Michael Laitman, Despre Quora: „Care sunt simptomele majore de trezire spirituală?”

Am evoluat de-a lungul a mii de ani și, la un moment dat, începem să ne trezim cu întrebări despre sensul și scopul vieții noastre. Ele sunt prima trezire pe care o primim spre spiritualitate și devin principiul nostru în ceea ce privește momentul în care începem să ne ridicăm deasupra existenței noastre animate.

Spre deosebire de animale, dorințele noastre evoluează de la o generație la alta. Simțim dorințele următorului nivel de evoluție, iar senzația noastră de gol crește constant, obligându-ne să căutăm noi și diferite tipuri de împlinire a ceea ce am avut anterior. Astfel, dezvoltăm treptat o întrebare din ce în ce mai pronunțată despre sensul vieții, care ne preocupă din ce în ce mai mult.

Idei din ce în ce mai noi apar în noi și dezvoltăm sisteme din ce în ce mai complexe ca urmare a dorințelor noastre tot mai neîndeplinite. Știința se dezvoltă și în raport cu întrebările pe care le avem în fiecare generație și putem vedea diferența mare dintre știința actuală și știința de acum câteva secole.

Mai mult, întrebarea despre semnificația și scopul vieții noastre se manifestă în primul rând la anumiți indivizi. De-a lungul istoriei, am fost determinați să facem progrese în mai multe domenii, fie că este vorba de artă, muzică, literatură, poezie, știință și tehnologie. Dorințele noastre au crescut constant în conformitate cu o scară care începe de la simple necesități de supraviețuire – hrană, sex și familie – până la dorințe sociale – bani, onoare, control și cunoaștere. De la o generație la alta, dorințele noastre devin din ce în ce mai rafinate.

Potrivit marelui cabalist, Ari (Rav Isaac Luria), întrebarea despre sensul și scopul vieții a început să apară în omenire în ansamblu spre sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii. Revoluțiile tehnologice, științifice și culturale din Europa au devenit astfel declanșatorul apariției unei atitudini total noi față de viață și religie. Mulți oameni au început să nu se mai teamă să nu fie religioși și să fie pedepsiți pentru disidență, ceea ce a semnalat că dorințele în umanitate au crescut la un nou nivel, în care credința a început să fie scurtă în noua cerere de dovezi care a început să evolueze.

La începutul „Introducerii în studiul celor zece Sefirot”, cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) a scris:

Într-adevăr, dacă ne punem inima să răspundă la o singură întrebare foarte faimoasă, sunt sigur că toate aceste întrebări și îndoieli cu privire la faptul dacă ar trebui să studiem înțelepciunea Cabalei vor dispărea din orizont și veți privi cum au dispărut. Această întrebare indignată este o întrebare pe care toată lumea o pune, și anume: „Care este sensul vieții mele?”

Am putea spune că tot ce se desfășoară astăzi în lume se datorează faptului că nu găsim un răspuns la întrebarea despre sensul vieții. Putem vedea în ce se angajează umanitatea și spre ce este condusă lumea și este totul pentru că oamenii nu reușesc să înțeleagă pentru ce există.

Majoritatea dorim să eliminăm întrebarea despre sensul și scopul vieții și, în schimb, să ne angajăm în plăceri mult mai imediate și concrete, ținându-ne ocupați pentru a evita punerea întrebării. Este pentru că întrebarea, dacă ne angajăm în ea fără a găsi un răspuns, ne aduce suferință existențială pe lângă suferința pe care o trăim în raport cu supraviețuirea noastră zilnică.

Cu toate acestea, motivul pentru care Baal HaSulam discută sensul vieții în „Introducerea în studiul celor zece Sefirot” este pentru că vrea să arate cum nu trebuie să avem niciun scop înalt sau gânduri speciale pentru a ne lansa pe calea spirituală. Foarte simplu, dacă ne simțim rău și nu știm de ce suntem în viață și astfel de întrebări continuă să apară în noi, făcându-ne să ne simțim neliniștiți și că trebuie să primim răspuns la aceste întrebări pentru a ne justifica existența, atunci putem începe să luăm pași pe calea spirituală.

