Category Archives: Munca spirituala

Salvarea automată este activată

Întrebare: Dacă o persoană părăseşte grupul, “bagajul” său acumulat va fi salvat sau va trebui să înceapă din nou atunci când va reveni?

Răspuns: Ea nu va trebui să reînceapă. Ea are deja o experienţă amară, care o va ajuta rapid să se agaţe de prietenii săi cu forţă nouă. Totuşi, este de preferat să se evite asta. Există o regulă de bază:” Indiferent ce se întâmplă, nu părăsiţi grupul ”. Mergem mereu înainte cu prietenii, deoarece, a te separa de ei este abandon, este îndepărtarea de Creator, ceea ce ar trebui să fie evitat. Este împotriva procesului spiritual, în timpul căruia nu mă fixez pe stările mele, ci mă oblig doar să merg înainte. Deşi Creatorul “mă poticneşte” la fiecare pas, este treaba Lui. Eu Îi mulţumesc pentru rău ca şi pentru bine şi. În niciun caz nu sunt pregătit să mă abat de la drum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

A pleca în mod voluntar în exil

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Stânga, dreapta, stânga

Noi mergem pe două picioare: stâng, drept, stâng, drept. Ar trebui să dorim mereu dreptul, dar începem mereu pe piciorul stâng, din dorinţa de a primi tot mai mult. Este imposibil de a face ceva fără o dorinţă, fără o lipsă, fără nici un interes. Acţiunea în sine este realizată prin Lumina care Reformează. În general, este un proces foarte simplu, dar, deoarece noi trăim aceste sentimente, ne aruncă în diferite stări. Când suntem pe partea stângă, nu vedem dreapta şi, în partea dreaptă, nu putem crede că există o parte din stânga. Astfel, noi suntem precum copiii, care fie râd, fie plâng.

Dorinţa de plăcere, dorinţa de primire, este întreaga noastră problemă, care determină, în totalitate, starea noastră: toate sentimentele noastre, mintea noastră şi punctul nostru de vedere. Noi toţi depindem de asta, până ce atingem linia mediană. Acolo, putem deja să fim deasupra dorinţei noastre, atât pe linia din stânga, cât şi din dreapta şi să gestionăm noi înşine, ceea ce este numită credinţă deasupra raţiunii, deasupra impresiilor plăcute sau celor care sunt neplăcute, în dorinţa noastră de primire. Putem, deja, să folosim toate aceste stări pentru a avansa din propria noastră liberă alegere.

Dar, noi suntem aruncaţi de o parte şi de alta: la stânga şi la dreapta, până ce vom atinge controlul liniei din mijloc. Atunci când suntem la stânga, trebuie să controlăm cumva starea noastră, astfel încât să nu ne pierdem capul, nici să disperăm de faptul că totul este rău, că totul este negru şi că nu vedem nimic. Trebuie să folosim, într-un mod eficient şi constructiv linia din stânga, încercând de a face ceva din ea şi de a nu avea numai un presentiment rău, o cădere în disperare, în neputinţă.

Este clar că, dacă o persoană este, în totalitate, dintr-o dorinţă de primire şi, în totalitate, sub influenţa Luminii, atunci nimic nu poate să o ajute, cu excepţia mediului. Dacă ea nu pierde conexiunea cu mediul, ci investeşte în el, atunci mediul îi va furniza mereu forţa şi o va influenţa cu o anumită măsură de Lumină. Dacă o persoană pune efortul său în “depozitul” mediului, conexiunea sa, sprijinul său mediului, cu atât mai mult va primi susţinerea din acest depozit în timpul unei coborâri, atunci ea va fi în măsură să se ridice mai repede.

