Category Archives: Munca spirituala

Unde găsiţi drepturi egale?

Întrebare: Există vreo diferenţă între bărbaţi şi femei, în drumul lor, în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: În lumea noastră există o mare diferenţă între bărbaţi şi femei în modul de a gândi, în abordarea vieţii, înţelegerea realităţii şi în procesul decizional. Suntem, cu adevărat, foarte diferiţi. Diferenţa nu este doar în caracteristicile sexuale. Sunt două lumi: jumătatea masculină şi jumătatea feminină a naturii. De fapt, în natura vegetal şi animal există o diviziune în părţi masculin şi feminin şi diferenţele umane sunt chiar mai mari. Dar, când vom începe să descoperim Creatorul, atunci, pe plan fizic, diferenţele dintre sexe privind proprietăţile noastre fizice se aplică într-un grup şi în cadrul unui grup, în timp ce, în lumea spirituală, nu este la fel.

Femeile care se apropie de Creator au aceleaşi şanse ca bărbaţii, mai ales în timpul nostru. Eu cred că, înţelepciunea Cabala este singurul domeniu de activitate umană în care femeia este egală cu bărbatul. Este un paradox interesant. Ei sunt absolut egali în drepturi.

În niciun alt angajament fizic voi nu puteţi să fiţi egale cu bărbaţii: în anumite lucruri voi sunteţi mai bune, în alte lucruri, ei sunt. Daţi-mi numele unui pictor celebru, muzician celebru, dirijor celebru, sau a unui lider. Menţionaţi numele unei femei, nu există deloc!

În lumea noastră există o distincţie clară în unele capacităţi masculine şi feminine, deoarece noi suntem separaţi. Şi, în lumea spirituală, în care fiecare dintre noi merge spre conexiune şi componenta noastră spirituală este ceea ce este creat ca urmare a unificării, atunci, nu există nici o diferenţă, doar împlinirea. Prin urmare, în lumea spirituală nu există suflet masculin sau feminin, grup feminin sau masculin. Totul este amestecat într-o unitate completă.

Treptat, vom ajunge la asta. Nu este o modalitate uşoară, deoarece ni se cere mereu să facem mai mult. Dar, la final, descoperind Creatorul în unitatea noastră comună, vom vedea că nu există diferenţă între forţele masculin şi feminin: toate eforturile noastre devin comune.

Acum, suntem încă în etapa preliminară, a evoluţiei sufletului nostru. Şi este la fel pentru toţi. Nici unul dintre noi nu are suflet propriu. Este un singur corp, un singur Kli, în care Creatorul se dezvăluie: Malchut a lumii Infinitului, o dorinţă singulară!

 Din congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, ziua a doua, 02.11.2013, Lecţia 3

Rugăciunea pentru viitorul eului cuiva

Problema este cât de repede este inclus în munca reală, cineva care a ajuns la Cabala. Se poate să fii ajuns de mult timp, să asculte ceea ce spun, dar să nu depună un efort real, adică conexiunea cu ceilalți.

Poate numai după un timp îndelungat, începe în sfârșit să înțeleagă că drumul spiritual se află în conexiunea în grup și că este necesar să găsească punctul central al acestei unități. De fapt, numai acolo va merita să intre în contact cu Creatorul.

Va trece mult timp până când va dezvolta o idee despre conceptul de Creator. De fapt, Creatorul nu are nicio imagine, nicio formă, niciun singur indiciu pentru noi. Creatorul se numește forța dăruirii care este revelată cuiva în anumite condiții, pe care trebuie să le îndeplinească prin propriile eforturi. Trebuie să fie potrivit pentru descoperirea acestei proprietăți. Numai atunci când se manifestă într-o persoană se poate numi Creator, și nu în afara persoanei.

În esență, omul este impresionat de forma pe care el însuși o va lua în viitor. Este atras de faptul că este revelată în el, adică, în el în viitor. Trebuie să fie foarte clar că nimic nu se va schimba, cu excepția lui însuși. Se străduie către această formă viitoare, se adresează ei cu o rugăciune.

De aceea, este spus despre drum: ”Am muncit și am găsit.” Asta nu înseamnă că am rămas așa cum am fost și că totul în jurul meu se schimbă. Întreaga lume, întreaga realitate se află în om și numai acesta se schimbă. De aceea, ”Am muncit și am găsit, crede” Este imposibil să ajungi la asta fără să te schimbi tu însuți. Am ”găsit” pentru că am ajuns la formă corectă datorită Luminii care Reformează și în mine am descoperit proprietatea comună a dăruirii și iubirii care se numește Creator.

