Category Archives: Munca spirituala

Faceţi alegerea corectă şi veţi fi binecuvântaţi

Întrebare: Când iese din deşert o persoană, dacă totul este conform voinţei Creatorului?

Răspuns: Nu este totul conform Creatorului, deoarece, dacă ar fi fost astfel, de ce ar fi creat El întreaga creaţie? O persoană primeşte un element numit liber arbitru şi, folosindu-l, fiinţa creată determină că este independentă. Este motivul întregii creaţii, doar pentru acest punct, acest discernământ. Toată munca noastră constă în a-l dezvolta şi tot restul nu contează deloc, deoarece, totul este de fapt, în numele Creatorului.

Creatorul se joacă cu diferite condiţii în jurul nostru dar, încearcă să ridice fiinţa creată prin asta, astfel încât să fie asemenea Lui. Deci, pe de o parte, Creatorul controlează fiecare stare, desigur. Pe de altă parte, dominaţia Sa este până la un anumit punct, în care trebuie să alegem. În momentul în care am ajuns la această linie şi trecem prin patru faze de dezvoltare, deoarece fiecare stare are propria HaVaYaH, totul depinde de răspunsul nostru, dacă utlizăm toate mijloacele care ne-au fost date pentru a ne întări prin susţinerea grupului, conform “ cel care alege mediul bun de fiecare dată”.

Noi trebuie să devenim mai puternici prin suportul grupului, să cer ca prietenii să mă impresioneze mai mult, să ajung la ei mai mult. Dacă fac acest lucru, asta înseamnă că am împlinit liberul meu arbitru şi că merit progresul. Astfel, în conexiunea care este atinsă între noi, descopăr sistemul şi înţeleg, mă înţeleg cu sistemul ca un tot. Prin sentimentul de unitate cu sistemul, de fapt, mă simt mai aproape de sentimentul de Creator.

Apropiind şi unind cele două contrarii – întreg sistemul şi eu într-un tot – mă pregătesc să simt discernăminte, care sunt toate numite Creator. Deoarece, Creatorul este mereu revelat între două puncte opuse, fiind deasupra, conectorul general din interiorul lor. Eu am mereu liber arbitru! Dar, dacă nu îl utilizez în momentul potrivit, forţa naturii, numită planul natural de evoluţie (în timpul său), începe să funcţioneze şi să îmi organizeze condiţii diferite. Apoi, pierd liberul arbitru pe care-l aveam mai devreme şi întâlnesc, deja, condiţii diferite. Asta înseamnă că, Creatorul a retras o anumită literă, un înger care mi-a fost trimis şi plasează o altă literă în loc, un alt înger dificil.

Atunci, avansez conform unui nou model, în cadre diferite. Creatorul mă luminează într-un nou model, o literă diferită şi atunci, sunt sub dominaţia unei noi Providenţe, în care trebuie să fac, de asemenea, propriile alegeri libere. Acest lucru se întâmplă de fiecare dată.

În final, după toate literele, trebuie să iau litera Bet, adică o binecuvântare. Asta înseamnă că, trebuie să înţeleg că am nevoie de forţa superioară pentru a aduce pacea între noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala,  25.11.2013, Scrierile lui Rabash

O linie pentru a ne ridica la gradul uman

Este scris:” O mie vin să studieze, dar unul singur iese la Lumină”. De ce doar unul este recompensat cu Lumina? În plus, acest raport exista în trecut, dar acum totul s-a schimbat. Şi totuşi, vedem că oamenii nu mai au răbdare. Ei nu pot să accepte că întreaga lor viaţă este dată în unicul scop de a veni la Lumină şi a intra într-o dimensiune Superioară. Altfel, nu există niciun motiv de a trăi pe acest pământ.