Înțelepciunea Cabala a fost făcută special pentru a răspunde la întrebarea despre sensul și scopul vieții și este deschisă tuturor, indiferent de vârstă, sex, fond sau orice alte diferențe aparente.

Bazat pe o lecție virtuală din 31 ianuarie 2016. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Termenul „multiculturalism” a apărut la sfârșitul anilor 60 în Canada și a fost recunoscut oficial în anul 71 al secolului trecut. Implică schimbul de ideologii, idei, opinii politice, practici și culturi. Multiculturalismul înseamnă integrare, dar fără asimilare, unde fiecare își menține propria sa cultură.

Consideri că acest lucru este pozitiv pentru dezvoltarea umană?

Răspuns: Tot ceea ce se face se manifestă în cele din urmă ca o mișcare înainte. Este adevărat, uneori nu într-un mod foarte bun, dar totuși, aceasta este considerată o promovare.

Întrebare: Poate, în scopul comunicării între oameni, ar fi mai bine dacă ar exista o singură cultură comună?

Răspuns: Acest lucru este imposibil. Fiecare națiune are propriul mediu și propria sa istorie. De la sine, fiecare este creat diferit.

Comentariu: Dacă cel puțin o țară ar avea o singură cultură, la urma urmei, este foarte dificil să menții diferite culturi din punct de vedere economic.

Răspunsul meu: Nu. Nu putem face asta. Dimpotrivă, trebuie să investim în dezvoltarea culturilor și să mergem mai departe cu tot felul de diversități.

Comentariu: Principiile de bază ale multiculturalismului includ, în primul rând, diversitatea culturală care îmbogățește societatea și o face viabilă. În al doilea rând, acestea includ dreptul la diferență culturală și unitate în pluralism.

Se pare că oamenii nu se pot uni singuri deasupra diferențelor lor. Aici avem nevoie de legi de stat clare, care să fie susținute de drepturi și, desigur, de educație.

Răspunsul meu: Vedem că statul introduce treptat legi care susțin multiculturalismul.

Comentariu: Adevărul este că atunci când această ideologie se amestecă cu politica, politicienii încep să o manipuleze, ceea ce distruge țara. În țările omogene cu o singură cultură, viața este mult mai ușoară.

Răspunsul meu: Nu poți face nimic. În Scandinavia, de exemplu, există mai mult sau mai puțin uniformitate. Cum era Franța acum 40 de ani în comparație cu astăzi este ca ziua și noaptea.

Întrebare: Este clar că acesta este un proces natural. Dar unde duce?

Răspuns: La rezultatul că întregul glob va fi mixt și va exista o singură cultură care va include toate formele posibile de comunicare multiculturală. Și, nu va deranja pe nimeni!

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 16.10.2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Istorie, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Cartea Zohar a fost scrisă de oameni care aveau o realizare interioară a universului la nivelul celei mai înalte lumi, lumea Infinitului. Aceștia au fost zece mari cabaliști care au reușit să se conecteze între ei. Fiecare dintre ei, în esență, reprezenta o anumită categorie spirituală, numită Sefira.

Împreună, au format cele zece Sefirot, adică un singur întreg la cel mai înalt nivel și, prin urmare, au reușit să creeze prin ei înșiși o conexiune între cel mai înalt nivel al naturii și cel mai mic nivel al său, lumea noastră. Prin crearea unui sistem de conexiune reciprocă, ei ne-au oferit ocazia să urcăm de la nivelul nostru scăzut, primitiv, vicios la cel mai înalt.

Pe parcurs, ne schimbăm atât de mult, încât devenim o parte integrantă a naturii superioare, eternă și perfectă. Corpul nostru nu mai este identificat cu noi. Simțim o stare complet diferită în suflet, începem să simțim forțele care ne controlează, trecem de la materie la forțe, iar materia dispare treptat din senzațiile noastre. Nu îi acordăm nicio importanță, se pare că se îndepărtează de percepția noastră.

Comentariu: Este totuși înfricoșător să ne pierdem materia.

Răspunsul meu: Nu. Invers. Impresiile noastre devin mult mai clare, mai luminoase, mai eficiente și mai puternice.