Acelaşi lucru în cealaltă direcţie, atunci când totul este bun şi frumos. Ea nu trebuie să-şi piardă capul, ci să încerce să utilizeze această situaţie pentru a avansa. În egală măsură, avem nevoie de sprijinul mediului, care ar trebui să ne echilibreze într-o astfel de ascensiune. Lucrul principal este să nu uităm niciodată şi să fim conştienţi de faptul că, avem nevoie să realizăm o lipsă reală. Singurul mod de a ajunge la o lipsă reală este sprijinul mediului, deoarece o persoană va fugi, mereu, de munca în astfel de stări, atunci când este prin ea însăşi. Lucrul principal este să treacă prin cât mai multe stări agreabile şi să nu se gândească la modul în care sunt benefice pentru avansarea noastră.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Viață accelerată

Întrebare: Cum putem înțelege că există diferite forme de conexiuni între noi? Cum se poate schimba conexiunea dintre noi?

Răspuns: Imaginează-ți că descoperi dintr-o dată că persoana așezată lângă tine, pe care abia o cunoști și al cărei nume nu ți-l amintești, este fratele tău. Mama ta îți trimite o scrisoare în care scrie V-am văzut pe amândoi stând împreună și sunt copleșită. Cum se poate ca cei doi fii ai mei să se fi întâlnit dintr-o dată! Nu am idee ce s-a întâmplat cu el. A fost răpit când era mic și iată-l dintr-o dată lângă tine, ce bucurie!

Descoperi dintr-o dată că sunteți frați și relațiile voastre se schimbă complet. Asta încercăm noi să înțelegem. Descoperi dintr-o dată că celălalt nu este doar lângă tine ci în tine și nu are nimic de-a face cu legăturile de sânge sau cu faptul că aveți aceiași părinți, ci este în mod direct datorită ție. Adeziunea este starea când o altă persoană devine mai importantă pentru tine decât propria persoană. Dacă partea numită celălalt este separată de tine, mori. Deci nu poți fi de acord cu asta! Viața ta este lipsită de valoare fără conexiune.

Acesta este singurul lucru despre care vorbește înțelepciunea Cabala: despre lipsa conexiunii și despre conectare. Nu există nimic, decât asta. Noi avem o dorință de a primi, pe care nu o înțelegem, și învățăm despre ea prin Lumina care o umple de la spargere până la corectare, ceea ce înseamnă prin conexiune. Nu există alte acțiuni în afara acestora. Dacă vorbim despre percepția culorilor, muzică sau sunete, nu le simțim decât ca mișcare: fie depărtate sau apropiate unele de altele.

Nu îi simțim pe cei care sunt departe sau aproape, nu dobândim esența, simțim numai schimbarea. Fiecare instrument este construit în funcție de acest principiu. Ne putem asemăna unii altora în diferite atribute, la diferite nivele, în diferite moduri. Nu știm esența dorinței de a primi, ceea ce este ceva din nimic. Mai mult, nu știm ce este dorința de a dărui, ceva din ceva. Existăm într-o stare de schimbare a relațiilor dintre noi, și acesta este singurul lucru pe care noi îl percepem.

Dacă dorința de a primi și dorința de a dărui nu s-ar mișca reciproc una spre alta, atunci noi nu am simți nimic în dorința noastră de a primi și am înceta să existăm. Totul depinde de schimbările din relațiile noastre, dacă simțim o iubire mai mare sau mai mică. Asta simțim de fapt. Nu ne aflăm în atributele reale ale dorinței de a primi și de a dărui ci într-o derivată care determină schimbarea în relația noastră. Asta înseamnă că percepând numai schimbările, nu măsurăm viteza ci mai degrabă accelerarea.

Dacă ne mișcăm cu o viteză constantă, nu simțim nimic și este ca și cum am sta în același loc (conform principiului relativității în mecanică). Numai dacă este schimbare în viteză, adică noi accelerăm, începem să o simțim. Se dovedește că trăim în această derivată și că nu vom ști niciodată esența adevărată, ceva-ul din nimic și ceva-ul din ceva, pentru că noi suntem rezultatul întâlnirii celor două.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

O rugăciune în apa întunecată

Întrebare: Ce poate face o persoană dacă este, în mod constant, distrasă de gânduri străine şi nu poate să se concentreze în timpul citirii Zohar ?