Este imposibil să obțin asta fără efort. Și, depunând efort, găsesc, pentru că fac din mine baza pe care imaginea dăruirii, proprietatea Creatorului, se poate descoperi. Aceasta este singura metoda de avansare. De aceea eforturile trebuie să fie în afara puterii umane; adică eu trebuie să creez o fundație, să depun eforturile mele, dar întotdeauna să aștept Lumina care Reformează să mă schimbe, să mă pregătească pentru descoperirea proprietății dăruirii și iubirii. Apoi, aceasta se va stabili în mine și va începe să conducă, schimbându-mă în așa măsură încât întreaga mea minte și întreaga mea inimăm vor lucra în conexiune cu celelalte părți care acum îmi par străine și separate de mine.

Adică, avem nevoie de o definiție corectă a efortului. De aceea trece atâta timp din momentul în care cineva ajunge la grup și începe să studieze, până când începe să înțeleagă și să simtă că toate schimbările care trebuie să se întâmple sunt în el, nu în afara lui. Această schimbare de abordare a percepției realității, în a simți că totul este înăuntrul lui, pentru că întreaga lume este imaginea proprietăților lui, iar vasul lui spiritual trebui să includă în el totul, înseamnă să fie „integral”. Numai atunci va obține realizarea lui, când întreaga creație este în el, ca o parte inseparabilă. Întreaga natură minerală, vegetală, animală și oamenii sunt parte a sufletului său, și nu mai există nimic în afară de asta.

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala 11/12/13

Cum putem ajunge la Poarta lacrimilor ?

Întrebare: Se spune că trebuie să ajungem la „Poarta lacrimilor”. Cum putem să fim siguri că nu ne înşelăm?

Răspuns: Nu vom putea să ne înşelăm pentru că suntem atât de puternic zguduiţi de sus, că va trebui să mergem la Creator cu cererea corectă pentru mântuire spirituală. Pur şi simplu, trebuie să încercăm cât mai mult posibil, să realizăm toate condiţiile, să accelerăm procesul evoluţiei noastre şi, cu certitudine, vom ajunge acolo. Vă garantez că ştiu din proprie experienţă cum funcţionează această metodă.

Astfel, noi ne dezvoltăm. Majoritatea oamenilor care participă la dezvoltarea noastră progresează şi sper că asta se va revela, curând, în noi. Astăzi, atunci când citim Tora şi alte cărţi cabalistice, devine clar că suntem pe drumul bun. Deci, nu vă îngrijoraţi, mai devreme sau mai târziu, veţi începe să plângeţi.

Lacrimile sunt un sentiment de neputinţă, o stare de micime (ceea ce numim „Poarta lacrimilor”), atunci când nu stă în puterea mea de a face ceva şi înţeleg că numai Creatorul poate face totul în locul meu.

Întrebare: Dar, cum pot să fiu sigur că ating, cu adevărat, asta şi că nu mă înşel eu singur ?

Răspuns: Nu vă îngrijoraţi, veţi avea şansa să înţelegeţi asta. Faceţi tot ceea ce puteţi şi apoi, brusc, noi stări vă vor fi revelate. Este vorba despre noi Reshimot (gene spirituale). Atunci când ele se dezvăluie, o persoană începe să aibă noi senzaţii. Avansaţi, pur şi simplu, înainte şi veţi vedea cum totul este revelat de la sine.

Congresul din Bulgaria, „Zorii unei lumi noi”, ziua 2, Lecţia 4, 02.11.2013

El şi-a ridicat inima în căile Creatorului

Baal HaSulam, Shamati 26:”Viitorul omenirii depinde şi este legat de recunoaşterea trecutului.” Este scris:”Domnul este sus şi cel umil va vedea”, căci doar cel umil poate vedea măreţia. Literele Yakar (preţios) sunt literele Yakir (va şti). Asta înseamnă că, ştim măreţia unui lucru în măsura în care el este preţios pentru noi.

Suntem impresionaţi de importanţa lucrului. Aceasta duce la un senzaţie în inimă şi, conform cu măsura recunoaşterii importanţei, bucuria apare. Baza noastră este opusă Creatorului. Există două dorinţe: dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire, care sunt opuse una alteia, deoarece derivă din ceva din ceva şi alta, din ceva din nimic.

