Comentariu: Omul este singurul animal care râde. Există 50 de tipuri de râs: infecțios, irepresibil, homeric, râsul din gâdilături, râsul printre lacrimi și râsul de tine însuți, care este râsul cel mai sofisticat. Ei spun că râsul de sine este pentru cei puternici.

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare: În multe țări există clovni care vin în secțiile de spital și chiar vindecă oamenii prin râs. O știință numită gelotologie încearcă să înțeleagă cum apare râsul. Adică, este ușor de înțeles cum apar lacrimile, dar este mult mai dificil să înțelegem cum apare râsul.

Putem vorbi puțin despre râs și umor în viața ta?

Răspuns: Nu sunt unul care râde des.

Comentariu: Dar uneori îți place să citești glume.

Răspunsul meu: Nu-mi plac glumele, îmi place inteligența, o întorsătură neașteptată când mintea strălucește și arată că poate vedea totul din afară.

Întrebare: Râsul este cu adevărat un lucru sublim și vindecător?

Răspuns: Da, desigur. Omul se ridică puțin peste egoismul său, în ciuda acestuia. Și asta, desigur, îl vindecă și îl salvează.

Comentariu: În trecut, ei vorbeau cu dispreț despre comedianți: „Să scrii tragedii, da; dar comedii, așa și așa”.

Răspunsul meu: Comedianți sunt tragici din exterior. Adică, ei simt ambele părți. Faptul că îi amuză pe ceilalți nu înseamnă că ei înșiși nu empatizează cu opusul.

Comentariu: Probabil cei mai buni comedianți sunt cei care au experimentat depresie.

Răspunsul meu: Da. Aceștia acționează în ciuda lor.

Comentariu: Spuneți câteva cuvinte despre acest lucru sublim – despre umor.

Răspunsul meu: Umorul nu înseamnă doar să râzi de tine; se ridică deasupra egoismului cuiva, deasupra căruia omul nu se poate ridica de obicei. Și trebuie să urmărim că se face cu bunătate. Pentru că să te urăști pe tine însuți nu este o problemă. Dar a face totul să apară într-un mod bun nu este ușor.

Umorul ar trebui să fie astfel încât, mai întâi, să nu rănească pe nimeni. Râdem de natura noastră, de cine suntem, ce suntem. Și avem suficientă inteligență, tocmai ca oameni, ca să râdem de ce animale suntem. Este de obicei cu amabilitate, condescendență și pozitivitate.

Comentariu: Există satirici care îi aruncă puțin pe alții.

Răspunsul meu: Aceasta nu este o satiră, aceasta este insultă. Acesta nu este umor.

Comentariu: Dar mulți oameni adoră.

Răspunsul meu: Aceasta este o problemă diferită. Oamenilor le place pentru că îi înalță. Acest lucru nu se mai aplică pentru a te ridica, a te vedea pe tine, a naturii tale, puțin și a trata totul cu amabilitate. Nu. Tot ceea ce este umor real nu ar trebui să provoace nicio atitudine deosebit de aspră, negativă.

Întrebare: Adică nici el, nici altcineva nu ar trebui umilit?

Răspuns: Da. Cred că aceasta este o proprietate înnăscută specială a omului. Și dacă o persoană nu are această proprietate – poate fi cel mai puternic analist și deștept în toate celelalte chestiuni, dar nu are umor – înseamnă că îi lipsește o calitate umană.

Mai mult decât atât, poate fi dezvoltat nu numai, ci și suprimat. Mulți militari și politicieni își pierd simțul umorului. Sunt atât de ocupați cu autocontrolul, încât îl suprima inițial, instinctiv, a priori.

Întrebare: Cum poate exista și a dispărut brusc?

Răspuns: Se poate întâmpla. Omul se poate învăța pe sine că nu se poate raporta la lume, la viață, la tot felul de mesaje în acest fel.

Întrebare: Dacă ar fi posibil să predați o știință atât de dificilă precum Cabala, spunând glume și povești, credeți că ar scădea sau nu?

