Category Archives: Munca spirituala

O dimineaţă pierdută

Întrebare: Simţim o mare intensitate în timpul lecţiilor, aspirăm spre conexiune şi interioritate, dar, mai târziu, totul dispare cumva. Spre ora 11, nu mai rămâne nimic. Unde este centrul grupului? Ce trebuie să fac? Cum să păstrez nevoia?

Răspuns: În primul rând, tot ceea ce vă dau în timpul lecţiilor, nu este pierdut, ci rămâne efectiv în voi. Nu există lipsă în spiritualitate. Chiar dacă o persoană nu aude, nu înţelege, nu percepe cuvintele, chiar dacă trăieşte într-o altă ţară, chiar dacă ea nu ştie şi nu înţelege limba, nimic nu se pierde. Impresia că sentimentul lecţiei dispare şi se şterge nu este decât pentru că, persoana reînnoieşte partea sa cât de mult poate. Oricum, totul rămâne atâta timp cât pot să vă dau lecţii.

În timpul lecţiilor, sunteţi sub influenţa mea. O persoană care vrea să aibă liberul arbitru cu timpul, eforturile sale devin mai calitative. Dar, într-un mod sau altul, această influenţă este un fel de perfuzie sau transfuzie pe care toată lumea o primeşte. Trebuie să încercaţi să faceţi ceva din ea.

Dacă sunteţi ca un mort, este inutil să vi se dea o perfuzie. Nu, trebuie să arătaţi că aţi crescut prin injectare zilnică, că aţi avansat în direcţia corectă, spre centrul grupului, spre conexiune între voi, spre cererea de a revela Creatorul, care este forţa reciprocă de dăruire între voi.

Este adevărat că, impresia pe care o întâlniţi în timpul lecţiei dispare, dar aţi venit la lecţie în fiecare zi doar pentru a fi impresionat şi nu pentru a munci? Nu trebuie să te obişnuieşti cu asta. Nu trebuie să faceţi din lecţie un ritual standard. Dimpotrivă, ar  trebui să rezumaţi lucrurile la finalul fiecărei zile: Ce am făcut? Ce am realizat?

În ceea ce priveşte prezenţa mea la lecţia de dimineaţă, nu este vina mea. Pot face mari eforturi împreună cu profesorul şi prietenii, dar este, deja, altă problemă. Dar, dacă aud lecţia pasiv şi nu a mai rămas nimic din impresia care mă părăseşte la ora 11, asta înseamnă că am pierdut cinci ore după lecţie şi nu am făcut nimic cu impresia mea. Nu este un lucru bun.

Trebuie să fac un acord cu o pereche de prieteni: Băieţi, vom întrerupe acest obicei prost, vom face, cu adevărat, ceea ce ne spun cabaliştii. La urma urmei, ei nu vor decât ceea ce este bun pentru noi: ei sunt strămoşii noştri. Noi nu putem, nu dorim, suntem împotrivă, este adevărat, dar este spus că, dacă ne organizăm şi stabilim un sistem diferit de relaţii reciproce între noi, numit un grup, vom fi în măsură să depunem eforturi.

Cel puţin, vom fi în măsură să facem un mic pas înainte, prin noi înşine. Deci, fiţi de acord cu acest lucru împreună cu prietenii. Acest lucru este pur şi simplu o necesitate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

A construi Divinitatea

Un vas spiritual nu este doar o sumă a tuturor inimilor, ci o nouă entitate pe care trebuie să o construim, plecând de la aspiraţiile noastre comune, efort şi muncă, în raport cu o nouă calitate care nu exista înainte.

Este ceea ce numim centrul grupului, suma tuturor eforturilor, Divinitatea (Shechina), locul unde toate privirile se intersectează şi toate intenţiile se îndreaptă. Este zona în care noi ne dezvoltăm, creştem tot timpul, pentru a avea grijă de ea ca de ceva care ne este foarte preţios.

Această zonă specială numită divinitate (Shechina) nu există, până ce noi nu vom uni toate intenţiile noastre într-una singură. Doar aşa poate fi creat şi susţinut un astfel de loc, iar Creatorul se revelează în el. Şi, până atunci, Shechina va rămâne în exil.

