Category Archives: Munca spirituala

Explorează prezentul pentru a ajunge la viitor

Întrebare: Dificultățile în comunicarea dintre oameni apar de obicei din neînțelegeri, frică sau dezgust. Cea mai mare problemă este atunci când două persoane nu se înțeleg reciproc și, din această cauză, nu pot stabili un contact.

Cum pot găsi modelul corect de comunicare, în special în cadrul cursurilor de educație integrală în care oamenii vin pentru a se apropia?

Răspuns: În primul rând, studenții trebuie să-și imagineze o stare viitoare în care se înțeleg reciproc, sunt conectați între ei și au un câmp senzorial conceptual și logic comun.

Ei încep acolo, ca și cum ar fi într-adevăr deja în acea stare viitoare, și ulterior află cât de diferită este, de fapt, de ceea ce au astăzi și ce mai au de făcut pentru a ajunge acolo.

Apoi, ei includ treptat starea actuală, care toți sunt de acord că este contrară viitorului și văd cum totuși se pot apropia de dragul acestuia.

Întrebare: Deci, mai întâi, trebuie să descriem oamenilor viitorul, astfel încât ei să-l dorească și, atunci când încep să se străduiască pentru acesta, să exploreze în continuare prezentul?

Răspuns: Da. Cred că aceasta este cea mai bună soluție. Atunci vor înțelege de ce trebuie să sacrifice ceva pentru a veni la acest viitor.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14/10/20

Viața de dragul dăruirii

Unde este garanția că în societatea viitorului conducătorii nu vor lua mai mult pentru ei înșiși decât este îndreptățită să ia toată lumea și că nu vor distruge toate inițiativele bune așa cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică?

Societatea viitoare este o societate deschisă în care nu este nicio constrângere, nicio dictatură de sus. Totul este manageriat doar de prieteni. Așadar, nu este posibil ca același lucru să se întâmple așa cum s-a întâmplat în Rusia.

Cabaliștii, care înțeleg procesele care au loc în societate și sunt credibili în ochii societății, vor fi în capul acesteia.

Societatea viitorului se va strădui să stabilească același standard de viață pentru toată lumea. Nu este nicio teamă că cineva va munci din greu și altul va fi leneș. Toată lumea va munci pe cât de mult pot ei să dea societății și vor găsi rolul corect pentru ei înșiși.

Într-o asemenea societate nu va fi nicio nevoie să se forțeze oamenii să muncească deoarece omul va vedea că investind în societate, investește în lumea viitoare, superioară, în corecția sufletului său. Așadar, nu va avea nevoie de încurajare sau pedeapsă, ci va întâmpina orice oportunitate pentru a fi în beneficiul societății, simțind că asta îi aduce un beneficiu personal. Nu va face nicio diferență între el și societate.

Scopul unei societății corectate este să-ți „iubești aproapele ca pe tine însuți”.

Nu vor fi bani în lumea viitoare și atunci cum putem să măsurăm cât de mult efort a investit omul în societate? Cum putem să verificăm asta? Noi vom ajunge la o stare unde  ne vom simți pe noi înșine în interiorul unui sistem comun care ne conectează, iar în interiorul lui vom vedea cât de mult a investit fiecare din noi. Și în conformitate vom ajuta pe toată lumea să devină și mai implicată în societate pentru a se ridica cu ea.

Gradual, va fi revelat sistemul conexiunilor dintre noi, numit Shechina, și va trebui să îl ridicăm la ceruri.

O asemenea societate va fi construită în totalitate pe dăruire, iar primirea va exista doar pentru a putea trăi și dărui. Omul va percepe o oportunitate de a dărui ca pe o recompensă.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Cabala 11/26/20, „Conectând lumea în ultima generație”

 

Criteriul pentru egalitate

Întrebare: Care este criteriul pentru egalitate?

Răspuns: Egalitatea este atunci când ambii parteneri sunt de acord cu termeni relativ egali. Adică eu vreau să fiu egalul tău în faptul că noi amândoi suntem capabili să dăm totul deasupra costului de a trăi. În acest caz, noi suntem egali. De aici trebuie să începem, iar pe lângă asta, nu este niciun numitor comun, nicio barieră.