Suntem, toţi, în linie pentru a ne ridica la nivelul de om, la un grad spiritual. Dar noi nu suntem de acord cu asta, credem că există alte activităţi importante în afară de acest lucru şi astfel părăsim acest drum. Totul depinde de importanţa obiectivului şi este măsurat de numeroase „căderi”, adică de „intrări şi ieşiri”, aşa cum este pus:” Şi de la Sion, Tora va ieşi”. Este atunci când o persoană „iese”, iar spiritualitate, dorinţa pentru ea, este trezită.

Datorită dorinței,dezvoltată în aceste intrări şi ieşiri şi în special în ieşiri, o persoană atrage Lumina care Reformează. Puţin câte puţin, inima este de acord să accepte aceste schimbări. Eforturile sunt acumulate, adăugate în cont, până ce ele formează o mare sumă, adică, plata primei corecţii de care are nevoie o persoană.

Acelaşi proces se repetă la toate gradele, dar persoana are experienţă şi ştie cum să acţioneze: cum să depăşească prin credinţa deasupra raţiunii, sub ce formă munceşte. Ea crede în sfaturile înţelepţilor, înţelege că, progresul nu este posibil decât prin garanţie reciprocă, conexiune şi unitate. Astfel, ea se concentrează corect asupra eforturilor sale şi poate ajunge, mai devreme, la valoarea necesară în contul său spiritual.

Este spus că „oate porţile sunt blocate, mai puţin poarta lacrimilor”. „Lacrimile” (Dmaot) indică necesitatea „plăţii” (Danim) adică, eforturile şi durerea, o mare dorinţă pe care Lumina Superioară să o poată influența și corecta: să-i dea o intenție pură de dăruire, la care o persoană nu poate ajunge singură.

Şi doar exemplul prietenilor ajută în acest sens.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013

Eu-l meu

Eu-l” meu se referă la partea mea care caută conexiunea cu Creatorul şi tot restul este manifestarea mea animală (fiziologică).

Cu alte cuvinte, imaginea unei persoane se compune din două părţi şi ele ar trebui să se distingă în mod clar. Una dintre este este o parte animală, cu toate problemele umane, slăbiciuni, dorinţe şi tot ceea ce-i aparţine ca un obiect material. A doua parte este punctul din inimă, care caută Creatorul. Lumina Superioară influenţează, dezvoltă nu doar aspiraţia pozitivă pentru Creator, dar şi egoismul nostru ca o acţiune opusă în mod constant, acordând omului echilibrul liberului arbitru. Este această aspiraţie pentru Creator care este numită „eu-l” meu.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 23.10.2013

Ce înseamnă centrul grupului?

Întrebare: Care este înțelesul centrului grupului? Este o componentă internă pe care o persoană o are, inclusiv impresiile noastre de la acțiunile colective și de la ateliere?

Răpuns: Centrul grupului este ceea ce în mod permanent analizăm și clarificăm, explorându-l în atributele noastre, în viziunea noastră: Unde este, cum este caracterizat, după ce trebuie să tânjesc? Trebuie să simt în interior ceea ce este  centrul grupului.

Este foarte neclar, ca și cum te uiți la o țintă care se mișcă în permanenșă și pe care nu o pot focusa. Totuși, dacă o determin clar, înseamnă că am venit în contact cu atributul iubirii și dăruirii.

Întrebare: Prin ce acțiuni concrete găsesc conexiunea cu centrul grupului?

Răspuns: O asemenea conexiune este determinată de nevoia de ea a unei persoane pentru a se conecta cu Creatorul și pentru a aduce lumii revelarea Lui. În articolul Shofarul lui Mesia dar și în alte articole, se spune că Israelul, cei care tânjesc direct după Creator, nu vor lăsa exilul și nu vor ajunge la o conexiune cu Creatorul decât dacă aduc întreaga lume la această conexiune.

Acum, a venit vremea în sfârșit pentru ca noi să încorporăm egoul exterior al maselor, și trebuie să-I cerem Creatorului să-l umple. În același timp noi nu putem fi decât dirijorii, punctul de adeziune dintre Creator și restul lumii; revelarea Creatorului în lume este misiunea noastră.

