Category Archives: Munca spirituala

Fără Kli spiritual, nu există împlinire

Întrebare: Cum este posibil să menţinem întreaga echipă în ascensiune, în diferite condiţii?

Răspuns: Exact ca în grup. Veţi vedea că trebuie să ne menţinem reciproc. De sus, noi primim tot mai multă Lumină şi, dacă devenim ca ea, atunci ne atrage spre ea. Şi, în aceaşi măsură, în caracteristicilor noastre noi suntem diferiţi, ne simţim departe de ea. Prin urmare, totul depinde de munca noastră, altfel nu vom primi nici un ajutor de sus.

În oameni există o atitudine că totul trece, că totul se va aranja de la sine, boala va trece şi totul va fi bine. Nimic nu va trece şi nu va fi bine. Pe drumul spiritual, este imposibil să se obţină o realizare personală fără un Kli, vas, fără a se crea dorinţa corectă. Nu va exista nimic de dat. Prin urmare, fie vă pregătiţi pentru descoperirea Luminii Superioare şi ea se va dezvălui doar între noi, fie veţi pleca pur şi simplu.

Trebuie să strângeţi din dinţi, să plecaţi capul şi să munciţi la conexiune şi unitate. Şi, cu cât este mai rău, cu cât există mai multe probleme, cu atât este mai bine. Strângeţi dinţii mai puternic şi mergeţi să vă conectaţi cu prietenul, în ciuda a tot, arătaţi-i cât de mult doriţi să vă conectaţi şi să vă uniţi cu el, chiar dacă el nu are decât dispreţ în ceea ce vă priveşte.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Un om drept poate să cadă de șapte ori și să se ridice

Ne încarnăm la cel mai de jos nivel, care se numește ”această lume”. Ne naștem aici, ne dezvoltăm, trăim, existăm în corpul fizic și percepem realitatea prin cele cinci simțuri.

Toate astea deoarece noi trebuie ca, din aceste condiții, care sunt zero absolut relativ la spiritualitate, eșuând de fiecare dată, să știm cum să intrăm în lumea spirituală prin libera noastră alegere, liberul arbitru.

Penetrăm puțin spiritualitate, ridicându-ne cu ajutorul Luminii care Reformează, ne îmbunătățim caracteristicile și simțurile și apoi cădem iarși la acest nivel, în afara lumii spirituale. Din nou ne ridicăm și din nou cădem. De fiecare dată există o cădere în această lume, o separare completă de spiritualitate și din nou începe o nouă elevație, dar mai mare în calitate și valoare.

Așa muncim până când clarificăm toate dorințele sparte și le conectăm împreună, prin relațiile noastre cu ele ca un prieteni în iubire și unitate. În final, creăm un singur Kli, o singură dorință, ceea ce înseamnă că am ajuns la sfârșitul corecției noastre.

Nu mai este nimic altceva de făcut pe Pământ, unde simțim că existăm pe moment, decât să atragem Lumina care Reformează, puterea care ne poate ridica de la acest nivel inferior la unul mai înalt. După aceea vom cădea din nou, pentru ca așa trebuie să se întâmple și din nou ne vom ridica, dar la un nivel mai înalt decât cel anterior. Așa cum este spus, ”Pentru că un om drept poate cădea de șapte ori și să se ridice..” (Proverbe 24.16) sau ”Niciun om nu se poate baza pe o Mitzvah decât dacă a eșuat în ea ”(Mishnah Halachot).

Aceata este modalitatea de clarificare a spargerii și corectării ei, prin care ne atașăm din ce în ce mai multe Kelim sparte, conectându-le. În principal, aceasta este ridicar din punctul acestei lumii în sus, conform cu nivelele scării spirituale. Toate astea depind numai de numărul de Kelim pen care îl atașam la o acțiune, la o intenție.

De aceea, singurul lucru care este imperativ pentru noi este de a atrage Lumina care Reformează. Este necesar să fii organizat pentru a o influența cel mai efectiv, pentru a clarifica cum trebuie să fie dorința noastră, intenția și toate acțiunile. Dacă Ohr Makif (Lumina înconjurătoare) acționează asupra noastră în aceași măsură în care noi o atragem, atunci depinde de noi să organizăm grupul, studiile, diseminare și toată viața noastră, astfel încât totul să fie direcționat către scop: o tânjire maximă pentru Lumina care Reformează.

