Category Archives: Munca spirituala

Nu deficienţe personale, ci material de lucru

Noi avansăm numai datorită căderilor, accidentelor, decepţiilor şi dezvăluirea stărilor neplăcute care sunt experimentate în dorinţa noastră de plăcere. La început, noi credem că toate aceste probleme ne dau diferite puncte forte în această lume, apoi le atribuim Creatorului.

Totul depinde de gradul în care se găseşte persoana, în ce dezvăluire. Poate ea se găseşte într-o astfel de ascundere în care a pierdut complet senzaţia de Creator şi dă vina pe lume, gândind că oamenii i-au cauzat diferite probleme, interne şi externe. Toate problemele sunt afişate la nivelul lumii materiale, adică atingând nevoile sale de hrană, sex, familie, bani, putere şi cunoaştere.

Apoi, persoana se ridică. Dacă ea este conectată la grup, atunci ea poate urca pe drumul Luminii şi, dacă nu este capabilă să se includă, ci o face prin participare mecanică la studiu, în tot soiul de acţiuni, ea obţine noi lovituri în ambiţia sa şi începe să le lege de atitudinea sa, să-şi aducă reproşuri.

Mai întâi, ea dă vina pe ceilalţi şi îi consideră cauza stării ei. Dar, avansând, începe, de asemenea, să se învinovăţească, atribuindu-şi ceea ce s-a întâmplat. Ea luptă, se confruntă cu stres şi această stare poate lua mult timp. Totul depinde de includerea persoanei în grup. Dacă ea nu este destul de inclusă în grup, poate trăi diferite conflicte în ea şi nu învaţă de la ele. Dacă reuşeşte să obţină o legătură foarte puternică cu grupul, primeşte Lumina care Reformează prin ea şi începe să atribuie toate acţiunile Creatorului. Apropiindu-se, Lumina îi dă acest sentiment.

Apoi, ea vede că, toate aceste neînţelegeri, problemele şi obstacolele au fost revelaţia proprietăţilor interne. Vinovatul nu era lumea crudă, nici chiar natura ei rea, ci doar dorinţele care trebuie să fie corectate. Nu este nevoie să şi le aplice. Îi aparţin cu adevărat şi i-au fost date pentru a lucra cu ele.

Este de dorit să realizezi că răul care ne este dezvăluit nu ni se aplică nouă, ci ne este dat numai pentru corectare, ca un material de lucru. Şi, dacă nu acceptăm acest rău şi această ruptură şi dacă ne străduim să ne unim cu Israel şi Creatorul care sunt una, atunci vom începe să cerem şi cerem ajutor pentru a ieşi din această stare. Deci, noi ridicăm toate deficienţele noastre cu ajutorul ecranului şi Lumina Reflectată, care poate fi îmbrăcată în Lumina Directă.

De-a lungul drumului de la această lume, la lumea Infinitului, vom dezvălui, în mod constant, ruptura şi răul. Obiectivul nostru este de a transforma acest rău în instrumente pentru dezvăluirea Luminii prin munca noastră. Trebuie să adăugăm atitudinea corectă, eforturile noastre la aceste neajunsuri, care sunt expuse de Lumină şi apoi, vom dezvălui bunătatea în interior.

 Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.09.2013, Shamati # 33

Amânarea este ca moartea

Problema este că suntem de acord să rămânem în starea actuală, aşa cum este. Considerăm că, graţie acesteia, suntem mai inteligenţi, dar este efectul forţelor egoiste (Klipot) în această lume. De fapt, în lumea noastră, cu cât rămân mai mult într-un loc, trăiesc acolo, observ diferite fenomene, cu atât mai multă experienţă câştig. Şi nu există mai multă înţelepciune decât acolo unde există experienţă.

