Experimentul naturii

Întrebare: Vedem cum natura ne împinge cu forța să ne integrăm. La început a fost integrare tribală, comunală, când oamenii s-au unit pentru a supraviețui, apoi au venit forțele de integrare imperială, colonizare și apoi integrare culturală, religioasă, națională și de clasă. Astăzi există o integrare economică și informațională.

Toate acestea s-au dezvoltat sub influența naturii, fără participarea noastră; nimeni nu a dorit-o în mod special. Și, deodată, apare un virus care ne separă, ne face să oprim toate conexiunile.

La ce duce acest lucru? Nu ți se pare că este împotriva naturii?

Răspuns: În principiu, avansăm spre o distanțare treptă unul față celălalt. Odată am trăit în comunități, sate și ferme, dar acum fiecare are apartamentul său.

Astăzi, noii născuți nu locuiesc cu părinții lor deși odată era firesc. În prezent, fiecare copil mic ar trebui să aibă propria cameră, propriul său spațiu personal. Egoismul său devine atât de mare încât, deși are doar 5 – 10 ani, el are totuși nevoie de un spațiu separat pentru el: „Acesta este al meu și nu se intră!” Cu alte cuvinte, asistăm la creșterea egoismului unei persoane.

Și acum următorul nivel ne este dezvăluit, de natura însăși. „Dacă sunteți aproape unul de celălalt, atunci relațiile voastre vă duc la boală și moarte. Deci, ar trebui să vă aflați la o distanță de doi până la 10 metri unul de celălalt”. Cine știe unde va duce acest lucru?

În principiu, acest lucru este destul de firesc. În acest fel ne putem face mai puțin rău unul altuia.

Întrebare: De parcă natura ne interzice să fim între noi în legătură, pentru că era legătură egoistă?

Răspuns: De aici învățăm altceva. Pe de o parte, am încetat să muncim și, de ceva timp ne-am regăsit în cercul familiei. Prin urmare, apar anumite probleme, deoarece omul nu este obișnuit cu acest mod de viață.

Pe de altă parte, problemele se manifestă nu numai între soți, ci și între părinți și copii, între copiii înșiși etc. Sunt probleme de natură socială, iar acest lucru va avea consecințe foarte mari.

Natura ne trece printr-un anumit experiment; eu așa o văd. Privesc natura ca pe o inteligență supremă care ne aduce într-o anumită stare, astfel încât să înțelegem cum ar trebui să ne comportăm.

Inteligența supremă știe de fapt cum să acționăm, cum să determinăm și să conștientizăm stările noastre, cum putem găsi o cale de ieșire din ele, comparând plăcutul cu neplăcutul, cu dezvoltarea, cu diverse mișcări. Vede cum se schimbă obiceiurile, tradițiile și problemele noastre sociale și vede soluțiile lor.

În prezent, toate țările sunt supuse simultan unei asemenea restructurări, în grade diferite, în culturi diferite, dar se întâmplă în continuare.

Din KabTv „ Era Post-Coronavirus”23/04/20

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să încercăm să construim conceptul de centru în fiecare grup de zece. Înainte de coronavirus, centrele noastre erau fizice.

Cele mai multe dintre ele aparțineau unor grupuri fizice, care au organizat o casă pentru ei înșiși, centrul; au închiriat o cameră unde se puteau aduna și studia împreună. Totul era clar. Era un loc unde erau cărți, comunicări și unde era posibil să aranjezi mese, lecții.

Dar acum Creatorul vrea să ne mute într-un centru mai spiritual. Stăm acasă cu corpurile noastre fizice și trebuie să ne conectăm cu inimile, dorințele și aspirațiile noastre, către centru.

Centrul este un concept spiritual. Nu sunt ziduri din beton, ci zidurile inimilor noastre. Trebuie să avem grijă de acest centru și să vedem dacă suntem uniți prin inimi. La urma urmei, acest lucru nu este beton care să existe, chiar dacă uiți de el, și nici un centru material care poate fi schimbat mutându-l într-o altă clădire.

Acum ne transformăm într-un vas spiritual (Kli) și Creatorul ne binecuvântează intenționat cu un coronavirus pentru a ne obliga să construim un centru spiritual în inimile noastre. Unde este situat acest centru?

Acesta este un turn care plutește în aer; el nu are un loc. Deci, trebuie să mergem înainte, în fiecare zi, păstrând centrul spiritual, întărind zidurile inimii noastre, pentru a ne apropia, pentru a simți și a înțelege mai mult, pentru a simți grija reciprocă pentru conectarea prin inimile noastre.

