Category Archives: Munca spirituala

Când toată lumea face acest lucru

Întrebare: Ce înseamnă a dărui celorlaţi?

Răspuns: A dărui celorlalţi înseamnă a dărui grupului, acolo unde toţi aspiră să adere la Creator, gândind doar la aceasta şi înţelegând că poate fi realizat prin conectare reciprocă, fără nici o diferenţă între noi. Cu toate acestea, în acest caz, ceilalţi nu mai există, ca şi cum ei ar fi eu, eu însumi, aderând la Creator.

Totuşi, mai întâi trebuie să învăţ să dăruiesc celorlalţi, în funcţie de ceea ce este scris: „de la iubirea de fiinţe create la iubirea de Creator”, altfel voi greşi, deoarece ego-ul meu mă dezorientează şi mă înşală.

Dăruirea pentru ceilalţi este dăruirea pentru grup, pentru a atinge obiectivul comun, care este dăruirea pentru Creator. Oferiţi toate dorinţele voastre prietenilor, transformându-le astfel în locul unde lumina se poate revela. Voi le veţi transmite asta!

Dacă o faceţi cu devotament absolut, în această parte a devotamentului vostru pe care o transferaţi lor, ei pot să dezvăluie Creatorul. Şi, când toată lumea face acelaşi lucru şi ajungem la o putere de „600 000 de suflete”, dezvăluirea spirituală se va produce.

Împreună, trebuie să reflectăm cum să realizăm această dorinţă comună a întregului Kli mondial, de a-l uni pentru ca el să devină capabil să dezvăluie această primă parte a Luminii. Apoi, cuplarea (Zivug) între toate dorinţele şi Lumină se va produce. Se va produce pentru prima dată în istorie! Într-adevăr, tot ceea ce a avut loc în generaţiile precedente a fost o pregătire pentru acest scop.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.09.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Studiaţi în ritm de dans

Întrebare: Îmi plac Congresul de Cabala, muzica şi întâlnirile cu oamenii, în timp ce, în timpul lecţiei, mor de plictiseală. Ce ar trebui să fac ? Când va intra Lumina?

Răspuns: Fiecare persoană are propriile înclinaţii naturale. Unii nu pot să rămână aşezaţi, alţii preferă să rămână aşezaţi şi să studieze. Unii preferă activităţi fizice, în timp ce alţii preferă analiza mentală. Vorbim despre natura fizică a omului.

Totuşi, pe calea către lumea spirituală, toată lumea va ajunge la un  numitor comun. La urma urmei, spiritualitatea, sentimentul şi gândul, se dezvăluie în acelaşi timp, la fel ca acţiunea, contemplarea şi empatia. În lumea noastră, ele sunt dispersate peste tot în percepţia noastră, dar în spiritualitate, ele sunt aduse într-un singur punct de contact unic.

Când va veni revelaţia? Ea va veni atunci când, cu efortul nostru colectiv, vom atrage Lumina care Reformează şi toată lumea va simţi în inimă, că este pregătită să se piardă în grup, Malchut, care este locul unde trebuie să găsească pe Creator, forţa comună a dăruirii şi vor învăţa să-I dăruiască Lui.

Dacă o persoană este modelată în această formă şi este pregătită să ajungă la unitate şi să găsească Creatorul în ea, atunci ea obţine ceea ce doreşte, dar nu înainte. În acelaşi timp, noi trebuie să depunem toate eforturile pentru a atinge acest obiectiv.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.12.2010, Zohar

Lumina este aproape, Lumina este departe

Întrebare: De ce calea spirituală pare un refugiu pentru mine, ca şi cum m-aş distanţa şi mai mult de Lumină?

Răspuns: Este corect. Până când o persoană a dobândit o măsură plină a necesităţii de a găsi pe Creator, ea va descoperi, din nou şi din nou, cât de departe este de Lumină.

Pare ca o digresiune, dar în acest caz, trebuie să înţelegeţi: voi intra în lumea spirituală doar dacă dorinţa mea va fi complet formată, când voi fi pregătit să fac orice pentru asta, când lumea noastră nu mă mai interesează şi când voi decide să pun totul pe masă. Nu voi mai cere nimic pentru mine, nici un singur răspuns. Pentru a face acest lucru, o persoană trebuie să fie în măsură să vadă modul în care progresează în acest sens, aspirând la asta cu mai multă bucurie, şi modul în care încă nu merită, cele două contrarii unite în unul singur.

