și dezvolta ură în ceea ce-l privește?

Răspuns: Este imposibil de identificat răul dacă nu te afli într-un grup, în punctul conexiunii, într-o formă de conexiune. Trebuie să aderăm în permanență la această formă de conexiune și să ne adâncim în ea, să o clarificăm și investigăm, să învățăm despre ea, să o testăm și să încercăm să pătrundem în esența ei interioară.

În conexiunea noastră descopăr sistemul interior spiritual. Când părțile separate încep să se conecteze în mod corect, atunci în interiorul lor se descoperă structura spirituală care este construită din două forțe care sunt opuse, dar complementare. Deci construiesc deja conexiunea în interiorul meu, și cu aceasta îmi asamblez sufletul, lipind Kli-ul împreună. Toate părțile lui reprezintă o dorință de a primi, dar sunt conectate între ele pentru a se completa unele pe altele, adică având ca scop dăruirea.

În măsura în care intru și adâncesc această clarificare, atât în analiza cât și sinteza acestei structuri, care este compusă din părți opuse, cu aceasta clarific tot ceea ce este acolo și găsesc toate răspunsurile. Astfel, trebuie să avem mereu ca scop conexiunea în interiorul fiecărei persoane, să încercăm să le vedem conectate împreună: asta se numește dorința mea de a descoperi lumea spirituală. Pentru că întreaga umanitate este conectată în interiorul ei, numai că noi nu identificăm acest lucru.

Această dorință de a identifica această conexiune, să mă aflu în ea, să trăiesc în ea și să o simt se numește dorința mea pentru Creator. Pentru că forța care conectează toate părțile înăuntru este forța superioară.

În conexiunea noastră descopăr că Nu este nimeni în afară de El. Nu doar conectez toate părțile noastre împreună asamblând puzzle-ul sufletului colectiv; mai degrabă încerc să-L desopăr pe Creator în el. El este cel care împrăștie întreaga creație în părți pentru ca eu să le asamblez din nou într-o singură imagine și o voi vedea. În puzzle-ul pe care îl asamblez, construiesc imaginea Creatorului.

În puzzle-urile tradiționale, se construiesc copaci, iarbă, soare, iar în acest puzzle, se construiește Creatorul. Dacă ajung la Lumina Hassadim, atunci cu ajutorul ei sunt gata să conectez și să asamblez acest puzzle. Părțile lui nu vor mai fi opuse și nu se vor mai respinge unele pe altele. Și atunci când încep să lucrez cu primirea pentru a dărui, aceste părți vor fi gata să adere unele la altele ca bucățile unui magnet.

Și din cooperarea reciprocă a acestor părți, relația lor pentru și împotriva conexiunii, construiesc forma Creatorului. Este posibil să o construiesc numai în acest fel. Este imposibil să-L descopăr printr-o singură forță pozitivă a dăruirii căreia nu i se împotrivește nimic. De aceea, numai prin spargere suntem capabili să-L revelăm pe Creator.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabal, 26.11.2013, Întrebări și Răspunsuri cu Dr. Laitman

Faceţi alegerea corectă şi veţi fi binecuvântaţi

Întrebare: Când iese din deşert o persoană, dacă totul este conform voinţei Creatorului?

Răspuns: Nu este totul conform Creatorului, deoarece, dacă ar fi fost astfel, de ce ar fi creat El întreaga creaţie? O persoană primeşte un element numit liber arbitru şi, folosindu-l, fiinţa creată determină că este independentă. Este motivul întregii creaţii, doar pentru acest punct, acest discernământ. Toată munca noastră constă în a-l dezvolta şi tot restul nu contează deloc, deoarece, totul este de fapt, în numele Creatorului.

Creatorul se joacă cu diferite condiţii în jurul nostru dar, încearcă să ridice fiinţa creată prin asta, astfel încât să fie asemenea Lui. Deci, pe de o parte, Creatorul controlează fiecare stare, desigur. Pe de altă parte, dominaţia Sa este până la un anumit punct, în care trebuie să alegem. În momentul în care am ajuns la această linie şi trecem prin patru faze de dezvoltare, deoarece fiecare stare are propria HaVaYaH, totul depinde de răspunsul nostru, dacă utlizăm toate mijloacele care ne-au fost date pentru a ne întări prin susţinerea grupului, conform “ cel care alege mediul bun de fiecare dată”.