În aceasta, omul devine asemenea Creatorului. El începe să vadă de la un capăt al lumii până la celălalt. Orizonturile sale se extind. El vede cauzele și consecințele a tot ceea ce se întâmplă, înțelege scopul final și poate alege decizia corectă din orice circumstanță.

Acest lucru îi oferă posibilitatea de a acționa în mod inteligent, rațional, ceea ce în lumea noastră nu există absolut. Aici ne împiedicăm de greșeli de fiecare dată, mergem și facem următoarele greșeli și următoarele, fără a le corecta niciodată. Nici măcar nu avem capacitatea de a ne corecta.

Din  emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este sarcina noastră de a dezvălui lumea pe care ne-o dă Cartea Zohar?

Răspuns: Trebuie să dezvăluim lumea superioară a forțelor, proprietățile și relația lor între ele. Cartea Zohar ne oferă o astfel de oportunitate.

Tot ceea ce percepem că există în exterior este zugrăvit în noi. Tot felul de parametri electrochimici, forțe, interacțiuni și reacții zugrăvesc o imagine a lumii materiale din creierul nostru și vedem un astfel de amestec de forțe. De fapt, toate acestea nu sunt imaginea reală. Acesta este modul în care creierul nostru descrie ceea ce simte în noi.

Când începem să simțim lumea superioară prin Cartea Zohar, aceasta ne arată exact acele forțe care stau în fața imaginii corporale și chiar mai înalte, nu tot felul de reacții electrochimice din creier, ci pe cele mai înalte, care le controlează și le determină. Aceasta se numește lumea superioară, cel mai înalt nivel.

Ce ne oferă? Abilitatea de a ne ridica deasupra iluziei lumii noastre, deasupra iluziei existenței corpurilor noastre, deasupra întregii imagini, care este desenată parcă pe ecran. De fapt, nu există. Ca într-un cinematograf, dacă nu ar fi proiectorul, în care se introduce bobina și filmul se derulează, nu ar exista nicio imagine.

Așa trăim. Unele imagini sunt derulate pentru noi și ne jucăm în ele ca și cum ar fi reale. Interacționăm cu ele și între noi, așa că ne vedem și simțim că toate acestea există într-adevăr. Și dintr-o dată, prin Cartea Zohar, începeți să vedeți că totul este o imagine holografică. Nu există.

Există doar forțe care au desenat aceste imagini pentru tine. Te întorci la rădăcina lor, începi să înțelegi pentru ce a fost totul, de ce, din ce motiv. Și parcă, din această imagine externă, începi să te ridici la sursele sale: de unde este și de ce. Te urci pe tărâmuri superioare.

În acest caz, nu pierzi nimic. Dimpotrivă, începi să simți tot ce se întâmplă mai viu.

Acest lucru este similar cu modul în care oamenii vin la mine și îmi arată o reclamă pe care doresc să o facă, de exemplu, despre Cabala. Mă uit: „Nu este corect, ceva nu funcționează”. Și mi-au spus că există o imagine cu optsprezece milioane de culori în computer. Dar prind doar șapte culori ale curcubeului și alte câteva nuanțe. De unde au venit optsprezece milioane?

De fapt, când ajungem la sursele pe care aceste imagini le oferă în lumea noastră, începem să ne îmbogățim de miliarde de ori mai mult în toate senzațiile. Vederea, auzul, mirosul, gustul și senzațiile tactile se dezvoltă și fiecare dintre ele devin o lume întreagă! Prin urmare, devine atât de bogaăt și, cel mai important, eternă, perfectă și determină totul.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu ce ​​puteți compara sentimentul Creatorului? Cu ce ​​condiții din lumea noastră, cu ce sentimente?

Răspuns: Tot ceea ce simțim acum – universul, stelele, planeta noastră, umanitatea etc. – se află în puterea unui fel de forță care pătrunde întregul univers și îl controlează. Totul vine de la această putere și totul se întoarce la ea.

Omul, într-un fel, intră într-un dialog cu o putere superioară. El îl afectează, îl afectează înapoi prin întreaga lume. Îl simte cu toate simțurile și, ca răspuns, dă o reacție sau acționează într-un anumit mod selectiv asupra acestei forțe prin natura înconjurătoare.