Deci, verificaţi: mergeţi pe calea cea bună ? Sau fugiţi de conflictul dintre cele două sentimente opuse ? Acesta este modul în care trebuie să avansăm.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.12.2010, Zohar

Când ochii voştri se vor deschide pentru a vedea

Întrebare: Cum putem să stabilim, în mod corect, o cooperare între diferite grupuri ale societăţii noastre mondiale, astfel încât să fie mai eficientă?

Răspuns: Nu trebuie să ne gândim la asta, deoarece Lumina va face totul. Pur şi simplu trebuie să lucrăm la conexiune, la încorporarea tuturor şi la adeziune. Mai târziu, vom descoperi că existăm, deja, în sistem.

Atunci când aspirăm spre interior, spre centrul comun, vom descoperi brusc că suntem uniţi ca piesele unui puzzle care se potrivesc unele cu altele. Există găuri şi umflături în fiecare dintre noi şi ne plasăm brusc faţă de celălalt ca roţile dinţate. Totuşi, această formă multistrat, multidirecţională, nu este doar în trei dimensiuni, ca în lumea noastră, ci multidimensională. Toate curbele şi găurile se potrivesc la altele. Lumina face asta şi nu noi.

Sistemul tuturor roţilor se conectează mai strâns până ce ele realizează un ansamblu, până ce acumulează tot şi umple tot Malchut de Ein Sof (Infinit). Acest lucru există de fapt, dar starea spargerii ne este revelată treptat, adică absenţa contactului, până ce toată lumea este încorporată treptat în sistemul general.

Totul este dezvăluit treptat, ca noi să deschidem ochii, progresiv, pentru a vedea. În trecut, când ieşea un prizonier care a fost în temniţă decenii, era obiceiul să i se pună mai mulţi saci pe cap şi erau eliminaţi treptat astfel încât să se obişnuiască cu lumina zilei şi să nu fie orbit de lumina puternică. Astfel, Masachim ascunse (ecrane) ne sunt retrase progresiv şi noi le schimbăm în Masachim de primire.

Când primim Lumina în dăruire, ea nu ne va orbi, deoarece ea nu intră în dorinţa în sine, ci deasupra ei. Deci, nu trebuie să ne temem, doar să aspirăm la unitate. Tot restul între noi va funcţiona de la sine. Toate grupurile vor începe să se completeze reciproc şi vom vedea o reorganizare intergrup şi diviziunea muncii.

Lumea întreagă va ajunge la o diviziune internaţională a muncii; nu aşa cum este azi, când China produce marfa, America tipăreşte bani, Rusia forează petrol şi aşa mai departe. În schimb, vom vedea cooperare reciprocă corectă între toţi, la toate nivelurile, pentru a ne completa într-un mod optim. Mai întâi, asta se va produce între grupuri.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.07.2013, Shamati 59 “despre toiag şi şarpe”

Deschide calea pentru Lumină

Noi ne conectăm pentru a fi garanţi pentru celălalt, dar spune-mi: Câţi bani aveţi în contul bancar pentru ca să vă doriţi să fiţi garantul meu? Ştiţi câte datorii am, care sunt probleme mele ? Nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu mine mâine şi va trebui să acoperiţi asta. Câte milioane aveţi pentru a-mi da tot ceea ce-mi lipseşte ?

Nu sunteţi garant decât dacă construiţi o relaţie cu mine, când vă faceţi griji ca nimic să nu-mi lipsească, când vă deschideţi pentru mine, dar nu fizic. Fizic, niciunul dintre noi nu este capabil să facă ceva. Chiar dacă toate băncile americane vă susţin, nu veţi fi, încă, în măsură să fiţi garantul meu, în nimic. Deci, cum ne putem angaja pentru a fi garanţi unul pentru celălalt ?