Atunci acest centru va prinde viață și va începe să acționeze. Vom simți mecanismul a zece Sefirot și pe Creator, umplând centrul nostru. De acum înainte, centrul nostru se transformă în Templu, în locul Creatorului, unde Îl descoperim. Fiecare Ȋl descoperă pe Creator, puțin, în centrul mic al grupului de zece, apoi toate grupurile de zece se unesc și susțin un centru mare, care va fi numit Al treilea Templu.

Prin urmare, acum trebuie să avem grijă, în grupurile de zece, de cum să ne construim centrul, să depunem mai mult efort în el, să discutăm ce ar trebui să facă toată lumea, cum să construim o conexiune între noi și cum să cerem Creatorului să ne conecteze. La urma urmei, numai Creatorul poate fi adezivul care unește inimă cu inimă. Fiecare inimă este egoistă și numai o putere mai mare le poate conecta. În caz contrar, inimile nu se vor uni niciodată, deoarece inima umană este rea din naștere.

Avem o muncă specială, sublimă, în această construcție. Sper să vă recunoașteți responsabilitatea, să simțiți nevoia și o vom realiza.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 6/19/20, Baal HaSulam, Shamati 33 „Sorţii de Yom Kippurim și Haman„

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate munca în grup este pentru a realiza insignifianța și inabilitatea noastră de a ne uni. Însă fiecare întălnire ar trebui să se termine în bucurie. Ce bucurie este în realizarea propriei tale insignifianțe?

Răspuns: Da. Însă voi ați fost împreună! V-ați simțit între voi. Ați vorbit despre un scop comun care parțial a strălucit pentru tine prin prieteni. Dacă nu ai avut nicio atracție spre scop, atunci ei te-au ajutat să-l atragi puțin.

Prin urmare, orice comunicare este foarte ajutătoare pentru avansare. Te sfătuiesc să ieși din orice stare doar prin comunicarea cu prietenii.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 4/26/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne unim corect între noi, prin apelarea la sentimente, gânduri sau logică?

Răspuns: Este cel mai bine să se apeleze la logică atunci când o persoană știe de ce ar trebui să se unească, că unitatea este o lege a naturii și astfel ea conduce omul pe o cale corectă cu întregul univers, cu un sistem integral comun numit Creatorul.

Când o persoană realizează asta, sarcina existenței sale devine revelarea acestui sistem pentru a se regăsi pe ea însăși în mod integral în el.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 4/19/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce le recomanzi elevilor noi să facă după lecție? Cum să încercăm să acționăm între noi?

Răspuns: Îi sfătuiesc să se simtă ca și cum s-ar îmbrățișa unul pe celălalt, fiind în relații reciproce bune. Datorită faptului că vă raportați unii la alții în acest mod și că încercați să descoperiți calitatea dăruirii și iubirii dintre voi, Creatorul va fi dezvăluit.

Creatorul se dezvăluie pe Sine în măsura în care obținem egalitate, similaritate, echivalență de formă cu El. Încercați deci să creați aceste condiții între voi și veți începe să simțiți că El este undeva în voi, între voi.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei”26/04/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Focarul acestui virus nu numai că este atât de rapid încât a acoperit țările și continentele, dar a împărțit lumea într-un mod foarte dur și foarte precis, în ceva care nu era atât de clar vizibil înainte.

Lumea este împărțită în săraci și bogați. Bogații își pot permite case separate, o insulă separată, iar săracii, care nu își pot permite nimic, sunt obligați să iasă, să-și scoată copiii la plimbări, le este frică de tot.

Lumea este împărțită în cei care au păreri rasiste care inundă acum Internetul și cei care scriu pe Facebook: „Suntem gata să venim la tine. Sună doar, vom veni. Persoanele în vârstă, nu părăsiți casele voastre, vă vom aduce mâncare, vă vom oferi ajutor ”, etc.

Adică lumea este foarte împărțită. Cumva virusul ne-a arătat cine suntem. A apărut astfel încât să vedem ce suntem acum?

Răspuns: Aceasta este identificarea interferențelor, identificarea defecțiunilor din sistemul general în care ne aflăm. Prin urmare, trebuie să vezi cât de conectat ești cu ceilalți. Trebuie să fim toți într-un singur sistem al sufletului.

Comentariu: Spui: „Trebuie să ne conectăm”. Și nu dorim nicio conexiune.

Răspunsul meu: Prin urmare, acest lucru ni se arată astfel încât să știm cu adevărat în ce stare ne aflăm.