Și astfel, toate discuțiile, studiile și intențiile din timpul studiului, trebuie să fie legate de acest subiect; depinde de om să înțeleagă că în această viață, în existența nivelului prezent în care ne găsim astăzi, nu există alt scop. Dacă cineva face această muncă și atrage Lumina care Reformează care îl ridică la primul nivel spiritual, atunci va merita această elevare. Pentru că aici operează legi clare, în complianță cu Lumina și vasele.

Iar dacă cineva nu merită elevarea, atunci va rămâne cu aceiași Reshimo (genă spirituală). Desigur, o va îmbunătăți un pic, prin eforturile lui, dar în cele din urma își va termina existența la nivelul material și va trece la următorul nivel al acestei lumi. În alte cuvinte, va muri și se va naște din nou; va începe să se dezvolte într-un nou nivel al acestei lumi. Acestea sunt zece Sefirot dar fără Masach (ecran); de aceea, le vedem doar ca nașterea unui corp în această lume.

Nu există altă alegere, dacă vrem să ne realizăm, trebuie să fim îngrijorați doar de Lumina care Reformează! De aceea este întodeauna necesar să facem o critică, o clarificare o inspecție a studiului, a diseminării, a adunării prietenilor, a meselor, a tot ce se află în viața noastră. Este totul aranjat astfel încât toate eforturile noastre să fie folosite la maxim pentru continuarea iluminării și atragerea ei către noi? Suntem atrași de carcateristica ei, de direcția ei?

Pe această bază, depinde de noi să ne organizăm toate relațiile dintre noi. Numai iluminarea este principalul nostru scop și ne determină toate acțiunile.

Din prima parta a Lecției zilnice de Cabala 11/21/13Scrierile lui Rabash

Comunicarea nu este doar un fir şi o undă

Întrebare: Într-un atelier, este posibil să primim oamenii în jurul unei mese cu ceai şi biscuiţi, în loc de un simplu cerc de scaune?

Răspuns: Fără mese, fără ceai şi biscuiţi! Dacă o persoană este inclusă în mod corect, într-un atelier, atunci ea se detaşează, pur şi simplu, de corpul ei. Ea pierde toate senzaţiile corpului fizic. Ea se adânceşte în discuţii, discernăminte, unul spune aici şi altul dincolo. Apare în ea posibilitatea de a determina diferenţele între prieteni. Ea „simte” pe fiecare dintre ei: stilul lor, expresiile şi lumea interioară. Este imperativ pentru ea, deoarece, la urma urmei, trebuie să se integreze în ei. O persoană nu are nevoie să se preocupe de modul de a transmite Lumina altora, ci cum să se conecteze la ei prin dorinţă; este modul de a se conecta la contactul lor ca o fişă într-o priză. În general, modul în care Lumina este transmisă nu o priveşte. Ea vrea să se conecteze la dorinţa prietenului, ca o parte masculină şi o parte feminină, apoi Lumina trece prin ea. În acest mod, ea face munca sa şi Creatorul face munca Lui.

La urma urmei, atunci când concepem copii, nu ne gândim la momentul contopirii celulelor masculine şi feminine pentru a forma un nou organism. Dacă ne-am gândi la asta, atunci nu ar fi funcţionat. Eu vorbesc serios! Nu puteţi să vă imaginaţi genul de muncă dintr-un atelier! Este mult mai mare, mai subtil şi mai intern decât actul concepţiei. Vă transformaţi într-un canal pentru Lumina superioară, prin care Lumina curge în prieten. Este interzis să faci lumina din asta!

Trebuie să vă gândiţi la modul de realizare a unei conexiuni de acest gen. Prietenul vostru joacă un rol relativ pasiv aici, deoarece el reprezintă partea feminină cu privire la partea masculină şi voi, la rândul vostru, reprezentaţi aceasta cu privire la altcineva şi el în ceea ce priveşte un al treilea. Este ceea ce numim integrare reciprocă, în fiecare dintre noi, există o parte masculină şi feminină.