Se pare că trebuie să fiu în acelaşi stadiu cât mai mult timp posibil şi astfel voi “îmbătrâni” acolo, adică voi dobândi înţelepciune (Hochma). Asta dorim în această lume în ceea ce priveşte experienţa noastră. Astfel, rezistăm la toate schimbările, ni se pare că nu este nimic greşit dacă o stare continuă zi după zi.

Dar, trebuie să avem credinţă deasupra raţiunii, că fiecare grad este posibil numai de la un grad mai mare. Tot ceea ce am primit în etapa actuală vine de la următorul nivel. Este sursa tuturor acţiunilor noastre, a deciziilor, concluziilor şi forţei. Capul este în partea de sus şi jos, noi suntem doar consecinţa, corpul. Niciodată nu vom putea să învăţăm nimic de la aceste consecinţe şi nu vom cunoaşte cauza reală a ceea ce se întâmplă.

 Vom vedea modul în care suntem concectat la celălalt, dar de ce? Acest motiv va fi mereu fals. Vom înlocui cunoaşterea adevăratei rădăcini prin legătura dintre consecinţele sale. Şi ele există. Dar, originea a tot ceea ce se întâmplă prin acest lanţ de evenimente este doar la cel mai înalt nivel, este întotdeauna în partea de sus.

Este vorba despre o înţelegere complet diferită, ca aceea a unui copil şi a unui adult de lângă el. Copilul cunoaşte jucăriile sale şi ştie să se joace cu ele mai bine decăt adulţii. Dar mintea, ascunsă în aceste jocuri, preocupată de modul de a construi cu ei, învăţând copilul pentru ca el să avanseze şi să se dezvolte, este făcută de adult. Un copil ar fi rămas la acelaşi nivel dacă nu i s-ar fi dat noi jucării, care l-au aşezat într-un mediu mai dezvoltat.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că dorinţa noastră de a rămâne în starea actuală este Klipa egoistă. Grupul şi profesorul trebuie să pună presiune pe toată lumea şi să-i facă să avanseze spre scop, fără să accepte ca oamenii să rămână blocaţi în acelaşi loc mai mulţi ani. Să fii îngheţat într-o stare este religia (Daat). Ascensiunea deasupra cunoaşterii (Daat) spre credinţă, dăruire, necesită muncă. O persoană trebuie să fie conştientă că egoismul nostru nu ne permite să ne deplasăm şi se agaţă de picioarele noastre.

De obicei, ne ţine de picioare şi ne linişteşte: “Stai aici şi totul va fi bine”. De ce să mă deranjez dacă totul depinde de Creator şi vine de la El, căci este spus că “este mai bine să stau şi să nu fac nimic”? O persoană găseşte imediat o mulţime de citate pentru a justifica lenea sa şi încetează să mai avanseze.

Se pare că este deja moartă. Deoarece progresul spiritual este deja calculat prin stări (chiar şi temporar) în care persoana a încercat să se apropie pentru a aduce plăcere Creatorului şi de aceea, ea a căutat modul în care să aducă plăcere fiinţelor create, deoarece prin acestea, este posibil să aducă plăcere Creatorului.

Astfel, acest lanţ este închis, ne ajută să analizăm. Creatorul este cauza şi fiinţele create sunt mijloacele. Creatura este mijlocul şi Creatorul este scopul.

Dar omul se gândeşte că este obosit, fără energie, motivare şi fară sentimentul importanţei scopului şi este de acord cu această stare de spirit şi că va merge de la sine. El speră că în final, totul va merge şi, prin urmare, se condamnă deja la moarte. Doar grupul poate ajuta aici, influenţa mediului, garanţia reciprocă şi, mai presus de toate, responsabilităţile constante conform unui calendar zilnic strict pe care o persoană trebuie să le îndeplinească. Astfel, ea câştigă timp.

 Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Zohar

În serviciul Majestăţii sale, Creatorul

Întrebare: Pot să diseminez prin intermediul internetului, dar pe stradă, nu pot, nu este plăcut.

