Category Archives: Munca spirituala

O piatră funerară nu este pentru lumea viitoare

Omenirea a crezut că există viaţă după moarte timp de secole, dar, de fapt, lumea viitoare este nivelul următor. Pe ansamblu, există cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira şi Assiya. Fiecare dintre ele este divizată în cinci Partzufim şi, în fiecare Partzufim există cinci Sefirot. În total sunt 125 de niveluri şi fiecare este numit, de asemenea, o lume. Este vorba despre un anumit “loc” în dorinţa mea de primire care are anumite atribute.

În final, mă stabilizez, sunt în starea mea actuală şi atunci, eu simt şi înţeleg, văd şi trăiesc conform definiţiilor, valorilor, percepţiilor şi metodei de clarificare care sunt tipice nivelului actual. Acest nivel este lumea mea, “această lume”. Toată lumea este la acest nivel, inclusiv cei mai mari cabalişti, care sunt, de asemenea, pe nivelurile mineral, vegetal şi natura animal ale existenţei lor.

Această stare ne-a fost dată de la început. Nimeni nu m-a întrebat dacă aş dori să fiu născut aici.

Dar, pot adăuga nivelul următor numit lume, alături de starea actuală. Se spune:” Veţi vedea lumea voastră în cursul vieţii voastre ”. Asta înseamnă că, trebuie să ajung la ea aici şi nu după moarte. De aceea, înţelepciunea Cabala este numită “dezvăluirea Creatorului creaturilor în această lume”. Eu pot să descopăr Creatorul la nivelul acestei lumi. Revelarea Creatorului este numită descoperirea unui alt nivel din 125 de niveluri. Astfel ajung la acest lucru, plecând de la cea mai mică măsură, la măsura completă.

Lumea viitoare se va revela dacă formez imaginea forţei de dăruire cu privire la lucrurile pe care le-am pregătit. Apoi, voi dobândi noi senzaţii şi o nouă percepţie a acestei imagini, în noua mea dorinţă de a dărui.

Aceasta va fi viitoarea mea lume, unul din 125 de niveluri.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Cercul vieţii

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”: Deoarece, în primul discerământ  fiecare primeşte în mod egal, fără adaos, nici scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Întrebare: Care este diferenţa dintre o coborâre şi un regres?

Răspuns: Noi putem descrie avansarea noastră ca o electrocardiogramă (ECG) cu multe coborâri şi urcări. Nu este grav dacă sunt sus sau jos cât timp avansez.

Coborârile fac parte din drumul nostru, deoarece ele vizează, în mod egal, obiectivul. Inima mea bate şi desenează această linie curbă şi este normal. Este viaţa noastră, o continuitate de urcări şi coborâri, în care unele nu pot exista fără altele. În timp ce eu mă agăţ de intenţia de a progresa, urcările şi coborârile sunt, împreună, într-un flux general care avansează.

 

Este ca o roată, în care fiecare parte atinge o înălţime maximă, apoi începe să coboare. Mai mult, la un moment dat, pare să se deplaseze înapoi, în loc să avanseze spre scop. În momentul în care o persoană descoperă asta, ea strigă după ajutor. Ea vede că se deplasează înapoi şi că nu avansează şi deci, are nevoie de mai multă susţinere din partea grupului.

În general, mişcarea grupului este înainte şi, prin urmare, eu sunt în partea din spate a cercului şi prietenii mei progresează înainte. Deci, atunci când sunt conectat la ei, în inima mea şi sufletul meu, simt că fac parte din întregul care continuă şi avansează drept înainte.

           

 Dar, dacă sunt deconectat de prieteni, nu sunt partea inferioară a roţii generale şi nu sunt într-o stare de coborâre, cu sunt, cu adevărat, în exterior, în regresie. Nu mai fac parte din procesul general de avansare înainte.

Asta înseamnă că, lucrul principal este de a adera la prieteni. Atunci, noi avansăm toţi şi înţeleg că şi coborârile sunt benefice şi că ele sunt în scopul de a urca. Atunci când cobor, ceilalţi urcă şi astfel, noi constant vom schimba locurile.