Răspuns: Nu, nu cred că este posibil. Dar cabaliștii adoră umorul, îl apreciază. Râsul în Cabala este o ascensiune deasupra sinelui, deoarece ceea ce pare negativ la nivelul nostru arată vesel și pozitiv la nivelul următor.

Prin urmare, aceste stări ne obligă să ne ridicăm și să râdem deja de slăbiciunile noastre, de micul nostru egoism, deasupra cărora am putut să ne ridicăm cu ajutorul Creatorului și acum ne bucurăm de acest lucru.

Întrebare: Crezi că vom râde de ceea ce se întâmplă acum? Lumea se confruntă acum cu o epocă dificilă, tumultuoasă. Vom râde în acest moment și ne vom bucura?

Răspuns: Bineînțeles că o vom face. Natural. Vom vedea cu toții prin ce am trecut și unde am ajuns. Și atunci toată lumea va fi plină de bucurie și râs. Și un râs mare, sănătos va umple cerurile.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 30.11.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o mică scrisoare care vă este adresată: „Ați spus în mod repetat cum o persoană este influențată de mediu și că este singurul lucru de care avem nevoie atât noi, cât și adulții și copiii. Ne construiește, ne îndreaptă, ne corectează. Principalul lucru este să ai un mediu bun și corect”. Dar atunci ce facem noi acum? În timpul pandemiei, suntem practic izolați unul de celălalt, cu excepția familiei, desigur. Ce mă modelează acum? Cine mă influențează? ”

Răspuns: Societatea, în primul rând.

Întrebare: Unde este? În afară de familia mea, nu am prea multe contacte.

Răspuns: Nu, nu contează. Suntem într-o lume care ne influențează. Totul este în atmosferă. Acesta este primul lucru. În al doilea rând, sunt, desigur, influențat de mediul meu imediat. Familia mea. Poate lucrez. Sunt, de asemenea, în tot felul de medii mici, companii.

În al treilea rând, dacă, să spunem că vorbesc despre mine, am un alt cerc, cel mai important pentru mine, de oameni cu aceeași idee. Organizăm pentru noi un mediu care ne ridică deasupra pandemiei, deasupra acestei lumi, deasupra lucrurilor pe care oamenii obișnuiți le văd aici. În acest mediu, încercăm să creăm condiții pentru a simți lumea superioară.

Întrebare: Dacă vorbim despre o persoană obișnuită, ce îi oferă acest mediu?

Răspuns: Îi oferă un sentiment al eternității naturii, posibilitatea de a intra în acest sentiment și de a exista în el cu un accent superior, un scop.

Întrebare: Este necesar pentru orice persoană astăzi?

Răspuns: Nu-mi pot imagina ce s-ar face fără asta. De ce să trăiești? Astăzi va trece, mâine va trece, iar și iar. Chiar și fără fotbal! Va fi și mai rău. În curând vom începe să simțim cât de mult am epuizat Pământul, ne-am epuizat pe noi înșine, natura umană, societatea umană, cât de săraci suntem în general. Cu ce ​​mă pot umple măcar puțin ?! Pe de o parte, nu există nicio dorință pentru nimic și, pe de altă parte, împlinirile dispar.

Întrebare: Am fost conduși în mod deliberat astăzi în această cutie – casa noastră?

Răspuns: Da. Aceasta este o perioadă minunată! Recunoașterea răului egoismului nostru și unde ne-a condus. Acesta este primul lucru care ar trebui să se întâmple. În al doilea rând, încep să caut un mediu care să se angajeze doar în conexiune, pentru a se ridica la următorul nivel al naturii, unde există dăruire, dragoste, unde o persoană nu trăiește cu ajutorul dorinței egoiste, ci în mod altruist.

Aceasta este ceea ce va oferi omului o împlinire nelimitată. Vom începe să simțim că existăm într-un spațiu comun care astăzi ne este ascuns pur și simplu; nu simțim pentru că toate organele noastre sunt egoiste. Atunci vom ieși din noi înșine și vom începe să simțim natura în afara noastră.

Este ca acel vierme mic care trăiește într-o ridiche și scoate brusc capul din ridiche și exclamă: „Am crezut că întreaga lume este amară ca această ridiche! Acum văd soarele, aerul și păsările cântă. Ce minunat!”