Răspuns: Te înţeleg. Este adevărat că, pe internet, vă ascundeţi sub pseudonim şi aşa mai departe. Dar, în ciuda acestui lucru, încearcă să ieşi pe stradă, chiar fără conexiunea la un grup sau prieteni, imaginează-ţi că este alături de tine Creatorul şi că El te obligă să faci asta, El îţi cere.

Nu cobori în stradă din proprie iniţiativă, nu ai nicio legătură cu asta. El te aşează pur şi simplu acolo, pentru ca tu să distribui pliante, astfel încât fiecare persoană care trece pe la tine să aibă sentimentul că Creatorul este în tine şi că tu îi oferi o parte din Lumină, o altă mână de Lumină şi o altă mână suplimentară pentru toată lumea care trece.

Şi nu contează cum reacţionează, Creatorul organizează reacţiile lor. Uneori este bine, uneori este rău şi trebuie să simţi asta. Este obligatoriu pentru a te “formata” un pic şi a te obişnui cu lumea spirituală, adică, Creatorul se găseşte în tine şi în ceilalţi şi eşti legătura între partea Sa interioară şi exterioară şi în final, vei atinge astfel adeziunea cu El.

Imaginează-ţi o stare ca asta: eşti singur, fără grup, fără prieteni, fără nimic. Ai o grămadă de pliante pe care trebuie să le împarţi. Acum eşti în serviciul Majestăţii Sale, Creatorul. Asta-i tot! Simplu. Tu nu exişti. Încearcă! Brusc, vei simţi că ego-ul tău nu face parte din asta şi tu nu eşti aici.

Există un fel de imagine, o marionetă care a fost creată de Creator pentru ca ea să distribuie pliante. Creatorul nu poate lua forma ta. De aceea ai luat forma asta. Cu alte cuvinte eşti, în esenţă, realizarea Creatorului. El se găseşte în interiorul tău, acţionează prin mâna ta, vorbeşte prin gura ta, este Creatorul în rolul unui străin şi se întoarce spre tine.

Astfel, El te învaţă din două părţi: o parte a lumii exterioare, comunitatea şi interiorul tău. Şi începi să simţi totul în tine. Despre aceasta se spune: (Psalmul 139:5) “Tu m-ai înconjurat din spate şi din faţă”. Şi este revelarea Creatorului pentru o persoană, în tot ceea ce i se întâmplă.

Organizează o singură experienţă de acest gen, este foarte interesant! Începi să simţi unde se află El şi unde te afli tu. În fiecare fracţiune de secundă şi chiar cu o mai mare frecvenţă, apare un număr imens de gânduri, emoţii, senzaţii, căutări interioare precum şi analiza lucrurilor.

În acest mod depăşeşti bariera psihologică şi vei vedea cât de mult te deschizi, începi să înţelegi cum Creatorul umple lumea întreagă şi că special El îţi dă aceste senzaţii de disconfort. De ce? Pentru că aşa vei avea nevoie de El şi nu vei abandona misiunea ta care ţi-a fost dată, în scopul de a te atrage la El.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Poporul Israel şi o curte părtinitoare

Întrebare: În Anul Nou evreiesc (Rosh Hashanah), proprietăţile judecăţii (Dinim) vin la putere. Care sunt ele?

Răspuns: Dorim să dăruim dar suntem incapabili. Ca şi cum ceva ne ţine şi nu ne lasă. Acest ceva este o dezvăluire a proprietăţilor judecăţii, o restricţie.

Simţim aceste proprietăţi atunci când planificăm să facem fapte bune. Dimpotrivă, acţiunile noastre rele nu au limite. Putem fi cât de răi ne dorim. Dar cu dăruirea, este o mare problemă pentru noi. De îndată ce ne preocupă o acţiune altruistă, avem imediat îndoieli, calcule, condiţii şi limite. Pur şi simplu suntem incapabili să împărţim sau să dăruim ceva…Acestea sunt proprietăţile judecăţii.