Întrebare: Ce pași mai avem de făcut?

Răspuns: Niciunul! Ne aflăm chiar în ultima etapă a unei corecții universale. Dacă suntem uniți unii cu alții, înțelegem, ne străduim pentru asta, asta este totul, nu mai este nevoie de nimic! Toi virușii vor fi numai în beneficiul nostru. Tot ce este rău se transformă în bine.

Comentariu: Este bine, dacă este așa. Între timp, continuăm să suferim.

Răspunsul meu: În caz contrar, noi egoistii nu putem fi reglați, doar către fericire cu un băț. Vezi cum oamenii sunt încăpățânați, ce își imaginează astăzi. Uitați-vă la ce se face pe Internet, la câtă ură se aruncă unul peste altul, cum se lovesc reciproc, cum acționează. Toate acestea trebuie să înțelegem acum, să le justificăm, să le corectăm și să construim punți de înțelegere reciprocă peste toate contradicțiile.

Întrebare: Cum pot justifica pe cineva care mă urăște? În sensul că: „Nu, nu înțelege, este ca un copil”, cum spui tu?

Răspuns: Explicăi-i treptat ce explicăm mereu. El nu merge nicăieri. El va înțelege că natura îl obligă să facă acest lucru. Este minunat, ca un copil mic, care se târăște în fața mamei sale. Și când simte că se confruntă cu natura, înaintea soartei, atunci nu mai sunt toate aceste oportunități de a înflori, și vine timpul adevărului.

Întrebare: Ați putea explica ceva unuia urăște?

Răspuns: Nu am nicio ură pentru ei. Ei simt ură față de mine mine, da, dar eu nu. Și îi enervează. Aceștia sunt puși brusc într-o astfel de stare: „Cum este că îl urâm, dar el nu ne urăște?”

Dar, de fapt, nu pot să-i urăsc, deoarece înțeleg, sunt forțe ale naturii. De ce aș urî natura? Ele ne arată pur și simplu proprietățile negative ale naturii, care încă nu a atins perfecțiunea, corectarea reciprocă. Și, prin urmare, în înțelegerea mea nu există rău pe lume. Răul se manifestă numai în măsura și în forma în care îl pot echilibra cu binele.

Comentariu: Adică nu susțineți această frază, așa cum spun ei de obicei: „Așa că răul dispare din lume.”

Răspunsul meu: Nu va dispărea niciodată. Poate fi corectat, compensat numai de bine.

Întrebare: Pentru asta a apărut?

Răspuns: Da. Dacă nu ar exista răul, atunci nu ar exista lume, nu am exista pentru că toți suntem în rău. După cum spune Tora

Întrebare: Acest lucru se aplică oamenilor, dar acest lucru se aplică la un virus care practic nu este rău?

Răspuns: Un virus este doar un indicator al stării noastre necorectate. Este de vină pentru ceva? Aceasta este o particulă biologică mică. Ca în computerul tău apare brusc un fel de piedică, un fel de mic program care te deranjează în ceva. Dar vă indică o defecțiune și, în acest fel, poți corecta programul general.

Întrebare: Deci, faptul că virusul arată o astfel de stratificare a societății este de fapt bine pentru noi să vedem și să ne speriem în cele din urmă și să dorim să împiedicăm acest lucru?

Răspuns: Trebuie să-ți fie frică, deoarece altfel nu vei scutura o persoană egoistă. Ea trebuie să fie scuturată.

Dar sunt pentru ca oamenii să ajungă la această idee foarte repede într-un mod normal, calm și ar lucra asupra lor și ar face posibilă instituirea unui sistem de echilibru reciproc. La urma urmei, natura este construită pe un echilibru general al proprietăților și forțelor negative și pozitive. Și, prin urmare, este imposibil fără viruși, imposibil fără ură. Dar toate acestea trebuie să fie echilibrate. Natura vrea să trăim în echilibru, cu o înțelegere atât a binelui, cât și a răului.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV, 23/03/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dragostea pentru ceilalți crește în măsura în care o persoana se iubește pe sine sau invers?

Răspuns: Dragostea pentru ceilalți crește pe măsură ce te străduiești. Și pentru a realiza acest lucru, este adaugat egoismul, adică iubirea de sine. Când te ridici deasupra ego-ului tău, mai presus de iubirea de sine, construiești iubire pentru ceilalți.

În același timp, există întotdeauna un echilibru a două forțe opuse în tine. Și, deci, ești mereu într-un echilibru intern, dinamic.