Întrebare: Unde este mediul din această poveste cu viermele mic?

Răspuns: Este exact ceea ce permite viermelui să iasă din ridiche.

Întrebare: Altfel ar fi continuat să locuiască în ea?

Răspuns: Da, desigur. La fel cum facem și astăzi.

Comentariu: Văd. Înseamnă că trebuie să ieșim din ridiche.

Răspuns: Mult succes!

Din emisiunea de pe KabtV „Știrile cu dr. Michael Laitman”, din 07.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Crezi că cineva ar trebui să aibă un timp în care să fie singur cu el și să facă ceva doar pentru el? Dacă da, ce ar trebui să facă, pentru cât timp și la ce să se gândească?

Răspuns: Nu putem reglementa astfel de lucruri, deoarece acestea sunt pur individuale. Trebuie pur și simplu să învățăm o persoană atitudinea corectă față de scopul naturii, față de starea la care trebuie să ajungeți. Și, în conformitate cu acest lucru, va alege ce să facă în comportamentul social.

Întrebare: În relațiile dintre oameni, există o zonă privată care nu poate fi traversată, este permisă doar celor mai iubiți și apropiați. Credeți că pentru comunicare, de exemplu, la cursurile noastre, este necesar să știm că acest lucru depinde de cultura unei persoane și de caracterul acesteia?

Răspuns: Toți oamenii trebuie să se cunoască, să înțeleagă, să simtă și să exploreze pe ei înșiși și pe ceilalți, astfel încât, în cele din urmă, să ne conectăm cu toții într-un întreg comun.

Întrebare: Limitele sunt îndepărtate între oameni în spațiul spiritual?

Răspuns: Complet. Ne străduim să ieșim din spațiul personal, astfel încât toate inimile să devină ca o singură inimă.

Comentariu: Este greu de imaginat ce se întâmplă atunci când nu ai nimic personal și nu poți petrece nici măcar cinci minute cu tine însuți.

Răspunsul meu: Nu veți avea nevoie de asta! Dimpotrivă, nu veți mai dori să vă desprindeți de colectiv.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 30.10.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce în această lume putem lucra interior, doar într-un grup? La urma urmei, atitudinea noastră față de alte persoane nu a fost corectată încă.

Răspuns: Lumea spirituală este atributul dăruirii, actul de dăruire de la sine, din egoismul cuiva. Dacă nu vă aflați într-un grup și nu creați acest atribut în interiorul vostru, prin conexiunea dintre voi, nu puteți dărui.

Pe lângă dăruire în grup, trebuie să fiți conectați la lumina superioară, ceea ce vă va permite să faceți acest lucru. Pentru a face acest lucru, trebuie să lucrați asupra voastră cu adevărat și serios, și veți întâlni stări foarte complicate dacă nu doriți să faceți acest lucru.

Vă puteți angaja doar în studiul înțelepciunii Cabala fără a o folosi în practică. Acest tip de studiu vă va explica multe despre lume și vă va oferi un anumit sentiment de pace, independență și atitudinea corectă față de diferite evenimente din viață. Veţi descoperi și vei ști multe, chiar și fără a atinge lumina superioară, iar viața voastră va fi interesantă.

Dar, dacă doriți să fiți participanți activi la sistemul lumii superioare, trebuie să fiți printre prieteni și să încercați cu toată puterea să atingeți atributul de dăruire.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 25.11.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un cabalist vede cum oameni absolut diferiți se unesc și în această unificare dezvăluie forța numită „Creator”, aceasta îi aduce bucurie. Dar dacă oamenii se unesc fără a-l dezvălui pe Creator?

Răspuns: Când oamenii nu se unesc de dragul unei bune participări, un scop bun, acesta se manifestă ca o atitudine negativă față de Creator.

Comentariu: Să presupunem că se unesc pentru a asculta o simfonie sau pentru a urmări fotbal.

Răspunsul meu: Dacă în același timp nu urmăresc scopul de a face rău cuiva, atunci acest lucru este, de asemenea, bun.