Răspuns: O persoană ar trebui să încerce să trăiască cu stările despre care citim. Este ceea ce numim “a dori să ştim ce studiem” adică, a se conecta la material şi a-l realiza. Cunoaşterea înseamnă conexiune. Puţin contează ce studiem, fie “vase rotunde sau drepte (Igulim şi Yosher)” sau “miezul nopţii atunci când vioara lui David cântă”, atunci când citim un anumit articol ar trebui să ne dorim să fim în aceeaşi stare despre care vorbesc cabaliştii. Trebuie să ne identificăm cu ceea ce citim şi să simţim. Ca şi cum un prieten vă vorbeşte despre viaţa lui şi doriţi, cu adevărat, să-l înţelegeţi şi să împărtăşiţi sentimentele sale, absorbind cuvintele pentru a ajunge la sentimentele sale prin intermediul lor. Prin cuvinte, puteţi să vă alăturaţi impresiei interioare şi să împărtăşiţi aceleaşi sentimente.

Aceasta este ceea ce avem nevoie să simţim atunci când citim. Astfel, se pare că dezvoltăm un obicei care ne permite să intrăm în textul cabalistic din momentul în care îl auzim şi putem imediat să-l pătrundem, ca şi cum sărim în apă. Tora este apa, Hassadim. În momentul în care suntem în apă, începem să activăm toate simţurile noastre, specificând ceea ce se întâmplă. Ca şi cum am fi într-o mare încercând să privim în jurul nostru, să simţim atmosfera şi să înţelegem situaţia.

Acesta devine un obicei: Din momentul în care am auzit cuvintele Torei, intru imediat în Lumină, apă şi încep să înţeleg ceea ce se întâmplă. Ca şi cum aş intra într-o cameră întunecată sau într-o apă întunecată în care nu văd nimic. Apoi, este foarte important pentru mine să înţeleg ceea ce se întâmplă, este un obicei pe care ar trebui să-l dezvoltăm cu privire la Tora.

Dacă pun în aplicare, efectiv, această abordare, voi fi mereu în căutare, aşteptându-mă ca această stare să mă influenţeze astăzi şi să mi se dezvăluie. Starea se va revela deoarece nu a existat şi apare dintr-o dată. Există deja, dar nu pot să o văd, nici să o identific, încă. Când mă schimb pe plan intern, starea se va revela. Nu există dezvăluire care să fie exterioară mie, ci numai în mine. Un nou sens se trezeşte în mine şi îl dezvălui. Constant, o persoană trebuie să se aştepte la asta, mai ales în timpul lecţiei. Este spus: „Ar fi bine să se roage toată ziua”, cel puţin este necesar să transforme fiecare lecţie într-o rugăciune.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013, Zohar

Renunţaţi la comoară

Vasele de dăruire sunt, în aceeaşi măsură, o dorinţă de primire, dar nu a primi pentru a dărui. Să presupunem că sunt un invitat aşezat în faţa gazdei. Când văd cât de bine mă tratează El, în stratul superior al dorinţei, sunt pregătit să-L tratez pe El în acelaşi mod. Dăruirea Lui, care se concentrează asupra mea, mă duce la răspunsul corect.

În acelaşi timp, eu sunt sub dominaţia Lui. El este atât de minunat, bun şi binevoitor, că această dăruire mă corectează deja şi sunt pregătit să-I dăruiesc în răspuns. Astfel, eu răspund Luminii în vasele de GE care sunt axate pe dăruire în scopul de a dărui. Ele au, de asemenea, un anumit Aviut (grosime) dar, în general, nu mă opun gazdei. Atunci când absorb iubirea Lui pentru mine, nu-L pot prejudicia în dorinţa mea de primire. Este dificil de a înţelege aici, deoarece noi suntem pregătiţi să-I facem rău într-o situaţie similară, deoarece, dacă El mă iubeşte, această iubire Îl face vulnerabil şi deci, Îl pot supăra.