Noi trebuie să devenim mai puternici prin suportul grupului, să cer ca prietenii să mă impresioneze mai mult, să ajung la ei mai mult. Dacă fac acest lucru, asta înseamnă că am împlinit liberul meu arbitru şi că merit progresul. Astfel, în conexiunea care este atinsă între noi, descopăr sistemul şi înţeleg, mă înţeleg cu sistemul ca un tot. Prin sentimentul de unitate cu sistemul, de fapt, mă simt mai aproape de sentimentul de Creator.

Apropiind şi unind cele două contrarii – întreg sistemul şi eu într-un tot – mă pregătesc să simt discernăminte, care sunt toate numite Creator. Deoarece, Creatorul este mereu revelat între două puncte opuse, fiind deasupra, conectorul general din interiorul lor. Eu am mereu liber arbitru! Dar, dacă nu îl utilizez în momentul potrivit, forţa naturii, numită planul natural de evoluţie (în timpul său), începe să funcţioneze şi să îmi organizeze condiţii diferite. Apoi, pierd liberul arbitru pe care-l aveam mai devreme şi întâlnesc, deja, condiţii diferite. Asta înseamnă că, Creatorul a retras o anumită literă, un înger care mi-a fost trimis şi plasează o altă literă în loc, un alt înger dificil.

Atunci, avansez conform unui nou model, în cadre diferite. Creatorul mă luminează într-un nou model, o literă diferită şi atunci, sunt sub dominaţia unei noi Providenţe, în care trebuie să fac, de asemenea, propriile alegeri libere. Acest lucru se întâmplă de fiecare dată.

În final, după toate literele, trebuie să iau litera Bet, adică o binecuvântare. Asta înseamnă că, trebuie să înţeleg că am nevoie de forţa superioară pentru a aduce pacea între noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala,  25.11.2013, Scrierile lui Rabash

O linie pentru a ne ridica la gradul uman

Este scris:” O mie vin să studieze, dar unul singur iese la Lumină”. De ce doar unul este recompensat cu Lumina? În plus, acest raport exista în trecut, dar acum totul s-a schimbat. Şi totuşi, vedem că oamenii nu mai au răbdare. Ei nu pot să accepte că întreaga lor viaţă este dată în unicul scop de a veni la Lumină şi a intra într-o dimensiune Superioară. Altfel, nu există niciun motiv de a trăi pe acest pământ.

Suntem, toţi, în linie pentru a ne ridica la nivelul de om, la un grad spiritual. Dar noi nu suntem de acord cu asta, credem că există alte activităţi importante în afară de acest lucru şi astfel părăsim acest drum. Totul depinde de importanţa obiectivului şi este măsurat de numeroase „căderi”, adică de „intrări şi ieşiri”, aşa cum este pus:” Şi de la Sion, Tora va ieşi”. Este atunci când o persoană „iese”, iar spiritualitate, dorinţa pentru ea, este trezită.

Datorită dorinței,dezvoltată în aceste intrări şi ieşiri şi în special în ieşiri, o persoană atrage Lumina care Reformează. Puţin câte puţin, inima este de acord să accepte aceste schimbări. Eforturile sunt acumulate, adăugate în cont, până ce ele formează o mare sumă, adică, plata primei corecţii de care are nevoie o persoană.

Acelaşi proces se repetă la toate gradele, dar persoana are experienţă şi ştie cum să acţioneze: cum să depăşească prin credinţa deasupra raţiunii, sub ce formă munceşte. Ea crede în sfaturile înţelepţilor, înţelege că, progresul nu este posibil decât prin garanţie reciprocă, conexiune şi unitate. Astfel, ea se concentrează corect asupra eforturilor sale şi poate ajunge, mai devreme, la valoarea necesară în contul său spiritual.

Este spus că „oate porţile sunt blocate, mai puţin poarta lacrimilor”. „Lacrimile” (Dmaot) indică necesitatea „plăţii” (Danim) adică, eforturile şi durerea, o mare dorinţă pe care Lumina Superioară să o poată influența și corecta: să-i dea o intenție pură de dăruire, la care o persoană nu poate ajunge singură.

Şi doar exemplul prietenilor ajută în acest sens.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013

Eu-l meu

Eu-l” meu se referă la partea mea care caută conexiunea cu Creatorul şi tot restul este manifestarea mea animală (fiziologică).