Întrebare: Dacă îi iubesc pe ceilalți, ei nu-mi vor face rău?

Raspuns: Natural. În măsura în care iubești oamenii, vei fi protejat de ei. Dar acesta nu este scopul pe care ar trebui să-l urmărești, ar trebui să te străduiești să îi ajuți.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea globală, cea mai importantă, externă a întregului univers, a întregii creații, a ambelor lumi: această lume și lumea cealaltă.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 19/04/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum 3.000 de ani, oamenii au descoperit legea garanției reciproce: iubește-ți aproapele. Era deja scris despre asta. Aceasta este aceeași lege care există la nivelul particulelor elementare.

Cum se face că cunoaștem această lege de mii de ani, dar nu ne ajută? Încă nu ne putem echilibra egoismul în vreun fel, nu?

Răspuns: Dar această lege este împotriva naturii noastre. Natura noastră încearcă să se înalțe, să-și subjuge totul, să absoarbă totul în sine, fără a da nimic nimănui, fără a lua în considerare pe nimeni. Aceasta este legea egoismului care există în fiecare persoană.

Nu suntem doar ca animalele, să trăgem niște leșuri pentru noi și să nu le împărțim cu nimeni. Vreau să-i subjug pe toți, pentru ca toată lumea să fie sclava mea, să se umilească în fața mea. Vreau putere absolută asupra întregii lumi. Dacă cineva crede că nu este cazul la el, pur și simplu nu se cunoaște bine.

Întrebare: Dacă acum câteva mii de ani oamenii știau deja că iubirea va acoperi toate păcatele dar nu au reușit acest lucru, este posibil ca să treacă încă mii de ani ca să ajungem la el?

Răspuns: Poate. Nu spun că ar trebui să se termine astăzi. Dar ajungem la asta. Ne îndreptăm spre cunoașterea răului cu care nu putem trăi în interiorul naturii noastre. Prin aceasta, ne ucidem pe noi înșine și punem în pericol viața pe Pământ. Într-un fel trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, mai presus de instinctele noastre și să ajungem la interacțiunea integrală.

Din KabTv „Era post-coronavirus” 16/04/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că natura este un sistem integral și că totul in ea este construit prin iubire. Dar din istorie știm că totul în natură se bazează pe concurență, supraviețuire și suprimarea aproapelui. Cum ați comenta acest lucru?

Răspuns: Este foarte simplu. Fiecare dintre noi este format din două părți: cea animala și cea umana – într-o singură formă. În forma animală, ne supunem evoluției generale și nu se poate face nimic in legatura cu acest lucru.

Iar omul din noi ar trebui să fie mai presus de concurență, doar în asistență reciprocă. Kabbalah ne învață cum să creăm o societate umană din noi animalele. Acesta este singurul mod în care putem supraviețui. În caz contrar, vom dispărea pur și simplu – chiar și ca animale.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12/12/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Olanda are un muzeu dedicat corpului omenesc. Este atât de realist încât îți taie răsuflarea. În interiorul muzeului există un adevărat oraș alcătuit din diferitele componente ale corpului și te poți plimba nestânjenit printre ele.

Vizitatorii se simt mici atunci când traversează coridoarele omului-gigant artificial și privesc modul în care circulă sângele, cum funcționează sistemul digestiv, muscular și auditiv, coardele vocale, oasele și dinții, ascultă bataile inimii. Toate acestea pot fi studiate în detaliu și admirate în acțiune.

Călătorind prin corp, vizitatorii văd foarte clar că obiceiurile proaste afectează negativ funcționarea organelor și a sistemelor.

Ce transformări au loc în om atunci când se obișnuiește cu lumea din jurul lui și cu sistemul de conexiuni din ea? I se schimbă cumva atitudinea internă față de lume și față de el însuși?

Răspuns: I se poate schimba, desigur.

Întrebare: De ce această impresie, inspirație, nu acționează în om pe termen lung, pentru ca el să-și amintească permanent de sistemul de conexiuni?

Răspuns: Îi face plăcere sau nu? Dacă impresia nu-i face plăcere, o uită imediat. Dacă-i face plăcere, ea rezistă tot atâta timp cât plăcerea.

Întrebare: Este posibil să facem o simulare asemănătoare, un muzeu al „relațiilor dintre oameni”? Putem crea un astfel de model?

Răspuns: Poate fi unul imaginar, dar nu-l va învăța pe om nimic, fiindcă este opus naturii umane. Totul îi va provoca neplăcere.

Se va bucura de imaginea lui frumoasă dar nu va participa la această simulare care este opusă naturii sale egoiste!