Deci, cu cât persoana este mai umilă, cu atât recunoaşte măreţia Creatorului. Este uşor de văzut ce apreciază dorinţa de a primi. Suntem gata să ne înclinăm în faţa unei persoane importante, să admirăm un fenomen important, dacă ego-ul nostru simte că sunt importante. O persoană îşi petrece viaţa în căutarea sentimentului de stabilitate, încredere, susţinere…

Totuşi, dacă ceva este exterior dorinţei de a primi, acesta nu este perceput ca un factor important care poate aduce o plăcere dorită sau ca o ameninţare la ceea ce are deja, dacă nu este în contact cu dorinţa de primire, deci am nevoie să creez gradul de conştientizare a importanţei sale, o nouă conştientizare. Cum pot face asta ?

Condiţia: ”Domnul este sus şi cel umil va vedea” ne spune că trebuie să ne schimbăm.

La urma urmei, avem dorinţa de a primi. Deci, când muncim constant pentru a identifica smerenia sa, suntem capabili să identificăm măreţia forţei de iubire şi de dăruire, în aceeaşi măsură. Vedem că una decurge din cealaltă, conform principiului “avantajul luminii din întuneric”.

Nu putem să facem asta decât în relaţiile dintre prieteni.Relaţiile cu lumea exterioară nu sunt adaptate pentru asta, deoarece există alte norme acolo. În grup, o persoană poate face eforturi pentru a se anula într-un mod simplu, cât de mult poate, chiar fără bune intenţii. Apoi, ea vede că nu este mai bună decât ceilalţi. Dimpotrivă, se pare că este mai rea în atributele sale. Lumina care Reformează influenţează prin grup şi, chiar dacă o persoană nu înţelege, ea vede că prietenii reuşesc mai mult, au o mai mare forţă în anularea lor, au o mai mare forţă pentru a participa la lecţii, în conexiune şi adeziune spre scop. În acelaşi timp, ea vede că poate face asta. De acolo decurge sentimentul importanţei, căci se pare că, Creatorul se comportă cu ea într-un mod personal.

Astfel, de fiecare dată, chiar când se măsoară în raport cu prietenii, o persoană poate înţelege că, pe de o parte ea este umilă şi, pe de altă parte, ea nu merită deloc. Ea vede că toate celelalte persoane sunt detaşate de forţa superioară, în timp ce ea a fost recompensată cu o atitudine specială de la El. Aceasta evocă dezvoltarea vaselor în ea. Ea devine mai responsabilă pentru ceea ce a primit şi simte că este, deja, responsabilă pentru alţii. Acesta lucru se datorează faptului că ea nu a primit asta graţie eforturilor sale şi realizărilor personale. Nu, Creatorul a invitat-o să realizeze această muncă specială şi, de acum înainte, ea este responsabilă pentru corectarea lumii.

Acesta este modul în care toată lumea ar trebui să se vadă, deoarece corectarea lumii depinde de ea. Nimeni altcineva nu poate corecta ceea ce ea va corecta.

Astfel, o persoană consideră că este umilă şi, în acelaşi timp, ea ştie că a primit o misiune foarte importantă. Creatorul, desigur, aşteaptă ca o persoană să fie în măsură să realizeze misiunea şi El este gata să o ajute în orice mod posibil. O persoană are nevoie doar să pregătească o rugăciune pentru ca, Creatorul să vină să completeze ceea ce ea a început (“Domnul va termina asta pentru mine”).

Astfel, ea avansează. Când o persoană priveşte trecutul, ea înţelege că, Creatorul a pregătit pentru ea tot acest drum. Ea nu poate face nimic prin ea însăşi sau să aştepte ceva în avans, deoarece ea nu ştie nimic în avans. În schimb, totul a fost pregătit pentru ea în avans, de sus.

Apoi, o persoană se simte recunoscătoare pentru că este în grup, pentru că a avut o susţinere de sus, pentru că a fost condusă până acum. Pe această bază poate fi sigură că, dacă ea progresează şi, de fiecare dată recunoaşte caracterul umil al naturii sale, atunci ea va simţi “măreţia Domnului” în loc şi o va împlini.