Nu există garanţie în nimic, doar pentru a deschide calea pentru Lumină. Voi neutralizaţi ego-ul şi Lumina intră şi modifică atitudinea mea faţă de viaţă. Nu trebuie să-mi arătaţi că aveţi cunoştinţe sau abilitate, o acoperire corporală pentru probleme mele sau lipsuri. Aveţi nevoie doar de a deschide uşa pentru Lumină şi mă opresc brusc să-mi mai fac griji pentru mine.

Tot ceea ce vi se cere este numai să vă comportaţi faţă de mine deasupra ego-ului vostru şi restul va face Lumina. Creatorul va termina această muncă pentru mine dar voi trebuie să o începeţi. Dacă purtaţi un sac greu în spate şi sacul este pe punctul de a cădea de pe umerii voştri, atunci veţi obţine ajutor pentru a-l duce. Totuşi, dacă sacul nu este greu şi nu cade şi voi vă plângeţi că este dificil să-l duceţi, atunci nu vă aşteptaţi la ajutor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.10.2013, Shamati 38 “Frica de Dumezeu este comoara lui”

Înţelepciunea colectivă

Ca rezultat al conexiunii dintre oameni în timpul unui atelier sau al unei mese rotunde, se crează mintea colectivă . Un asemenea fenomen este cunoscut drept „înţelepciunea mulţimilor”. Dacă oamenii se unesc, atunci o forţă suplimentară iese la suprafaţă şi ceva nou care depăşeşte capacităţile lor se naşte între ei. Fiecare posedă o inteligenţă şi capacităţi mediocre şi face greşeli răspunzând la întrebări. Totuşi, când le discută cu toţii împreună, ascultând părerile celorlalţi şi complimentându-se unii pe alţii, răspunsul va fi corect sau foarte aproape de cel corect.

Fiecare dintre ei greşeşte într-o direcţie diferită şi astfel, în medie, răspunsul este corect. Totuşi, nu este vorba despre legea din statistică a numerelor mari ci despre aspectul emoţional. Când oamenii se unesc şi vor să rezolve o problemă împreună, primesc un simţ special. Nu este vorba doar despre răspunsul în medie. Din moment ce au încercat să găsească o soluţie împreună, iese la suprafaţă a adunare specială.

Noi nu cerem pur şi simplu un răspuns din partea fiecăruia ca într-un studiu statistic, ci îi aducem împreună şi vrem să ajungem la un rezultat comun. Apoi, ei nu greşesc. Aceasta este consecinţa conectării, nu doar un răspuns care rezultă după o rotunjire când o greşeală o compensează pe alta.

Când oamenii se conectează, o forţă suplimentară specială iese la suprafaţă, care propulsează la nivelul următor. Cu toţii suntem la treapta de jos; zece la un grad mai jos sunt egali cu unu la un grad mai înalt, la fel cum întregul nivel neanimat este egal cu o plantă, şi toate plantele cu un animal, şi toate animalele cu o fiinţă umană.

Nu este o ecuaţie simplă. Forţa Creatorului trebuie adăugată pentru că este nevoie de ea pentru a ne schimba de la nivelul neanimat, unde toate elementele sunt legate unele de altele, la nivelul vegetal pentru a deveni o plantă. Totuşi, trebuie să ştim că această forţă este mereu la dispoziţia noastră. Lumina Superioară luminează mereu. Odată ce ne conectăm, Lumina Superioară, va începe instant şi automat să acţioneze asupra noastră şi să ne ridice la gradul următor.

De aceea, se spune că întregul nivel neanimat este echivalent cu o plantă. Lumina Superioară este inclusă în mod automat în această formulă. Aparent, ştim a priori că Lumina Superioară va acţiona şi îi va ridica.

Răspunsul comun nu este obţinut din media tuturor răspunsurilor. Organizând ateliere şi formând cercuri, trebuie să ajungem la o decizie comună, o definiţie care va fi în centrul cercului. Nu avem nevoie de zece opinii separate. Asta nu va produce nimic. Doar va complica lucrurile la fel ca simpla filosofare: unu spune una şi altul zice alta. Asta este analiză. Totuşi, noi avem nevoie de sinteză, factorul general aparţinând gradului superior!