Este vorba despre înțelegerea puterii ascunse a naturii cu care intră omul în dialog. Drept urmare înțelege puterea superioară, devine egal cu ea în cunoaștere, înțelegere, impact, în schimbarea lui însuși, a vieții sale. Acesta este scopul dezvoltării sale.

Întrebare: Cu ce ​​se poate compara acest lucru în lumea noastră?

Răspuns: În parte, acest lucru poate fi comparat cu știința, deoarece dezvoltăm științe despre lumea noastră, care ne ajută să o cunoaștem mai bine și să o gestionăm. Prin aceasta încercăm să ne îmbunătățim cumva viața, deși nu prea reușim, deoarece folosim știința egoistă.

Aceasta este marea diferență dintre lumea noastră și lumea superioară. Nu putem folosi în mod egoist forțele superioare, proprietățile și tot ceea ce dezvăluim. Lumea superioară poate fi înțeleasă doar în măsura în care vom fi altruisti, că vom începe să ne gândim la binele comun, dar deloc la noi personal.

Această abordare altruistă este numită abordare spirituală. Este caracteristic multor aspirații ale omului de a dezvălui natura, dar în Cabala este obligatorie.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 12.11.2018

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un joc pare un subiect frivol. Dar dacă un joc este mijlocul de a crește de la nivel animal la nivel uman, atunci se dovedește că este cel mai important lucru în dezvoltarea noastră, în societatea umană.

La urma urmei, îi învățăm pe copii prin jocuri, creștem oameni de la starea de animal pentru a fi potriviți pentru societate și pentru timpul în care trăiesc; îi învățăm să aibă atitudinea corectă față de lumea din jur și față de oamenii de lângă ei. Toate acestea determină gradul de om.

Prin urmare, cel mai important lucru este să joci, să studiezi și să adaptezi o persoană la lume. Și cu atât mai important este educarea unei persoane și alinierea ei cu lumea superioară, care se mai numește și joc. Și trebuie să o tratăm ca pe cea mai serioasă ocupație.

Dacă ne construim corect relația cu lumea superioară sau mai bine zis cu Creatorul, atunci ne apropiem de El. Și pe parcurs, Îl studiem, Îl înțelegem, intrăm în conexiune cu El, într-o comunicare reciprocă, până când ne contopim cu El și ajungem la echivalența deplină de formă cu El.

Prin urmare, cuvântul joc pare frivol, dar de fapt, este cea mai serioasă ocupație. Toate schimbările pe care vrem să le facem în lume depind doar de schimbarea noastră prin joc. Nimic nu se schimbă în afara noastră, ci doar în percepția noastră.

Lumea este senzația mea. Iar jocul este mijlocul prin care putem face cu ușurință modificări interne pentru a nu ne pierde drumul și de fiecare dată trecem la un nivel de percepție nou, din ce în ce mai avansat.

Este posibil ca stările viitoare să nu mă atragă prea mult, pentru că trebuie să-i iubesc pe cei pe care îi urăsc acum, sau măcar îmi sunt indiferenţi. Și trebuie să mă comport altfel decât înainte, să obțin calități și gânduri noi, să le prefer pe unele și să le resping pe altele. Pentru a face acest lucru, am nevoie de exerciții pe care eu însumi trebuie să mi le atribui și să le parcurg, adică să le joc.

Trebuie să stabilesc în permanență prin ce stări doresc să trec; adică trebuie să-mi aduc dorințele și gândurile, egoismul în stări noi. În înţelepciunea Cabala, studiem cum să construim jocuri prin care vom crește. Și cel mai important joc este în grup.

Cu ajutorul jocului, putem trece de la o stare confortabilă la astfel de stări care nu ni se par foarte plăcute: a dărui, a iubi, a ne conecta. Aceste stări se vor transforma de la nedorite la dezirabile, de la respingere la atracţie, de la urâte la iubite. Toate schimbările au loc datorită faptului că ne imaginăm în noi stări, construim sisteme și ne schimbăm treptat și ne transformăm în oameni noi.

Ceea ce părea dezgustător: dăruirea, iubirea, implicarea, par acum cele mai atractive și mai bune. Ceea ce a fost urât și respins devine de dorit și suntem gata să facem orice pentru a obține o nouă stare.

