Category Archives: Munca spirituala

Calea către obținerea scopului superior, partea 2

Coborârea în cascadă a forțelor superioare în lumea noastră

Întrebare: Ce înseamnă secvența rădăcinilor care se revarsă în jos pe calea cauzei și consecinței?

Răspuns: Sunt două stări: primară și secundară, cauza și consecința. Întreaga creație este creată printr-un proces de cauză și consecință.

Noi vrem să revelăm creația de la cea mai înaltă rădăcină, care este Creatorul. El este cauza a tot, iar tot restul este consecința Lui și anume cascada graduală a tuturor legilor, calităților în lumea noastră, în jos la fiecare din noi. Asta este munca Creatorului, natura.

Creatorul sau natura este unul și același lucru, doar că „natura” este sensul larg al lumii, care include totul.

Întrebare: Ce înseamnă termenul „se revarsă în jos”?

Răspuns: Creatorul este calitatea dăruirii, iubirii și emanației. Aceasta este o calitate absolut bună, absolut completă, din care emană toate forțele, toate calitățile lumii noastre, așa încât noi toți suntem sub El. Prin urmare, forțele reprezintă revărsarea de la El (Creator) la noi.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 8/18/19

Pregătiți pentru conexiune

Șamati, 35, “Despre vitalitatea din Kedusha”: …există o regulă care spune că de Sus, ei ne dau dăruirea, iar de luat, nu iau înapoi (tot ce se dă de Sus nu se întoarce, ci rămâne acolo) De aceea, dacă o persoană extinde ceva de Sus și apoi murdărește ceea ce a primit, darul rămâne jos, doar că nu alături de om. El cade în marea de Sitra Ahra.

Am atras lumina și nu pot să o mențin. În prima clipă am atins echivalența de formă cu Lumina și ea s-a revelat în dorința mea. Dar în momentul imediat următor, s-a revelat în mine o nouă înregistrare informațională necorectată (Reshimo), care trebuie să fie adaptată și ea la noua lumină. Eu, însă, nu fac nimc, iar lumina de mai înainte se îndepărtează. De fapt, ea rămâne, doar că eu încetez să o mai simt pentru că dorința mea s-a reînnoit.

Din iluminarea primită, trebuie să învăț cum să continui data viitoare: să pregătesc dorințele, fundamentul, forța, garanția reciprocă și siguranța, toate pentru a atrage lumina de dragul dăruirii. De fiecare dată, implicarea mea ar trebui să crească.1

În fiecare moment care urmează, se revelează un nou Reshimo care nu se potrivește cu starea anterioară. Este revelată o dorință și mai puternică și, în paralel cu ea, lumini tot mai mari, iar eu trebuie să aduc această dorință la echivalența cu lumina, făcând un efort mai mare. Cu toate acestea, eu nu fac efortul, nu sunt pregătit, de aceea îmi pierd iluminarea stării anterioare.

Inițial, sistemul este construit în așa fel încât să nu fiu niciodată pregătit să primesc lumina imediat. În fond, vasul meu este spart; dorința spartă se revelează și în opoziție cu ea, lumina, pe care evident că nu o pot primi deocamdată. Despre toate acestea este scris, „Nu există niciun om drept în țară, care să fi făcut bine și să nu fi păcătuit”. După fiecare păcat este revelată corecția, porunca, pentru că ”omul nu îndeplinește o Mițva dacă mai înainte nu a greșit în ea”.  

La început apare întotdeauna o revelație a spargerii, astfel încât noi mergem când în coborâre, când în urcare. Fără cădere nu este posibilă nici urcarea, adică folosirea corectă a dorinței de a primi, deoarece dorința revelează senzația căderii.2

Dorința devine potrivită pentru muncă doar după ce primește impresii din calitățile luminii. Acest lucru se întâmplă în timpul spargerii. Spargerea are loc pentru că lumina intră în dorințe; limita dintre dorința de a primi și dorința de a dărui se sfărâmă și aceste dorințe se amestecă.

Iar în interiorul ființei create, calitățile luminii se amestecă cu calitățile vasului. Și, ca rezultat al spargerii, ființa creată își însușește calitățile Creatorului chiar dacă se simte coruptă, spartă. Însă, această senzație neplăcută vine tocmai din senzația opoziției față de Creator, mai precis, deoarece Creatorul se găsește în creatură și se revelează în ea.