Dar, vorbim despre nivelul de adevăr aici: dacă văd că o persoană mă ajută din inimă, chiar dacă nu este uşor şi cere un mare efort, stabilesc aceeaşi atitudine faţă de ea, în mine. Nu muncesc în scopul de a dărui, cum o face ea încă, dar cel puţin “nu face prietenului tău ceea ce nu-ţi place să ţi se facă”.

Astfel, chiar dacă reprezintă doar straturile superioare ale Aviut, muncesc cu toate vasele sale, dorinţele,  implicându-le doar atât cât să nu folosească grosimea lor Aviut. Folosesc aceasta numai dacă simt atitudinea Sa faţă de mine ca o mare iubire. În acelaşi timp, pot răspunde doar prin apartenenţa la El şi nu mai mult decât asta.

Este la nivelul animal. Eu sunt ca un câine la piciorul stăpânului său. Muncesc cu toate dorinţele mele, dar numai pentru a adera la El. Eu sunt inferior Lui.

Asta nu este uşor. Prin asta, El poate face ce vrea din mine. Aici sunt necesare fidelitatea, devotamentul şi un nivel de credinţă, dăruirea, dar nu mai mult. Eu m-am anulat, “folosiţi-mă cum doriţi, sunt un instrument în mâinile voastre”.

Dar încă nu pot să acţionez în plan uman, este împotriva naturii mele de a fi ca El. Acesta este nivelul următor, atunci când AHP se conectează, pentru a primi în scopul de a dărui, nu doar răscumpărarea dorinţei, ci şi în ea.

Totuşi, între timp, m-am anulat şi această stare simbolizează Hanukkah. Eu îl urmey pe Creator, în ciuda a tot. Este clar că sunt în război, îmi ucid duşmanii, dar “numai pe cei ce resping spiritualitatea”. Ei spun “trăieşte”, “nu aparţine Luminii, nu te conecta la dăruire”.

Întrebare: Nu înţeleg ce are asta cu munca spirituală.

Răspuns: Încercaţi să vă concentraţi, astfel încât să nu simţiţi ura faţă de cineva şi să nu doriţi să reuşiţi în detrimentul altuia.

Veţi fi de acord că toată lumea ar trebui să se simtă bine. Chiar dacă nu contribuiţi la nimic, nu deranjaţi. Încercaţi să ajungeţi la această atitudine, deasupra dorinţei voastre de primire.

Imaginaţi-vă că găsim o comoară de miliarde de dolari. Acum, o vom împărţi în mod egal între noi, inclusiv noi doi. Poate că sunteţi de acord acum, dar dacă suma ar fi deja în contul tău bancar? Crede-mă, te va durea să renunţi la fiecare banuţ, asta este natura noastră. Deci, nu este uşor să atingeţi nivelul de dăruire în scopul de a dărui. Este nevoie de patruzeci de ani în deşert şi eventual miracolul, care este acumulat în mici cantităţi, de fiecare dată, are loc.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 02.12.2013, Scrierile lui Rabash

Războiul Macabeilor

Există multă abundenţă în lume, dar nu reuşim să o gestionăm pentru a organiza viaţa; ca o familie care prosperă material, dar există o relaţie imperfectă între ei – este imposibil să trăiască împreună. Apoi, nu există alegere şi oamenii divorţează sau, ca în cazul nostru, singurul lucru pe care am putea să-l facem este să ne conectăm. Nu ne putem îndepărta unul de altul, nici divorţa, deoarece natura ne obligă, încă, să ajungem la conexiune reciprocă.

Aici, războiul împotriva grecilor a izbucnit, războiul privind modul de a continua: fie în raţiune, fie deasupra raţiunii, adică folosind forţele de primire, sau forţele de dăruire. Vedem că este imposibil de a trăi funcţionând cu forţele de primire. Dar, dacă nimic nu lipseşte în lume, viaţa noastră devine insuportabilă, datorită relaţiilor teribile dintre noi. Chiar dacă creăm condţii minunate, există mereu problema urii şi repulsiei între noi, şi,  nimic nu ne ajută şi ruinăm vieţile noastre până când asta devine de nesuportat.