Întrebare: Cum putem să ne debarasăm de aceste restricţii ? La urma urmei, asta este ceea ce gândesc oamenii în timpul Rosh Hashanah şi Yom Kippur.

Răspuns: Dacă poporul Israel doreşte, cu adevărat, să suprime aceste restricţii, va cere eliberarea forţelor care îl împiedică să comită fapte bune şi care-l împiedică să fie bun şi iubitor faţă de aproapele lui, dacă ne plângem în legătură cu incapacitatea noastră de a trăi în starea de garanţie reciprocă, pentru a menţine o atmosferă de fraternitate şi iubire pentru prietenii noştri, totul ar fi diferit astăzi.

Totuşi, situaţia este cea care este: Oamenii noştri sunt respinşi, urâţi şi înconjuraţi de inamici din toate părţile. Lumea întreagă este împotriva noastră şi acuzaţiile curg necontenit din toate părţile. Alte naţiuni sunt iertate, în ciuda crimelor lor odioase. Dar Israelul este în centrul unui ochi vigilent şi cel mai mic defect provoacă strigăte de indignare în lumea întreagă. De ce este aşa?

Dacă poporul Israel nu aderă la adevăratele calităţi ale judecăţii, este limitat. Niciun apel la justiţie nu-l va ajuta. Pentru ceva ce alţii ar fi uşor criticaţi, Israel ar fi blamat, judecat şi pedepsit. Deoarece această naţiune are o misiune specială şi a o compara cu ceilalţi este inutil.

Totuşi, oamenii nu înţeleg acest lucru. Când se roagă pentru ceva pentru anul viitor, ei nu cer dăruire, ci mai degrabă câştiguri. De aceea, cele mai mari probleme ne vor aştepta anul viitor. Ne vom confrunta cu calităţi mult mai severe ale judecăţii, care vor fi mult agravate de “timpul lui Mesia”, care a sosit deja, atunci când trebuie să aspirăm la unitate şi la garanţie reciprocă. Natura (Creatorul) ne obligă să ne unim şi să demonstrăm unitatea noastră lumii întregi. Totuşi, în rugăciunile noastre către Creator, Îi cerem să umple buzunarele noastre şi nu vasul comun. Avem nevoie de bani şi de putere. Cât timp va mai dura?

Dacă am dori să dăruim, dar nu avem această capacitate, am simţi restricţii interioare – propriile noastre defecte care ne împiedică să dăruim. Atunci, vom primi Lumina care Reformează. Principala rugăciune în Rosh Hashanah este de a vedea Creatorul pe tron. Totuşi, cine este “Creatorul”, dacă nu calitatea de dăruire şi iubire? Ridicăm noi, cu adevărat, această proprietate să se aşeze pe “tron”? Bineînţeles că nu! Noi preţuim valori diferite.

Acest proces are nevoie de timp, dar nu putem aştepta prea mult timp. Trebuie să educăm şi să lămurim oamenii deoarece momentul a sosit deja. Pănâ în prezent, am acceptat cerinţele Creatorului în contul nostru personal. În schimb, în fiecare zi ne îndepărtăm tot mai mult…

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Shamati 122

A rezuma anul

Nivelul nostru material actual nu ne lasă să ne preocupăm, în mod natural, de prietenii noştri, ca şi cum ar fi copiii noştri sau persoanele pe care le iubim. Aceasta înseamnă că nu avem această atitudine faţă de Creator. Chiar atunci când ne gândim la El, Îl considerăm sursa propriei noastre satisfacţii. Totuşi, acest lucru este în opoziţie directă cu ceea ce trebuie să se întâmple.

Cu alte cuvinte, există o problemă: Noi suntem conştienţi că nu avem dorinţe, nici gânduri corecte şi că toate preocupările noastre sunt pentru binele nostru – complet egoist. Trebuie să muncim mult pentru a începe să avem nevoie de prezenţa Creatorului, puterea Lui şi să-I cerem ajutor pentru a stabili o conexiune cu grupul. Cu prietenii noştri, trebuie să cerem prezenţa Creatorului în noi. Aceasta ne va permite să ne conectăm.