Aceasta este întâlnirea dintre ei, contactul și revelația. Ca atare, doar după spargere și de la ea încolo, este posibil să vorbim despre o adevărată ființă creată care stă în opoziție cu Creatorul. Ființa creată Îl poate ignora pe Creator și poate dori să se conducă singură: forța impură (Sitra Achra) este natura noastră reală care simte că este opusă Creatorului.

Este o stare avansată, pentru că în interiorul ființei create există deja conexiunea cu Creatorul și recunoașterea opoziției sale. Creatura Îl cunoaște pe Creator și se cunoaște pe sine, insistând că „Eu voi guverna!” Din acest punct încolo devine posibilă corectarea și nu mai înainte. Toate acestea au avut loc în timpul distrugerii Primului Templu și al exilului care a urmat; de aceea, abia astăzi, noi suntem pregătiți pentru corecție, spre deosebire de cei dinaintea noastră.3
Din partea întâi a lecției de dimineață Daily Kabbalah Lesson 12/4/19, Scrierile lui Baal HaSulam, Șamati 35, “Despre vitalitatea din Kedusha
1 Minutul 29:35
2 Minutul 32:00
3 Minutul 41:20

 

Privind prin raţiunea gradului superior

Credința deasupra rațiunii este subiectul la care trebuie să revenim constant. În raport cu ea, vom suferi urcări și coborâri, toată munca noastră fiind concentrată în jurul ei. Credința deasupra rațiunii înseamnă că dăruirea devine mai mare decât primirea, adică o persoană ajunge la starea când trăiește cu forța dăruirii. Desigur, cineva se ridică și cade din nou, dar persoana începe deja să cucerească acest teritoriu, „câmpul pe care Creatorul l-a binecuvântat”, unde înțelege, conștientizează și își dorește să adere la credință.

Dacă nu verific ceea ce am primit, se numește credință sub raţiune. Până la urmă, nu am cunoaștere și nu am măsurat ceea ce am primit, ci pur și simplu am luat-o pe cuvânt. Se dovedește că credința mea este chiar mai mică decât rațiunea, fiindcă nu există cunoaștere, ci doar credință oarbă. În spiritualitate, aceasta nu este considerată credință, ci doar în religie.

Pentru credință mai presus de rațiune, mai întâi trebuie să am părerea mea și să știu ce se întâmplă, în conformitate cu aceasta. Știu că în plic nu există 1.000 de dolari, ci 999 USD sau chiar doar 1 dolar, dar îl accept ca fiind 1.000 de dolari. Această diferență îmi determină gradul spiritual. Am nevoie de aceste două puncte clare : rațiune și credință, Malchut și Bina.1 (Minutul 6:20)

Credința deasupra rațiunii înseamnă că accept 999 USD ca 1.000 USD, din adâncul inimii mele. În mod clar, nu este recomandat să faceți acest lucru într-un magazin. Nu vorbim despre această lume, ci doar despre cea spirituală. În spațiul spiritual, trebuie să trecem prin credință mai presus de rațiune, deoarece ne construim atitudinea față de Creator, mai presus de rațiunea noastră, crescând astfel. Spiritualitatea nu se bazează pe forța cunoașterii, ci pe forța credinței.

Avansez bazându-mă pe ceea ce spun Cabaliștii, pentru că nu vreau să mă bazez pe opinia egoismului meu. Cu cât mă pot anula mai mult înaintea celui superior, cu atât dobândesc forța credinței, cu care pot avansa cu mintea și inima celui superior.

În lumea materială, aceasta nu funcționează, deoarece există un singur spațiu în ea. Cu toate acestea, în spațiul spiritual, există două grade: eu și cel superior (AHP-ul superior) și merg conform opiniei AHP-ului superior. Mă includ în opinia Celui de Sus și, din moment ce mă despic prin ea, mă pot ridica împreună cu ea. Asta doar pentru că i-am acceptat părerea, care devine credința mea.