Încă nu ştim cum să folosim atelierele în mod corect. Atelierul este un vas spiritual, un instrument pentru a ajunge la corecţia finală. Drept rezultat, trebuie să ne ridicăm la nivelul adunării grupului lui Rabbi Shimon. Îl numim cu acest cuvânt atât de lumesc „atelier”, dar el implică o conexiune spirituală. Atelierele trebuie schimbate. Vom lucra la asta. Nu trebuie să fie doar predate. Această abilitate vine treptat, şi presiunea din afară ajută la asta.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Nu vă temeți să primiți plăcere

Întrebare: În exemplul cu gazda și oaspetele, gazda oferă oaspetelui bunătăți, iar oaspetele refuză să ia. Face o restricție asupra dorinței de a primi. Mai târziu, după ce oaspetele experimentează plăcerea, devine dependent de ea. Cum putem evita să fim dependenți de plăceri?

Răspuns: Este vorba despre a primi în lumea Nekudim, în lumea care a avut loc spargerea stării.

Să spunem că mi-ai dat ceva foarte gustos și dulce. Știu ce este, așa că fac o restricție asupra acestei tratații și construiesc o intenție. Este ca și cum ți-am dat înapoi. Ți-am refuzat tratația de multe ori și ți-am explicat că nu mă simt comfortabil acceptând mâncărurile tale, că nu mi-e foame. Tu începi să mă convingi și mai puternic spunând că ai copt această prăjitură special pentru mine și dacă nu o încerc, te vei supăra.

Acum, tu ești cel care îmi cere mie să-i fac o favoare. Când vine vorba să-ți fac ție o favoare în loc să primesc plăcere pentru propriul meu bine, cedez și mănânc o bucată de prăjitură. Cred cu adevărat că o fac pentru tine. Îți arăt cât de încântat sunt astfel încât tu să nu ai îndoieli că în timp ce mă bucur de prăjitura de la tine, fac asta ca să te mulțumesc.

Dintr-o dată, simt o plăcere care este de o mie de ori mai mare decât ce m-aș fi așteptat vreodată de la o bucată de prăjitură, ceva incredibil, dincolo de Kelim-ul  meu, de vasele mele, de abilitățile mele. Nu te mai văd pe tine în spatele acestui lucru. Tot ceea ce simt este o plăcere copleșitoare.

În acest punct, nu este vorba despre o simplă relație la nivelul de a da și de a primi (nivelul 1); este mai degrabă relația dintre Creator și o persoană la nivelul intenției (nivelul 2).

Când devin egal Creatorului în intențiile mele (egale) și încep să-I dau Lui, încep să-L simt și să mă ridic la nivelul Lui. Această stare este deasupra oricărei plăceri sau suferințe. Este dincole de orice! Este o senzație a gândului creației înainte de a fi creată.

Se dovedește că este o plăcere inerentă atât de mare în această experiență la care nu mă așteptam și căreia pur și simplu nu-i pot rezista. Acum, trebuie să-ți plătesc cumva pentru această bucată de prăjitură.

Asta se numește spargerea mea. Toate intențiile mele de a-ți dărui ție în loc să mă desfăt pe mine însumi, toate planurile mele de a evita să fiu un oaspete dispar. Devin doar un sclav al plăcerii care mă umple.

De la acel punct încolo, un nou tip de plăcere pe care o primim de la simțirea Creatorului construiește sistemele lumilor: Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya.

Drept rezultat, când începem auto-corectarea în cadrul sistemului lumilor, devenim egali Creatorlui deoarece corectarea noastră include plăcerea care vine nu de la Lumină per se, ci de la simțul nostru de egalitate cu El la nivelul lui Adam – om.

Nivelul la care noi existam și construiam relații cu ceilalți cu aceste calcule (tu îmi dai mie și eu îți dau ție), ca un oaspete politicos cu gazda, reprezintă pur și simplu plăceri animate la nivelul animat. Respingând ceva pentru că simțim că nu este corect să-l luăm sau pentru că suntem jenați să-l acceptăm, la fel ca politețea insistentă a gazdei, sunt relații umane obișnuite. Ele sunt asociate cu nivelul nostru actual și nu este nimic nobil în asta. Nu există niciun fel de dăruire în ele.