Comentariu: Ai scris cândva că egalitatea este complementarea reciprocă și nu egalizarea. „Noi trebuie să stoarcem realizarea potențialului pe care ei îl pot dărui societății”.

Răspuns: „A stoarce” ar putea suna cumva nepoliticos, mai degrabă ar trebui să ajutăm o persoană să se realizeze pe sine.

Nu contează dacă este o casnică sau capul guvernului – fiecare din ei dă maximul în domeniul lor. În asta ei sunt cu siguranță egali. Să spunem, există un fel de tribunal ceresc, ei își încheie viața lor pământeană, se duc acolo sus și capul guvernului vede o casnică lângă el.

Întrebare: Suntem toți egali în fața lui Dumnezeu sau este un fel de ierarhie și acolo?

Răspuns: Toată lumea este egală, absolut toată lumea.

Întrebare: Reiese că noi ne egalizăm nu prin a deveni similari ci prin străduința pentru un scop comun?

Răspuns: Da, și înțelegem că scopul nostru este a dărui societății noastre.

Egalitatea este definită în relație cu eforturile mele de a mă apropia de alți oameni. De exemplu, eu dedic zece ore pe zi pentru unirea cu alți oameni și altcineva dedică două ore pentru asta. Însă acesta este maximul său, așa este construit el, iar în asta noi suntem egali.

Întrebare: Asta poate fi numită egalitate spirituală?

Răspuns: Desigur, dar egalitatea spirituală de asemenea implică dăruirea voluntară. Toate orele, toate oportunitățile pe care o persoană le dăruiește pentru binele societății, indiferent de orice, este dăruire spirituală. Atunci, în conformitate cu asta, noi putem să judecăm egalitatea oamenilor.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

 

“Cum depăşim frica?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Cum depăşim frica?

Putem depăși frica stabilind o conexiune pozitivă unul cu celălalt, mai presus de toate fenomenele de care ne este frică.

Conexiunea pozitivă este una în care sprijinul reciproc, încurajarea, bunătatea, înțelegerea, grija și iubirea predomină asupra tuturor diferențelor, problemelor și temerilor.

Vom genera apoi o atmosferă echilibrată și pașnică, care să ne facă fiecare interacțiune pozitivă și satisfăcătoare.

Întunericul este cel mai profund înaintea zorilor

La știri (thejournal): „Criminalul lui John Lennon [Mark Chapman] îi cere scuze lui Yoko Ono pentru „actul său josnic” …

„În timpul audierii [cauțiunii], Chapman a spus că l-a ucis pe Lennon, 40, pentru „glorie” și a recunoscut că merită pedeapsa cu moartea.

„Vreau doar să reiterez că îmi pare rău pentru crima mea”, a spus el. „Nu am nicio scuză. Asta a fost pentru propria glorie.” …

„El a spus: „L-am asasinat, pentru a folosi cuvântul tău de mai devreme, deoarece el a fost foarte, foarte, foarte faimos și acesta este singurul motiv pentru care eu căutam foarte, foarte, foarte, foarte mult propria glorie, foarte egoist.”

Întrebare: Cum este posibil ca dorința lui să fie, așa cum scrie el, „foarte-foarte-foarte-foarte” faimos este deasupra oricărui alt lucru, deasupra vieții și morții?

Răspuns: Acesta este cel mai ușor mod de a deveni faimos. Se datorează faptului că el a muncit pe recompensa altcuiva. Lennon s-a ridicat atât de mult deoarece a devenit faimos și respectat pentru toată lumea. În timp ce acest tip, într-un singur moment, a apăsat pe trăgaci și l-a omorât și instant a dobândit aceeași cantitate de faimă.

Întrebare: Cum rămâne cu viața lui personală? Nu este nicio viață după. A  primit o sentință pe viață.

Răspuns: Dacă ar fi continuat să fie cine a fost nimic nu ar fi ieșit din el. Însă acum el este faimos peste tot.

Comentariu: Ce ego există în interiorul nostru! Este o eternitate în el!

Răspunsul meu: Cu siguranță.

Întrebare: Deci se reduce la faimă mai presus de orice altceva?

Răspuns: El a urcat la nivelul lui Lennon.