Aceasta este diferența dintre gradele superioare și cele inferioare. În percepția (în Kelim) celui superior aceasta este de 1.000 de dolari, iar în percepția mea (în Kelim) este de 999 $. Înțeleg, simt și știu că sunt 1 dolar mai puţin și am doar 999 USD în buzunar, nu 1.000 USD. Cu toate acestea, în Kelim din partea superioară, am 1.000 de dolari; Umplu această zonă goală cu forța celui superior și mă simt complet datorită lui. 2 (Minutul 11:50)

Este scris despre credință mai presus de rațiune: „Au ochi, dar nu vor vedea; au urechi, dar nu vor auzi”. Am ochi, urechi, inimă, minte; sunt o persoană inteligentă și înțeleg și simt totul în gradul meu, judecând doar după ceea ce văd ochii mei și stau ferm pe pământ. Cu toate acestea, întrebarea este cum să mă ridic la gradul superior, prin care să urc? Unde este acest lift, acest mijloc, cu ajutorul căruia îmi voi schimba sentimentele și rațiunea în sentimentele și rațiunea gradului superior, pentru a mă ridica de la starea de „Eu” la „Eu+1”? Pentru a face acest lucru, trebuie să trec prin credință mai presus de rațiune. 3 (Minutul 27:40)

De Sus, mi se dezvăluie tot timpul un spațiu gol și trebuie să-l umplu cu credință. Când îl umplu cu credință, simt cum pentru mine se umple de rațiune. Apoi, din nou descopăr întunericul, spațiul gol care trebuie umplut cu credință. Iar cu această forță a credinței, trec la gradul următor, care din nou se va transforma în rațiune. Și, astfel, creștem. prin concepție-alăptare-maturitate (Ibur-Yenika-Mochin), de fiecare dată în creștere și percepând întunericul și golul care ni se dezvăluie ca parte a gradului superior, următorul grad deasupra noastră. 4 (Minutul 1:29:10)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/5/19, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Avansare în întuneric

Noi știm că toată calea noastră este formată din urcări și coborâri. Este imposibil să te ridici la o etapă până când omul nu a primit o suplimentare a dorinței egoiste, care trebuie depășită. Asta înseamnă ridicarea la următorul pas, așa cum este scris: „A fost noapte și a fost dimineață, o zi”. Totul începe cu noaptea, cu întunericul, revelația dorinței stricate și prin corectarea ei noi ajungem la zi.

Trebuie să înțelegem că dacă am făcut o treabă bună și ne-am ridicat foarte mult la marele congres European din Bulgaria, acum ar trebui să simțim o cădere. Însă aceasta va fi o cădere diferită, deoarece ne-am extins Kli-ul. Tot ce se întâmplă nu are loc doar într-un singur grup de zece, care se ridică și coboară mai adânc de fiecare dată și aduce o îngreunare a inimii tot mai mare.

Deja avem experiența unor astfel de coborâri, căderi și înțelegem că sunt inevitabile și ne bucurăm de ele ca pregătire pentru următorul pas, următoarea urcare. Însă acum acest proces va deveni încețoșat și se va manifesta nu în forma urcărilor și coborârilor, ci ca expansiune și contracție. Acest lucru este un pic diferit și omul trebuie să învețe să facă distincția între asemenea schimbări. Deoarece urcările și căderile se pot întâmplă în relație cu Kli-ul interior, cât și pentru Kli-ul pentru lumina înconjurătoare, ele se manifestă în feluri diferite.1

Creatorul ne revelează o parte suplimentară a sufletului spart și vrea ca noi nu numai să simțim întunericul, lipsa puterii și neajutorarea noastră, ci să înțelegem că acesta este începutul unei noi etape care a venit de la Creator. Însă, de regulă, această conștientizare îl calmează pe om și acesta se predă stării noi, justificându-și slăbiciunea și inabilitatea de a acționa. Omul crede că totul vă trece de la sine într-o zi sau două; nu e înfricoșător și pot să aștept.

Experiența face ca omul să se obișnuiască cu căderile și este de acord cu ele, fără să încerce să iasă din ele. Însă acolo este o oportunitate de a face un efort. Pe de-o parte, noi trebuie să fim de acord cu întunericul și cu senzațiile neplăcute și să fim fericiți că a venit căderea de la Creatorul care controlează toate stările. Însă, în același timp, în întuneric, în nopțile întunecate, avem oportunitatea ca să adaugăm la munca noastră.