Când eu și profesorul meu treceam cu mașina pe lângă stadionul unde avea loc un meci de fotbal și de unde se auzea zgomote, el spunea mereu: „Acest loc ar trebui respectat deoarece jocul aduce bucurie oamenilor”.

Întrebare: Adică, orice fel de unificare care umple oamenii se numește bucurie, iar Cabalistul însuși se bucură de această emoție pozitivă când îi privește?

Răspuns: Da. Și dacă el însuși provoacă astfel de emoții la alții prin participarea sa, atunci, în mod firesc, se bucură de rezultatele sale pozitive.

Întrebare: Rabash scrie că bucuria poate fi întotdeauna adăugată. Nu există o astfel de stare când o persoană spune: „Gata, am destule”. Îi lipsește în mod constant ceva?

Răspuns: Da, pentru că nu avem împlinire absolută, bucurie deplină. În principiu, am dori să ajungem la o astfel de stare, dar este pur utopică.

Din emisiunea de pe KabTV„State spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati # 70, „Cu o mână puternică și cu furia revărsată”:

El a spus că ar trebui să știm că dintre cei care vor să intre în munca Creatorului pentru a adera cu adevărat la El și sa intre în palatul Regelui, nu toată lumea este admisă. Mai degrabă, fiecare este testat: dacă nu are alte dorințe, ci doar o dorință pentru Dvekut [adeziune], este admis.

Și cum este cineva testat dacă are o singură dorință? I se dau tulburări. Aceasta înseamnă că i se trimit gânduri străine și mesageri străini pentru a-l împiedica, astfel încât sa părăsească această cale și sa urmeze calea tuturor oamenilor.

În mișcarea către Creator, trebuie să dobândesc direcția corectă spre El. Dar nu o văd. Creatorul este descoperit doar la sfârșitul efortului meu. Merg în întuneric la fiecare pas și îl descopăr treptat ca urmare a orientării mele corecte. Dar cum putem face acest lucru în mod corect? Pentru a face acest lucru, trebuie să mă uit prin două puncte pentru a atinge un al treilea punct, așa cum aș face prin cătarea și vizorul unei puști.

Dacă mă uit printr-o singură intenție, asta nu este suficient, trebuie să combin o a doua intenție cu aceasta și atunci voi putea atinge ținta

Deci, am nevoie de câteva puncte de ghidare pe calea spirituală. Dacă am trei componente: eu, un grup („ grupul de Zece”) și un profesor („Rav”), atunci pot fi sigur că îl voi „întâlni” pe Creator.

Trebuie să mă integrez pe deplin într-un grup pentru a face acest lucru, astfel încât cei zece ai mei să devină o singură unitate. În acest fel, sunt ghidat de aceeași metodă pe care întregul grup o primește de la profesor și, deși nu știm nimic despre Creator, putem fi siguri că ne îndreptăm spre El.

Întrebare: Cum poate simți și vedea ochiul meu fizic (ego-ul) direcția spirituală prin caracteristici care mi sunt opuse?

Răspuns: Acesta nu este un ochi fizic, ci o inimă și o minte, atracția mea față de scop.

La fel cum privim intenționat atunci când vrem să ajungem la un scop fizic, tot așa vrem să obținem un scop spiritual prin noi înșine. Iar prin contrastul acestor caracteristici mă îndrept spre Creator și mă schimb treptat în așa fel încât, în funcție de echivalența caracteristicilor, încep să-L descopăr. Acest lucru funcționează în beneficiul meu și îmi schimbă caracteristicile.

Din emisiunea de pe KabTV  „Fundamentele Cabalei” din  09.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Maimonide a spus deja a o adevărată alegorie despre asta: „Dacă un şir de o mie de orbi merge pe drum și există cel puțin un lider dintre ei care poate vedea, sunt sigur că vor lua calea corectă și nu vor cădea în gropi și obstacole, întrucât îl urmăresc pe cel care vede, care îi conduce.