Aceste concepte de “Shechina în exil” şi “Sfânta Shechina” sunt două grade care sunt complet independente unul de altul. De aceea, nu trebuie decât să vedem centrul grupului în fiecare acţiune, unificarea tuturor aşteptărilor noastre şi intenţia de a construi din această situaţie Sfânta Shechina. Toată lumea se străduieşte să dăruiască celorlalţi şi atunci, toate aceste intenţii sunt împreună, ele formează această zonă specială.

Dacă nu avem intenţia de a dărui celorlalţi, ci un obiectiv complet diferit, de a-i folosi pentru propria noastră plăcere, atunci fiecare din noi se îneacă în iubirea de sine, în egoism. În acest caz, nu există Shechina în exil, nu există Shechina de loc, acest loc nu există. El începe să se formeze numai atunci când, câteva persoane care pot să gândească “în afara lor”, se reunesc.

Dacă mulţi oameni slabi, cu intenţii instabile, care pleacă şi vin sau un mic număr de persoane puternice cu intenţii calitative se reunesc, atunci este posibil să vorbim despre construirea Shechina. Adăugăm intenţiile noastre de dăruire reciprocă şi din aceasta, putem dărui Creatorului.

Pregătim un loc pentru revelarea Sa nu pentru plăcerea noastră, ci pentru că dorim ca El să se dezvăluie astfel că El primeşte plăcere, conform principiului “Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul”. Din această preocupare reciprocă, “fiecare om trebuie să ajute prietenul său”, putem să simţim, zi după zi, cum construim acest vas corectat, numit Shechina.

Shechina este construită din Malchut, care este corectată prin proprietăţile Bina. Malchut este dorinţa de plăcere; proprietatea Bina este intenţia de dăruire. Shechina este creată atunci când ne unim deasupra dorinţelor personale, aspirăm spre dăruire reciprocă, scopul nostru şi Creator prin el, deoarece noi ne conectăm doar în scopul de a-I dărui Lui.

În grupul de educaţie integrală, scopul căutat este de a se uni şi asta-i tot. Dar în grupul cabalistic, trebuie să mergem până la capăt, aşa cum este scris “Întoarce-te Israel la Dumnezeul tău” şi să avansăm spre scop cu această intenţie.

Putem să realizăm aceasta, cu singura condiţie ca noi să ridicăm scopul, atât de bine, încât el ne luminează şi ne pare important. Fie ne facem griji cu privire la acest lucru, un moment critic care decide soarta noastră, fie îl vom aprecia atât, încât el ne va cere să vină. Acestea două lucrează pentru acelaşi obiectiv.

Constant, trebuie să verificăm dacă în fiecare zi simţim o atracţie crescută a obiectivului şi folosim acest lucru pentru a ne măsura. Nu avem alte criterii de selecţie. Ne facem griji cu privire la conexiunea noastră în dăruire reciprocă pentru a construi un sistem de dăruire destinat Creatorului, pentru a-I permite să se reveleze şi a-I aduce Lui mulţumire prin eforturile noastre?

Sistemul nostru de dăruire este numit Shechina. Forţa Superioară numită Creator se dezvăluie în intenţiile noastre altruiste, dacă răspundem primei condiţii minime a revelării Sale, care este dacă vom atinge gradul „Nefesh de Nefesh de Nefesh”. Astfel, noi intrăm în primul grad spiritual „embrion (Ibur)” şi începem să existăm în lumea superioară.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 06,12,2013

Salvarea automată este activată

Întrebare: Dacă o persoană părăseşte grupul, “bagajul” său acumulat va fi salvat sau va trebui să înceapă din nou atunci când va reveni?