Unde putem dobândi această nevoie ? Pentru a începe, cu adevărat, să avem nevoie de aceste lucruri, trebuie să facem un apel la lumea întreagă, deoarece credem că este locul unde putem aplica această energie.

Nu toată lumea este de acord. Anumiţi oameni se întreabă dacă trebuie să-i corecteze pe ceilalţi sau nu: “Nu le datorăm nimic!” Ei nu înţeleg de ce acest lucru este esenţial. Trebuie să înţelegem bine că, dacă nu ne întoarcem spre lumea întreagă, vom fi incapabili să ne corectăm.

Când realizăm şi acceptăm dorinţa lumii de a fi corectată, nu vom avea altă opţiune decât să ne adesăm grupului şi Creatorului. Presiunea crescută a lumii asupra noastră este, de fapt, foarte bună! Noi ne adresăm lumii şi vrem să o ajutăm. Apoi, la rândul lor, oamenii încep să ne răspundă. Astfel, noi trecem toţi, în mod corect şi real, pe calea Luminii şi “accelerăm timpul” (Achishena).

Dacă nu facem apel la lume, dacă suntem în întârziere, lumea va începe să facă presiune asupra noastră mai violent. Vom pierde şansa de a absorbi dorinţele lumii, deoarece nu reuşim să abordăm naţiunile lumii şi să ne unim cu ele. Tot ce facem noi este să încercăm să le evităm.

Aceasta explică de ce apelul nostru către lume este indispensabil, deoarece astfel, vom putea face apel la grupurile noastre şi la Creator şi să dobândim această nevoie. Prin urmare, noi putem să ne adresăm Creatorului şi să cerem ca El să ne corecteze, astfel că modificările noastre, pot fi transferate mai departe, la alte persoane, prin noi. Ca fraţii mai mari, vom câştiga de două ori mai mult şi astfel, vom avansa.

Altfel, rugăciunea noastră va fi mereu falsă. Chiar dacă ne adresăm marelui public, rugăciunea noastră va fi Lo Lishma, adică nu de dragul Creatorului, nu pentru dăruire. Tot ceea ce facem corespunde cu nivelul nostru actual. Ne-ar place să fim într-o stare superioară, de aceea dorim să avansăm spre spiritualitate, adică pentru dăruire, dar, în acelaşi timp, dorim să ne simţim bine.

Aceasta se numeşte Lo Lishma, dar Lumina ne atinge şi ne corectează. Avem nevoie să organizăm munca noastră, cu alte cuvinte, să ne adresăm marelui public, grupurilor noastre şi Creatorului. Rugăciunea noastră trebuie să fie colectivă şi obiectivul nostru ultim ar trebui să fie de a mulţumi Creatorul. Pentru asta, trebuie să-I aducem Lui, toate vasele noastre sparte.

De aceea, în starea noastră şi în timpul nostru, numite de Baal HaSulam “timp pentru a acţiona”, în luna Elul, chiar înainte de anul Nou, adică în timpul pregătirii noastre pentru a urca la etapa următoare, în lunile care rezumă întregul an, am înţeles, în cele din urmă, ceea ce ar trebui să fie o cerere corectă.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Shamati 122

Pentru scopul final

Întrebare: Trebuie să muncim în grup cu intenţia de a ne uni cu prietenii sau trebuie să ne conectăm graţie rugăciunii celor mulţi pentru binele tuturor?

Răspuns: Nu este munca ce ne conectează, ci dorinţa de a ne conecta şi a ne întâlni în interiorul Creatorului. Deoarece legătura dintre noi (când suntem la vârful piramidei umanităţii) încântă Creatorul.