Jocul este o tranziție de la starea actuală la starea dorită sau chiar încă nedorită. Mijloacele de a trece de la stare la stare se numesc un joc în care trebuie să fiu expert, și în care să-mi îmbunătățesc abilitățile de fiecare dată.

Și dacă mă schimb cu acest joc, atunci întreaga lume se schimbă ca urmare a acestuia. Încep să-mi schimb prioritățile și să evaluez totul diferit în funcție de schimbările mele. Prin urmare, printr-un astfel de joc, nu mă acomodez cu lumea ci schimb, corectez și îmbunătățesc lumea.

Dacă putem juca pentru a ne schimba stările, atunci acesta este cel mai eficient mijloc de a atinge scopul și este în centrul întregii noastre munci.

Creștem ca niște copii – pe măsură ce cresc, lumea lor se schimbă. Nu te poți considera un adult și nici subiect al schimbării. Dimpotrivă, dacă ne schimbăm constant, vom vedea cum lumea se schimbă constant. Prin urmare, vom rămâne întotdeauna copii, tineri și plini de viață, în continuă schimbare și înaintare.

Prin urmare, jocul este cel mai important mijloc de a atinge scopul creației, de a se aduce la echivalența de formă cu Creatorul, adică de a fuziona cu El. Jocul include educație, studiu, exerciții teoretice și practice și tot felul de conexiuni.

Cel mai important lucru este să căutăm mijloace care să ne ajute să ne schimbăm, să verificăm în permanență dacă viziunea mea asupra mediului, eu și scopul creației s-au schimbat de ieri. Ce s-a schimbat exact în mine în raport cu prietenii mei, grupul de zece? Deci jocul devine foarte important pentru o persoană.

Copiii se joacă tot timpul. Și apoi creștem și nu ne mai jucăm. Visăm să fim adulți, dar asta înseamnă doar încetarea dezvoltării. Din punct de vedere al dezvoltării, devenim morți. Prin urmare, trebuie să rămânem tineri în spirit, adică să ne schimbăm tot timpul, să jucăm la un nivel superior față de prezent și, astfel, să avansăm din ce în ce mai mult.

În viața de zi cu zi, încercăm să le cumpărăm copiilor jocuri educative care le extind orizonturile și le stimulează creșterea. În același mod, în munca spirituală, trebuie să căutăm întotdeauna prin ce putem crește. Iar instrumentul principal sunt articolele cabaliștilor și implementarea lor în grupul de zece unde ne evaluăm progresul: cu cât ne apropiem unul de celălalt, cu atât suntem mai aproape de Creator.

Trebuie să ne dăm exemplu reciproc în acest joc și să ne trezim, pentru a ne uni în cele din urmă, astfel încât toate inimile să se contopească în centrul grupului de zece și vom ajunge la primul nostru grad spiritual.

În lumea materială, jocul este considerat frivol, dar în lumea spirituală, dimpotrivă, este cea mai serioasă activitate. Avansăm și creștem jucând următoarea stare și străduindu-ne să o realizăm.

Întreaga noastră viață este un joc. La urma urmei, Creatorul, inițial ne-a aruncat afară din sistemul Său și trebuie să ne jucăm pentru a ne întoarce acolo și a deveni Adam, adică un singur om cu o singură inimă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/21, “Jocul”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vrem să ne vedem viața ca pe un sistem în continuă îmbunătățire, pe care îl putem controla activând nivelul superior. Activăm starea în care dorim să fim, dar nu suntem încă acolo. În acest scop, oferim copiilor jocuri educative, care îi ridică la un nivel superior.

Jucând acest joc în grupul de zece, mă ridic la sistemul relațiilor spirituale, la sistemul lui Adam HaRishon. Prin urmare, jocul devine pentru mine tema cea mai importantă, o temă critică.

Avem nevoie de o nouă atitudine față de viața noastră, față de scopul spiritual, pe tot parcursul jocului. În primul rând, noi înșine schimbăm relația dintre noi mimând schimbarea, iar acest lucru trezește lumina reformatoare, care ne influențează și de fapt începe să ne schimbe.