Noi suntem ca o supapă, un piston şi toate aceste mişcări se schimbă alternativ. Nu poate exista o schimbare, dacă nu există două mişcări, înainte şi înapoi, înainte şi înapoi. Nu poate fi doar o mişcare înainte, trebuie să fie un contrast şi este doar o problemă de amplitudine.

De aceea, conexiunea mea cu mediul este atât de importantă. Dacă sunt încorporat în toată lumea, atunci vectorul comun este clar pentru mine.

Întrebare: Este spus că nu există lipsă în spiritualitate şi că nimic nu dispare. Dar, într-o stare de regresie, tot ce ai avut este îndepărtat de la tine…

Răspuns: Nu este adevărat. Starea de regresie se referă la dezvăluirea unui nou nivel de spargere. Noi nu regresăm, ci mai degrabă descoperim un nou vas care nu este corectat pentru moment.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

“Şi, dacă aş mânca ceea ce este vechi”

Întrebare: Cum pot aprecia eforturile prietenului?

Răspuns: Singurul mod în care pot înţelege prietenul este în credinţă deasupra raţiunii. Deoarece eu nu văd prietenul în faţa mea, ci pe mine şi atributele mele. Este scris: “Judecăm prin propriile defecte”. Nu văd decât ceea ce vreau să văd în ego-ul meu, văd mereu că el este mai prost decât mine şi că altul este leneş, un altul este distrat şi un altul este preocupat de propriile gânduri şi nu ştie ce se întâmplă, etc.

Atunci când privesc prietenii, eu văd starea mea interioară. Noi nu vedem lumea, ci replica noastră interioară care se reflectă în ea. Deci, trebuie să accept faptul că, eu sunt în lumea de Ein Sof (Infinit), că totul este corectat şi că toată lumea este la finalul corectării (Gmar Tikkun). Toate corecţiile care rămân sunt cele pe care trebuie să le traversez, aşa cum este spus: “Şi, voi mânca ceea ce este vechi” şi voi vedea că lumea este în curs de schimbare, pentru că eu sunt, cu adevărat, în curs de schimbare.

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre prieteni şi grup. Nu este faptul că ei trebuie să se schimbe, ci eu. Este dificil să percepi acest lucru, dar este adevărul. Astfel, pentru a explica simplu, cabaliştii nu ne spun asta ca şi cum se întâmplă în interiorul unei persoane, ci că lumea obişnuieşte să spună, că lumea este în curs de schimbare, că este în criză şi că trece prin diferite stări şi procese.

Cabaliştii explică acest lucru artificial, chiar dacă nu se simt în largul lor făcând asta. Un cabalist preferă să vadă lucrurile aşa cum le vede în interior. El vede lumea Infinitului, pe el şi coruperea între ei. Este ceea ce numim ajutor împotriva lui, că ego-ul său este între el şi lume şi cauzat de el. El vede lumea Infinitului în forma acestei lumi sau sub forma unui anumit nivel spiritual temporar, care este unul din cele 125 de niveluri, unde este acum.

Dar, un cabalist nu poate să le explice astfel, altora, deoarece asta ar însemna că, ar vorbi constant despre el, despre coruperile sale şi ar discuta despre coruperi, în sistemele sale interne. Ar vorbi pe partea coruperii şi nu pe partea corectării şi nu face asta. Este preferabil să explice lucrurile aşa cum sunt acceptate în această lume, vorbind de faptul că lumea este coruptă şi că noi trebuie să ne conectăm pentru a ne corecta pe noi şi lumea. Este un stil special de a transmite un mesaj în care se mişcă de la interioritate, la exterioritate.

Nu este altă alegere. Altfel, explicaţiile nu vor fi înţelese. Dar, de fapt, când o persoană se gândeşte la asta, trebuie să se vadă în lumina Infinitului care umple întreaga realitate şi că, doar datorită vaselor sale corupte şi a atributelor sale vede nivelul ascunderii şi nivelul dezvăluirii şi aceasta este ceea ce determină înălţimea nivelului său.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Alegeţi un mediu mai bun în fiecare zi

Întrebare: Ce înseamnă a alege prietenii?
Răspuns: Alegerea prietenilor înseamnă că trebuie să fac tot ce pot pentru a mă apropia de ei la un moment dat. Alegerea nu înseamnă că eu decid ce îmi place şi asta-i tot. Este spus: “Cel care alege un mediu mai bun de fiecare dată”, pentru a continua să avanseze.