Astfel, am ajuns la recunoaşterea răului în natura umană şi înţelegem că trebuie să ne corectăm ura cu iubire. Altfel, nu este nicio şansă de a exista. Cu cât mai repede identificăm această singură opţiune, cu atât mai bine va merge. În loc de suferinţe şi probleme care alterează existenţa marii noastre familii, întregii omeniri, putem realiza o viaţă minunată corectată.

Aici războiul izbucneşte, fiecare pentru sine şi toată lumea pentru toată lumea, într-o încercare de a ajuta pe fiecare să părăsească ura şi să ajungă la iubire. Noi credem că nu este în puterea noastră şi avem nevoie de un alt partener aici, care este numit forţa superioară.

Mai mult, în acest proces începem să înţelegem că totul este predeterminat. Problema nu este că trebuie să facem, pur şi simplu, pace între noi şi să uităm ura pe care am simţit-o înainte. Totul este, de fapt, în acest scop, în acest fel, astfel că nu vom fi în măsură să fugim de separare, ego, ura pe care o simţim, spre conexiune, iubire şi dăruire prin noi înşine. Apoi, vom avea nevoie de ajutorul forţei superioare şi de a ne conecta astfel încât să fim în ea. Astfel, vom descoperi forţa superioară, singura forţă care operează în realitate.

Acest proces nu este posibil decât prin apropiere de forţa superioară, care conduce întreaga realitate, care apare în minţile noastre şi modifică realitatea, dacă ne vom întoarce spre ea cu această cerere. Apropiaţi-vă şi deveniţi din ce în ce mai dependenţi de ea. Astfel, suntem incluşi în rădăcina noastră.

Toate aceste lupte sunt divizate în două mari războaie: războiul împotriva vaselor de dăruire şi războiul împotriva vaselor de primire în scopul de a dărui. Primul război este numit războiul Macabeilor. Este în scopul de a scăpa de percepţia actuală a realităţii şi de a trece la adevărata percepţie a realităţii  care ne permite să vedem lumea spirituală. Prin urmare, noi suntem autorizaţi să vedem doar lumina lumânărilor de Hanukkah şi să nu le folosim. După victoria Macabeilor, un al doilea război izbucneşte, în scopul de a satisface dorinţele de primire pentru dăruire.

Deci, Hanukkah simbolizează sfârşitul primei părţi a muncii noastre. Adevărul este că, aceasta este jumătatea cea mai dificilă. Prin urmare, această sărbătoare nu este menţionată direct nicăieri în Biblie, ci numai evocată prin sugestii, deoarece este sărbătoarea Luminii, a dăruirii.

Este imposibil de a exprima corect aceasta în limbajul nostru corporal şi de a descrie acest război în mod clar.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Momentul cel mai important din istoria lumilor

Baal HaSulam, „Invatatura Cabalei si Esenta sa ” : Mă bucur că m-am născut într-o asemenea generație în care este permis să se dezvăluie înțelepciunea adevărului.

Adam a fost primul care a descoperit esența realității generale în care trăim ca un fel de „balon „, simțim această viață doar în noi înșine, fără nici un scop serios. Aceasta se află mai presus de aspectele existenței „animale”, care ne cere să ne naştem, să trăim și să murim din nou și din nou .

De asemenea, adăugăm la aceasta fanteziile noastre despre viata de după moarte, o greșeală foarte amară din partea noastră , o mare greșeală a umanităţii care așteaptă altceva de la nivelul actual. Ca urmare, este dificil să descrii toate limitările omului, toată confuzia în care este scufundat .

Cu toate acestea, de la Adam înainte, o parte a omenirii a început să dezvăluie adevărul . Și adevărul este că este posibil să ne deschidem senzațiile noastre actuale limitate, împreună cu mintea care este în spatele lor. Este posibil să deblocăm ușa ce ne conduce în afara lumii noastre, ce este „descrisă” de percepția celor cinci simțuri. În plus față de acestea, poţi găsi cinci noi simţuri spirituale, care acționează prin forţa opusă, conduse nu de egoism, ci de altruism.