Dar dacă persoana respectivă lipsește, este sigur că se vor împiedica de fiecare obstacol din drum și vor cădea cu toții în groapă. ” (Baal HaSulam, „Introducere în Cartea Zohar”, pct. 57)

Întrebare: Este posibil ca cineva care a găsit deja un Învăţător și a început să urmeze calea cea bună, să cadă ulterior?

Răspuns: Asta indică o lipsă de conexiune cu învăţătorul Un student trebuie să păstreze vie în mod constant această conexiune. Dacă nu o reînnoiește, învăţătorul continuă să meargă înainte, în timp ce elevul se deplasează treptat în lateral pe o tangentă, până când conexiunea dintre ei se pierde complet.

Este foarte interesant să observăm acest proces, cum un student aude din ce în ce mai puțin, vine la lecții din ce în ce mai puțin și apoi dispare.

Cel mai important lucru este că învăţătorul nu poate spune elevului nimic despre acest lucru. Elevul trebuie să examineze el însuși acest lucru și să înțeleagă cum să funcţioneze în cooperare reciprocă cu învăţătorul.

Dar trebuie să-i fie clar că, în momentul în care nu se ține de învăţător, ca un copil care se ține de un adult, nu știe unde se află. La urma urmei, există multe situații când este ca un copil mic, care se pierde într-o mulțime, și nu știe de cine să se țină și unde să meargă. El trebuie să dobândească această senzație de apropiere sau detașare de învăţător.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 12.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne urez tuturor un miracol special! Un miracol cu adevărat mare, mare în noul an. Unu! Pentru a ne ridica deasupra vieții și a învăța cel puțin un pic despre ce este. Atunci cu toții ne vom simți bine. Cu toții vom avea un scop. Vom ști de ce dăm naștere copiilor, îi creștem și spre ce îi conducem.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să dezvăluim lumea în care existăm. Este necesar să înțelegem ce ne face natura, ce vrea de la noi, ce trebuie să fim pentru a ne schimba pe noi înșine. Hai sa încercăm! Să ne gândim la asta și să încercăm să schimbăm ceva.

Sper că anul 2021, practic primul an după lovitura pe care am primit-o în 2020, va fi anul unui fel de iluminare. Îmi doresc asta tuturor. An nou fericit, un an cu adevărat nou!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.12.2020

Filed under: Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conceptele din înțelepciunea Cabala sunt diferite de cele cu care suntem obișnuiți în lumea noastră. Jocul este de fapt o tranziție. Ca o pisică care se ghemuiește înainte de a sări, țintește și abia apoi sare. Toată această pregătire și ajustare pentru un salt imaginar este un joc. Pisica se pregateste cum sa sara.

Adică, un joc este o modalitate de a imagina o stare viitoare. Prin urmare, întreaga noastră viață ar trebui să fie un joc. Dorim să ne conectăm și, în cadrul conexiunii noastre, să dezvăluim Creatorul, scopul existenței noastre, viața eternă și perfectă. Toate acestea se realizează prin joc.

Copiii se joacă tot timpul și așa cresc. La fel este în viața spirituală, dar acolo trebuie să luăm jocul în propriile noastre mâini, să îl înțelegem și să ne jucăm împreună cu Creatorul. La urma urmei, fără joc, nu vom putea să ne apropiem de El și să devenim partenerii Lui. Cu cât ne descriem mai mult pe noi înșine ca fiind mai aproape de Creator, cu atât înțelegem mai bine regulile acestui joc.

Se pare că trebuie să ne jucăm constant: o persoană se joacă cu sine, se joacă cu grupul, se joacă cu Creatorul. Iar Creatorul se joacă cu Leviatanul, adică cu toată creația. Cu ajutorul jocului, ajungem într-o stare numită „masa Leviatanului” atunci când întreaga omenire stă în jurul unei mese mari cu Creatorul pentru a gusta Leviatanul.

Ne-am jucat cu el, l-am folosit pentru a deveni un om, Adam, asemănător Creatorului și ne-am contopit cu El. Apoi, întregul Leviatan, întreaga creație, este pusă la dispoziția noastră pentru o utilizare corectă, care se numește masa  Leviatanului, sfârșitul corectării.