Este ca și cum prin mișcarea particulelor încărcate, creăm un câmp care ne organizează într-o formă nouă, corectă. Și astfel avansăm conform legilor superioare. Jucând acest joc în grup, realizăm jocul vieții noastre. Nu există o altă modalitate de a ieși din forma animalică și de a deveni om, decât prin acest joc.

Cu ajutorul luminii superioare, starea dorită pe care o jucăm devine reală. Toți pașii au fost deja aranjați de sus în jos, conectând luminile reformatoare cu luminile interne, astfel încât, dacă trezim luminile reformatoare, acestea să efectueze acțiuni de jos în sus și să ne conducă pe treptele scării.

Nu există altă realitate decât acest joc. Trebuie să simțim că existăm în acest sistem și aceasta este mântuirea noastră. Dacă începem să simțim asta, ne putem schimba destinul, viața și putem trezi forțele superioare, iar atunci suntem în locul potrivit.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/4/21, “Jocul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De multe ori ați dat exemplul studenților lui Rabi Șimon, care au descoperit că se urau reciproc până la punctul în care voiau să se omoare. De asemenea, eu am descoperit că îmi urăsc prietenii și vreau să-i omor. Care este diferența dintre mine și grupul lui Rabi Șimon?

Răspuns: Ura studenților lui Rabi Șimon a fost dezvăluită de la următorul nivel spiritual, transcendența ego-ului deasupra iubirii anterioare. Să presupunem că au fost la nivelul 100. Au atins o conexiune completă între ei la acel nivel. După aceea, ego-ul din ei a urcat la nivelul 101 și în loc de dragostea anterioară pe care o simțiseră, au descoperit o ură și mai mare. Iată ce îi caracterizează.

Au înțeles unde au fost găsiți. Simțiseră nivelul anterior cu precizie și claritate – cât de mult se iubeau și se legau reciproc între ei – și spre deosebire de acest lucru, cât de mult era acum opusul, acum se urau absolut reciproc.

Ceea ce înseamnă că s-a simțit existenţa unu pasaj foarte clar de la plus la minus, o recunoaștere a întregului sistem de creație, precum și de ce se întâmpla. La urma urmei, au fost blocați în întregul sistem, deoarece au simțit că acesta este global și mondial; au simțit toate lumile, întreaga matrice și legătura cu Creatorul care se găsește în ea, îl animă și constituie energia sa interioară.

Să presupunem că există o bucată de fier în care începe să curgă un curent electric, impulsuri, conexiuni și așa mai departe. Care este bucata de fier în sine? Spre deosebire de aceasta, energia electrică care stimulează metalul creează un computer sau altceva din acesta, deci este deja semnificativă. Prin urmare, ai nevoie atât de metal, cât și de energia care îl umple.

La cineva care se mișcă prin nivelurile lumilor spirituale, este descoperită în mod constant o mai bună înțelegere a „metalului”, adică sistemul în care se află. Fără energie electrică și restul parametrilor, el simte că sistemul este distrus, ca un corp mort, sau este invers: energia este descoperită în acest corp, o vitalizează și face tot ce este necesar. Printre cabaliști, s-au observat mari distincții și diferențe.

În orice caz, atât într-un caz cât și în celălalt, omul nu se desprinde din grup, așa cum s-a spus despre Rabi Șimon; se simțea ca „Șimon de la piață”. El a înțeles că fusese aruncat acolo de la un nivel superior, special pentru ca să se ridice la un nivel și mai înalt.

Toate acestea se întâmplă omului datorită nivelurilor anterioare și grupului în care se află. În caz contrar,  s-ar simți așa: iată-mă, aceasta este lucrarea mea, aceasta este viața mea, nu există nimic altceva și, de asemenea, totul este inutil. Dar, din moment ce este conectat cu grupul, atunci Or Makif (lumina înconjurătoare) îl influențează deja și spune: „Ai nevoie de asta!”

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 02.08.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este acțiunea „de dragul Creatorului”?

Răspuns: De dragul Creatorului înseamnă că încerc, folosindu-mă de mine și de prietenul meu, să ajung la o asemenea stare între noi, în care vom depune eforturi pentru dăruire reciprocă absolută și iubire, atât de mult încât să dezvăluim o forță superioară care există în natură pe lângă egoismul nostru.