Vrei să-mi faci o plăcere pentru că ții la mine. Vreau să-ți întorc plăcerea pentru că nu vreau să simt că sunt partea care primește. Am mândria mea și rușinea mea și nu-mi pot permite să accept tratațiile tale. Trebuie să le resping.

O gazdă care cunoaște și înțelege psihologia umană acționează astfel încât nu numai că mă va convinge să-i accept tratațiile dar și să mă simt fericit pentru că, făcând asta, îi fac o favoare. Dar toate astea se află în cadrul interacțiunilor umane obișnuite. La al doilea nivel, creăm o nouă relație, nu între doi oameni ci între mine și Creator, când trebuie să te echivalezi cu plăcerea primită de la El.

Imediat ce mă unesc cu Creatorul, primesc plăceri care nu există în această lume și nici nu sunt prezente în Lumina care ne-a creat, din moment ce aceste plăceri vin de la nivelul Creatorului și din înțelegerea noastră că Îi suntem asemănători Lui. Deci aici are loc spargerea, structura noului sistem. Numai urcând de jos până la vârf putem crea dorințe și intenții care ne fac cu adevărat asemănători Lui. Și apoi, orice sentiment de jenă și rușine se transformă în glorie și bucurie.

Întrebare: Putem deveni dependenți de plăceri la acest nivel?

Răspuns: Este imposibil. Sistemul este construit astfel încât în timp ce urcăm nu putem fi distruși. Este făcut astfel pentru ca în momentul în care nu suntem pregătiți să primim plăceri în mod corect, el nu ni se va revela.

Plăcerea vine de la o senzație de înțelegere și conșientizare, de la sentimentul de eternitate și perfecțiune, de la tot ceea ce tu dezvălui, în tot ceea ce tu exiști deja.

Terbuie să fii gata pentru asta. Întreaga scară, de jos până sus, este construită conform celor trei linii care ne conduc. De aceea sistemul este astfel făcut încât să ne pregătească să ajungem la această stare.

De la Congresul din Stockholm Bucurie prin Unitate, Prima zi, 30.08.2013, Lecția a doua

 

Egalitatea în grup este o necesitate vitală

Doar cu condiţia unităţii în grup vom fi în măsură să reuşim în drumul nostru. Şi, dacă nu există o astfel de unitate, forţele noastre sunt neglijabile. Va fi doar o forţă materială şi, chiar dacă vom reuşi ceva, va fi superficial. Putem să avem mari realizări materiale, dar ele nu valorează nimic în sens spiritual. Grupul trebuie să păstreze unitatea lui, conexiunea şi egalitatea ca o necesitate vitală!

Trebuie să ne comportăm faţă de persoanele exterioare ca toată lumea, utilizând tribunale, avocaţi, aşa cum se obişnuieşte în lume. Dar interior, între prieteni, toate relaţiile trebuie să fie construite sub formă de cercuri. Unul nu-l blochează pe celălalt: în cercuri (Igulim), în interior şi exterior, în linie.

Puteţi fi un mare cabalist, dar în exterior, trebuie să vă comportaţi conform “liniei” standard ca toţi ceilalţi. Dacă cineva încearcă să te înşele, trebuie să acţionezi în consecinţă. Asta nu înseamnă că trebuie să furi, dar nu trebuie să fi un prost naiv, care este, de obicei, modul în care oamenii din exterior doresc să vadă un cabalist. Dacă toată lumea se comportă în acest mod, de ce un cabalist ar trebui să se comporte altfel? Oamenii cred că el va fi numit un om drept, dacă permite fiecăruia să se profite de el. Desigur, el nu ar trebui să fie un naiv.

Acest lucru este valabil pentru comportamentul extern în lumea din afară, dar în interiorul grupului, trebuie să păstrăm cercul într-un mod cât mai precis, garanţia reciprocă ne obligă să păstrăm egalitatea. Totuşi, această egalitate trebuie să fie relativă, ceea ce se cere de la toţi, fiecare conform capacităţilor sale, este capacitatea de a se anula. Egalitatea înseamnă că toată lumea investeşte cât de mult poate, cel puţin, munceşte la asta.