Întrebare: Cum pot determina dacă diseminez din centrul grupului sau nu?

Răspuns: Trebuie să simți asta tu însuți. Dacă diseminezi și în același timp te temi permanent să nu părăsești centrul grupului, atunci totul este în regulă.

Din Discuție despre grup și diseminare, 22.10.2013 

Un adaptator perfect

Întrebare: În epoca modernă, trebuie să fim în conformitate cu dorinţele marelui public, în timp ce înainte, elevii trebuiau să devină asemănători în calităţi cu profesorul lor. Cum se combină asta?

Răspuns: Noi revelăm Creatorul în centrul grupului. În relaţiile noastre, noi suntem partea de sus şi El este deasupra părţii de sus. În plus, în afară de noi, există publicul larg: partea de jos, oamenii şi umanitatea.

Prin urmare, noi (Bnei Baruch – BB) trebuie să facem eforturi comune în munca dintre noi, să ne adresăm cercurilor exterioare, adaptându-ne la acestea. Pentru a face acest lucru, ne-am divizat în două părţi: cele şapte Sefirot inferioare (ZAT) şi cele trei mai ridicate (GAR) şi noi reprezentăm Bina şi luăm forma cea mai potrivită în sus şi în jos.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Lumina iese la suprafață în întuneric

Baal HaSulam, Învățătura Cabalei și esența ei: Toate lumile și tot ceea ce le umple în fiecare detaliu a ieșit la suprafață de la Creator într-un singur gând, unic și unit. Și numai gândul s-a dezvoltat și a creat toate lumile, creațiile și dirijorii lor așa cum este explicat în Copacul vieții  și în Tikkunei Zohar.

Gândul este forța care coboară și acționează în derivatele sale. Puterea gândului formează materialul dorinței și apoi acționează în ea, își pune amprenta în diverse forme. Dorința acceptă aceste amprente și se schimbă în funcție de ele.

Materialul dorinței trece în mod inevitabil printr-o serie de schimbări în care simțim că ele vin de la un anume gând. Astfel, gândul intră în dorință, mintea intră în inimă. Și apoi dorința gândește: Ce vreau? De ce? Ce mă motivează?

Intrând în dorință, gândul o corupe, o schimbă până devine conștientă: Iată-mă, și iată gândul care m-a precedat care m-a creat și mă schimbă. Asta înseamnă că este mai bine pentru mine să mă alătur lui. Să am gândul prin care controlez dorința, o conduc, în loc ca ea să-mi controleze calculele: Într-adevăr, în timp ce dorința domină, viața noastră este determinată de cererile corpului, deci nu este mai bine să ne lăsăm conducerea pe seama capului, a minții?

Cabaliștii au descoperit că în urmă cu aproape șase mii de ani, și apoi în timpul celor trei perioade, fiecare a câte două mii de ani, Luminile au intrat în vase, gândul a intrat în dorință. Și azi, întreaga umanitate, dorința comună a tuturor descoperă și își dă seama de rezultatul acestui proces. Ce ni se întâmplă? Situația este rea; suferim, trăim în minciună, fără să știm motivele, fără să găsim soluții… De ce?

Astfel, gândul inspectează dorința și stările, este vinovat de ceea ce se întâmplă. Aparent, trebuie să fie condus diferit. Și treptat, ne apropiem de punctul acestei soluții. Gândul va conduce dorința sau dorința va conduce gândul? Aceasta este alegerea noastră.

Întrebare: Totuși, gândul și dorința inerentă din noi sunt opuse Creatorului. Gândurile noastre sunt opuse planului creației.

Răspuns: Adevărat, altfel nu am fi capabili să-L cunoaștem. Trebuie să știm adevărul, și asta e posibil numai prin minciuni. Totul este conceput numai din opusul lui. Ne trebuie amar ca să cunoaștem dulcele, și întuneric ca să cunoaștem lumina, pentru că întunericul este opus luminii, altfel, nu ați putea să recunoașteți nimic. Aveți nevoie de o unitate de măsură care este în afara proprietăților măsurate, un etalon împortiva calculelor care sunt făcute.