Cu alte cuvinte, imaginea unei persoane se compune din două părţi şi ele ar trebui să se distingă în mod clar. Una dintre este este o parte animală, cu toate problemele umane, slăbiciuni, dorinţe şi tot ceea ce-i aparţine ca un obiect material. A doua parte este punctul din inimă, care caută Creatorul. Lumina Superioară influenţează, dezvoltă nu doar aspiraţia pozitivă pentru Creator, dar şi egoismul nostru ca o acţiune opusă în mod constant, acordând omului echilibrul liberului arbitru. Este această aspiraţie pentru Creator care este numită „eu-l” meu.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 23.10.2013

Ce înseamnă centrul grupului?

Întrebare: Care este înțelesul centrului grupului? Este o componentă internă pe care o persoană o are, inclusiv impresiile noastre de la acțiunile colective și de la ateliere?

Răpuns: Centrul grupului este ceea ce în mod permanent analizăm și clarificăm, explorându-l în atributele noastre, în viziunea noastră: Unde este, cum este caracterizat, după ce trebuie să tânjesc? Trebuie să simt în interior ceea ce este  centrul grupului.

Este foarte neclar, ca și cum te uiți la o țintă care se mișcă în permanenșă și pe care nu o pot focusa. Totuși, dacă o determin clar, înseamnă că am venit în contact cu atributul iubirii și dăruirii.

Întrebare: Prin ce acțiuni concrete găsesc conexiunea cu centrul grupului?

Răspuns: O asemenea conexiune este determinată de nevoia de ea a unei persoane pentru a se conecta cu Creatorul și pentru a aduce lumii revelarea Lui. În articolul Shofarul lui Mesia dar și în alte articole, se spune că Israelul, cei care tânjesc direct după Creator, nu vor lăsa exilul și nu vor ajunge la o conexiune cu Creatorul decât dacă aduc întreaga lume la această conexiune.

Acum, a venit vremea în sfârșit pentru ca noi să încorporăm egoul exterior al maselor, și trebuie să-I cerem Creatorului să-l umple. În același timp noi nu putem fi decât dirijorii, punctul de adeziune dintre Creator și restul lumii; revelarea Creatorului în lume este misiunea noastră.

Întrebare: Cum pot determina dacă diseminez din centrul grupului sau nu?

Răspuns: Trebuie să simți asta tu însuți. Dacă diseminezi și în același timp te temi permanent să nu părăsești centrul grupului, atunci totul este în regulă.

Din Discuție despre grup și diseminare, 22.10.2013 

Un adaptator perfect

Întrebare: În epoca modernă, trebuie să fim în conformitate cu dorinţele marelui public, în timp ce înainte, elevii trebuiau să devină asemănători în calităţi cu profesorul lor. Cum se combină asta?

Răspuns: Noi revelăm Creatorul în centrul grupului. În relaţiile noastre, noi suntem partea de sus şi El este deasupra părţii de sus. În plus, în afară de noi, există publicul larg: partea de jos, oamenii şi umanitatea.

Prin urmare, noi (Bnei Baruch – BB) trebuie să facem eforturi comune în munca dintre noi, să ne adresăm cercurilor exterioare, adaptându-ne la acestea. Pentru a face acest lucru, ne-am divizat în două părţi: cele şapte Sefirot inferioare (ZAT) şi cele trei mai ridicate (GAR) şi noi reprezentăm Bina şi luăm forma cea mai potrivită în sus şi în jos.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Lumina iese la suprafață în întuneric

Baal HaSulam, Învățătura Cabalei și esența ei: Toate lumile și tot ceea ce le umple în fiecare detaliu a ieșit la suprafață de la Creator într-un singur gând, unic și unit. Și numai gândul s-a dezvoltat și a creat toate lumile, creațiile și dirijorii lor așa cum este explicat în Copacul vieții  și în Tikkunei Zohar.

Gândul este forța care coboară și acționează în derivatele sale. Puterea gândului formează materialul dorinței și apoi acționează în ea, își pune amprenta în diverse forme. Dorința acceptă aceste amprente și se schimbă în funcție de ele.

Materialul dorinței trece în mod inevitabil printr-o serie de schimbări în care simțim că ele vin de la un anume gând. Astfel, gândul intră în dorință, mintea intră în inimă. Și apoi dorința gândește: Ce vreau? De ce? Ce mă motivează?