Întrebare: Adică, dacă fac o acțiune și mă aștept la un fel de beneficiu, atunci aceasta nu se numește acțiune de a da. Și dacă fac ceva fără niciun beneficiu pentru mine și, în același timp, mă bucur, atunci acest lucru este considerat dăruire?

Răspuns: Există încă un beneficiu. Este vorba despre producerea acțiunii adevărate de dăruire.

Întrebare: Există exemple în acest sens?

Răspuns: În lumea noastră, nu.

Întrebare: Cum învățăm fără exemple?

Răspuns: Încercați să le exprimați între voi, într-un grup. Prin urmare, trebuie să fim într-un grup de felul nostru pentru a cultiva cumva aceste acțiuni, pentru a le implementa între noi, pentru a opera cu el

Întrebare: De ce este totul atât de aranjat încât să nu existe exemple? Dacă Creatorul vrea să dărui, lasă-L să arate ce este dăruirea.

Răspuns: Unde veți vedea asta?

Comentariu: Să spunem în societate.

Răspunsul meu: Nu există o astfel de societate! Totul este încurcat!

Comentariu: Lasă cabaliștii să dea un exemplu.

Răspunsul meu: Nu veți putea vedea acțiuni altruiste, deoarece le veți evalua în măsura depravării voastre. Singurul lucru care trebuie făcut, conform sfatului cabaliștilor, este de a crea și a începe să realizeze astfel de relații între ei. Deși nu sunt încă în dorințele tale, le poți îndeplini în acțiunile tale. Aceasta se numește „deasupra dorințelor tale”.

Începeți să vă tratați ca și cum ați fi într-adevăr într-o conexiune bună, în iubire, în dăruire, în asistență reciprocă. Și apoi vezi cum te afectează și te trage înainte.

Întrebare: Să presupunem că sunt într-un oraș, al cărui locuitori sunt cabaliști și cunoscuți, altruişti, iar eu singur sunt egoist. Și nu voi putea vedea relațiile lor corecte?

Răspuns: Dacă cabaliștii nu demonstrează acest lucru, atunci nu vei vedea. Și dacă aceștia sunt oameni obișnuiți care se joacă unii cu alții în a a-și dărui și a se ajuta reciproc, atunci vei vedea și vei merge mai departe.

Întrebare: Adică chiar intenția îmi este ascunsă. De ce nu o poți arăta?

Răspuns: Pentru a cere să o vezi și să o implementezi. Prin urmare, Cabala este numită „știința secretă”. Trebuie să vrei. Ești obligat să cauți un mediu adecvat, să-l creezi, să fii impresionat de el și apoi vei dobândi treptat proprietatea de dăruire.

Din  emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus recent că totul se dezvoltă atât de repede încât se dorește încetinirea ritmului acestei dezvoltări. Cum se poate exprima acest lucru într-un grup?

Răspuns: Uneori aud de la voi că avansarea a devenit atât de rapidă, precum niște cai care galopează incontrolabil. Dar așa trebuie să fie, deoarece acești „cai” sunt gestionați de Creator și fiecare nouă stare este total neașteptată, în timp ce trebuie să obținem conexiuni în credință deasupra rațiunii în fiecare nouă stare, doar prin mișcarea noastră comună, astfel încât mai jos ne va fi creată o suprafață limpede, pe care putem sta, chiar dacă ne găsim brusc în aer.

Atributul lui Bina este atributul aerului. Există un astfel de concept ca un castel, care zboară în aer. Când percepem și absorbim atributul de dăruire din interiorul nostru, simțim că suntem suspendați în aer și cu asta suntem învățați să ne obișnuim. Nu mai avem nicio bază egoistă și nu putem conta pe nimic. Nu există prezent, trecut sau viitor și nu există atașament față de nimic sau față de nimeni. Pur și simplu suntem suspendați, neștiind unde, cum, și ce se întâmplă cu noi.

Acceptați această stare și chiar mai mult, dar cu o singură condiție: să nu știți cum se va întâmpla și, de asemenea, să nu doriți să știți. Vrei să știi doar că rezultatul acestei condiții, întreaga stare corectă sub formă de plăcere, va merge către Creator.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” KabTV din 06.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→