Răspuns: Ea nu va trebui să reînceapă. Ea are deja o experienţă amară, care o va ajuta rapid să se agaţe de prietenii săi cu forţă nouă. Totuşi, este de preferat să se evite asta. Există o regulă de bază:” Indiferent ce se întâmplă, nu părăsiţi grupul ”. Mergem mereu înainte cu prietenii, deoarece, a te separa de ei este abandon, este îndepărtarea de Creator, ceea ce ar trebui să fie evitat. Este împotriva procesului spiritual, în timpul căruia nu mă fixez pe stările mele, ci mă oblig doar să merg înainte. Deşi Creatorul “mă poticneşte” la fiecare pas, este treaba Lui. Eu Îi mulţumesc pentru rău ca şi pentru bine şi. În niciun caz nu sunt pregătit să mă abat de la drum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

A pleca în mod voluntar în exil

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Stânga, dreapta, stânga

Noi mergem pe două picioare: stâng, drept, stâng, drept. Ar trebui să dorim mereu dreptul, dar începem mereu pe piciorul stâng, din dorinţa de a primi tot mai mult. Este imposibil de a face ceva fără o dorinţă, fără o lipsă, fără nici un interes. Acţiunea în sine este realizată prin Lumina care Reformează. În general, este un proces foarte simplu, dar, deoarece noi trăim aceste sentimente, ne aruncă în diferite stări. Când suntem pe partea stângă, nu vedem dreapta şi, în partea dreaptă, nu putem crede că există o parte din stânga. Astfel, noi suntem precum copiii, care fie râd, fie plâng.

Dorinţa de plăcere, dorinţa de primire, este întreaga noastră problemă, care determină, în totalitate, starea noastră: toate sentimentele noastre, mintea noastră şi punctul nostru de vedere. Noi toţi depindem de asta, până ce atingem linia mediană. Acolo, putem deja să fim deasupra dorinţei noastre, atât pe linia din stânga, cât şi din dreapta şi să gestionăm noi înşine, ceea ce este numită credinţă deasupra raţiunii, deasupra impresiilor plăcute sau celor care sunt neplăcute, în dorinţa noastră de primire. Putem, deja, să folosim toate aceste stări pentru a avansa din propria noastră liberă alegere.

Dar, noi suntem aruncaţi de o parte şi de alta: la stânga şi la dreapta, până ce vom atinge controlul liniei din mijloc. Atunci când suntem la stânga, trebuie să controlăm cumva starea noastră, astfel încât să nu ne pierdem capul, nici să disperăm de faptul că totul este rău, că totul este negru şi că nu vedem nimic. Trebuie să folosim, într-un mod eficient şi constructiv linia din stânga, încercând de a face ceva din ea şi de a nu avea numai un presentiment rău, o cădere în disperare, în neputinţă.

Este clar că, dacă o persoană este, în totalitate, dintr-o dorinţă de primire şi, în totalitate, sub influenţa Luminii, atunci nimic nu poate să o ajute, cu excepţia mediului. Dacă ea nu pierde conexiunea cu mediul, ci investeşte în el, atunci mediul îi va furniza mereu forţa şi o va influenţa cu o anumită măsură de Lumină. Dacă o persoană pune efortul său în “depozitul” mediului, conexiunea sa, sprijinul său mediului, cu atât mai mult va primi susţinerea din acest depozit în timpul unei coborâri, atunci ea va fi în măsură să se ridice mai repede.

Acelaşi lucru în cealaltă direcţie, atunci când totul este bun şi frumos. Ea nu trebuie să-şi piardă capul, ci să încerce să utilizeze această situaţie pentru a avansa. În egală măsură, avem nevoie de sprijinul mediului, care ar trebui să ne echilibreze într-o astfel de ascensiune. Lucrul principal este să nu uităm niciodată şi să fim conştienţi de faptul că, avem nevoie să realizăm o lipsă reală. Singurul mod de a ajunge la o lipsă reală este sprijinul mediului, deoarece o persoană va fugi, mereu, de munca în astfel de stări, atunci când este prin ea însăşi. Lucrul principal este să treacă prin cât mai multe stări agreabile şi să nu se gândească la modul în care sunt benefice pentru avansarea noastră.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Viață accelerată

Întrebare: Cum putem înțelege că există diferite forme de conexiuni între noi? Cum se poate schimba conexiunea dintre noi?

Răspuns: Imaginează-ți că descoperi dintr-o dată că persoana așezată lângă tine, pe care abia o cunoști și al cărei nume nu ți-l amintești, este fratele tău. Mama ta îți trimite o scrisoare în care scrie V-am văzut pe amândoi stând împreună și sunt copleșită. Cum se poate ca cei doi fii ai mei să se fi întâlnit dintr-o dată! Nu am idee ce s-a întâmplat cu el. A fost răpit când era mic și iată-l dintr-o dată lângă tine, ce bucurie!