În loc de o mândrie goală, “a ridicat inima sa în căile Domnului” şi astfel avansează. De aceea, Baal HaSulam spune că “viitorul omului depinde şi este legat de recunştinţa pentru trecut”, pentru natura sa, progresul pe care l-a făcut şi starea sa actuală. Vede că nu a ales natura sa, destinul său şi că nu şi-a planificat drumul său şi el însuşi nu a prevăzut asta. Totul vine de sus şi, dacă el continuă să avanseze, va supune ego-ul său şi, din acest punct, va avea un drum minunat în viitor.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 06.11.2013, Shamati 26, “Viitorul omului depinde şi este legat de recunoaşterea trecutului”

 

Cultivaţi pământul în care sămânţa a fost plantată

Baal HaSulam, Libertatea: “Şi, dacă el nu face asta, dacă preferă să meargă în orice alt mediu şi să citească orice carte care cade în mâinile lui, el este obligat să cadă într-un mediu rău şi va petrece timpul său citind cărţi inutile care sunt numeroase şi mai uşor de citit, care îl forţează să aibă concepte greşite şi să comită greşeli şi să fie condamnat. Cu siguranţă va fi pedepsit nu datorită gândurilor rele şi acţiunilor greşite, deoarece nu el le-a ales, dar pentru că nu a ales mediul adecvat, deoarece doar în asta există, cu adevărat, o alegere, după cum am văzut.

De aceea, cel care se străduieşte să aleagă în permanenţă, cel mai bun mediu, merită lauda şi recompensa. Aici, de asemenea, nu datorită gândurilor bune şi acţiunilor bune care au venit fără ca el să le aleagă, dar, deoarece el s-a străduit să se înconjoare cu un mediu bun, care-i aduce aceste gânduri bune şi aceste acţiuni corecte. Este ceea ce Rabi, fiul lui Pera’hia a spus:” Fă-ţi un Rav şi cumpără un prieten”.

O persoană are doar Reshimo (genă spirituală), o sămânţă spirituală. Dar, dacă noi nu o plantăm în sol, dacă nu o punem în mediul corect, ea nu se va dezvolta. Deci, cabaliştii înainte, se preocupau mereu de mediu, astfel încât să existe cel puţin două persoane, aşa cum este spus:” minoritatea celor mulţi este de doi” , adică un student şi profesorul său. Dacă există mai mulţi studenţi, atunci un grup de prieteni se formează, în care toată lumea munceşte egal.

Deci, în primul rând, trebuie să ne asigurăm că mediul este corect: că toată lumea este egală, că toată lumea se anulează în faţa celorlalţi şi că nu există alte obiective exterioare, doar obiectivul conexiunii pentru ca, Creatorul să fie dezvăluit între noi. Scopul înţelepciunii Cabala, scopul creaţiei, este dezvăluirea Creatorului pentru fiinţele create, ca fiind bun şi binevoitor şi dorinţa Sa de a încânta fiinţele create.

Deci, progresul nostru depinde de cât ne preocupăm, cu adevărat, de mediul bun. Într-un mediu mare ca al nostru, care conduce numeroase proiecte, există mai multe societăţi şi aceleaşi persoane au relaţii diferite cu altele.

Noi trebuie să facem astfel ca, toate formele de relaţii exterioare să fie doar pentru diseminare externă şi munca externă. Lucrul principal este că, în grupul nostru unit intern toată lumea este egală, toată lumea se anulează în faţa celorlalţi, coboară capul în faţa scopului şi creşte importanţa lui. Nu este nimic mai important decât asta, unitatea noastră generală şi conexiunea ca un singur om cu o singură inimă.

Această conexiune internă în grup trebuie să fie lucrul cel mai important pentru noi. Toate celelalte legături, fie în funcţie de profesiile noastre, de realizarea diferitelor obiective, de munci individuale sau sarcini, sunt dispuse conform unui alt principiu, ca o companie. Dar, această atitudine exterioară, nu are de-a face cu grupul. Grupul este ceva care se bazează doar pe aceste reguli spirituale şi trebuie, constant, să avem grijă de asta.

Există un pic de viaţă exterioară fără care nu putem exista în corpul nostru şi există un scop sublim care este etern şi totul pentru că sufletul nostru există. Trebuie să ne facem griji privind grupul intern, astfel că el trebuie să fie curat şi construit cu precizie conform principiilor scrise de Baal Hasulam, Rabash şi toţi ceilalţi cabalişti de-a lungul veacurilor.