Dar, această piramidă nu se poate ridica la Creator, decât dacă adunăm toate părţile creaţiei: natura mineral, vegetal, animal şii vorbitor. Aceasta ar trebui să fie intenţia noastră şi imaginea pe care ar trebui să o păstrăm în minte. Aceasta înseamnă că, Creatorul trebuie să fie obiectivul nostru, atenţia noastră şi împreună ne conectăm în El. Toate celelalte părţi care sunt deja corectate, cabaliştii generaţiilor precedente, de asemenea, ni se alătură.

Intenţia noastră ar trebui să fie de a aduce plăcere Creatorului. Este scopul nostru final şi motivul tuturor acţiunilor pe care le efectuăm acum. Scopul vieţii noastre este de a atinge acest obiectiv şi de a ne consacra întreaga viaţă pentru asta.

Pentru a atinge acest obiectiv, utilizăm toate mijloacele necesare: public şi diseminare. Graţie lor, sperăm să atingem obiectivul şi suntem pregătiţi să facem totul: să-i iubim pe ceilalţi, să aducem împreună şi să corectăm sufletele sparte.

Dar, acesta este deja rezultatul. Dacă avem un scop, rezultatul va fi comunism, socialism precum în Rusia, sau naţional-socialism ca în Germania. Deci, în primul rând trebuie să ne concentrăm pe Creator, deoarece fără El, nu avem nevoie de nimic; detestăm pe toată lumea şi suntem respinşi de toată lumea. Nu trebuie să ne amăgim, nu suntem suflete frumoase sau altruiste, ci mari egoişti cărora nu le pasă de nimic. Doar scopul de a încânta Creatorul ne obligă să ne întoarcem spre public şi să ne pese.

Nu trebuie să ne ascundem. Nu este necesar, desigur, să facem public acest lucru, deoarece oamenii nu vor înţelege, dar nu este necesar să o ascundem, deoarece nu suntem altruişti sau suflete blânde şi nu oferim îmbunătăţirea vieţii oamenilor pentru că această dorinţă ne-a fost dată, această aspiraţie.

Ei trebuie să ştie că nu ne pasă de ei aşa cum nici lor nu le pasă de noi şi de oricine altcineva. Dar nu există alegere, sistemul general, natura ne obligă. Trebuie să ne bazăm pe o bază raţională şi nu pe vagi fantezii nobile.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Cine vrea un măr?

Sarcina noastră este să purtăm Lumina pentru a împlinii dorinţele, să o purtăm prin intenţii.

Intenţiile noastre sunt adresate Creatorului, iar acţiunile sunt adresate audienţei largi, nevoilor ei. Aceste cereri întotdeauna fierb pentru a primi ceva şi astfel ele vor rămâne pe tot parcursul ascensiunii spirituale. Oamenii vor cer mai mult, din nou şi din nou, pentru că asta este sarcina AHP. Creşte în dorinţe, iar noi creştem în intenţiile de dăruire.

Întrebare: Dar cum pot eu asigura împlinirea dorinţelor lor?

Răspuns: Sunt într-un mediu, într-o comunitate de oameni. Iar pe lângă asta, am o conexiune prin grup cu Creatorul, cu lumea infinitului. De acolo, Lumina Superioară trece prin mine şi intră în comunitate. Între timp, eu nu sunt doar ca un conductor de fibră optică. De fapt, pentru a aduce dăruirea oamenilor, trebuie să fac anumite calcule pe drum:

  1. Mai întâi, le absorb dorinţele;
  2. După aceea, ridic MAN, cererea pentru corecţie, către grup. În alte cuvinte, mă unesc cu grupul;
  3. În continuare, ridică MAN către Creator. Cererea trebuie să vină din cercul nostru comun şi astfel eu o transfer prin grup, pentru ca ea să se potrivească Creatorului;
  4. Întregul grup primeşte de sus un răspuns la cerere – MAD;
  5. De la grup, eu trebuie să îl transfer în jos, făcând o Zivug (interacţiune) cu Lumina. Şi la fel şi aici, trebuie să trec de la starea de micime (Katnut) la cea de maturitate (Gadlut), pentru a trece noua lor stare către oameni.
  6. Apoi, aduc Lumina la comunitate.