Descoperi dintr-o dată că sunteți frați și relațiile voastre se schimbă complet. Asta încercăm noi să înțelegem. Descoperi dintr-o dată că celălalt nu este doar lângă tine ci în tine și nu are nimic de-a face cu legăturile de sânge sau cu faptul că aveți aceiași părinți, ci este în mod direct datorită ție. Adeziunea este starea când o altă persoană devine mai importantă pentru tine decât propria persoană. Dacă partea numită celălalt este separată de tine, mori. Deci nu poți fi de acord cu asta! Viața ta este lipsită de valoare fără conexiune.

Acesta este singurul lucru despre care vorbește înțelepciunea Cabala: despre lipsa conexiunii și despre conectare. Nu există nimic, decât asta. Noi avem o dorință de a primi, pe care nu o înțelegem, și învățăm despre ea prin Lumina care o umple de la spargere până la corectare, ceea ce înseamnă prin conexiune. Nu există alte acțiuni în afara acestora. Dacă vorbim despre percepția culorilor, muzică sau sunete, nu le simțim decât ca mișcare: fie depărtate sau apropiate unele de altele.

Nu îi simțim pe cei care sunt departe sau aproape, nu dobândim esența, simțim numai schimbarea. Fiecare instrument este construit în funcție de acest principiu. Ne putem asemăna unii altora în diferite atribute, la diferite nivele, în diferite moduri. Nu știm esența dorinței de a primi, ceea ce este ceva din nimic. Mai mult, nu știm ce este dorința de a dărui, ceva din ceva. Existăm într-o stare de schimbare a relațiilor dintre noi, și acesta este singurul lucru pe care noi îl percepem.

Dacă dorința de a primi și dorința de a dărui nu s-ar mișca reciproc una spre alta, atunci noi nu am simți nimic în dorința noastră de a primi și am înceta să existăm. Totul depinde de schimbările din relațiile noastre, dacă simțim o iubire mai mare sau mai mică. Asta simțim de fapt. Nu ne aflăm în atributele reale ale dorinței de a primi și de a dărui ci într-o derivată care determină schimbarea în relația noastră. Asta înseamnă că percepând numai schimbările, nu măsurăm viteza ci mai degrabă accelerarea.

Dacă ne mișcăm cu o viteză constantă, nu simțim nimic și este ca și cum am sta în același loc (conform principiului relativității în mecanică). Numai dacă este schimbare în viteză, adică noi accelerăm, începem să o simțim. Se dovedește că trăim în această derivată și că nu vom ști niciodată esența adevărată, ceva-ul din nimic și ceva-ul din ceva, pentru că noi suntem rezultatul întâlnirii celor două.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

O rugăciune în apa întunecată

Întrebare: Ce poate face o persoană dacă este, în mod constant, distrasă de gânduri străine şi nu poate să se concentreze în timpul citirii Zohar ?

Răspuns: O persoană ar trebui să încerce să trăiască cu stările despre care citim. Este ceea ce numim “a dori să ştim ce studiem” adică, a se conecta la material şi a-l realiza. Cunoaşterea înseamnă conexiune. Puţin contează ce studiem, fie “vase rotunde sau drepte (Igulim şi Yosher)” sau “miezul nopţii atunci când vioara lui David cântă”, atunci când citim un anumit articol ar trebui să ne dorim să fim în aceeaşi stare despre care vorbesc cabaliştii. Trebuie să ne identificăm cu ceea ce citim şi să simţim. Ca şi cum un prieten vă vorbeşte despre viaţa lui şi doriţi, cu adevărat, să-l înţelegeţi şi să împărtăşiţi sentimentele sale, absorbind cuvintele pentru a ajunge la sentimentele sale prin intermediul lor. Prin cuvinte, puteţi să vă alăturaţi impresiei interioare şi să împărtăşiţi aceleaşi sentimente.

Aceasta este ceea ce avem nevoie să simţim atunci când citim. Astfel, se pare că dezvoltăm un obicei care ne permite să intrăm în textul cabalistic din momentul în care îl auzim şi putem imediat să-l pătrundem, ca şi cum sărim în apă. Tora este apa, Hassadim. În momentul în care suntem în apă, începem să activăm toate simţurile noastre, specificând ceea ce se întâmplă. Ca şi cum am fi într-o mare încercând să privim în jurul nostru, să simţim atmosfera şi să înţelegem situaţia.