Noi nu privim corpul fizic în munca spirituală, ci numai interioritatea şi, dacă o persoană se schimbă în fiecare zi, este o nouă persoană. Se pare că mi-am ales un nou prieten în fiecare zi, o nouă societate, deoarece se schimbă de la un moment la altul. O zi se referă la o schimbare deci, avansez constant muncind cu prietenii, strângând legătura dintre noi, ceea ce înseamnă că, am ales prieteni puternici şi un mediu mai bun de fiecare dată. Nimic nu se schimbă fizic şi văd aceleaşi chipuri în jurul meu, dar interioritatea lor se reînnoieşte constant şi mă întăresc prin toate schimbările pe care amândoi le-am experimentat.

Poate părea să aibă schimbări pozitive sau negative de fiecare dată. Totuşi, simt o lipsă de respect deoarece înclinaţia mea rea continuă să lucreze şi se reînnoieşte constant. Deci, de fiecare dată simt un refuz care este mai puternic decât înainte şi se pare că prietenii nu sunt demni şi că ei au multe lipsuri. Automat nu-i respect şi deci, trebuie să mă împingă să-i iubesc din nou, de fiecare dată.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Consumul de carburant

Întrebare: Cum putem merge mai departe, astfel încât consumul de combustibil să fie optim?

Răspuns: Cu alte cuvinte, cum putem scurta timpul? Cum putem maximiza efectul efortului nostru, astfel încât vom face acest lucru în cel mai bun mod şi în locul corect?

Această abordare este foarte bună şi corectă, dar problema este doar lenea. Dar, este întotdeauna un lucru bun, deoarece, într-un mod sau altul, vom începe munca noastră de la dorinţa de primire.

Atunci când ne vom forma şi vom dobândi noi cunoştinţe în lumea noastră, vom învăţa să păstrăm eforturile noastre raţionale, astfel încât noi vom utiliza cantitatea exactă de energie şi nici un gram în plus, în locul unde este necesară şi nu un milimetru mai departe.

Este exact ceea ce ne spun cabaliştii. Ei ne spun că, trebuie să muncim în centrul grupului şi să fim ca un om într-o singură inimă în garanţie reciprocă. Dacă veţi ajunge aici, Creatorul se dezvăluie.

În momentul în care ajungeţi aici, nivelul actual va dispărea şi locul Muntelui Sinai va reapărea, adică muntele urii dintre voi. Apoi, trebuie să încercaţi să vă conectaţi din nou în jurul lui, astfel că, punctul din inimă al fiecăruia să fie unit cu punctele din inimă ale celorlalţi şi apoi, să se ridice deasupra muntelui de ură în conexiune şi dăruire reciprocă. Atunci când eforturile voastre reuşesc, vă ridicaţi la acelaşi nivel şi aşa mai departe.

Astfel, vi se dă locul exact pentru a face un efort concentrat în timpul muncii voastre, în timpul studiului, la adunarea de prieteni, peste tot. Constant, trebuie să vizaţi acest gen de unitate în gândurile voastre.

Cum? Prin sprijinirea mediului. Altfel nu vă puteţi gândi la asta. Ar trebui să se simtă preocuparea generală aici: ar trebui să vă pierdeţi şi să trăiţi în ea şi ea ar trebui să vă afecteze atât de puternic, încât să începeţi să tremuraţi de grijă.

Imaginaţi-vă o situaţie în viaţă, când aveţi probleme cu poliţia, un  proces, atunci când sunteţi ameninţaţi sau sunteţi umiliţi. O persoană care trece prin asta se simte mizerabil. Deci, este exact acelaşi nivel de preocupare pe care ar trebui să-l simţiţi, fiind axat în centrul grupului. În acest mod, veţi economisi timp şi energie.

Dacă nu vă faceţi griji cu privire la asta, atunci ar trebui să vă faceţi griji cu privire la motivul pentru care nu vă faceţi griji. Este ceea ce numim “o rugăciune înainte de rugăciune”.