Grupul nu ar trebui să aibă oameni care controlează după bunul plac. Poate că au dreptate şi ştiu cum să controleze totul, dar asta nu aduce un câştig spiritual. Putem ajunge la o enormă reuşită materială, dar, dacă nu există componentă spirituală, totul se va sparge, ca un balon de săpun.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Rabash

Sufletul general: al meu şi al vostru

Baal HaSulam, “600 000 de suflete”: Moise este egal cu 600 000…

“Moise” este un concept. Totuşi, în acest caz, se spune că Moise este o persoană care a atins conexiunea completă cu toate părţile singurului suflet care există în realitate. El a fost divizat în 600 000 de părţi şi aceste părţi au fost divizate în mici fracţiuni. Moise este un atribut, o stare în care toate elementele sunt încorporate.

Prin urmare, o persoană care a atins nivelul Moise, poate trăi într-un singur suflet şi atinge conexiunea cu toate celelalte părţi conform principiilor: “Nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă” (un drept) şi “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” (un drept complet). Şi, prin urmare, principiul “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău” este îndeplinit, starea perfectă.

De aceea este spus că Moise este egal cu toate celelalte suflete, întreaga lume.

Totuşi, pe de altă parte, este spus că fiecare trebuie să atingă nivelul Moise, deoarece, în plus faţă de apartenenţa la un suflet general, fiecare din noi are o scânteie particulară şi această scânteie trebuie să includă toate celelalte suflete şi să le unească într-un singur suflet.

Oricine poate atinge nivelul lui Moise şi să conecteze pe toată lumea în jurul lui. De acolo, el ajunge la sufletul întreg general. Acesta apare ca sufletul său, el descoperă totul plecând de la scânteia lui, de la rădăcina sufletului său.

Pentru mine, procesul începe prin conexiunea cu ceilalţi. Există oameni la care sunt conectat într-o stare numită grup şi există ceilalţi, lumea exterioară cu care stabilesc o conexiune externă pentru moment. Dar în final, conectez pe toată lumea în unul singur şi descopăr unitatea. Dar, eu o descopăr pe baza Reshimot ale mele (gene spirituale), în punctul meu din inimă (• ) . Din acest motiv, eu pot vedea lumea. Nu contează în ce punct conectez intenţia în scopul de a-mi dărui mie, eu sunt mereu cel care dăruieşte. Percepţia mea rămâne mereu subiectivă şi nu pot  să văd lumea prin ochii altcuiva, nu pot să mă îmbrac în cineva şi să simt ceea ce simte, prin el. Acestea sunt legile naturii.

Descopăr suma tuturor vaselor (dorinţelor) pe baza atributelor mele, care nu dispar. Altcineva, de asemenea se conectează la toată lumea, inclusiv eu şi o descoperă în el, în funcţie de atributele sale. Descoperim amândoi întreaga lume, fiecare din punctul lui de vedere.

Mai târziu, după conectarea la lumea întreagă, ating finalul meu particular de corecţie. În plus, după ce toată lumea atinge acest nivel, soseşte o forţă specială, Lumina care uneşte toate stările noastre particulare într-o stare generală întreagă, finalul general al corecţiei.

Nu ştiu ce este, nu ştiu dacă răspunsurile individuale dispar acolo. La urma urmei, acum toate piesele sunt corectate şi ele formează un singur corp. Există diferite ipoteze. Poate că toate celule sunt încorporate în alta, în toate sensurile şi redevin Partzuf lui Adam HaRishon (primul om), aşa cum era înainte de spargere, înainte de păcat, dar acum intensitatea conexiunii la Creator este de 620 de ori mai mare.

Astfel, noi avem acelaşi suflet şi fiecare trebuie să atingă nivelul lui Moise, care include toate sufletele. Nu există contradicţie aici.

Fiecare suflet este pregătit să absoarbă sufletele lui Moise, Aaron, Samuel, David, Solomon şi, în mijlocul acestuia, progresaţi prin perioade de dezvoltare. În timpul ieşirii din Egipt şi recepţiei Torei, sufletul lui Moise este revelat.

Am traversat o perioadă de corecţie prin care, o parte a sufletului colectiv, a fost deja corectată. Această parte este numită “strămoşi”. Este capul Partzuf unde totul este dăruire.