Acesta devine un obicei: Din momentul în care am auzit cuvintele Torei, intru imediat în Lumină, apă şi încep să înţeleg ceea ce se întâmplă. Ca şi cum aş intra într-o cameră întunecată sau într-o apă întunecată în care nu văd nimic. Apoi, este foarte important pentru mine să înţeleg ceea ce se întâmplă, este un obicei pe care ar trebui să-l dezvoltăm cu privire la Tora.

Dacă pun în aplicare, efectiv, această abordare, voi fi mereu în căutare, aşteptându-mă ca această stare să mă influenţeze astăzi şi să mi se dezvăluie. Starea se va revela deoarece nu a existat şi apare dintr-o dată. Există deja, dar nu pot să o văd, nici să o identific, încă. Când mă schimb pe plan intern, starea se va revela. Nu există dezvăluire care să fie exterioară mie, ci numai în mine. Un nou sens se trezeşte în mine şi îl dezvălui. Constant, o persoană trebuie să se aştepte la asta, mai ales în timpul lecţiei. Este spus: „Ar fi bine să se roage toată ziua”, cel puţin este necesar să transforme fiecare lecţie într-o rugăciune.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013, Zohar

Renunţaţi la comoară

Vasele de dăruire sunt, în aceeaşi măsură, o dorinţă de primire, dar nu a primi pentru a dărui. Să presupunem că sunt un invitat aşezat în faţa gazdei. Când văd cât de bine mă tratează El, în stratul superior al dorinţei, sunt pregătit să-L tratez pe El în acelaşi mod. Dăruirea Lui, care se concentrează asupra mea, mă duce la răspunsul corect.

În acelaşi timp, eu sunt sub dominaţia Lui. El este atât de minunat, bun şi binevoitor, că această dăruire mă corectează deja şi sunt pregătit să-I dăruiesc în răspuns. Astfel, eu răspund Luminii în vasele de GE care sunt axate pe dăruire în scopul de a dărui. Ele au, de asemenea, un anumit Aviut (grosime) dar, în general, nu mă opun gazdei. Atunci când absorb iubirea Lui pentru mine, nu-L pot prejudicia în dorinţa mea de primire. Este dificil de a înţelege aici, deoarece noi suntem pregătiţi să-I facem rău într-o situaţie similară, deoarece, dacă El mă iubeşte, această iubire Îl face vulnerabil şi deci, Îl pot supăra.

Dar, vorbim despre nivelul de adevăr aici: dacă văd că o persoană mă ajută din inimă, chiar dacă nu este uşor şi cere un mare efort, stabilesc aceeaşi atitudine faţă de ea, în mine. Nu muncesc în scopul de a dărui, cum o face ea încă, dar cel puţin “nu face prietenului tău ceea ce nu-ţi place să ţi se facă”.

Astfel, chiar dacă reprezintă doar straturile superioare ale Aviut, muncesc cu toate vasele sale, dorinţele,  implicându-le doar atât cât să nu folosească grosimea lor Aviut. Folosesc aceasta numai dacă simt atitudinea Sa faţă de mine ca o mare iubire. În acelaşi timp, pot răspunde doar prin apartenenţa la El şi nu mai mult decât asta.

Este la nivelul animal. Eu sunt ca un câine la piciorul stăpânului său. Muncesc cu toate dorinţele mele, dar numai pentru a adera la El. Eu sunt inferior Lui.

Asta nu este uşor. Prin asta, El poate face ce vrea din mine. Aici sunt necesare fidelitatea, devotamentul şi un nivel de credinţă, dăruirea, dar nu mai mult. Eu m-am anulat, “folosiţi-mă cum doriţi, sunt un instrument în mâinile voastre”.

Dar încă nu pot să acţionez în plan uman, este împotriva naturii mele de a fi ca El. Acesta este nivelul următor, atunci când AHP se conectează, pentru a primi în scopul de a dărui, nu doar răscumpărarea dorinţei, ci şi în ea.