Cu toate acestea, a fost descoperită doar unei mici părţi a omenirii. Procesul merge mai departe și umanitatea vine treptat mai aproape de această descoperire, la o înțelegere că fiecare trebuie să se ridice la un nivel spiritual superior în timpul vieții sale aici . Acesta este modul în care învățătura Cabalei definește scopul său: revelarea Creatorului către ființele create în această lume.

Etapele dezvoltării umane progresează lent. După cum Baal HaSulam scrie că a fost nevoie de miliarde de ani pentru a se dezvolta universul, sute de mii de ani pentru a se dezvolta „ființa umană materială” și mii de ani pentru a se dezvolta „omul spiritual”, care provine de la Adam. Cinci mii șapte sute de ani au trecut de la timpul său până în momentul în care a apărut o oportunitate de a explica ceea ce se întâmplă la toată lumea și pentru a atrage oamenii să se ridice la gradul de Ființe Umane (Adam), ceea ce înseamnă similari (Domeh), cu Creatorul .

Și de aceea Baal HaSulam este foarte bucuros că din timpul său și mai departe este permis să se dezvăluie această cunoaștere. Ne-am dezvoltat suficient la nivelul actual și putem continua cu dezvoltarea la gradul uman .

Un moment special a sosit, fără precedent în istorie. Procesul a venit din lumea Infinitului prin toate lumile, prin spargere și prin etapele preliminare, iar apoi prin toate meandrele din lumea noastră pentru a veni în cele din urmă la acest punct .

Trebuie să înţelegem importanța perioadei în care trăim și, chiar mai mult, importanța trezirii pe care fiecare persoană a primit-o . Acest lucru necesită o abordare responsabilă și serioasă de la noi. Nu există nici un moment mai important în istoria tuturor lumilor, și a lumii noastre în special.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 5/12/13 , Scrierile lui Baal HaSulam

Fără Kli spiritual, nu există împlinire

Întrebare: Cum este posibil să menţinem întreaga echipă în ascensiune, în diferite condiţii?

Răspuns: Exact ca în grup. Veţi vedea că trebuie să ne menţinem reciproc. De sus, noi primim tot mai multă Lumină şi, dacă devenim ca ea, atunci ne atrage spre ea. Şi, în aceaşi măsură, în caracteristicilor noastre noi suntem diferiţi, ne simţim departe de ea. Prin urmare, totul depinde de munca noastră, altfel nu vom primi nici un ajutor de sus.

În oameni există o atitudine că totul trece, că totul se va aranja de la sine, boala va trece şi totul va fi bine. Nimic nu va trece şi nu va fi bine. Pe drumul spiritual, este imposibil să se obţină o realizare personală fără un Kli, vas, fără a se crea dorinţa corectă. Nu va exista nimic de dat. Prin urmare, fie vă pregătiţi pentru descoperirea Luminii Superioare şi ea se va dezvălui doar între noi, fie veţi pleca pur şi simplu.

Trebuie să strângeţi din dinţi, să plecaţi capul şi să munciţi la conexiune şi unitate. Şi, cu cât este mai rău, cu cât există mai multe probleme, cu atât este mai bine. Strângeţi dinţii mai puternic şi mergeţi să vă conectaţi cu prietenul, în ciuda a tot, arătaţi-i cât de mult doriţi să vă conectaţi şi să vă uniţi cu el, chiar dacă el nu are decât dispreţ în ceea ce vă priveşte.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Un om drept poate să cadă de șapte ori și să se ridice

Ne încarnăm la cel mai de jos nivel, care se numește ”această lume”. Ne naștem aici, ne dezvoltăm, trăim, existăm în corpul fizic și percepem realitatea prin cele cinci simțuri.

Toate astea deoarece noi trebuie ca, din aceste condiții, care sunt zero absolut relativ la spiritualitate, eșuând de fiecare dată, să știm cum să intrăm în lumea spirituală prin libera noastră alegere, liberul arbitru.