Apoi, există partea numită “fii” care este imperfectă. Ea a fost corectată în timpul exilului din Egipt, primul şi al doilea Templu şi există corecţii şi corupere în această parte. Ultima parte, ultimii două mii de ani, nu au fost corectaţi deloc şi avem încă timp pentru a ajunge la răscumpărare completă.

Deci, utilizăm sistemul general în care există partea corectată a “strămoşilor” (HBD), partea “fiilor” (HGT) care este, în parte, corectată şi noi, generaţia exilului, “ultima generaţie”.

Noi suntem toţi încorporaţi în toată lumea şi întrega istorie pe care am trăit-o funcţionează pe toate generaţiile din starea generaţiilor precedente. De aceea există conceptul “meritul strămoşilor noştri”, vasele pe care aceste suflete le-au corectat deja. Astfel, astăzi, muncim la integrare şi avem pe ce să ne bazăm .

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “600 000 de suflete”

Nu are sens să regretăm ceea ce a fost înghiţit în Ein Sof

Întrebare: Ce trebuie să fac dacă regret eşecurile mele din trecut şi asta mă împiedică să mă gândesc la altceva?

Răspuns: Când ceva s-a întâmplat deja nu are sens să regreţi şi trebuie să laşi în trecut lucrurile din trecut. Nu e nimeni în afară de El şi ai făcut tot ce ai putut, conform „Dacă eu nu sunt pentru noi, cine este pentru mine” şi totul este în mâinile Creatorului din moment ce nu e nimeni în afară de El. Nu trebuie să regretăm trecutul. Trecutul este înghiţit deja în Ein Sof (Infinitate). Nu sunt responsabil pentru asta; este Creatorul care acţionează prin mine.

Am făcut tot ceea ce am putut şi succesul meu sau lipsa lui depinde de Creator. El a aranjat astfel acţiunile mele, vrând să-mi arate cât de departe sunt încă de El astfel încât prin acţiunea următoare voi fi gata să mă conectez cu El.

Nu trebuie să mă gândesc acum la stările din trecut, ca şi cum aş fi fost eu cel care a ales şi a hotărât ce vor fi aceste stări. Aceste gânduri impure (Klipa) sunt o greşeală, o înşelăciune, dacă mă gândesc că eu am făcut ceva şi nu a fost Creatorul cel care a făcut totul prin mine. Nu putem spune asta despre viitor, dar, fără îndoială, trebuie să ne referim astfel la trecut.

Repetăm această greşeală toată viaţa noastră. O persoană se chinuie pe ea însăşi pentru o greşeală făcută în vremea când era la şcoală sau la universitate, şi regretă asta toată viaţa, inclusiv ziua de ieri şi ultimele momente, dar este interzis să facem asta.

O persoană care este pe moarte trebuie să spună că întreaga lui viaţă a trecut şi nu i-a aparţinut cu adevărat şi nu a fost ea cea care a făcut totul. Gândul superior l-a creat şi i-a dat naştere undeva în trecut şi l-a pus pe o anumită cale, prin diferite acţiuni, şi acum ajunge la sfârşitul drumului într-o anumită stare şi se îndreaptă spre următoarea.

Nu putem schimba nimic din trecut şi nu putem plănui nimic pentru viitor, nici măcar pentru două clipe din viitor. Acum descoperim acest adevăr din ce în ce mai mult în lume: toate planurile noastre pe termen lung nu funcţionează. Poţi să acţionezi doar în momentul în care te afli şi munca ta este să aderi la Creator. Dar gândul despre momentul care a trecut sau despre momentul următor este un semn al lipsei de credinţă, al lipsei de adeziune, al lipsei de dăruire.

În starea mea actuală, ader complet numai la Creator. Fă din dorinţele tale dorinţele Lui şi acţiunile tale să fie acţiunile Lui şi tu nu mai ai nimic altceva de făcut; este foarte simplu.

Să regreţi trecutul este o Klipa foarte urâtă, o forţă impură, care ni se zugrăveşte în imagini din trecut, forţându-ne să simţim o mare părere de rău: de ce am făcut asta; de ce am rănit pe cineva; cum am greşit; ce am greşit etc. – este o greşeală bine cunoscută şi toată lumea trece prin ea.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala, 07.10.2013, Introducere la Cartea Zohar