Întrebare: Dar toată lumea îl va trata bine, va face totul ca el să obțină beneficii, nu se va lăsa angrenat în acest joc?

Răspuns: Toate acestea îl vor ține ocupat un anumit timp, ca și cum ar fi mers la un film.

Întrebare: Și ce-ar trebui să i se-ntâmple pentru ca el să se angajeze în acest joc și în același timp să se schimbe și să-și însușească jocul?

Răspuns: În acest scop, desigur că trebuie să acumuleze în viață un număr semnificativ de suferințe. Cum altfel și-ar dori așa ceva? În fond, totul se opune naturii noastre.

Întrebare: Când omul suferă, vrea să fugă de suferință, este cel mai ușor lucru. Și aici poate alege să-și însușească ceva diferit. Cum are loc acest punct de cotitură în care nu mai vrea să fugă și alege o cale nouă?

Răspuns: Nu are de ales. Trebuie să descopere scopul vieții, altfel viața lui nu merită trăită. Nu vreau nimic altceva în afară de scopul vieții! La ce-mi servește ea? Pentru ce trăiesc? De ce m-am născut? Dacă toate acestea îl preocupă, el se va putea schimba dar doar în măsura în care îi provoacă suferință.

Întrebare: Parcurgând coridoarele unui astfel de muzeu, care a fost creat și în Toledo sau New York, nu se va gândi el la semnificația vieții dacă suferă?

Răspuns: Desigur că nu! Totul ține de fiziologie și nu de lumea interioară a unei persoane. De organele interne și nu de lumea internă.

Întrebare: Unde se trezește întrebarea cu privire la scopul vieții?

Răspuns: Nu în interiorul omului. Nici în inimă și nici în minte, ci în sufletul lui. Iar sufletul nu se află în interiorul cuiva ci lângă el.

Întrebare: Cum se petrece în cineva apariția acestei întrebări?

Răspuns: Sufletul trimite o sugestie spre creierul persoanei care începe să se gândească la el.

Întrebare: Ce este sufletul?

Răspuns: Sufletul este întrebarea cu privire la scopul vieții. Deocamdată. Mai târziu se va dezvolta din această întrebare.

Întrebare: Și ce va deveni?

Răspuns: Va deveni o însușire care-i va permite să atingă scopul vieții. Dorința de a împlini scopul vieții se numește suflet, starea inițială a sufletului.

Apoi dorința începe să-l umple cu tot felul de înțelesuri spirituale – cu privire la sensul vieții. Și astfel, se dezvoltă.

Omul începe să pună întrebări tot mai inteligente, mai eterne, mai elevate și primește răspuns la ele. Aceasta este dezvoltarea sufletului.

Comentariu: Procesul de înțelegere a scopului vieții este diferită pentru fiecare dintre noi.

Răspuns: Și nu poate exista comparație. Cum aș putea să-mi extrag sufletul pentru a-l plasa în tine și astfel să-l compar cu al tău?

Întrebare: Fiecare om are o dorință tot mai mare de a obține scopul vieții. Este ceea ce numim suflet. Fiecare are propria sa dorință, diferită de a altora. Ce se întâmplă cu aceste dorințe? Se conectează între ele?

Răspuns: Nu se conectează. De ce s-ar conecta?

Comentariu: Se spune că există un suflet mare pentru noi toți.

Răspunsul meu: Conexiunea este diferită în cazul în care avem un scop comun. Când trebuie să atingem un scop comun, sufletele se conectează pentru a atinge acel scop comun. Doar că se conectează prin opoziție.

Întrebare: De ce sunt opuse?

Răspuns: Pentru a nu se anula. Și de îndată ce se conectează, obținem un întreg comun alcătuit din multe părți.

Întrebare: Cum se conectează?

Răspuns: Prin calități de dăruire și iubire.

Întrebare: Ce anume descoperă aceste dorințe conectate cu privire la sensul vieții?

Răspuns: Descoperă interacțiunea reciprocă peste egoismul comun.

Întrebare: Există o definiție a acestei interacțiuni dintre ele peste calitățile lor?

Răspuns: Este sufletul comun, Adam. Rețeaua comună de conexiuni se cheamă „Adam” de la cuvintele „similar cu Creatorul.”

Întrebare: Construind toate aceste sisteme de conexiuni, oamenii doresc în subconștient să atingă rețeaua superioară de conexiuni?

Răspuns: Da. Sufletul aspiră la ea.

Din emisiunea KabTV “Știrile cu Michael Laitman,” 3/3/20

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→