Este foarte important să nu le confundăm pe cele două. Putem să oprim sau să modificăm angajamentele externe la un moment dat, dar lucrul principal este de a păstra structura internă a mediului în care toată lumea este egală şi unită. Astfel noi avansăm.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.11.2013

Scopul – iubirea pentru celălalt

Întrebare: Deci, care este lucrul cel mai important pe care trebuie să-l spunem oamenilor?

Răspuns: Noi trebuie să ajungem la oameni cu faptul că, fără o schimbare în natura omului, de la ura faţă de alţii, la iubire, vom merge împotriva evoluţiei naturii într-o formă integrală şi, prin asta, vom aduce tot mai multe probleme personale şi colective.

Trebuie să vorbim pe toate canalele de comunicare că, obţinerea caracteristicii de “iubirea pentru celălalt” este obiectivul înţelepciunii Cabala, este rezultatul corect al muncii spirituale (lucrarea Creatorului).

Este diferenţa dintre înţelepciunea Cabala şi religie: Cabala acceptă condiţia că “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este marea regulă generală a Torei, în timp ce religia presupune că, esenţial este de a face cerinţele fizice. Prin urmare, ea abandonează corectarea naturii umane, pentru care a fost proiectată special.

Cabala consideră că, dacă obiectivul nu este “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” atunci întreaga Tora nu este respectată, deoarece este regula generală care înglobează întreaga Tora, deoarece tocmai acest obiectiv aduce o persoană la caracteristica de dăruire, la Lishma, la iubirea pentru Creator.

Dacă o persoană nu aspiră a se ridica deasupra ego-ului său, atunci acţiunile sale nu fac decât să-i crească ego-ul. Şi, în loc să se apropie de caracteristica de dăruire şi de iubire, adică de revelarea Creatorului, atunci ea se îndepărtează de Creator şi se transformă în “gloată”, care sunt cei care “se tem de Dumnezeu şi servesc Faraonului”, ale căror acţiuni sunt în totalitate pentru binele ego-ului lor, de dragul unei recompense în această lume şi în lumea viitoare.

O cădere care nu înseamnă sfârşitul lumii

Atunci când traversăm o serie de urcări şi coborâri, ne întrebăm de ce avem nevoie de toate astea. La urma urmei, este spus:” vom merge în sfinţenie şi nu vom coborî”. Deci, de fapt, este vorba despre o întrebare foarte logică.

Problema noastră este că, noi nu înţelegem că răul nu există. În spiritualitate, verificăm totul cu privire la Creator. Există 125 de niveluri pe drumul nostru spre El şi ascensiunea fiecărui nivel începe atunci când eu primesc un egoism suplimentar, care se dezvoltă progresiv.

Să presupunem că sunt la nivelul 1 înainte de nivelul 2, deci ego-ul meu trebuie să se dezvolte şi starea în care mă găsesc este numită “noapte”. Este spus în Tora “şi a fost seară şi fost dimineaţă: prima zi”. Deci, totul începe seara.

În primul rând, trebuie să obţin un Aviut suplimentar (grosime) şi să descopăr un nou strat de dorinţă în mine. De fapt, este exact nivelul la care voi urca şi care, între timp, stă în faţa mea, ca un zid. Deci, acest nou Aviut se numeşte o coborâre. Dar, coborârea este o diminuare a importanţei drumului spiritual în ochii mei. Astfel, Creatorul “a întărit inima Faraonului” şi, în acelaşi timp, el îmi spune “Mergi la Faraon”. Am nevoie să înţeleg că totul este numai pentru a mă ridica.

 

De fapt, deja am crescut, deoarece “o seară” este, de fapt, dezvăluirea a noi vase corupte care aparţin nivelului următor. Acum, îmi lipseşte corectarea         care începe la “miezul nopţii”. De la “seară” până la “miezul nopţii”, o nouă dorinţă de primire se dezvăluie în mine, atunci există corectarea vaselor şi în final, primesc lumina, în zori, răsăritul unei noi zile.             Deci, este o cădere?

Rabash ne dă un exemplu: Dacă îţi este foame şi ţi s-a dat un sac de grâu şi eşti supărat că nu poţi să-l mănânci, ai dreptate. Să le folosesc în mod corect. Acum, ai ceva cu care să pregăteşti mâncarea, o împlinire.