Întrebare: Adică fără să depună niciun efort, fără să aibă vreun talent sau orice altceva, el s-a ridicat la nivelul lui? Asta este o dorință umană naturală sau asta este tot o dorință specială?

Răspuns: Nu. Acesta este un individ specific care pur și simplu nu poate, nu înțelege, nu poate găsi orice altă cale de a face ceva cu el însuși, să se ridice pe el însuși deasupra altora decât mergând după asta într-un mod așa de special.

Îl înțeleg. Ce altceva poate să facă dacă este o voce care vorbește în interiorul lui că el pur și simplu trebuie să fie cel puțin al fel de faimos ca Lenon.

Întrebare: Și dacă această persoană ar fi avut o licărire de gândire despre sensul vieții, nu ar fi comis acest act?

Răspuns: Desigur că nu. De ce să-ți sacrifici viața? Să execute 40 de ani? Care este sensul în asta?

Întrebare: Deci, în realitate, tot ceea ce lipsește umanității este o mică rază de lumină în acest regat întunecat, este așa?

Răspuns: Da. Eu cred că puțin câte puțin noi vom depăși această stupiditate.

Întrebare: De ce nu ar vărsa Creatorul această lumină doar un pic?

Răspuns: Este interzis. Nu poate să facă așa. Creatorul nu are dreptul să o facă! Altfel El ar încălca această lege fundamentală a naturii că egosimul este complet opus de El!

Întrebare: Ce ne oferă această lege?

Răspuns: Că omul poate să devină egal cu Creatorul la finalul corecției lui. Altfel el nu ar deveni.

Întrebare: El L-ar suprima în acest fel? O persoană va alerga după această rază de lumină și tot timpul ar urmări-o?

Răspuns: Da. De fapt, poate el ar putea să dobândească ceva la mijloc. Dar o persoană trebuie să devină egală cu Creatorul, liberă în manifastarile ei și să aleagă prin libera alegere exact similaritatea cu Creatorul și să dobândească similaritatea cu Creatorul în ciuda tuturor problemelor, în special în ciuda tuturor problemelor, devenind independent, adică să creeze altă imagine a Creatorului din toate legile și calitățile universului.

Dacă Creatorul face asta – nu este niciun rost în asta! El nu are niciun drept să interfereze, să schimbe o fărâmă din aceste condiții.

Întrebare: Deci întunericul complet vine în puțină vreme?

Răspuns: Da, desigur! Cel mai profund întuneric se va așeza înainte de finalul corecției.

Întrebare: Înainte de urcare?

Răspuns: Da. Nu am văzut asta încă.

Întrebare: Deci acesta nu este încă finalul?

Răspuns: Nu. Va fi revoltă generală. Așa cum este scris, va fi ridicarea tuturor națiunilor împotriva Israelului și așa mai departe. Numai lucruri teribile.

Comentariu: Tu spui „teribile” și „revoltă” și totuși tot ai un fel de bucurie interioară.

Răspunsul meu: Simt bucurie deoarece aceasta este o etapă necesară prin care trebuie să trecem și putem să trecem prin ea mai degrabă bine, prin plasarea luminii împotriva întunericului. Și apoi va fi cu adevărat un mare imbold înainte.

Întrebare: Deci ce va trebui să facă umanitatea dacă acum începe să simtă haos și întuneric complet?

Răspuns: Mai întâi trebuie să ne ridicăm la acel nivel. Haosul și întunericul complet nu vor fi revelate decât dacă avem abilitatea de a aduce lumina pentru a compensa acest întuneric.

Întrebare: Adică Creatorul trimite doar ce putem depăși? Vom putea să depășim asta și să ne punem înapoi pe picioarele noastre?

Răspuns: Desigur. Dar între timp tu vezi cum se târăște în continuare. Cu cât vom spune mai mult lumii despre ce se întâmplă și ce să facă, cu atât mai mult vor apărea problemele și cu atât mai repede le vom rezolva.

Întrebare: Atunci de ce tot spui lumii să-și vină la fire? Nu trebuie să-și revină la fire, să coboare în întuneric complet.

Răspuns: Așa va fi adusă acolo. Cu cât știm mai mult, cu atât mai repede vom ajunge acolo. Însă trebuie să trecem prin asta!