Noi suntem vase, dorințe și numai în acest mod putem măsura, simți și înțelege ceva, comparând cei doi opuși. Creatorul este unit, iar noi nu suntem. Nouă ne trebuie o comparație; altfel, părem că plutim în gol, lipsiți de orice punct de referință fără un simț al direcției.

Mai mult, dacă am fi puși într-un lichid special cu condiții speciale, cu aceeași garvitate ca a corpului nostru, nu am mai simți-o.

Același lucru poate fi făcut cu conștiința noastră; dacă nu sunt orientări în raport de polaritate, atunci ne pierdem propriul simț, existența noastră, pentru că nu suntem capabili să simțim polii opuși.

Deci, ca ființe create, ne putem măsura și evalua pe noi înșine numai prin contrast. În Cabala, se spune că avantajul luminii este cunoscut prin întuneric. Astfel, nu veți ajunge la perfecțiune dacă nu ați trecut prin toate problemele lumii, prim iad, opusul Grădinii Edenului. Dar puteți ști acest regat al întunericului, ca un om înțelept, care încă în întuneric dar vede zorii care apar.

Totuși, întrebarea apare: Dacă azi văd perfecțiunea de departe, dar nu o simt în vasele mele, atunci ce se va întâmpla mâine? Nu sunt de acord să mă uit la paradis cu binoclul, vreau să intru pe porțile lui.

De aceea este nevoie de o rupere și de corectarea care urmează. Este de ajuns dacă simțim încet golul dintre noi și apoi restul îl vom primi de la grup în forma finală.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 25.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

O protecţie pentru ca să nu îţi pierzi capul

Întrebare: De ce o omul trăieşte atât de multe stări diferite care arată cât este de mic şi îndepărtat de spiritualitate, dar totuşi ni se cere să fim mereu fericiţi?

Răspuns: Nu i se arată unei persoane mai mult decât poate ea suporta. Dacă i-ar fi prezentată adevărata ei stare, ea ar arde, pur şi simplu, ca într-un scurt-circuit. Deci, noi suntem constant între anumite limite, între două puncte, astfel încât o persoană să fie capabilă să suporte. Este la fel ca o siguranţă care arde atunci când curentul este prea puternic. Cât timp curentul este normal, trece prin ea. Rolul său este de a se menţine, până ce apare o situaţie critică şi arde, dar sistemul rămâne intact.

Totul are o anumită limită şi astfel, de sus, se dezvăluie omului, treptat, AHP al nivelului superior, partea sa posterioară. În cazul în care este potrivit acestuia, ca urmare a propriului efort, atunci este pregătit să urce la nivelul următor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 24.11.2013, Scrierile lui Rabash

O lecție dincolo de Machsom (barieră)

Întrebare: Dacă, de exemplu, întregul grup central trece Machsomul împreună, ce s-ar întâmpla cu lecția zilnică de Cabala?

Răspuns: Lecția zilnică de Cabala va fi ținută dincolo de Machsom. Și acum, eu vă dau energie și cunoașterea a tot ceea ce se întâmplă dincolo de Machsom.

Talmud Eser Sefirot și celalte surse sunt scrise la nivelul spiritual, dar acum voi le percepeți la nivelul lumii corporale. Dincolo de Machsom o veți simți deja la un nivel diferit.

Să presupunem că examinez o pictură alături de artist care spune Poți să adaugi un pic de galben aici și roșu aici și aici puțin albastru. Se raportează la tablou într-o manieră strict tehnică, în timp ce eu sunt impresionat de culorile picturii și de cum mă influențează. De obicei, un pictor schițează conturul unei imagini folosind un creion înainte de a începe să o picteze. Iar eu nu văd asta.