Penetrăm puțin spiritualitate, ridicându-ne cu ajutorul Luminii care Reformează, ne îmbunătățim caracteristicile și simțurile și apoi cădem iarși la acest nivel, în afara lumii spirituale. Din nou ne ridicăm și din nou cădem. De fiecare dată există o cădere în această lume, o separare completă de spiritualitate și din nou începe o nouă elevație, dar mai mare în calitate și valoare.

Așa muncim până când clarificăm toate dorințele sparte și le conectăm împreună, prin relațiile noastre cu ele ca un prieteni în iubire și unitate. În final, creăm un singur Kli, o singură dorință, ceea ce înseamnă că am ajuns la sfârșitul corecției noastre.

Nu mai este nimic altceva de făcut pe Pământ, unde simțim că existăm pe moment, decât să atragem Lumina care Reformează, puterea care ne poate ridica de la acest nivel inferior la unul mai înalt. După aceea vom cădea din nou, pentru ca așa trebuie să se întâmple și din nou ne vom ridica, dar la un nivel mai înalt decât cel anterior. Așa cum este spus, ”Pentru că un om drept poate cădea de șapte ori și să se ridice..” (Proverbe 24.16) sau ”Niciun om nu se poate baza pe o Mitzvah decât dacă a eșuat în ea ”(Mishnah Halachot).

Aceata este modalitatea de clarificare a spargerii și corectării ei, prin care ne atașăm din ce în ce mai multe Kelim sparte, conectându-le. În principal, aceasta este ridicar din punctul acestei lumii în sus, conform cu nivelele scării spirituale. Toate astea depind numai de numărul de Kelim pen care îl atașam la o acțiune, la o intenție.

De aceea, singurul lucru care este imperativ pentru noi este de a atrage Lumina care Reformează. Este necesar să fii organizat pentru a o influența cel mai efectiv, pentru a clarifica cum trebuie să fie dorința noastră, intenția și toate acțiunile. Dacă Ohr Makif (Lumina înconjurătoare) acționează asupra noastră în aceași măsură în care noi o atragem, atunci depinde de noi să organizăm grupul, studiile, diseminare și toată viața noastră, astfel încât totul să fie direcționat către scop: o tânjire maximă pentru Lumina care Reformează.

Și astfel, toate discuțiile, studiile și intențiile din timpul studiului, trebuie să fie legate de acest subiect; depinde de om să înțeleagă că în această viață, în existența nivelului prezent în care ne găsim astăzi, nu există alt scop. Dacă cineva face această muncă și atrage Lumina care Reformează care îl ridică la primul nivel spiritual, atunci va merita această elevare. Pentru că aici operează legi clare, în complianță cu Lumina și vasele.

Iar dacă cineva nu merită elevarea, atunci va rămâne cu aceiași Reshimo (genă spirituală). Desigur, o va îmbunătăți un pic, prin eforturile lui, dar în cele din urma își va termina existența la nivelul material și va trece la următorul nivel al acestei lumi. În alte cuvinte, va muri și se va naște din nou; va începe să se dezvolte într-un nou nivel al acestei lumi. Acestea sunt zece Sefirot dar fără Masach (ecran); de aceea, le vedem doar ca nașterea unui corp în această lume.

Nu există altă alegere, dacă vrem să ne realizăm, trebuie să fim îngrijorați doar de Lumina care Reformează! De aceea este întodeauna necesar să facem o critică, o clarificare o inspecție a studiului, a diseminării, a adunării prietenilor, a meselor, a tot ce se află în viața noastră. Este totul aranjat astfel încât toate eforturile noastre să fie folosite la maxim pentru continuarea iluminării și atragerea ei către noi? Suntem atrași de carcateristica ei, de direcția ei?

Pe această bază, depinde de noi să ne organizăm toate relațiile dintre noi. Numai iluminarea este principalul nostru scop și ne determină toate acțiunile.

Din prima parta a Lecției zilnice de Cabala 11/21/13Scrierile lui Rabash