Întrebare: Să presupunem, de exemplu, că o comunitate îmi cere să îi aduc un măr. Aşadar, conform secvenţei pe care mi-ai spus-o, la punctul 6, acea comunitate va primi un măr?

Răspuns: Da, îşi va primi „mărul” prin mine.

Înregistrăm cererile participanţilor în minute şi procedăm la construirea unor relaţii corecte între ei. Iar ca rezultat, împlinirea vine de la mine către ei, iar apoi verificăm dacă toată lumea a primit cea ce a dorit.

Întrebare: Dar nu va fi un măr?

Răspuns: Vor primi o împlinire care le va satisface toate nevoile, inclusiv pe cele pe care nu le-au spus şi care nu sunt înregistrate, adăugate în timpul perioadei de aşteptare. De fapt, împlinirea spirituală vine lipsită de formă şi devine îmbrăcată în om, umplându-l ca pe un vas, ca pe o dorinţă.

Întrebare: Ce mi se cere mie, la fiecare etapă a acestui proces?

Răspuns: Munca conform principiului: „Israel, Tora şi Creatorul sunt una”. Eu servesc ca un conductor, „care se întinde” de la Creator la comunitate şi sălăşluieşte în toată lumea: în Creator, în grup şi în publicul general. Sunt un mijloc de legătură şi, ca gelatina, umplu totul cu munca mea, cu eforturile mele neîncetate.

Şi atunci când decid să am grijă de o anumită parte a umanităţii, trebuie să transfer în mod constant Lumina către ea, să îmi fac griji legate de ea, să o iubesc, să o conectez la grup şi să combin forţele, făcând posibilă conexiunea cu oamenii şi forţa, furnizând conexiunea cu Creatorul.

Grupul stă alături de mine tot timpul, sprijinindu-mă şi ghidându-mă în mod corect către Creator şi către „dependenţi”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 9/11/13, “ Pacea”

Dorinţe minunate şi incontrolabile

Baal Hasulam, “Pacea”: Deşi am demonstrat că trebuie să muncim pentru beneficiul oamenilor, unde este dovada că aceasta trebuie să se facă pentru Creator? De fapt, istoria a avut grijă de asta pentru noi şi ne-a pregătit un fapt stabilit, suficient pentru o evaluare completă şi o concluzie fără echivoc.

Este suficient să ne facem griji cu privire la lume, când ne apropiem de public?  Este suficient să construim o societate fericită, integrală, globală în care toată lumea munceşte împreună, în colaborare şi cooperare, unul cu celălalt? Sau toate acţiunile noastre ar trebui să aibă ca scop a încânta Creatorul, astfel că, fără aceasta, nu am putea ridica un deget şi nu am putea traversa nicio dificultate pentru această omenire suferindă, sau acorda vreo atenţie la ceea ce se întâmplă?

Dacă este imposibil să aducem plăcere Creatorului, atunci să lăsăm lumea întreagă să ardă.

Prezint acest lucru în mod sec şi intenţionat, deşi unii nu vor înţelege. La urma urmei, este nivelul superior care determină totul în ceea ce priveşte nivelul inferior. Dacă aspirăm şi ne concentrăm pe scopul creaţiei, înseamnă că avem o dorinţă care i se potriveşte, un punct în inimă care este conectat la scopul creaţiei şi nu la dorinţele sociale universale. Munca noastră pe drumul spre finalul corecţiei se bazează pe principiul “Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul”. Aceasta înseamnă că, dacă Creatorul nu face parte din planurile noastre, nu vom avea niciun succes în ceea ce facem şi toate iniţiativele frumoase se transformă în încercări zadarnice de a stabili comunismul sau kibbutz, nimic decât asta.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 08.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Pacea”

Creatorul, in fiecare obiect din aceasta lume

Intrebare: Cum este posibil sa am sentimentul ca, in cooperarea cu o alta pesoana, dau satisfactie Creatorului?