Creatorul face de asemenea o schiță în creion înainte de a picta întreaga imagine colorată din fața noastră. Treptat, începi să vezi conexiunile interioare, forțele interioare din această imagine generală. Începi să simți cum adaugă anumite culori noi tabloului, ceva iluminează, și ceva este dat la o parte și crează noi contraste. Toate acestea strălucesc în fața voastră în simțurile voastre. Voi veți determina nivelul de interacțiune prin Aviut (adâncimea dorinței) prin Masach (ecran), prin forțele care ne descriu această lume. Va fi clar pentru voi că totul își are rădăcina numai într-o singură forță, într-o singură intenție: să vă facă la fel de perfecți ca El, ca sursa voastră.

Întrebare: Ce ați simțit chiar înainte de a trece Machsomul?

Răspuns: Aceleași stări pe care cineva le simte înaintea exodului din Egipt: presiune teribilă din toate părțile, o dorință completă pentru a merge înainte, teamă de necunoscut, de ceea ce este în fața mea, și în același timp, teama de a nu ajunge la împlinirea spirituală. Toate acestea se întâmplă nu atunci când tânjiți în mod artificial, ci atunci când acționați cu adevărat, tânjind după centrul grupului și în același timp împingându-vă din spate prin diseminarea metodei integrale, ca și cum a-ți da pinteni unui cal folosindu-vă de un bici pentru a împinge înainte și apoi treceți dincolo.

Din Discuție despre grup și diseminare, 22.10.2013

Nu te-ai străduit şi nu ai găsit

Totul depinde de importanţa drumului spiritual şi asta este exact ceea ce ne lipseşte. Cât timp am pierdut în timpul zilei, făcând diferite lucruri, care nu sunt importante? Suntem incapabil să ne concentrăm pe intenţia corectă, să tânjim să atragem Lumina care Reformează. De fapt, se spune: “Nu mi-am dat silinţă, nu am găsit”. Aşadar, cum facem efortul să ne străduim?

Oamenii sunt dispuşi să depună efort în fiecare zi pe lucruri care pare importante: muncă grea, călătorii, griji. Deci singurul lucru care lipseşte este importanţa spiritual. Rabash obişnuia să spună că, din păcate, este imposibil să cumperi această reţetă dintr-o farmacie, un medicament, care dacă este înghiţit îţi va permite imediat să simţi importanţa spiritualităţii. Nu există un asemenea medicament, aşa că, ce facem?

Singurul mijloc este influenţa mediului. Se spune: “un grup sau moartea”. Dacă realizăm cu adevărat un grup puternic, care inspiră în mod constant pe cineva şi evocă invidie şi onoare în el, atunci acesta va invidia pe alţii şi va vedea că sunt mai puternici ca el, va vedea cât de speciali sunt; îl vor presa, nu îl vor lăsa să se relaxeze şi apoi acesta se va trezi. Dacă nu, nu există altă cale pentru a reuşi.

Totul este determinat de mediu. Odată ce ai intrat într-un mediu, devii total dependent de el. Mediul poate ridica pe cineva, sau îl poate duce în jos. Omul avansează conform cu intesitatea spiritului mediului legat de scop, nici mai mult, nici mai puţin. Asta, desigur, dacă respectă mediul şi încearcă să adere la el. Munca lui este să investească în mediu şi mediul, ca răspuns, trebuie să investească în el, în fiecare dintre prieteni.

Trebuie să fim siguri de asta şi să verificăm constant faptul că toată lumea simte importanţa şi măreţia scopului. Acum, de exemplu, stăm la lecţie, în timp ce câţiva dintre prietenii noştri muncesc la construcţia noii noastre case, deci trebuie să ne facem griji pentru aceşti prieteni şi să nu îi lăsăm să lucreze zi după zi şi să piardă lecţiile. Şi asta este interzis. Chiar dacă cineva este de mare trebuinţă la construcţia casei, trebuie totuşi să avem grijă ca el să vină din când în când la lecţii.