Dorinţa din inimă este imediat simţită la nivelul superior. Voi nu o ştiţi încă, dar inima voastră este, deja, la nivelul superior. Din momentul în care inima voastră corespunde nivelului superior, vor fi conectaţi ca o fişă şi o priză şi veţi începe să-l revelaţi.

Deci, trebuie să fiţi foarte atenţi la ceea ce simţiţi în inima voastră. Dacă inima voastră se agită, atunci ar trebui să regretaţi. Dar, nu ar trebui să fie un fals regret. Dimpotrivă, trebuie să vă aşezaţi în mediu, pentru ca el să vă influenţeze şi să vă simţiţi cu adevărat, rău. Numai mediul poate schimba valorile voastre şi standardele voastre.

Din partea a patra a Lecţiti zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

O dimineaţă pierdută

Întrebare: Simţim o mare intensitate în timpul lecţiilor, aspirăm spre conexiune şi interioritate, dar, mai târziu, totul dispare cumva. Spre ora 11, nu mai rămâne nimic. Unde este centrul grupului? Ce trebuie să fac? Cum să păstrez nevoia?

Răspuns: În primul rând, tot ceea ce vă dau în timpul lecţiilor, nu este pierdut, ci rămâne efectiv în voi. Nu există lipsă în spiritualitate. Chiar dacă o persoană nu aude, nu înţelege, nu percepe cuvintele, chiar dacă trăieşte într-o altă ţară, chiar dacă ea nu ştie şi nu înţelege limba, nimic nu se pierde. Impresia că sentimentul lecţiei dispare şi se şterge nu este decât pentru că, persoana reînnoieşte partea sa cât de mult poate. Oricum, totul rămâne atâta timp cât pot să vă dau lecţii.

În timpul lecţiilor, sunteţi sub influenţa mea. O persoană care vrea să aibă liberul arbitru cu timpul, eforturile sale devin mai calitative. Dar, într-un mod sau altul, această influenţă este un fel de perfuzie sau transfuzie pe care toată lumea o primeşte. Trebuie să încercaţi să faceţi ceva din ea.

Dacă sunteţi ca un mort, este inutil să vi se dea o perfuzie. Nu, trebuie să arătaţi că aţi crescut prin injectare zilnică, că aţi avansat în direcţia corectă, spre centrul grupului, spre conexiune între voi, spre cererea de a revela Creatorul, care este forţa reciprocă de dăruire între voi.

Este adevărat că, impresia pe care o întâlniţi în timpul lecţiei dispare, dar aţi venit la lecţie în fiecare zi doar pentru a fi impresionat şi nu pentru a munci? Nu trebuie să te obişnuieşti cu asta. Nu trebuie să faceţi din lecţie un ritual standard. Dimpotrivă, ar  trebui să rezumaţi lucrurile la finalul fiecărei zile: Ce am făcut? Ce am realizat?

În ceea ce priveşte prezenţa mea la lecţia de dimineaţă, nu este vina mea. Pot face mari eforturi împreună cu profesorul şi prietenii, dar este, deja, altă problemă. Dar, dacă aud lecţia pasiv şi nu a mai rămas nimic din impresia care mă părăseşte la ora 11, asta înseamnă că am pierdut cinci ore după lecţie şi nu am făcut nimic cu impresia mea. Nu este un lucru bun.

Trebuie să fac un acord cu o pereche de prieteni: Băieţi, vom întrerupe acest obicei prost, vom face, cu adevărat, ceea ce ne spun cabaliştii. La urma urmei, ei nu vor decât ceea ce este bun pentru noi: ei sunt strămoşii noştri. Noi nu putem, nu dorim, suntem împotrivă, este adevărat, dar este spus că, dacă ne organizăm şi stabilim un sistem diferit de relaţii reciproce între noi, numit un grup, vom fi în măsură să depunem eforturi.

Cel puţin, vom fi în măsură să facem un mic pas înainte, prin noi înşine. Deci, fiţi de acord cu acest lucru împreună cu prietenii. Acest lucru este pur şi simplu o necesitate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

A construi Divinitatea

Un vas spiritual nu este doar o sumă a tuturor inimilor, ci o nouă entitate pe care trebuie să o construim, plecând de la aspiraţiile noastre comune, efort şi muncă, în raport cu o nouă calitate care nu exista înainte.