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/1/20

Fântânile lui Isaac

Există un fenomen ăn care, după mulți ani de studiu al înțelepciunii Cabala, omul descoperă brusc că și-a pierdut toată dorința de spiritualitate, toată motivația, întregul îndemn pe care l-a avut înainte și nu știe de unde să obțină puterea de a continua. Nici măcar nu are puterea să-i ceară Creatorului să-i dea putere să tânjească după spiritualitate.

Și în plus, ar trebuie să aibă puterea de a-și depăși dorința de a primi plăcere și de a o folosi de dragul dăruirii. Prin urmare, munca se desfășoară în două etape, care alternează între ele.

Uneori mă lupt cu dorința mea de a primi plăcere pentru a o depăși și a efectua acțiuni de dăruire. Și uneori mă lupt pentru însăși dorința de spiritualitate pentru că dispare, devin parcă mort în raport cu spiritualul și nu vreau să cer sau să primesc ajutor.

Trebuie să lucrăm la aceste două stări, iar acest lucru se numește săparea fântânilor lui Isaac. În interiorul dorinței de a primi plăcere, care se numește pământ, trebuie săpate fântâni, simboluri ale sentimentului de lipsă, dorința de a atinge spiritualitatea după care aceste fântâni vor fi umplute cu apă, apele Torei, lumina lui Hassadim.

Sap o fântână pentru că vreau să dobândesc dorința de spiritualitate, dorința de a-l atinge pe Creator și de a fuziona cu El, nevoia de dăruire. Există un pământ simplu în fața mea și vreau să-l transform într-un câmp spiritual. Prin urmare, efectuez acțiuni în cadrul dorinței egoiste, vreau să o dezgrop și să deschid golurile din ea pentru a ajunge la cer, lumea spirituală, de pe acest pământ. Aceasta este opera lui Isaac

Îmi sap dorința de a primi plăcere pentru a înțelege cum să o folosesc pentru acțiuni de dăruire, pentru dragostea de prieteni și, prin intermediul lor, pentru Creator. Vreau să extrag din această dorință dorința de dăruire, dragoste, unitate. Nu avem alt material decât acest lucru și trebuie adus la corectare.

În primul rând, sap o gaură în voința mea de a mă bucura, dorința de a lucra cu dorința mea de dragul dăruirii. Și apoi această gaură este umplută cu apă și devine o fântână, ceea ce îmi permite să lucrez corect cu pământul, cu o dorință comună.

Dacă vrem să construim o casă, atunci mai întâi trebuie să săpăm o gaură pentru fundație. Și același lucru se întâmplă și în spiritualitate; trebuie să sapi în pământ, adică în inimă și să cureți tot praful de acolo. Înseamnă să extragi toate intențiile egoiste din dorințele tale. Și apoi poți începe să construiești în acest loc, adică să adaugi intenție dorinței de dragul dăruirii și să ridici o clădire. Când inima rămâne goală, fără nici o umplere, atunci vine momentul construirii.

Omul trebuie din dorința sa pentru beneficiul său să extragă intenția. Creatorul a plasat intenționat intenții egoiste în dorința noastră, ca și când ar conduce piloți de construcții. Și noi trebuie să le scoatem și să umplem găurile rămase cu apă pentru a face o fântână. Vom obține teren fertil și putem construi pe el.

Dorința rămâne dorința de a primi plăcere, iar sarcina noastră este de a înlocui intenția egoistă din ea cu dăruirea. Dacă există o intenție de dragul dăruirii, atunci se poate folosi deja dorința și construi clădiri din ea, pașii dăruirii, formele noastre similare cu Creatorul.

Este posibil să separați intenția egoistă de dorință doar prin grup, unindu-vă cu prietenii. Singur, este imposibil să schimbi intenția sau chiar să te apropii de ea.

Ne unim și săpăm împreună dorința noastră comună, cum ar fi construirea unei case pe piloți împreună, fântânile sunt săpate, umplute cu beton și o casă este ridicată pe aceste coloane.

Constatăm că toate intențiile noastre sunt egoiste, de dragul nostru. Și așa că vrem să le scoatem din pământ, din dorințele noastre și să punem intenții în locul lor de dragul dăruirii.