Totuşi, între timp, m-am anulat şi această stare simbolizează Hanukkah. Eu îl urmey pe Creator, în ciuda a tot. Este clar că sunt în război, îmi ucid duşmanii, dar “numai pe cei ce resping spiritualitatea”. Ei spun “trăieşte”, “nu aparţine Luminii, nu te conecta la dăruire”.

Întrebare: Nu înţeleg ce are asta cu munca spirituală.

Răspuns: Încercaţi să vă concentraţi, astfel încât să nu simţiţi ura faţă de cineva şi să nu doriţi să reuşiţi în detrimentul altuia.

Veţi fi de acord că toată lumea ar trebui să se simtă bine. Chiar dacă nu contribuiţi la nimic, nu deranjaţi. Încercaţi să ajungeţi la această atitudine, deasupra dorinţei voastre de primire.

Imaginaţi-vă că găsim o comoară de miliarde de dolari. Acum, o vom împărţi în mod egal între noi, inclusiv noi doi. Poate că sunteţi de acord acum, dar dacă suma ar fi deja în contul tău bancar? Crede-mă, te va durea să renunţi la fiecare banuţ, asta este natura noastră. Deci, nu este uşor să atingeţi nivelul de dăruire în scopul de a dărui. Este nevoie de patruzeci de ani în deşert şi eventual miracolul, care este acumulat în mici cantităţi, de fiecare dată, are loc.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 02.12.2013, Scrierile lui Rabash

Războiul Macabeilor

Există multă abundenţă în lume, dar nu reuşim să o gestionăm pentru a organiza viaţa; ca o familie care prosperă material, dar există o relaţie imperfectă între ei – este imposibil să trăiască împreună. Apoi, nu există alegere şi oamenii divorţează sau, ca în cazul nostru, singurul lucru pe care am putea să-l facem este să ne conectăm. Nu ne putem îndepărta unul de altul, nici divorţa, deoarece natura ne obligă, încă, să ajungem la conexiune reciprocă.

Aici, războiul împotriva grecilor a izbucnit, războiul privind modul de a continua: fie în raţiune, fie deasupra raţiunii, adică folosind forţele de primire, sau forţele de dăruire. Vedem că este imposibil de a trăi funcţionând cu forţele de primire. Dar, dacă nimic nu lipseşte în lume, viaţa noastră devine insuportabilă, datorită relaţiilor teribile dintre noi. Chiar dacă creăm condţii minunate, există mereu problema urii şi repulsiei între noi, şi,  nimic nu ne ajută şi ruinăm vieţile noastre până când asta devine de nesuportat.

Astfel, am ajuns la recunoaşterea răului în natura umană şi înţelegem că trebuie să ne corectăm ura cu iubire. Altfel, nu este nicio şansă de a exista. Cu cât mai repede identificăm această singură opţiune, cu atât mai bine va merge. În loc de suferinţe şi probleme care alterează existenţa marii noastre familii, întregii omeniri, putem realiza o viaţă minunată corectată.

Aici războiul izbucneşte, fiecare pentru sine şi toată lumea pentru toată lumea, într-o încercare de a ajuta pe fiecare să părăsească ura şi să ajungă la iubire. Noi credem că nu este în puterea noastră şi avem nevoie de un alt partener aici, care este numit forţa superioară.

Mai mult, în acest proces începem să înţelegem că totul este predeterminat. Problema nu este că trebuie să facem, pur şi simplu, pace între noi şi să uităm ura pe care am simţit-o înainte. Totul este, de fapt, în acest scop, în acest fel, astfel că nu vom fi în măsură să fugim de separare, ego, ura pe care o simţim, spre conexiune, iubire şi dăruire prin noi înşine. Apoi, vom avea nevoie de ajutorul forţei superioare şi de a ne conecta astfel încât să fim în ea. Astfel, vom descoperi forţa superioară, singura forţă care operează în realitate.

Acest proces nu este posibil decât prin apropiere de forţa superioară, care conduce întreaga realitate, care apare în minţile noastre şi modifică realitatea, dacă ne vom întoarce spre ea cu această cerere. Apropiaţi-vă şi deveniţi din ce în ce mai dependenţi de ea. Astfel, suntem incluşi în rădăcina noastră.