Raspuns: Pentru aceasta, noi trebuie sa ne imaginam ca in spatele fiecarui prieten, fiecarui grup, il gasim pe Creator  si ”nu este nimeni in afara Lui”. De fapt, toate relationarile noastre sunt cu El si nu cu altcineva, si doar imaginea lumii ma insala.

Oamenii stau acum asezati in fata mea. Am nevoie sa simt ca daca sunt conectat cu ei, sunt conectat cu Creatorul. Cu cat ma comport cu ei intr-o forma mai curata si directa, cu atat ma anulez mai puternic pe mine in raport cu ei, respectiv ma anulez mai puternic in raport cu Creatorul.

Pe de alta parte, cu cat incerc sa le daruiesc intr-o maniera mai corecta, sa-i aduc la acea stare, cu atat mai mult sunt similar Creatorului. Asta inseamna ca, am nevoie sa ma identific cu ei, fie intr-o stare mai inalta decat a mea (superioara) fie mai joasa (inferioara) , iar eu ma ma gasesc tot timpul in mijloc, intre cele doua.

La sfarsit, atat una cat si celalata, asta este relatia mea cu Creatorul. Si asta este ceea ce imi este dat astfel incat sa pot vedea relationarea Lui cu ajutorul celorlalti; lucrurile sunt contruite asa, pentru a ne putea adapta si lucra cu ei.

Totul depinde de motivatia noastra.

Din  Congresul de la Stockholm “Joy In Unity” Prima zi 8/30/13, Lectia 2

Fără profit în detrimentul altora

Tora, Exodul (Mishpatim), 22:24: Dacă împrumuţi bani poporului meu, săracii poporului tău, să nu fii ca un creditor, să nu ceri de la el dobândă.

O persoană nu are nevoie să profite în detrimentul altora. Totul trebuie să fie măsurat şi cântărit cu precizie, în funcţie de suma pe care fiecare este pregătit să o dea cuiva şi să ia de la el, pentru că totul trebuie să ajungă absolut la conexiunea mutuală şi plenitudine.

Prin urmare, toate legile care vorbesc despre relaţiile dintre oameni, sunt bazate pe conexiunea la o materie spirituală completă, adică un ansamblu armonios mutual. Să presupunem că munceşti pentru mine, ca un grădinar şi eu lucrez pentru tine, ca un tâmplar, este nevoie, absolut, de o remuneraţie egală. Şi s-a spus în mod precis: „Mergeţi şi obţineţi viaţa voastră, unul cu altul”, este reciproc. Prin urmare, am fost toţi creaţi cu caracteristici diferite.

Astfel, nu pot să profit de voi şi voi nu puteţi profita de mine. Mai degrabă, putem schimba producţia noastră. De aici derivă toate celelalte legi principale pe care le vom avea în viitor, noi şi întreaga umanitate. Sunt legi de egalitate absolută, distribuţie egală şi salarii, un nivel egal de viaţă, în care nu există diferenţe între oameni bogaţi şi săraci, norocoşi si ghinionişti şi aşa mai departe.

Întrebare: Cu toate acestea, fraza: „Dacă împrumuţi bani poporului meu” este de natură a produce o atitudine negativă faţă de evrei.

Răspuns: Ea vorbeşte de concepte spirituale, de legi spirituale. Tora nu vorbeşte de relaţiile dintre oameni în lumea noastră, ci numai de modul în care oamenii aspiră la echivalenţa de formă cu Creatorul prin legătura dintre ei, realizănd astfel o caracteristică mutuală generală similară caracteristicii de dăruire a Creatorului şi descoperirea Lui în interiorul acestei caracteristici. Prin urmare, a spus: „poporul meu”, adică toţi oamenii care aspiră la acest scop, fără nicio legătură cu originea sa.

Din kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 27.05.2013