În asemenea stări, când simțim lipsa puterii, noi ar trebui să încercăm să le analizăm și să le schimbăm în stări de muncă așa încât, cât mai curând posibil, prin toate acțiunile necesare, să ajungem la singurele mijloace eficiente: la rugăciune. Această rugăciune nu este despre a lua mai multă lumină și simțire, ci despre oportunitatea de a încânta Creatorul prin prieteni. Un loc unde întunericul și sentimentelor domnesc, este chiar locul pe care trebuie să îl reînviem. Acesta este locul principal pentru munca noastră.

Dacă învățăm această abordare într-un mod corect, noi vom putea să o rafinăm de fiecare dată, adăugând tot mai multe detalii și atunci vom înțelegem că trebuie să lucrăm și să avansăm în întuneric și că munca noaptea este cea mai binecuvântată. Noi, înșine vom căuta oportunitatea de a lucra în întuneric, pentru a genera lumină din întuneric. Aceasta nu va fi lumina care vine de la Creator, ci lumina pe care noi o simțim din faptul că putem să muncim în întuneric, lumina credinței, lumina Hassadim ridicată de noi.

Atunci vom înțelege că ziua și noaptea pot veni de la Creator, însă ele pot fi provocate de om. Până la urmă, omul este capabil să ilumineze în noapte și să o schimbe în zi, trezind zorii. Aceștia sunt alt fel de zori provocați de munca omului, nu cei veniți de Sus.

Prin urmare, noi trebuie să vedem cum, în starea de întuneric, să nu ne detașăm de Creator, de „nu este nimeni în afară de El”, din grupurile de zece și de la sfințenie, pentru a ne strădui și căuta puterea dăruirii, Hassadim, ca singura împlinire.2

Din prima parte a lecției zilnice de dimineața 11/12/19, „O lecție a îngreunării inimii – o invitație pentru urcare”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 5:10

Geografia spirituală, partea 6

Locul abandonat de forța spirituală

Întrebare: Ai mers vreodată la Ierusalim sau la Marea Moartă cu învățătorul tău, cu Rabaș?

Răspuns: Am mers la Ierusalim. Cu toate că Rabaș nu avea un respect special pentru acest oraș sau pentru zidul plângerii, așa cum scriu cabaliștii, după ce a fost distrus, forța spirituală a abandonat Ierusalimul și poate fi reinstaurat doar dacă poporul lui Israel își revitalizează atitudinea reciprocă bună.

De aceea, așa cum sugerează cabaliștii, Ierusalimul se găsește într-un punct foarte înalt azi, dar este înalt în sens rău și nu într-unul bun.

Întrebare: Și totuși, Ierusalimul și Marea Moartă sunt apropiate de creație. De ce nu ați fost acolo? Ele reprezintă Zeir Anpin și Malchut?

Răspuns: Într-adevăr, nu am mers niciodată la Marea Moartă, iar la Ierusalim doar de câteva ori. Aceste excursii au fost speciale pentru a ne întâlni cu familia, prietenii sau cu un alt scop precis.

Întrebare: Cu alte cuvinte ne este imposibil să extragem forțe spirituale de acolo?

Răspuns: Nu, nu am observat ca Rabaș să primească vreun fel de energie, hrană sau conexiune cu lumea superioară în Ierusalim. Ne-am aflat acolo cu rudele și prietenii lui și am mers la diverse evenimente. Am mers la zidul plângerii o singură dată și doar pentru câteva clipe.

Așadar, cu excepția Muntelui Meron și a mormântului lui Rașbi, nu am mers în alte părți, nici măcar la Hermon sau la peștera Machpelah.

Remarcă: Este ciudat, Hermon este considerat punctul cel mai înalt, calitatea Creatorului. S-ar părea că de acolo ar trebui să ne extragem forțele spirituale.

Comentariul meu: Nu, practic nu am călătorit niciodată mai sus de Tiberias. Am mers la Tiberias și Muntele Meron. Apoi am mai mers în parcuri, în locuri liniștite, unde oamenii pot să stea împăcați, pot vorbi și studia.

Acordându-ne la transmisia Creatorului, prin grupul de zece

Kli-ul nostru spart se îndreaptă treptat spre centrul conexiunii noastre, care începe să se simtă ca centrul universului, al tuturor lumilor, al întregului sistem al lui Adam HaRishon, spre noul loc, în care vasul corectat întâlnește lumina. Cu cât ne gândim mai mult la asta, cu atât ne dezvoltăm sensibilitatea. Nu există nimic în lumea noastră care să nu poată fi simțit și totul depinde de eforturile noastre investite, de atitudinea noastră, de dorinţa noastră.