Toate aceste lupte sunt divizate în două mari războaie: războiul împotriva vaselor de dăruire şi războiul împotriva vaselor de primire în scopul de a dărui. Primul război este numit războiul Macabeilor. Este în scopul de a scăpa de percepţia actuală a realităţii şi de a trece la adevărata percepţie a realităţii  care ne permite să vedem lumea spirituală. Prin urmare, noi suntem autorizaţi să vedem doar lumina lumânărilor de Hanukkah şi să nu le folosim. După victoria Macabeilor, un al doilea război izbucneşte, în scopul de a satisface dorinţele de primire pentru dăruire.

Deci, Hanukkah simbolizează sfârşitul primei părţi a muncii noastre. Adevărul este că, aceasta este jumătatea cea mai dificilă. Prin urmare, această sărbătoare nu este menţionată direct nicăieri în Biblie, ci numai evocată prin sugestii, deoarece este sărbătoarea Luminii, a dăruirii.

Este imposibil de a exprima corect aceasta în limbajul nostru corporal şi de a descrie acest război în mod clar.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Momentul cel mai important din istoria lumilor

Baal HaSulam, „Invatatura Cabalei si Esenta sa ” : Mă bucur că m-am născut într-o asemenea generație în care este permis să se dezvăluie înțelepciunea adevărului.

Adam a fost primul care a descoperit esența realității generale în care trăim ca un fel de „balon „, simțim această viață doar în noi înșine, fără nici un scop serios. Aceasta se află mai presus de aspectele existenței „animale”, care ne cere să ne naştem, să trăim și să murim din nou și din nou .

De asemenea, adăugăm la aceasta fanteziile noastre despre viata de după moarte, o greșeală foarte amară din partea noastră , o mare greșeală a umanităţii care așteaptă altceva de la nivelul actual. Ca urmare, este dificil să descrii toate limitările omului, toată confuzia în care este scufundat .

Cu toate acestea, de la Adam înainte, o parte a omenirii a început să dezvăluie adevărul . Și adevărul este că este posibil să ne deschidem senzațiile noastre actuale limitate, împreună cu mintea care este în spatele lor. Este posibil să deblocăm ușa ce ne conduce în afara lumii noastre, ce este „descrisă” de percepția celor cinci simțuri. În plus față de acestea, poţi găsi cinci noi simţuri spirituale, care acționează prin forţa opusă, conduse nu de egoism, ci de altruism.

Cu toate acestea, a fost descoperită doar unei mici părţi a omenirii. Procesul merge mai departe și umanitatea vine treptat mai aproape de această descoperire, la o înțelegere că fiecare trebuie să se ridice la un nivel spiritual superior în timpul vieții sale aici . Acesta este modul în care învățătura Cabalei definește scopul său: revelarea Creatorului către ființele create în această lume.

Etapele dezvoltării umane progresează lent. După cum Baal HaSulam scrie că a fost nevoie de miliarde de ani pentru a se dezvolta universul, sute de mii de ani pentru a se dezvolta „ființa umană materială” și mii de ani pentru a se dezvolta „omul spiritual”, care provine de la Adam. Cinci mii șapte sute de ani au trecut de la timpul său până în momentul în care a apărut o oportunitate de a explica ceea ce se întâmplă la toată lumea și pentru a atrage oamenii să se ridice la gradul de Ființe Umane (Adam), ceea ce înseamnă similari (Domeh), cu Creatorul .

Și de aceea Baal HaSulam este foarte bucuros că din timpul său și mai departe este permis să se dezvăluie această cunoaștere. Ne-am dezvoltat suficient la nivelul actual și putem continua cu dezvoltarea la gradul uman .

Un moment special a sosit, fără precedent în istorie. Procesul a venit din lumea Infinitului prin toate lumile, prin spargere și prin etapele preliminare, iar apoi prin toate meandrele din lumea noastră pentru a veni în cele din urmă la acest punct .

Trebuie să înţelegem importanța perioadei în care trăim și, chiar mai mult, importanța trezirii pe care fiecare persoană a primit-o . Acest lucru necesită o abordare responsabilă și serioasă de la noi. Nu există nici un moment mai important în istoria tuturor lumilor, și a lumii noastre în special.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 5/12/13 , Scrierile lui Baal HaSulam