Este ceea ce numim centrul grupului, suma tuturor eforturilor, Divinitatea (Shechina), locul unde toate privirile se intersectează şi toate intenţiile se îndreaptă. Este zona în care noi ne dezvoltăm, creştem tot timpul, pentru a avea grijă de ea ca de ceva care ne este foarte preţios.

Această zonă specială numită divinitate (Shechina) nu există, până ce noi nu vom uni toate intenţiile noastre într-una singură. Doar aşa poate fi creat şi susţinut un astfel de loc, iar Creatorul se revelează în el. Şi, până atunci, Shechina va rămâne în exil.

Aceste concepte de “Shechina în exil” şi “Sfânta Shechina” sunt două grade care sunt complet independente unul de altul. De aceea, nu trebuie decât să vedem centrul grupului în fiecare acţiune, unificarea tuturor aşteptărilor noastre şi intenţia de a construi din această situaţie Sfânta Shechina. Toată lumea se străduieşte să dăruiască celorlalţi şi atunci, toate aceste intenţii sunt împreună, ele formează această zonă specială.

Dacă nu avem intenţia de a dărui celorlalţi, ci un obiectiv complet diferit, de a-i folosi pentru propria noastră plăcere, atunci fiecare din noi se îneacă în iubirea de sine, în egoism. În acest caz, nu există Shechina în exil, nu există Shechina de loc, acest loc nu există. El începe să se formeze numai atunci când, câteva persoane care pot să gândească “în afara lor”, se reunesc.

Dacă mulţi oameni slabi, cu intenţii instabile, care pleacă şi vin sau un mic număr de persoane puternice cu intenţii calitative se reunesc, atunci este posibil să vorbim despre construirea Shechina. Adăugăm intenţiile noastre de dăruire reciprocă şi din aceasta, putem dărui Creatorului.

Pregătim un loc pentru revelarea Sa nu pentru plăcerea noastră, ci pentru că dorim ca El să se dezvăluie astfel că El primeşte plăcere, conform principiului “Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul”. Din această preocupare reciprocă, “fiecare om trebuie să ajute prietenul său”, putem să simţim, zi după zi, cum construim acest vas corectat, numit Shechina.

Shechina este construită din Malchut, care este corectată prin proprietăţile Bina. Malchut este dorinţa de plăcere; proprietatea Bina este intenţia de dăruire. Shechina este creată atunci când ne unim deasupra dorinţelor personale, aspirăm spre dăruire reciprocă, scopul nostru şi Creator prin el, deoarece noi ne conectăm doar în scopul de a-I dărui Lui.

În grupul de educaţie integrală, scopul căutat este de a se uni şi asta-i tot. Dar în grupul cabalistic, trebuie să mergem până la capăt, aşa cum este scris “Întoarce-te Israel la Dumnezeul tău” şi să avansăm spre scop cu această intenţie.

Putem să realizăm aceasta, cu singura condiţie ca noi să ridicăm scopul, atât de bine, încât el ne luminează şi ne pare important. Fie ne facem griji cu privire la acest lucru, un moment critic care decide soarta noastră, fie îl vom aprecia atât, încât el ne va cere să vină. Acestea două lucrează pentru acelaşi obiectiv.

Constant, trebuie să verificăm dacă în fiecare zi simţim o atracţie crescută a obiectivului şi folosim acest lucru pentru a ne măsura. Nu avem alte criterii de selecţie. Ne facem griji cu privire la conexiunea noastră în dăruire reciprocă pentru a construi un sistem de dăruire destinat Creatorului, pentru a-I permite să se reveleze şi a-I aduce Lui mulţumire prin eforturile noastre?

Sistemul nostru de dăruire este numit Shechina. Forţa Superioară numită Creator se dezvăluie în intenţiile noastre altruiste, dacă răspundem primei condiţii minime a revelării Sale, care este dacă vom atinge gradul „Nefesh de Nefesh de Nefesh”. Astfel, noi intrăm în primul grad spiritual „embrion (Ibur)” şi începem să existăm în lumea superioară.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 06,12,2013

Salvarea automată este activată

Întrebare: Dacă o persoană părăseşte grupul, “bagajul” său acumulat va fi salvat sau va trebui să înceapă din nou atunci când va reveni?