Nu trebuie să părăsească lecţiile de tot. Trebuie să fie la lecţie cel puţin de două ori pe săptămână pentru a păstra importanţa scopului, altfel va eşua. Se spune: „Tora, cu sistemul de comportament dorit, este mai bine”, adică avem nevoie de ambele.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 20.11.2013

Să acceptăm propunerea Creatorului

Tot ceea ce avem în această lume este necesar pentru corectarea noastră. Nu este nimic extra, nimic nu poate fi adăugat sau scăzut. Totul este ajustat precis, deoarece provine din vasul perfect complet umplut cu Lumină, de la forma care conţine obiectivul final, starea ideală. Doar participarea nostră lipseşte, acordul nostru la acest tablou perfect, stare perfectă, creată de Creator.

Dar, noi trebuie să fim de acord din întuneric, din starea opusă, din îndoieli şi clarificări, gândind toate argumentele, „pro”şi „contra”. Numai atunci când cineva a verificat şi măsurat totul, devine conştient că Dumnezeu este bun şi face numai bine; Creatorul este deasupra creaţiei, El este primul, El este ultimul şi “nu există nimeni în afară de El”. Atunci, el dă Creatorului toate numele sacre în semn de recunoştinţă pentru fiecare din acţiunile Sale şi forma de control care a fost dezvăluită.

La început, trebuie să studiem această imagine dezasamblată: să înţelegem şi să convenim că ea este spartă şi că sarcina noastră este de a o aduna, muncind împreună la conexiunie. Spargerea s-a petrecut în relaţiile noastre, chiar dacă noi credem că această lume este spartă.

Problemele par a fi în afara noastră: în economie, ecologie, relaţiile umane obişnuite, muncă, în familie, între soţi, părinţi şi copii, la toate nivelurile naturii mineral, vegetal şi animal. Există în jur dezordine şi confuzie.  Ceea ce trebuie este să ne imaginăm sistemul legat complet de conexiunea dintre oameni. Numai prin ameliorarea relaţiilor noastre putem schimba sistemul la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal şi, de asemenea, la nivelul uman, în sistemele sociale în care fiinţa umană se ridică deasupra lumii animale.

Odată ce a apărut fiinţa umană dintr-o maimuţă, a început să dezvolte relaţii publice, tehnologie, comerţ şi industrie. Dar, toate sunt bazate numai pe relaţiile dintre oameni. Este singurul loc în care putem influenţa şi schimba. Când vom ameliora relaţiile noastre apropiindu-ne de adevăr, adică conexiune, unitate şi garanţie reciprocă, toate celelalte niveluri ale acestei lumi se vor conecta corect, vor ocupa locurile lor şi întreaga lume se va calma şi va ajunge la prosperitate.

Pentru aceasta, nu este suficient a arată ca un “drept”, care aparent, nu cere nimic pentru sine. Nu putem face nimic, suntem născuţi şi am crescut în egoism. Nu există nici o ruşine în asta, trebuie doar să recunoaştem răul şi să-l corectăm: pentru a face un calcul onest cu noi înşine, indiferent de motiv, trebuie să ne schimbăm.

Toată lumea este angajată în corectarea interioară la gradul său, aşa cum este scris: “educă copilul în funcţie de capacitatea lui”, disponibilitatea lui. Dar, orice persoană trebuie, cumva, să corecteze natura sa. De aceea, trebuie să muncim în trei linii. Linia din stânga este răul în noi, care se dezvăluie tot mai mult. Linia din dreapta este corectarea acestui egoism prin forţa dăruirii pe care o atragem de sus,  în funcţie de conexiunea noastră.

Noi construim a treia linie din aceste două linii. Dorinţa de a primi plăcere, adică linia stângă, care este corectată de Lumina care Reformează, se transformă într-un vas spiritual, numit suflet. Şi în el, conform echivalenţei de formă, noul sistem integral, o nouă împlinire se revelează. Asta înseamnă că, Creatorul se dezvăluie în interiorul fiinţelor create, în cadrul sufletelor. Shochen domneşte în Schechina (Divinitate). Aceasta este munca în linia din mijloc.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 24.11.2013