Pe de o parte, îţi priveşti prietenul ca pe un sărman. Trebuie să-i dai totul, chiar dacă îţi rămâne doar o pernă. Pe de altă parte, tu eşti sărman pentru prietenul tău, deoarece nu vei primi de la Creator ceea ce primeşti de la prietenul tău. Prin urmare, în această privinţă, tu eşti sărac şi el este persoana bogată şi este astfel pentru fiecare dintre noi. Încercaţi să vă conectaţi unul cu celălalt în această manieră, cu dorinţele voastre şi să le împliniţi. Apoi, veţi vedea cum un nou spaţiu vă este revelat care, în cele din urmă, va deveni spiritual.

Conceptul de „comunicare” nu este doar un fir şi o undă. Nu este doar o rază de lumină. În interior, există o lume de informaţii şi energie! Aceasta este ceea ce doreşti acum să descoperi în legătura dintre tine şi prieten.

Atunci când intri în această relaţie, simţi cum totul trece prin tine şi apoi, se extinde progresiv şi creează o frecvenţă spirituală infinită deasupra frecvenţei lumii noastre. Prin urmare, o dimensiune emoţională, informativă, mare şi absolut nouă se deschide în faţa ta. Trebuie să intri în aceasta.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 23.10.2013

Indicatorul cel mai sigur

Întrebare: Care este sensul cel mai sigur care ghidează o persoană în scopul corect al vieţii?

Răspuns: Atunci când înţelegem clar şi precis că doar în această viaţă şi nu după ce trupul este mort realizăm ascensiunea în lumea spirituală şi atunci când înţelegem că putem intra în lumea spirituală în dorinţa de conexiune şi unitate (pentru adeziune, iubire şi conexiune) cu prietenii în grup şi nu oriunde altundeva, atunci înseamnă că o persoană este blocată pe ţintă, în centru

Adevăr şi credinţă

Există două stări în realitatea noastră: o stare este la nivelul la care sunt acum, simt această lume, eu însumi şi totul în jurul meu. Este realitatea mea, viaţa mea, tot ceea ce resimt.

Totuşi, înţelepciunea Cabala ne spune că, există un alt nivel care este deasupra mea şi care este diferit de mine în atributele sale. Atributul meu este dorinţa de primire şi atributul nivelului superior, dimensiunea superioară, este o dorinţă de dăruire.

Dacă privesc cele două niveluri, de la nivelul vieţii mele, avansez spre scopul creaţiei. Iau mereu în considerare existenţa unei stări superioare deasupra mea, pe care trebuie să o realizez şi astfel, viaţa mea este centrată şi dedicată scopului superior.

Totuşi, simt că sentimentele mele, percepţia mea, înţelegerea mea şi determinarea stării mele sunt partajate. Trebuie să accept totul fie conform a ceea ce simt – în funcţie de dorinţele mele şi atributele mele, mintea mea şi sentimentele mele – şi deci, evaluez starea mea interioară ca toată lumea, fie pot să mă văd la un nivel superior şi să evaluez modul în care mă văd de acolo, de la direcţia din care Creatorul mă priveşte.

Nivelul superior domină şi determină tot ceea ce mi se întâmplă acum, deci, cum pot să mă imaginez la următorul nivel superior? Trebuie să-mi imaginez că am atins atributele nivelului superior care sunt total concentrate pe dăruire şi simt iubirea pentru ceilalţi, iubirea prietenilor şi iubirea atributului de dăruire în sine care este numit iubirea Creatorului.  Îmi imaginez că opresc ura şi atributul iubirii şi dăruirii mă umple complet şi că îl simt ca o mare plăcere.

În acest caz, văd deja o realitate din perspectiva superiorului, a Creatorului. Asta înseamnă că, percepţia mea este partajată. Dacă plonjez în starea mea şi determin toate atributele, sentimentele şi calculez conform principiului „un judecător are doar ceea ce ochii lui văd”, aceasta este numit adevăr, eu, conform stării mele reale şi ceea ce resimt. Pe de altă parte, văd lucrurile stării superioare la care m-am ridicat în aparenţă şi cum aş putea să văd, să simt şi să judec ceea ce se întâmplă dacă aş avea atributul de dăruire şi iubire pentru ceilalţi, deoarece ego-ul meu este limitat.