Pe de altă parte, dacă primeşti hrana gata pregătită pentru sufletul tău, nu vei avea sentiment, înţelegere, participare. Nu vei înţelege ceea ce este esenţial şi nu vei fi în măsură să te dezvolţi.

Deci, ne ridicăm constant. Nu există coborâri, totul depinde numai de atitudinea noastră faţă de ceea ce se întâmplă. Dacă vedeţi o coborâre precum un bătrân înţelept care caută noi lipsuri în scopul de a urca mai sus cu ajutorul lor pentru a dobândi înţelepciune, atunci “noaptea” nu pare o coborâre pentru voi. Dar, pentru a face asta, trebuie să aveţi un grup, un program zilnic fix şi să utilizaţi toate mijloacele necesare pentru a vă sprijini în acţiunea voastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 06.11.2013, Shamati 26, Viitorul omului depinde şi este legat de recunoaşterea trecutului

Cum să ajungem în lumea superioară?

Întrebare: Care sunt condiţiile pentru a trece “bariera” în lumea superioară?

Răspuns: Conform romanului rusesc ştiinţifico-fantastic “Luni începe sâmbătă” de Strugatzky:

Pentru a trece printr-un perete, este important să:

–          Nu vedeţi în faţă decât scopul;

–          Credeţi în voi înşivă;

–          Nu acordaţi atenţie obstacolelor.

În opinia noastră:

–          Nu vedeţi în faţa voastră decât scopul: adeziune, echivalenţă de formă cu Creatorul;

–          Credeţi în instrucţiunile cabaliştilor şi urmați-le (grup, studiu şi aşa mai departe)

–          Utilizaţi obstacolele în mod corect, transformând astfel o cădere într-o ascensiune.

O mamă pentru toți

Înrebare: Totul depinde de cererea noastră făcută Celui de sus, dar cum pot fi sigur că El are ceea ce eu cer și că va vrea să-mi dea acel lucru dacă cererea mea este corectă?

Răspuns: Cererea corectă se numește MAN, rugăciune. Dacă intenționezi să ceri ceva care este foarte important pentru tine, nu este de ajuns doar să ceri. Sunt atâția oameni ca tine care cer ceva. Ai nevoie de ceva pentru a câștiga bunăvoința Celui de sus de a te ajuta, pentru a câștiga simpatia Lui. Trebuie să-L cunoști mai bine și să înțelegi cum să te apropii de El și să verifici ce Îi place Lui. Asta înseamnă cu trebuie să faci diferite acțiuni pentru a-I face pe plac Lui și pentru a fi aproape de El.

Cererea trebuie să fie astfel încât GE al tău sau Reshimo (gena spirituală) care se ridică spre Cel de sus să fie în concordanță exactă cu dorința Lui, cu AHP al Celui de sus.

Cel de jos are un Reshimo pentru împlinirea noii stări, deci cum pot primi un răspuns de la Cel de sus? Cel de sus are un sistem numit sânii unui animal care sunt mereu gata să-l umple pe cel de jos, dar trebuie să pregătești vasul potrivit pentru a primi o umplere în el.

Dacă aduci un sac pentru monezi, nu vei putea să primești lapte în el. Ai nevoie de un vas care este creat pentru a primi Lumina și acesta se potrivește perfect pentru ea în ceea ce privește cantitatea, calitatea și scopul. Scopul reprezintă, în principal, pentru ce ai nevoie de Lumină.

Acest animal este mama tuturor și nu doar a ta. Dacă vii la ea în numele celorlalți și vrei să primești de la ea, ea îți va da ceea ce vrei, dar nu altfel. Dar tu nu simți, înțelegi și accepți asta cu adevărat. Nu ești de acord! Speri să fii favorizat de ea, și aceasta este întreaga problemă.

Dar mama explodează de lapte… și tu doar trebuie să ceri pentru toți, altfel nu vei primi nicio picătură. Dacă ajungi la cererea corectă, MAN, promiți să transmiți umanității tot ceea ce ai primit, care devine AHP al tău și se unește cu GE al tău. Din moment ce aceasta este mama tuturor, ea nu poate da mai puțin de atât; așa este ea. Ea trebuie să dea sută la sută și tu trebuie să primești sută la sută, sută la sută dintr-o dorință de a dărui împotriva a sută la sută dintr-un vas și o deficiență.