Nu există nimic altceva decât un joc. Jocul înseamnă că trec de la starea actuală la starea următoarea, mai avansată. Viața este o schimbare constantă, trecerea de la o stare la alta. Trebuie să adaug Creatorul la aceste doar ca primul care începe întregul joc și ca ultimul la care am venit după implementarea cu succes.

Mai întâi descopăr toate stările prin care trec prin grupul de zece, în starea actuală și schimbarea in grupul de zece, participarea mea în el, până cand ajung la utilizarea corectă a condițiilor pregătite de Creator. Așa avansăm.

Acest lucru se numește un joc deoarece nu am ajuns încă la starea în care dorim să fim. Efortul de a trece în starea dorită, cea mai înaltă, mai dăruitoare și mai avansată în raport cu legătura dintre noi și legătura noastră cu Creatorul, se numește joc.

Este întotdeauna posibil să te joci. Chiar și animalele se joacă, dar o fac inconștient, ca și copiii în virtutea instinctului de dezvoltare. Dacă vrem să folosim jocul pentru a ieși din această lume în lumea superioară, atunci trebuie să acceptăm acest joc, să îi înțelegem regulile și să construim noi înșine sistemul jocului pentru a ne ridica deasupra.

Fiecare dintre noi se joacă tot timpul. Fiecare persoană este ca o marionetă jucată fie de dorința de a primi, fără să-i ceară permisiunea, fie de dorința de a dărui, pe care el însuși o invită să acționeze în interiorul său. Apoi se joacă in iubirea de prieteni.

Vedem întotdeauna un joc și, prin urmare, ar trebui să evaluăm o persoană numai în funcție de ce fel de joc joacă: unul negativ, la inițiativa egoismului său, sau unul pozitiv, atunci când atrage dorința de a darui pentru a actiona prin el.

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah 04.01.2021, “Jocul”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce rabinul Shimon și discipolii săi au trebuit să stea într-o peșteră pentru a scrie Cartea Zohar?

Răspuns: În primul rând, o peșteră este o stare specială. Există un microclimat foarte util pentru sănătatea umană. La urma urmei, suntem cu toții de pe pământ. Nu poți face nimic, totul este făcut din praf.

Anterior, oamenii locuiau în peșteri. Și uneori se ascundeau acolo. Au fost momente când trebuiau să se ascundă atât de dușmanii interni, cât și de cei externi, pentru că erau angajați în Cabala într-un moment în care poporul Israel căzuse deja de la nivelul spiritual la cel material.

Au început să apară cei care îi urau pe cabalişti. Au fost dați cabaliști autorităților străine, Romanii, iar atunci cabaliștii au fost obligați să-i evite pe oameni.

Dar principalul lucru sunt inamicii interni. Romanilor nu le păsa ce fac cei zece oameni săraci stând undeva într-o peșteră cu sulurile lor. Știau puțin despre asta. Dușmanii interni sunt evreii care i-au vândut.

În astfel de condiții a fost scrisă Cartea Zohar, o carte de o putere incredibilă, cu un volum de muncă enorm. Probabil că doar 5% din ceea ce a fost scris de ei a ajuns la noi.

Asta include comentarii cabalistice asupra tuturor părților constitutive ale următoarelor: Pentateuhul, Profeții și Sfintele Scripturi. Și avem doar o mică parte, un comentariu la Pentateuh. Dar chiar și asta este suficient!

Întrebare: Este un accident că a rămas doar un comentariu la Pentateuh?

Răspuns: Nu. Ce ne-a rămas așa a trebuit să rămână. Nu există nimic aleatoriu în lume. Absolut totul se manifestă sub influența forțelor superioare. Și ceea ce avem nevoie este ceea ce obținem.

Întrebare: De ce a existat un comentariu la prima parte?

Răspuns: Pentru că este fundamental, cel mai eficient. Și este cu adevărat suficient pentru noi. Nu am fi făcut față întregului volum care există în Cartea Zohar.

Este posibil ca în viitor să dezvăluim cumva restul. Poate se va manifesta cumva. Dar deocamdată, nu avem nevoie.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” nr. 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→