Această stare este numită credinţă, ceea ce înseamnă că există două niveluri aici: adevăr şi credinţă. La nivelul actual al adevărului, simt lipsuri, disconfort, nelinişte ca toată lumea şi încă mai rău, deoarece doresc să mă ridic deasupra. În starea credinţei, este plenitudinea şi nimic nu lipseşte şi există pace şi confort total. Eu sunt în adeziune cu forţa superioară şi văd de la un capăt la celălalt al lumii, umplut cu recunoştinţă faţă de Creator.

Trebuie să fiu în aceste două stări împreună! Apoi, determin sensul de la o stare la alta. Pare că este mai uşor să ne imaginăm  lucrurile în acest mod şi că este posibil să rămân în această dublă percepţie şi, de fiecare dată, încerc să aduc viitorul aproape, astfel că, atributul de iubire şi dăruire prin grup mă va conduce, cu adevărat, la un nivel mai ridicat.

În acelaşi timp, există problema recunoaşterii răului, incapacitatea de a urca şi o rugăciune a celor mulţi se naşte. Trebuie să colectăm şi să acumulăm eforturile noastre în eforturile mele, prin urcare şi coborâre din nou şi din nou, a pierde totul şi a umple astfel marea de Sitra Akhra (cealaltă parte). Această mare înghite toate eforturile noastre atunci când o persoană cade dar, mai târziu, ea va reveni la starea „ El a înghiţit toate bogăţiile şi le-a vomitat din nou”. Apoi, vom fi recompensaţi pentru a urca la un nivel superior.

Trebuie să ne obişnuim cu această muncă. Totuşi, se pare că este posibil a fi sub două niveluri în acelaşi timp: adevăr şi credinţă.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013

 

Câteva cuvinte privind meticulozitatea

Recomand examinarea amănunţită a ceea ce noi introducem în noi. Putem, mai uşor, să facem faţă nevoilor „animalice”, pentru a satisface nevoile de hrană, sex, viaţă de familie, etc. decât să acţionăm în grup, fără analiză şi clarificare.

Un lucru este să treci pur şi simplu şi să cazi la nivelul „pasiunilor corporale” şi este diferit când munca voastră în grup nu este destul de precisă. În acest caz, existaţi deja la nivelul uman de corupţie şi este ceva rău. Este cazul să fii meticulos aici.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013, Scrierile lui Rabash

Sub jugul naţiunilor

Baal HaSulam, “Exil şi răscumpărare”:  Această naţiune nu va găsi odihnă între naţiuni până ce ea nu va realiza versetul: “Şi, plecând de acolo, vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău şi tu Îl vei găsi, dacă tu Îl vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.” (Deuteronom 04:29)

Desigur, putem uşor interpreta aceste cuvinte în sens material: Poporul Israel s-a risipit printre alte naţiuni din întreaga lume şi încă nu s-a găsit. El rătăceşte în mijlocul lor şi doar o mică parte din Israel este pe pământul lui Israel.

Totuşi, noi trebuie să privim la rădăcină şi să înţelegem cuvintele cabaliştilor corect. În realitate, noi am căzut de la proprietatea de a dărui, care este numită “poporul Israel”, în proprietatea de a primi, numită “naţiunile lumii”. Noi locuim printre ele acum şi această proprietate de primire domneşte peste noi. Este exilul din care nu reuşim încă să scăpăm. Prin urmare, noi suferim şi lumea întreagă suferă.

Trebuie să revelăm cauza acestei suferinţe, cauza crizei care mătură lumea. Totul este datorat faptului că, noi suntem încă sub dominaţia naţiunilor lumii, a propriilor dorinţe egoiste, care domnesc asupra noastră, asupra punctului din inimă, asupra dorinţei noastre de unitate cu Creatorul.

Trebuie să ne ridicăm deasupra acestor dorinţe, acestor calcule egoiste şi astfel să ieşim din exil. Realizând individual şi împreună o muncă interioară, graţie eforturilor interne, vom vedea cum ieşirea spre răscumpărare afectează viaţa noastră exterioară, precum şi viaţa interioară şi exterioară a lumii întregi.

Baal HaSulam explică la sfârşitul “Introducere în Cartea Zohar”: Lumea întreagă şi poporul lui Israel sunt divizaţi în interioritate şi exterioritate. Interioritatea este munca împotriva egoismului nostru pentru a se ridica deasupra diferitelor calcule materiale, de a nu trăi decât în dorinţa de a dărui, în iubire şi unitate între noi şi lumea întreagă.