Există multe povești în Tora legate de fântâni. Aceasta povestește despre modul în care Avram a deschis fântâni în deșert lângă Beer Sheva, apoi despre fântânile lui Isaac. Întâlnirea cu viitoarea mireasă are loc, de asemenea, la fântână. Eroul alungă ticăloșii de la fântână, îndepărtează o piatră grea din ea și dă apă tuturor.

Aceasta simbolizează o persoană care, datorită intențiilor dobândite de dragul dăruirii, poate muta o piatră (inimă de piatră) care înfundă fântâna și apoi toată lumea se poate bucura de apa din fântână.

Deci, Tora vorbește despre munca într-o linie și în trei linii, despre niveluri spirituale diferite, dar acest lucru se întâmplă întotdeauna printr-o fântână umplută cu apă.

O fântână umplută cu apă, adică cu lumina lui Hassadim, transformată într-o fântână cu apă vie. Lumina lui Hassadim poate da putere pământului și poate crește recolte.

Să sapi o fântână înseamnă să primești intenția de dragul dăruirii în cadrul unei dorințe corupte, care se numește pur și simplu pământ. Trebuie să găsim un loc unde ar trebui să fie fântâna. Simțiți lipsa și începeți să săpați pământul până când acest șanț din pământ începe să se umple cu apă, proprietățile Bina, adică cu aspirațiile noastre de a lucra nu pentru noi înșine, ci de dragul dăruirii.

Când intenția de a dărui umple toată această gaură din dorința de a ne bucura, atunci putem folosi această apă pentru a iriga pământul și a revigora recoltele, pentru a adăpa animale – măgari, cămile sau oameni – și treptat să ajungem la corecții. Săparea puțurilor este începutul lucrării spirituale.

Din lectia zilnica de Cabala, 21/11/20, capitolul săptămânal „Toldot“

Semnificația vieții este aici și acum

Întrebare: Multe școli de auto-perfecționare oferă concepte precum trăirea conștientă, trăirea momentului prezent. Ele promit că această stare iti va permite să te bucuri de viață, să o simțiți mai mult și să o gestionezi. Cum trăiești exact aici și acum?

Răspuns: Începi să înțelegi sensul vieții aici și acum. Nu mai este nevoie de nimic! Vreau să înțeleg sensul existenței mele, legătura cu o forță superioară care mă controlează.

Și suntem guvernați de natură; este cea mai mare putere. Să înțelegem ce cere de la noi în fiecare moment al timpului, cum putem fi alături de ea în legătură reciprocă, într-o astfel de comunicare, astfel încât să înțeleg cum mă afectează natura și cum ar trebui să reacționez la ea corect.

Atunci viața mea va fi plină de sens. În natură voi găsi un partener și voi începe să simt interacțiunea mea cu lumea exterioară aici și acum.

Întrebare: Această aspirație neutralizează cumva gândurile despre viitor?

Răspuns: Vreau ca acest viitor să fie întruchipat acum, pe loc, aici. Acesta este viitorul meu.

Din emisiunea KabTV  „Kabbalah Express” din 06.11.2020

Un pas spre ușa deschisă

Acum avem oportunități speciale pentru progres spiritual. Ușa se deschide; s-ar putea spune chiar că este aproape deschisa și tot ce rămâne este ca toată lumea să intre în lumea spirituală.

Începem deja să înțelegem încetul cu încetul cum funcționează lumea spirituală. Nu am trecut încă acest prag, dar suntem chiar în fața ușii deschise către spiritualitate. A existat deja o mare descoperire de la începutul pandemiei.

Trebuie să ne concentrăm asupra gândurilor, intențiilor, senzațiilor noastre și nu asupra acțiunilor mecanice. Astfel diferă Cabala de religie; vorbește despre intenția unei persoane, pe care ar trebui să o primească de la forța superioară prin grupul său și să lucreze cu ea. Iar religia vorbește doar despre acțiuni fizice, despre cuvinte.