Trebuie să fii întreg ca sută la sută a ceea ce poți să dai din vasul tău, din Reshimo al tău. Din moment ce un întreg aderă la un întreg. Dacă un bebeluș scoate un sunet pentru a-i cere mâncare mamei, el cere 10 grame de lapte pentru a le da tuturor, și astfel el va primi cele 10 grame ale lui. Dar mai întâi el trebuie să promită că o face în beneficiul tuturor. Dacă nu, cererea nu este întreagă și noi nu vom primi nimic. Asta poate răci puțin o persoană și poate suna dezamăgitor.

Întrebare: Dar cum pot promite că eu voi transmite tuturor ceea ce primesc dacă sunt un hoț prin natura mea? Dacă dintr-o dată fur o parte?

Răspuns: Asta se numește o rugăciune înaintea unei rugăciuni. Cere o dorință înaintea dorinței, că vei avea o dorință bună, cere Celui de sus să așeze rugăciunea corectă în inima ta. Bineînțeles că nu poți ajunge la asta de unul singur.

Din partea a treia a Lecției Zilnice de Cabala, 06.10.2013, Talmud Eser Sefirot

Dragostea nu înseamnă să faci să creadă

Baal HaSulam, Esența Religiei și Scopul ei: O persoană mai dezvoltată recunoaște în ea o cantitate mai mare de rău, și atfel respinge și se separă de răul din interior într-o mai mare măsură. Cel nedezvoltat simte în el numai o cantitate mică de rău și astfel va respinge doar o cantitate mică de rău. Drept rezultat, el lasă toată această mizerie în interior, pentru că el nu o recunoaște ca mizerie.

Să presupunem că mă lovesc de rău în viața mea. Totuși, cabaliștii spun că acest rău, ca orice altceva, vine de la Creator. Se întâmplă să experimentez stări proaste și ele vin de la El. Prin urmare, ele îmi par o pedeapsă și aduc frică. De fapt, depunem majoritatea eforturilor noastre pentru a îndepărta asemenea pedeapsă. Se întâmplă că nici nu visăm măcar la bine, dar cel puțin încercăm să evităm răul, să scăpăm de pedeapsă.

O persoană mai dezvoltată înțelege că trebuie să facă bine, nu atât din cauza eventualelor pedepse, ci pur și simplu pentru că este bine. Merită să aduci bine celorlalți și ție însuți. Acest nivel al existenței nu-i mai permite să facă pur și simplu rău și să-i rănească pe ceilalți.

O persoană și mai dezvoltată începe să-și lege relația cu lumea prin noțiuni de răsplată și pedeapsă. Cu alte cuvinte, vede atributele sistemului: unele acțiuni duc la răsplată, altele la pedeapsă. Ca și cum ar fi un judecător, El își arată atitudinea, indiferent de numele pe care-l poartă, Natura, forța superioară.

Și unii merg chiar mai sus și conșientizează că nu există nicio pedeapsă. Dimportivă, dacă stările proaste îmi par pedepse care vin de la Creator, asta este de fapt o pedeapsă și o greșeală. Până la urmă, de la Creator vine doar bine și sentimentele mele neplăcute sunt cauzate de faptul că Îi sunt opus Lui. Trebuie să schimb această opoziție, să devin asemănător (Domeh) Creatorului, să devin o ființă umană (Adam). Apoi, fiind asemănător Lui, mă voi simți în bunătate.

Dar apoi apare întrebarea: De ce am nevoie de asta? Doar de dragul sentimentelor plăcute? În aces caz, sunt sălbatic, nu uman.  Este posibil să devin chiar mai rău decât am fost înainte, transformându-mă în mizerie, dorind să profit de Creator. Sau nu am nicio alegere: trebuie să am stări plăcute pentru că altfel dorința mea nu mă va lăsa să fac nimic.

Poate îi voi cere Creatorului să mă ajute încă să fac lucruri bune, dar nu pentru răsplată sau pedeapsă. Vreau să mă deconectez de la ele, să mă deconectez atât de mult încât chiar în vasele mele (dorințe) să experimentez pedeapsă, întuneric; cu toate acestea, mă voi ridica deasupra acestei stări și voi rămâne în dăruire față de Creator. Există întuneric în dorințe și deasupra lor Îi voi da Lui Lumina, atitudinea mea corectă față e El.