Trebuie să ne străduim pentru acest punct de conectare cu toate dorințele noastre. Atât înclinația bună, cât și cea rea, însoțesc o persoană până la punctul de întâlnire, unde ne unim și dezvăluim Creatorul. Pentru a realiza acest lucru, fiecare persoană trebuie să-și abandoneze „ego-ul” și să se deplaseze de pe marginea exterioară a vasului comun, către centrul grupului.

Dacă împreună, ne gândim cu toții la unicul punct central, adică la Creator și avansăm către El, atunci toată lumea se oprește să se gândească la sine și își pierde sinele personal ca și cum nu ar exista. Datorită concentrării sporite asupra acestui gând și a aspirației spre centru, rămânem cu o singură preocupare pentru existența unui sistem comun, pentru vitalitatea și revelația sa, iar grijile personale dispar. Astfel, ajungem treptat la auto-restricție și unitate comună, ceea ce creează un loc pentru Creator, să fie dezvăluit pentru a-I aduce mulţumire Lui.

Zi de zi, această imagine ar trebui să devină mai clară în sentimentele și în mințile noastre, în viziunea noastră interioară, astfel încât să înțelegem și să simțim că există cu adevărat. Dezvăluim această stare care există, această lume superioară, din nimic.1 (Minutul 0:00)

Tot ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple. Tot ce se va întâmpla există deja. Singurul lucru pe care trebuie să-l fac este să decid cum să trec de la o situație la alta, aplicând eforturi și devotamentul sufletului meu. Adaug doar atitudinea mea – restricție, ecran și lumina reflectată – și dezvălui o stare deja existentă.2 (Minutul 14:50)

Totul este deja perfect; nu trebuie decât să îți corectezi atitudinea, pentru a vedea că întreaga lume este o lume absolut perfectă, a infinitului. Dar nu o simțim, nu trăim în ea; prin urmare, trebuie să ne schimbăm toate simțurile pentru a ne simți pe noi în lumea infinitului.

Și pentru a face acest lucru, ni s-a dat grupul de zece să ne orientăm în direcția corectă, să ne calibrăm pe noi, înșine, să ne concentrăm viziunea și percepția, să ne simțim pe noi în eternitate, în noi și adevăratele valori. Malchut al lumii infinitului este locul în care ne unim cu toții și ne unim cu Creatorul. Creatorul este unul, iar creația trebuie să fie și ea una, precum Creatorul. Tot ce dezvăluim este întregimea Creatorului.

De aceea, Creatorul ne-a împrăştiat, oferindu-ne ocazia să căutăm această unitate în diferite stări, pro și contra. Nu există rău; există „ajutor din contră”, care ne arată discrepanța faţă de imaginea adevărată, manifestându-l în toate senzațiile și înțelegerea noastră, în minte și în inimă. Și pentru a face mai evidentă această discrepanță, o îmbracă în senzații neplăcute. Se pare că nu văd doar distanța dintre percepția și scopul meu, adică între imaginar și lumea autentică, dar percep acest decalaj ca suferință, ca durere.

Prin urmare, o numim o înclinație rea, deși în esență nu este rea, ci un ajutor, pentru că ne ajută să simțim cât de mult ne abatem de la adevăr. Cea mai importantă muncă este în grupul de zece în care putem corecta foarte repede această discrepanță între noi și Creator.

Este ca și cum aș construi o imagine adevărată din grupul meu de zece, adunând toate elementele corecte și conectându-le între ele, aducându-le mai aproape și concentrându-se până când ating o claritate perfectă: zece Sfirot corectate, umplute cu lumina superioară.3 (Minutul 16:20)

Grupul de zece este o matrice care asigură contactul meu cu Creatorul. Simt că vorbesc cu prietenii mei, dar nu este așa, fiindcă vorbesc cu Creatorul. Grupul de zece este limba de comunicare cu forța superioară. Întreaga creație este o carte divină, o conversație cu Creatorul.4 (Minutul 37:10)

Metoda de a aduce dorința să se bucure în echivalență cu lumina este: zece părți diferite ale dorinței care, în ciuda diferențelor lor, se conectează pentru a deveni ca lumina, apoi puteți vedea și auzi în ele acțiunea luminii ca și cum ar fi în un corp sau un receptor radio. Cu cât conexiunea este mai puternică, cu atât revelarea este mai mare. Toate detaliile acestui receptor sunt deja în mâinile noastre, iar acum totul depinde de noi..5 (Minutul 45:20)

Mi se pare că grupul de zece sunt doar zece oameni. Dar, de fapt, Creatorul îmi vorbește prin ei și trebuie să înțeleg ce vrea El de la mine atunci când se exprimă pe Sine prin fiecare prieten. Acesta este un cod special, o limbă pe care trebuie să o învăț.