Fiecare persoană care dorește să-l atingă pe Creator are ocazia să facă acest lucru fără nicio distincție între rasă, sex sau culoarea pielii. Cabala este destinată tuturor; singura diferență constă în dorințele noastre, deoarece venim dintr-un singur suflet al lui Adam HaRishon. Inițial, era o singură persoană, in general, apoi a fost împărțita într-un bărbat și o femeie.

Trebuie să ne întoarcem la această unitate într-o singură persoană care este toată în intenția de a dărui pentru toate dorințele sale. Prin urmare, sfârșitul corectării este același pentru toată lumea, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Și corecția generală este că toate dorințele din lume – neînsuflețite, vegetative și animale – primesc intenția de dăruire de la noi, oamenii. Și atunci întreaga lume se va ridica la nivelul de dăruire și unitate.

Prin urmare, toate religiile se vor opune metodei de conxiune dintre toti, deoarece fiecare dintre ele încearcă să separe oamenii și să-și dovedească corectitudinea. Fiecare religie se consideră singura adevărată și mai bună decât altele. Dar știința Cabala vine din partea naturii integrale și explică faptul că toți aparținem unui singur sistem. De aceea, Baal HaSulam spune că o persoană poate rămâne în propria religie, în obiceiurile și tradițiile sale familiale obișnuite, dar nu în detrimentul conexiunii și unității universale.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala, 23.11.2020, „Munca cu credința deasupra rațiunii”

Unirea de dragul unirii

Întrebare: Există o lege conform căreia omul aflată în mulțime este sub influența ei. El începe să-și piardă controlul pe sine și își poate pierde cu ușurință „eu-ul”. Dar de ce, când mă aflu într-un grup de oameni care doresc să se unească și să atingă un nou nivel de realizare, această lege nu pare să se aplice?

Răspuns: Deoarece egoismul nu vă împinge să vă uniți, trebuie să acționați împotriva acestuia! Și intri în mulțime cu egoismul tău și îl realizezi ca toți ceilalți. Este foarte simplu, foarte ușor.

Orice persoană care se alătură unei mulțimi devine ca ea. Își găsește justificare pentru egoismul său, se simte mare, grozav, ca mulțimea. Este foarte dificil, aproape imposibil, să fii într-o mulțime și să nu i te supui.

Comentariu: Dar petrec mult timp printre oamenii care vor să se unească de dragul unității. Și nu mă influențează.

Răspunsul meu: Aceasta nu este o mulțime! Mulțimea este o gălăgie egoistă care decide să-și combine impulsurile egoiste individuale pentru un câștig și mai mare. Și așa merge, rupe, lovește și dezlănțuie. Îți afectează egoismul și începi să te comporti ca ei. Mulțimea te atrage către ea.

Iar când vrei să te unesti de dragul unității, este cu totul altă chestiune! Faci parte dintr-un grup care lucrează pentru a se ridica deasupra ego-ului său, pentru a-l anula, pentru a-i nega natura animală. Aici se lucrează mult. Un străin nici măcar nu va ști ce faci.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 25.09.2020

Prețioasa încolțire a sufletului

Rațiunea nu ne obligă să lucrăm în dăruire. Constatăm că suntem complet nepregătiți să o cerem, nu suntem pregătiți pentru dăruire și unitate. Încă trebuie să creștem această dorință în noi înșine pentru că inițial suntem doar egoiști și nu diferim în acest sens de animale.

Dacă vrem să descoperim punctul din inima noastră, partea dumnezeiască de sus, germenul dăruirii, trebuie să depunem mult efort și să ne ajutăm reciproc în grup. Cultivăm puterea de dăruire în noi ca dintr-o picătură de sămânță încorporată în noi, până la măsura sa deplină, care se numește suflet.

Creatorul nu este revelat ca și cum ar fi fost undeva departe și în cele din urmă am mers acolo și L-am găsit. Trebuie să simt Creatorul în mine, să simt această calitate în mine. La un moment dat vreau să primesc pentru mine și apoi vreau să dau – aceste calități sunt dezvăluite în interiorul unei persoane.

Creatorul este „aproape” de mine sau „departe” – asta înseamnă că eu vreau să fiu sau nu ca El, că vreau sau nu calitatea de dăruire să mî conducă.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 22.11.2020, „Lucrați cu credința deasupra rațiunii