Răspuns: Ea nu va trebui să reînceapă. Ea are deja o experienţă amară, care o va ajuta rapid să se agaţe de prietenii săi cu forţă nouă. Totuşi, este de preferat să se evite asta. Există o regulă de bază:” Indiferent ce se întâmplă, nu părăsiţi grupul ”. Mergem mereu înainte cu prietenii, deoarece, a te separa de ei este abandon, este îndepărtarea de Creator, ceea ce ar trebui să fie evitat. Este împotriva procesului spiritual, în timpul căruia nu mă fixez pe stările mele, ci mă oblig doar să merg înainte. Deşi Creatorul “mă poticneşte” la fiecare pas, este treaba Lui. Eu Îi mulţumesc pentru rău ca şi pentru bine şi. În niciun caz nu sunt pregătit să mă abat de la drum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

A pleca în mod voluntar în exil

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Stânga, dreapta, stânga

Noi mergem pe două picioare: stâng, drept, stâng, drept. Ar trebui să dorim mereu dreptul, dar începem mereu pe piciorul stâng, din dorinţa de a primi tot mai mult. Este imposibil de a face ceva fără o dorinţă, fără o lipsă, fără nici un interes. Acţiunea în sine este realizată prin Lumina care Reformează. În general, este un proces foarte simplu, dar, deoarece noi trăim aceste sentimente, ne aruncă în diferite stări. Când suntem pe partea stângă, nu vedem dreapta şi, în partea dreaptă, nu putem crede că există o parte din stânga. Astfel, noi suntem precum copiii, care fie râd, fie plâng.

Dorinţa de plăcere, dorinţa de primire, este întreaga noastră problemă, care determină, în totalitate, starea noastră: toate sentimentele noastre, mintea noastră şi punctul nostru de vedere. Noi toţi depindem de asta, până ce atingem linia mediană. Acolo, putem deja să fim deasupra dorinţei noastre, atât pe linia din stânga, cât şi din dreapta şi să gestionăm noi înşine, ceea ce este numită credinţă deasupra raţiunii, deasupra impresiilor plăcute sau celor care sunt neplăcute, în dorinţa noastră de primire. Putem, deja, să folosim toate aceste stări pentru a avansa din propria noastră liberă alegere.

Dar, noi suntem aruncaţi de o parte şi de alta: la stânga şi la dreapta, până ce vom atinge controlul liniei din mijloc. Atunci când suntem la stânga, trebuie să controlăm cumva starea noastră, astfel încât să nu ne pierdem capul, nici să disperăm de faptul că totul este rău, că totul este negru şi că nu vedem nimic. Trebuie să folosim, într-un mod eficient şi constructiv linia din stânga, încercând de a face ceva din ea şi de a nu avea numai un presentiment rău, o cădere în disperare, în neputinţă.

Este clar că, dacă o persoană este, în totalitate, dintr-o dorinţă de primire şi, în totalitate, sub influenţa Luminii, atunci nimic nu poate să o ajute, cu excepţia mediului. Dacă ea nu pierde conexiunea cu mediul, ci investeşte în el, atunci mediul îi va furniza mereu forţa şi o va influenţa cu o anumită măsură de Lumină. Dacă o persoană pune efortul său în “depozitul” mediului, conexiunea sa, sprijinul său mediului, cu atât mai mult va primi susţinerea din acest depozit în timpul unei coborâri, atunci ea va fi în măsură să se ridice mai repede.

Acelaşi lucru în cealaltă direcţie, atunci când totul este bun şi frumos. Ea nu trebuie să-şi piardă capul, ci să încerce să utilizeze această situaţie pentru a avansa. În egală măsură, avem nevoie de sprijinul mediului, care ar trebui să ne echilibreze într-o astfel de ascensiune. Lucrul principal este să nu uităm niciodată şi să fim conştienţi de faptul că, avem nevoie să realizăm o lipsă reală. Singurul mod de a ajunge la o lipsă reală este sprijinul mediului, deoarece o persoană va fugi, mereu, de munca în astfel de stări, atunci când este prin ea însăşi. Lucrul principal este să treacă prin cât mai multe stări agreabile şi să nu se gândească la modul în care sunt benefice pentru avansarea noastră.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013