Apoi voi descoperi că un grup de zece sunt cele zece Sfirot și voi vedea cum fiecare Sfira strălucește cu propria culoare, cu o forță și caracter diferit a strălucirii și conexiune diferită cu ceilalți. Pe de o parte, toate sunt incluse într-o singură formulă împreună, dar fiecare contribuie cu propria sa parte unică la întreg: mai multă înțelepciune sau milă (Hochma sau Hassadim), diferite tipuri de dorință și conexiune cu cel superior.

Este ca și cum aș fi în fața unui ecran și, cu cât ridic mai mult deasupra mea și mă conectez cu prietenii, cu atât înțeleg ce îmi transmite Creatorul 6 (Minutul 49:45)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/25/19, Centrul grupului de zece

70 de națiuni ale lumii – Interpretare istorică și spirituală

Întrebare: În Cabala există conceptul de 70 de națiuni ale lumii. De unde vine numărul de „70”?

Răspuns: Provine de la faptul că forma rădăcinilor spirituale au consecințe corespunzătoare în lumea noastră.

Zeir Anpin este compus din șapte Sfirot și fiecare Sfira este compusă din zece părți, asta însumează 70.

Întrebare: Cabaliștii au scris că dorințele noastre, din punct de vedere spiritual, sunt împărțite în 70 de națiuni. Dar dacă începem să studiem din punct de vedere istoric, ar putea să fie altfel, să nu fie neapărat 70?

Răspuns: Nu. Josephus Flavius are confirmarea acestui lucru; la urma urmei, este considerat un mare istoric.

El a fost capturat de romani și a plecat cu ei din Iudeea subjugată și distrusă. La Roma, a fost creat pentru el un institut imens unde, pentru a-și putea scrie tratatele, sute de oameni au lucrat sub supravegherea lui. De aceea, nu putem spune că aceste fapte sunt false sau, într-un fel, distorsionate.

Întrebare: Cum se raportează cabaliștii la tratatele sale?

Răspuns: Nu sunt deosebit de relevante pentru că nu a scris despre condițiile spirituale. El a descris ce s-a întâmplat în lumea noastră ca o consecință. Dar totuși, cartea sa începe cu cuvintele: „La început Domnul a creat cerul și pământul…” și așa mai departe, așa cum este descris în Tora.

Întrebare: Dumneavoastră, fiind cabalist, confirmați faptul că consecințele pe care el le descrie în lumea noastră corespund clar acelor legi spirituale pe care le știți din Lumea Spirituală?

Răspuns: Desigur. El descrie totul cu precizie.

Întrebare: Nu se întâmplă ca istoricii să denatureze lucrurile?

Răspuns: El nu era la acel nivel și nici romanii. Au trebuit doar să înregistreze totul pentru generațiile viitoare, lucru pe care l-au și făcut. În ochii romanilor, el i-a proslăvit pentru totdeauna. Acesta este motivul pentru care au fost create pentru el astfel de condiții și el a fost capabil să descrie totul.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 28/01/19

Cabala și Tora

Remarcă: Există o afirmație că Înțelepciunea Cabala este o acrobație aeriană, că trebuie să o studiezi numai după ce ai studiat Tora, Talmudul și alte surse primare.

Comentariul meu: Cabaliștii scriu că depinde doar de persoană. Dacă nu are pofta de spiritualitate, atunci lasă-l să studieze totul în ordine, de la Tora la Talmud și așa mai departe, adică până la stadiul în care este atras și vede că nu are nevoie de mai mult. Dacă o persoană are inițial o dorință foarte puternică de cunoaștere a Creatorului, atunci vine imediat la Cabala.

Întrebare: Nu există nicio interdicție la asta?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Este opinia cabaliștilor? Unii spun că este.