În acest mod, trebuie, de asemenea, să efectuăm munci externe. Şi, în fiecare stare, trebuie să revelăm ceea ce Creatorul cere de la inimile noastre, că le vom corecta.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam

 

O laudă nu este o linguşire

Rabash, „Puternică stâncă a mântuirii mele”: În cântecul de Hanuka spunem: „Puternică stâncă a mântuirii mele, să Te laud este o încântare; Restaurează Casa mea de Rugăciune şi acolo vom aduce jertfă de mulţumire”. Cântecul începe cu cuvinte de laudă „să Te laud este o încântare”, apoi începe cu cuvintele de rugăciune „Restaurează casa mea de rugăciune”.

Apoi, cuvintele de mulţumire şi laudă revin „şi acolo vom aduce o jertfă de mulţumire”.

Noi evaluăm, mereu, stările în funcţie de ordinea vaselor. La urma urmei, Lumina este în repaus absolut şi totul depinde de modul în care reuşesc să aliniez vasele între ele şi să le utilizez corect în conformitate cu măsurile corespunzătoare de „profunzime” şi „transparenţă”, sub o formă sau alta. În conformitate cu asta, aştept influenţa maximă şi cea mai eficientă a Luminii.

În mod similar, organizăm cererea noastră dacă, de exemplu, ne adresăm autorităţilor publice. Acest apel trebuie să fie corect formulat şi prezentat persoanelor „potrivite”, de la cele mai puţin importante, la cele mai importante şi, în caz de necesitate, în sens invers.

Dar, înainte de întoarcerea noastră spre Creator, trebuie „să dezvolt” recunoştinţa în mine, gradul de conştientizare a importanţei obiectivului, importanţa Dăruitorului şi măreţia Sa. Ea este proiectată pe impuritatea lumii noastre ca linguşire şi supunere, ca ajutor la a obţine ceea ce vrei. Totuşi, nu există favoritisme în spiritualitate, o ridic în ochii mei şi aranjez corect vasele mele, dorinţele mele. Astfel, mă apropii de El.

Oricum, schimbările nu se produc decât în vase şi Lumina rămâne neschimbată. Mulţumirea şi lauda nu sunt pentru a aduce satisfacţie Creatorului, ci pentru noi înşine, ele ne permit să ne apropiem de El. Dar nu pentru ca El să devină mai blând în ceea ce ne priveşte. Nimic nu se schimbă în El.

Acum, eu văd că El surâde, apoi devine furios. Cu toate acestea, indiferent de ce, dezvălui toate acestea în propria mea percepţie. Şi în El, toate chipurile sunt la fel, fără discriminare, fără nici o formă…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013, Scrierile lui Rabash

Aceste frumoase contradicţii

Baal HaSulam, „Înţelepciunea Cabala şi esenţa ei”: Cea mai mare minune a acestei înţelepciuni este integrarea în ea. Toate elementele vastei realităţi sunt incluse în ea până ce ajung într-un lucru – singurul Atotputernic – şi toate împreună.

Întreaga frumuseţe, bogăţia înţelegerii, realizarea şi sentimentul apar din combinarea detaliilor. Pe cont propriu, nimeni nu ne va da o adevărată sursă de inspiraţie. Este doar atunci când conectez lucrurile de la distanţă, opuse şi brusc, ele se completează mutual. Această compensare reciprocă a fenomenelor polare mă inspiră. Totul începe de la separare, ură, înstrăinare, o incapacitate totală de a coexista şi, brusc, văd că, compensarea este datorată faptului că nici o persoană nu este completă fără alta.

Toată lumea se adună, iar apoi, în funcţie de forţa de separare, simt forţa unităţii, forţa unicităţii.

Ruptura ne-a adus la divizare, împrăştiere, ură şi antagonism la diverse niveluri. Îl respingem pe celălalt, suntem gata să-l distrugem şi să-l ucidem şi este şi mai adevărat în lumea spirituală. Acolo, forţa liniilor din dreapta şi din stânga acţionează la o scară infinit mai mare şi, de fiecare dată, o persoană trebuie să construiască linia mediană pentru a strânge şi uni toate piesele împreună.