Intrând în dorință, gândul o corupe, o schimbă până devine conștientă: Iată-mă, și iată gândul care m-a precedat care m-a creat și mă schimbă. Asta înseamnă că este mai bine pentru mine să mă alătur lui. Să am gândul prin care controlez dorința, o conduc, în loc ca ea să-mi controleze calculele: Într-adevăr, în timp ce dorința domină, viața noastră este determinată de cererile corpului, deci nu este mai bine să ne lăsăm conducerea pe seama capului, a minții?

Cabaliștii au descoperit că în urmă cu aproape șase mii de ani, și apoi în timpul celor trei perioade, fiecare a câte două mii de ani, Luminile au intrat în vase, gândul a intrat în dorință. Și azi, întreaga umanitate, dorința comună a tuturor descoperă și își dă seama de rezultatul acestui proces. Ce ni se întâmplă? Situația este rea; suferim, trăim în minciună, fără să știm motivele, fără să găsim soluții… De ce?

Astfel, gândul inspectează dorința și stările, este vinovat de ceea ce se întâmplă. Aparent, trebuie să fie condus diferit. Și treptat, ne apropiem de punctul acestei soluții. Gândul va conduce dorința sau dorința va conduce gândul? Aceasta este alegerea noastră.

Întrebare: Totuși, gândul și dorința inerentă din noi sunt opuse Creatorului. Gândurile noastre sunt opuse planului creației.

Răspuns: Adevărat, altfel nu am fi capabili să-L cunoaștem. Trebuie să știm adevărul, și asta e posibil numai prin minciuni. Totul este conceput numai din opusul lui. Ne trebuie amar ca să cunoaștem dulcele, și întuneric ca să cunoaștem lumina, pentru că întunericul este opus luminii, altfel, nu ați putea să recunoașteți nimic. Aveți nevoie de o unitate de măsură care este în afara proprietăților măsurate, un etalon împortiva calculelor care sunt făcute.

Noi suntem vase, dorințe și numai în acest mod putem măsura, simți și înțelege ceva, comparând cei doi opuși. Creatorul este unit, iar noi nu suntem. Nouă ne trebuie o comparație; altfel, părem că plutim în gol, lipsiți de orice punct de referință fără un simț al direcției.

Mai mult, dacă am fi puși într-un lichid special cu condiții speciale, cu aceeași garvitate ca a corpului nostru, nu am mai simți-o.

Același lucru poate fi făcut cu conștiința noastră; dacă nu sunt orientări în raport de polaritate, atunci ne pierdem propriul simț, existența noastră, pentru că nu suntem capabili să simțim polii opuși.

Deci, ca ființe create, ne putem măsura și evalua pe noi înșine numai prin contrast. În Cabala, se spune că avantajul luminii este cunoscut prin întuneric. Astfel, nu veți ajunge la perfecțiune dacă nu ați trecut prin toate problemele lumii, prim iad, opusul Grădinii Edenului. Dar puteți ști acest regat al întunericului, ca un om înțelept, care încă în întuneric dar vede zorii care apar.

Totuși, întrebarea apare: Dacă azi văd perfecțiunea de departe, dar nu o simt în vasele mele, atunci ce se va întâmpla mâine? Nu sunt de acord să mă uit la paradis cu binoclul, vreau să intru pe porțile lui.

De aceea este nevoie de o rupere și de corectarea care urmează. Este de ajuns dacă simțim încet golul dintre noi și apoi restul îl vom primi de la grup în forma finală.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 25.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

O protecţie pentru ca să nu îţi pierzi capul

Întrebare: De ce o omul trăieşte atât de multe stări diferite care arată cât este de mic şi îndepărtat de spiritualitate, dar totuşi ni se cere să fim mereu fericiţi?

Răspuns: Nu i se arată unei persoane mai mult decât poate ea suporta. Dacă i-ar fi prezentată adevărata ei stare, ea ar arde, pur şi simplu, ca într-un scurt-circuit. Deci, noi suntem constant între anumite limite, între două puncte, astfel încât o persoană să fie capabilă să suporte. Este la fel ca o siguranţă care arde atunci când curentul este prea puternic. Cât timp curentul este normal, trece prin ea. Rolul său este de a se menţine, până ce apare o situaţie critică şi arde, dar sistemul rămâne intact.

Totul are o anumită limită şi astfel, de sus, se dezvăluie omului, treptat, AHP al nivelului superior, partea sa posterioară. În cazul în care este potrivit acestuia, ca urmare a propriului efort, atunci este pregătit să urce la nivelul următor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 24.11.2013, Scrierile lui Rabash

Pagina 301 din 336« Prima...299300301302303...Ultima »