Răspuns: Alții pot vorbi. Ce înțeleg ei din asta? Tora este oferită pentru a-L înțelege pe Creator. Aceasta este proprietatea sa, puterea, scopul său. Trebuie să ne întoarcem la Creator – în această etapă. Dacă cineva crede că nu are puterea sau dorința pentru asta, atunci lasă-l să studieze pur și simplu ceea ce studiază toți ceilalți, nimic mai mult. Odată am adus încă 40 de studenți la profesorul meu și am învățat cu toții doar material cabalistic.

Întrebare: Și el nu a cerut de la tine cunoașterea Torei?

Răspuns: Nimic.

Din kabTv „Fundamentele Cabalei” 29/01/19

Scurte sfaturi din Cabala – 7/09/19, partea 5

Întrebare: Cum se pot accepta corect, la nesfârșit, daruri de la Creator, fără a te apleca sub rușinea de a primi. Cum se poate face asta cu bucurie?

Răspuns: Dă mulțumiri și fă pentru alții la fel.

Întrebare: Ce este întunericul?

Răspuns: Asta este ceea ce te deosebește pe tine de Creator.

Întrebare: Cum îmi pot consolida atitudinea față de Creator?

Răspuns: Fă orice vrei, nu te va ajuta. Ești un erou mare până când El te ciupește. Atunci vei începe imediat să plângi.

Întrebare: Cum poate să nu fugă grupul de zece de revelarea corupțiilor?

Răspuns: Prin susținerea reciprocă și prin rugăciunea la Creator

Întrebare: Chiar dacă ai ajuns la concluzia că este imposibil să-ți schimbi natura în a dărui, se naște o neîncredere puternică în Creator. Totuși, rugăciunea este imposibilă, nu există puterea de a cere. Din cauza lipsei de credință în Creator, nici nu-i vezi rostul. Ce și cum ar trebui să fac pentru a nu părăsi calea?

Răspuns: Nu crede. Cine te pune să crezi? Credința este simțirea Creatorului. Nu este ceea ce îți imaginezi tu: doar cred că El există. Aceasta nu este Cabala, ci este religie.

Din Lecția de Cabala nr.5 din Convenția din Moldova 7/09/19 – „Întoarcerea la Creator”

 

Scurte sfaturi din Cabala – 7/09/19, partea 4

Întrebare: Când cerem Creatorului Lumina pentru corectare, prin ce acționează El asupra noastră?

Răspuns: Prin grup.

Întrebare: Ați desemnat perioade de dezvoltare spirituală de: 13 ani, 20, 70 și 120. Ce sunt aceste perioade?

Răspuns: Acestea sunt faze ale dezvoltării spirituale. Nu au nicio legătură cu anii din lumea noastră.

Întrebare: Cum se numesc?

Răspuns: Concepție (Ibur), micime/pruncie (Katnut), măreție/maturitate (Gadlut). Ar trebui să studiezi Cabala.

Întrebare: Care este acest salt comun în spiritualitate și care este efortul final?

Răspuns: Saltul comun în spiritualitate este pur și simplu un salt. Nu poate fi altfel. O singură persoană nu poate face nimic, doar printr-un salt comun.

Efortul final înainte de salt este când fiecare se anulează în fața celorlalți de dragul saltului.

Întrebare: Ce este rușinea? Cum se poate obișnui cineva să fie recunoscător pentru sentimentul de rușine?

Răspuns: Rușinea este sentimentul disproporției mele față de Creator. În rest, pur și simplu, mă simt supărat că am fost prins furând. Adevărata rușine este disproporția în raport cu Creatorul.

Întrebare: Într-una din scrisorile sale, Baal HaSulam a scris că s-a bucurat de obstacolele dezvăluite și că, dacă vei acorda atenție la ele, acestea se vor transforma într-o grămadă de oase. Cum putem determina ce este un obstacol și ce înseamnă să îi acordăm atenție?

Răspuns: Dacă ceva este între prietenii mei sau între Creator și mine, acest lucru se numește un obstacol. Apoi, dau atenție la faptul că mă deranjează și mă îndrept direct către rugăciune, către Creator și obstacolul devine o „grămadă de oase”.

Din Lecția nr. 5 din „Convenția mondială de Cabala” din Moldova, „Întoarcerea la Creator”