Aceasta aduce de 620 de ori mai multă Lumină pentru toate lumile şi aceasta aduce plăcere Creatorului.

Deci, pe de o parte, fiinţele create dezvăluie întunericul şi, pe de altă parte, ele ies din întuneric la lumină. Totuşi, este vorba de o lumină specială pentru că, ele o generează, descoperind un decalaj şi respingere, dezvăluind apoi, unitatea şi realizarea.

Asta nu exista înainte. Un lucru este Lumina care corectează fiinţele create şi un altul este scopul creaţiei. El se trezeşte doar la acela care simte tot acest proces. Prin urmare, este imposibil să atingi revelarea fără dorinţă, nevoie. Noi trebuie să mergem în toate detaliile percepţiei pentru a deschide toate uşile.

Acesta este miracolul care este inerent în înţelepciunea Cabala. Noi revelăm contradicţiile şi compensarea lor reciprocă. Este cel mai frumos cadou, pregătit pentru noi de Creator şi, în ceea ce ne priveşte, noi revelăm acest dar, îl recunoaştem, mulţumim Creatorului pentru el şi deci, îi aducem Lui mulţumire. Da, aparent El ne pune într-o pivniţă întunecată, dar, în acelaşi timp, acolo descoperim toată frumuseţea universului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Cu ce începe o persoană?

Întrebare: Cum pot vedea în jurul meu atributele, Sefirot şi nu oameni?

Răspuns: De ce vedeţi oameni în sens material al cuvântului? Pentru ce aveţi nevoie de chipuri? Corpul vă spune ceva? Nu spune nimic unei persoane.

De fapt, în curând, nu ne vom mai comporta faţă de ceilalţi în funcţie de trăsăturile de caracter. O persoană le primeşte la naştere sau le dobândeşte de la mediu. Nu este ea.

Părinţii i-au dat naştere, ea a făcut studiile în aceste instituţii sau altele pe care nu le-a ales şi toată viaţa sa, se găseşte într-un anumit mediu. Ca urmare, vedem în ea o formă particulară, modelată conform  unor anumiți parametrii. Iată cum ei au „construit-o” şi astfel trăieşte toată viaţa, de la început la sfârşit.

Nu este ea cu adevărat. Nu-i atribuiţi nimic. Ea nu are nici măcar un grăunte original din partea sa, nici caracteristicile corpului ei, nici în trăsăturile de caracter. Totul este rezultatul a ceea ce a primit, aparent, de la ceilalţi.

Omul (Adam) în mine începe de la ceea ce primesc de sus. Dacă intru într-un grup şi investesc un efort în el, atunci ei sunt, de asemenea, rezultatul unei anumite educaţii. Dacă încep să primesc o iluminare de sus, graţie noilor caracteristici care se nasc în mine, care sunt opuse caracteristicilor precedente, acesta este începutul unei noi creaturi care nu este legat de corpul meu sau caracterul meu. Prin urmare, sufletul este numit „o parte divină a lui Dumnezeu de sus”.

Deci, rezultă că aspectul exterior al persoanei şi comportamentul său nu au sens. Ceea ce contează este investiţia într-un grup şi eforturile sale. Pentru asta, ea poate să primească un răspuns de sus şi să dobândească ceea ce numim om.

Până atunci, ea nu este om. Nu este nimic adevărat în sine. Dacă în timpul vieţii sale, nu corectează nici una din dorinţele sale cu ajutorul Luminii care Reformează, este ca şi cum nu este în viaţă. Vezi tu, contul său spiritual este gol şi participă la procesul evoluţiei istorice ca toată lumea. Nu are nimic aici pentru a măsura, a evalua şi a cântări pe scările spirituale.

Există un avertisment suplimentar: chiar dacă persoana nu se corectează, nu trăieşte în zadar dacă ea contribuie la corectarea altora, dacă ea îi apropie de adevăr. Oricum, este interesant să munceşti la asta cât mai mult. Aşa cum scrie Baal HaSulam în „Ultima generaţie”, scopul vieţii este de a merita adeziunea la Creator, de a menține strict regula generală de a acţiona doar spre binele Lui sau a ajuta mai multe persoane pentru a ajunge la adeziunea cu El.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam