Category Archives: Munca spirituala

Garanţia reciprocă a bunei dispoziţii

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres

Vreau să continui!

Este imposibil să verificăm şi să judecăm stările noastre în funcţie de sentimentele noastre. O femeie însărcinată uneori nu se simte bine, dar vrea ea să avorteze? Dimpotrivă, ea vrea să continue! Scopul este de a fi mamă, să aibă un copil şi să ţină copilul în braţele sale şi asta compensează şi justifică durerea şi disconfortul pe care le simte.

Corpul suferă, întreaga perioadă a sarcinii şi a naşterii nu este uşoară şi poate să fie tragică, periculoasă şi critică. Dacă un extraterestru, care nu ştie nimic despre viaţa noastră, ar vedea asta, ar fi şocat de tortura în care se află biata femeie, dar suntem fericiţi şi încântaţi de întregul proces al sarcinii şi naşterii unui copil.

Noi avansăm spre naşterea unui nou nivel, deci ce ne lipseşte pentru a fi fericiţi în fiecare stare? Ar trebui să vedem “Tu pregăteşti în faţa mea o masă, în prezenţa duşmanilor mei”, aşa cum este spus în Psalm 23:”duşmanii mei”, care sunt în mine deci, ei vor vedea.

Nu vreau să-i liniştesc prin asta şi invers, mai degrabă să-i tachinez şi să laud obiectivul. Dacă nu puteţi resimţi mai multe impresii decât cele pe care le-aţi simţit ieri, asta înseamnă că nu aveţi susţinerea grupului. Întregului grup îi lipseşte forţa unităţii, pentru a permite fiecăruia şi tuturor să supravieţuiască stării actuale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Subiectul lecţiei: Pregătire pentru Congres

Destul cu auto flagelarea!

Întrebare: Oamenii care vin la un grup nu posedă doar capacităţi diferite, dar au, de asemenea, probleme cu alt tip de dorinţă: cineva nu a terminat încă munca asupra dorinţelor sale de natură fizică, pentru altcineva sarcina esenţială este a lupta, de exemplu, cu setea sa de putere.

Răspuns: Nimeni nu se luptă cu nimic. Pentru o persoană care învaţă metoda integrală nu există luptă cu ea însăşi, pentru a-şi face sânge rece, a se auto flagela, chiar a-şi face un examen de conştiinţă. Nu există nimic de clarificat pentru ea, deoarece este ego-ul absolut. Este de preferat să nu deschidă această “cutie a Pandorei” şi să nu o examineze.

Singurul lucru care este necesar este să ieşiţi din voi înşivă în toţi ceilalţi, pentru a crea centrul grupului astfel că el va exista de la sine, fără a depinde de alţii. Este ceea ce numim “un balon de zmeură” care începe să strălucească printre toţi, ca urmare a rezultatului manifestărilor noastre altruiste.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Când priorităţile se schimbă

Întrebare: Să presupunem că forţa altruistă devine parte integrantă a unei persoane şi începe să-i dicteze noi norme de comportament. Ce se întâmplă apoi? Cum trebuie să se comporte o astfel de persoană?

Răspuns: Atunci când forţa altruistă începe să vorbească dintr-o persoană, ea acţionează în conformitate cu ea. În măsura în care ea se realizează într-o persoană, va acţiona în acest grad. Ea devine calitativ mai bună, mai onestă şi, da, mai ocrotitoare şi simpatică, ajutând activ pe toată lumea.

Întrebare: În lumea noastră, va fi foarte dificil pentru astfel de persoane.

Răspuns: Nu ştiu. Personal, eu nu cred aşa.

Cu siguranţă, acest tip de persoană nu va participa la intrigi şi maşinării murdare la muncă. Nu va urmări capital. Ea îşi va schimba priorităţile.

Să presupunem că avansarea într-o carieră este o necesitate pentru ea, pentru anumite realizări ca om de ştiinţă, ca expert. Atunci, ea se va implica în asta. Totuşi, dacă acest lucru nu o interesează, ea nu va urca scara ierarhică în detrimentul altora.

Ea nu devine “uscată”. Trăieşte o viaţă plină, dar, cu asta, ea vede lumea cu ochi complet diferiţi. La exterior, pare un om relaxat, echilibrat, inteligent, amabil şi prietenos, există în ea schimbări intense care nu sunt văzute de cei care o înconjoară.

Puţin câte puţin, conexiunea mutuală între oameni pe care o numim “lumea de sus” începe să se dezvăluie. Ea începe să vadă sistemul conexiunilor noastre care se găseşte între noi şi se comportă conform acestuia. Prin urmare, nu poate exista un conflict cu societatea aici, deoarece ea devine elementul cel mai util al societăţii. Cine ar putea să fie în dezacord cu ea? Cine ar putea să fie împotriva ei? Câmpul extern este compus din două forţe şi deja operează în ea – niciodată nu va face lucruri care-i vor dăuna.

Dimpotrivă, ea se găseşte în echivalenţă, în asemănare, în conexiune reciprocă, în armonie cu natura.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Primul suflu de libertate

Se spune că “încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”. Încrederea se referă la Lumina Reflectată, Lumina de Hassadim, o stare a unui drept care nu are nici chiar o cămaşă, dar nu are nevoie, deoarece are o astfel de Lumină puternică a încrederii.

Noi nu înţelegem asta, deoarece lumea noastră există prin forţa de primire. Creatorul este forţa de dăruire, lumea spirituală, care este starea noastră spirituală în acord cu Creatorul, adică noi, cu forţa noastră de primire dobândim forţa Creatorului de dăruire şi ajungem să integrăm aceste două forţe în noi.

Lumea spirituală, ceea ce înseamnă starea noastră spirituală, este stabilită atunci când echilibrăm aceste două forţe. Noi nu înţelegem ce este forţa dăruirii. Reprezintă o inimă şi o minte într-un mod cu totul diferit. Nu este numai o stare opusă pe care putem, cumva, să o imaginăm ca fiind contrară stării noastre. Este imposibil de imaginat, deoarece nu este nimic în noi care aparţine dăruirii, a dărui. Tot ceea ce noi considerăm ca dăruire nu este dăruire deloc.

Prin urmare, este spus:” Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun “. Dobândirea celui de-al doilea nivel este numită naştere, răscumpărare, deoarece este scris: “Am văzut o lume opusă”. Forţa de dăruire este atinsă de Sus. Doar când Lumina care Reformează vine, simţim şi înţelegem ce este, începând să muncim cu ea într-o anumită măsură.

Prima impresie a Luminii care Reformează este un anumit sentiment de libertate, a fi independent de dorinţa de primire, de voinţa de a mă umple, de a-mi face griji cu privire la mine, sentimentul constant al vasului meu, al lipsei, a căuta altceva care să mă împlinească. De îndată ce simţim primul sentiment de libertate, avem, de asemenea, un sentiment de încredere. Ne oprim să examinăm şi să controlăm vasul nostru, cât este de plin şi în ce măsură are nevoie de o umplere şi a măsura totul în raport cu mine.

Ne oprim să întrebăm: Ce am eu? Şi începem să întrebăm: Ce pot să fac? Sau, cel puţin să încercăm să o facem. Noi primim Lumina care Reformează care ne ridică şi ne  trimite la un nivel la care devenim independenţi de dorinţa noastră de primire. Asta înseamnă că, am dobândit încredere. Cu cât mai mult ne putem restrânge, cu atât mai sus ridicăm Lumina Reflectată, dorind să stabilim dăruirea prin noi înşine, cu atât mai mult vom dobândi forţa încrederii şi Lumina de Hassadim în care putem revela Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior

Baal HaSulam, Shamati 19, “Ce înseamnă că, Creatorul urăşte corpul în muncă”: Trebuie să ştim că, “Dumnezeu l-a făcut pe unul precum pe celălalt”. Asta înseamnă că, există atât de multă dezvăluire în Kedusha, ca şi în măsura în care Sitra Achra (cealaltă parte) se trezeşte. Cu alte cuvinte, atunci când pretinde “totul este al meu”, înseamnă că întreg corpul aparţine Kedusha, Sitra Achra, de asemenea, susţine contrariul, că întreg corpul trebuie să servească Sitra Achra

Trebuie să ştim că este semnul că această muncă atinge ţinta. Întreaga natură, toate nivelurile de jos în sus, mineral, vegetal, animal şi vorbitor şi, de asemenea, toate nivelurile de amploare ale înţelepciunii, fiecare celulă, fiecare specie, sunt toate bazate pe conexiunea între contrarii. O diferenţă înseamnă opoziţie, un plus şi un minus. Totul, de la cele mai mici particule la marile structuri se conectează, deoarece ele sunt în opoziţie unele cu altele şi pot astfel, să adauge sau să completeze.

Deci, nimic nu poate fi stabil dacă nu este compus din două părţi opuse. Numai când două contrarii se pot îmbogăţi reciproc, în ciuda opoziţiei lor, ele pot exista. Este singurul mod în care conexiunea dintre ele poate exista şi este singurul mod în care pot exista. Acest principiu decurge din conceptul iniţial al Luminii, adică “ceva din ceva”, care a creat problema dorinţei de primire ca “ceva din nimic”. Noi putem descoperi Lumina doar în dorinţă şi dorinţa nu poate exista decât dacă Lumina o susţine şi o reînvie.

Deci, în întreaga creaţie, fiecare discernământ în fiecare gând, în toată dorinţa, întreaga acţiune implică mereu două părţi opuse, care sunt în echilibru relativ. Deci, dacă există bine, trebuie, de asemenea, să existe rău în interior care echilibrează bunătatea. Datorită răului o persoană poate descoperi bunătatea şi invers. Nu pot exista unul fără celălalt, aşa cum noi nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior, ci avem nevoie, mereu, de două picioare. Este clar că noi ne dezvoltăm prin aceste două forţe opuse şi, de fiecare dată, depăşim cealaltă alternativă, piciorul drept este aşezat înainte, apoi piciorul stâng şi astfel, avansăm.

Deci, atunci când nu suntem prea dezvoltaţi, credem că totul trebuie să fie ideal şi acest ideal înseamnă un lucru pentru noi. Dar, atunci când creştem, înţelegem din experienţa noastră şi prin extinderea percepţiei noastre că, stările trebuie să fie complexe şi că mereu, trebuie să includă două forţe, două atribute opuse. Numai atunci ele pot exista, aşa cum este spus:” şi a fost seară şi a fost dimineaţă, o zi”, doar în funcţie de acest principiu.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

Nu există rău fără bine

Atunci când avansăm în munca noastră, întâi trebuie să acceptăm că nu există rău fără bine şi că nu există bine fără rău. Trebuie să ajungem la starea finală în care tot răul este revelat şi faţă de el, tot binele, unul susţinându-l pe celălalt ca “avantajul luminii asupra întunericului”. Cu cât este mai mare întunericul, cu atât mai mult avem şansa să descoperim în contrast o lumină mai mare.

Aşa este dispusă creaţie, deoarece noi găsim în ea două forţe, două părţi, două atribute, care sunt în esenţă Creatorul şi creatura. Deci, dacă dorim să avansăm, trebuie să ştim în avans că putem să o facem numai prin creşterea forţei negative şi în contrast a forţei pozitive. Dar întâi se dezvoltă forţa negativă, cum este spus: “Şi a fost o seară şi a fost o dimineaţă, o zi.” Apoi, ele continuă să apară una după alta, forţa negativă şi forţa pozitivă, negativă şi pozitivă.

Rolul nostru este de a găsi locul liniei de mijloc în care putem exista şi determina stările noastre echilibrate. Acest echilibru nu este posibil decât dacă ne unim şi ne conectăm. Apoi, fiecare adaugă propria sa stare la toată lumea şi aşa aducem pe toată lumea la o stare de echilibru. Dacă examinăm punctul de echilibru, vom descoperi HaVaYaH care este directă şi opusă, cele zece Sefirot ale Luminii Directe şi cele zece Sefirot ale Luminii Reflectate, care este o întreagă structură spirituală, numită Partzuf. Este structura care realizează o stare de echilibru.

Este un principiu elementar, două forţe opuse care realizează o stare de echilibru şi astfel fixează întreaga realitate.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

Arma geloziei împotriva sinelui

Rabash, “Iubirea de prieteni”: Lucrul cel mai important este să ne amintim, mereu, scopul creaţiei, care este cunoscut a fi “a face bine creaţiilor Sale”. Cu alte cuvinte, scopul creaţiei nu este necesar pentru un grup restrâns, ci aparţine mai degrabă întregii creaţii, fără excepţie. Nu îi priveşte doar pe cei puternici şi pe savanţi sau oameni curajoşi care pot reuşi, ci pe toţi oamenii.

Vezi Introducere în Talmud Eser Sefirot, articolul 21, Midrash Raba, Parashat “Este binecuvântarea”: Creatorul spune lui Israel: “Să considerăm întreaga înţelepciune şi întreaga Lumină sunt lucruri uşoare. Cel care se teme de Mine şi se schimbă prin acţiunile Torei, întreaga înţelepciune şi Lumină sunt în inima lui”. ..Şi, el nu disperă la jumătatea drumului şi fuge, ci crede că Domnul poate chiar să ajute o persoană slabă şi vrednică de dispreţ ca mine. Asta înseamnă că, Creatorul mă va aduce aproape de El şi voi fi în măsură să realizez adeziunea cu El.

Lucrul principal este răbdarea, perseverenţa! Orice, dar nu fugi şi eventul vei atinge teama. Teama începe cu teama animalică obişnuită față de lovituri. Treptat, asta se clarifică tot mai mult. Astfel, ajungem la lovituri prin egoismul nostru, orgoliul nostru. Apoi, vor fi lovituri de gelozie, asemănătoare celor pe care le-am primit ieri, când am auzit vorbindu-se despre realizări extraordinare ale grupului care acum lucrează la programul de educaţie integrale.

Aceste ştiri ne-au privat de multe ore de somn, dar asta este util, deoarece ne ajută să avem discernăminte corecte. Acum, înţelegem un pic mai bine ce înseamnă gelozia pe plan spiritual. Am nevoie să schimb această gelozie din “eu de ce nu am asta?” în opusul, atât cât este posibil, pentru a împinge prietenii spre reuşită. Este foarte dificil.

Totul depinde de interes, teama pentru binele comun, stările cele mai elevate. Fiecare experienţă cuprinde numeroase sentimente: teamă, gelozie, lăcomie, ambiţie. La început, lucrează ca factori negativi, dar este necesar să le luăm de la zero, pentru a le deplasa spre pozitiv.

Există o frumoasă formă pozitivă împotriva tuturor calităţilor negative. Dar asta este trezit într-o persoană în conformitate cu iubirea pentru prieteni. Astfel, putem schimba gelozia bolnavă, ura toxică, în ceva constructiv, pentru avansarea utilă, etc. O proprietate există împotriva alteia: nimic nu dispare. Dacă o persoană progresează corect, atunci toate fundamentele cresc constant, continuând să ardă în ea tot mai mult.

Este un tip de ură numit “ura în serviciul Creatorului”. Este faptul că îmi pasă de reuşita armatei Creatorului, a tuturor prietenilor mei. Eu fac totul pentru a-i susţine, ca o mamă care îşi face griji dacă copiii ei sunt sănătoşi, puternici, statornici, iubindu-i pe fiecare dintre ei. Inima mea suferă pentru fiecare dintre ei.

Încep să disting eu-l meu şi egoismul meu. Pentru moment, egoismul are, încă, puterea sa, el mă ajută să mă bat pentru conexiunea mea cu grupul, pentru susţinerea lui. Este munca noastră până la finalul corecţiei. Egoismul nostru va creşte şi va prospera, ajutându-ne să dezvăluim toate detaliile cele mai fine, una împotriva celeilalte.

Altfel, cum pot să ştiu? Trebuie să existe gelozie pozitivă, un ego negativ şi teama altruistă. Altfel, voi pierde savoarea. Noi nu putem “doar iubim” sau “doar urâm”, nu avem sistem de măsură, dacă două puncte nu există simultan.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 29.12.2013

Nevoia de Creator

Noi dăm nume diferite Forţei Superioare. Ea este superioară nu pentru că este aşezată sus în această lume ci, mai degrabă, datorită exaltării sale calitative asupra tuturor forţelor terestre. Ea este infinit mai puternică decât orice altă forţă, este rădăcina autentică a tuturor celorlalte forţe, de aceea este numită Superioară.

Numele Sale provin din modul în care Ea se manifestă în raport cu noi şi modul în care O simţim. De fapt, numele reprezintă Sefirot, deoarece Lumina Superioară o simțim prin dorinţele de primire, conform modului în care Ea străluceşte în interiorul Kli-ului de primire. Cuvântul Sefira înseamnă “strălucitor” (Safir).

Sefira Keter este o sursă de Lumină; toate celelalte Sefirot, celelalte nume o urmează în jos.

Să subliniem anumite Lumini. Cel mai adesea, spunem “Creator” (Bo-Re), deoarece El este Cel care a făcut “creaţia” (Beria) – ceva care iese în evidenţă (Bar), separat de sine, ceva care iese din propriile frontiere. În acest context, mergând de sus în jos, punctele numelui conform statutului Său, atitudinea Sa cu privire la creaţia pe care El a creat-o. Din partea noastră, în aspiraţia noastră de jos în sus, “Bo-Re” înseamnă “Vino şi vezi” (Bo-Re), care vorbeşte de starea în care Îl putem vedea.

Un alt nume al Creatorului este Elohim ( ים – אלה ) . De sus în jos, înseamnă “MI – ELE”, ( אלה – מי ). “ELE” – vine din AHP, şi “MIGalgalta ve Eynaim. Atunci când urcăm la Bina, ne conectăm la Galgalta ve Eynaim cu AHP şi dezvăluim o relaţie a Luminii faţă de dorinţă, numită “Elohim”. Gematria sa este aceeaşi ca “Natura” (הטבע), deoarece ea decurge, de fapt, şi se construieşte de la Bina. Astfel, natura Superiorului este Bina, în timp ce natura inferiorului este Malchut.

Există o denumire a HaVaYaH, Adonaï :Suveranul, Domnul. De fapt, HaVaYaH nu este o apelare în sine, ci mai degrabă o structură în care, conform ecranului (Masach), Lumina se relevă. În general, HaVaYaH conţine toate numele, cu excepţia acestei denumiri, nimic altceva nu a fost vreodată creat.

Pentru a rezuma, dăm numele Luminii în conformitate cu modul în care Ea se manifestă în noi. Asta explică de ce nu există “Creator” în sine, ci mai degrabă, există numai percepţia noastră a Lui. Este spus: “De la acţiunile Tale, noi Te vom cunoaşte” “judecătorul are doar ceea ce ochii săi văd”. Trebuie să modificăm abordarea noastră şi să învăţăm să analizăm diferit discernământul nostru privind realitatea. La urma urmei, “Aprecierea Torei este opusă opiniei proprietarului”.

Astăzi, toată lumea are propria idee de Dumnezeu. Totuşi, în această lume, “Dumnezeu” este doar o nevoie psihologică a omului, o dorinţă de a conta pe cineva care este mai mare şi mai amabil. Justifică existenţa noastră, altfel de ce viaţa noastră şi în ce scop trăim nu este prea clar şi cine va plăti pentru problemele şi necazurile în cealaltă lume. Această abordare psihologică ne permite să ne rugăm pentru a cere ajutor şi chiar să-l “descoperim”.

Totuşi, această abordare poate exista în realitate fără ecran şi fără Lumina Reflectată, fără ca noi să traversăm reale schimbări? În niciun caz, nu poate fi astfel. Credinţa în această lume este un fenomen psihologic. Făcând apel la Creator, schimbăm dorinţele noastre deci, Lumina se revarsă pe noile dorinţe într-un mod diferit. În consecinţă, ieşim din starea precedentă şi intrăm în faza următoare, schimbând astfel, senzaţiile noastre.

De fapt, există numai Lumina şi dorinţa, nimic altceva. Va veni timpul când oamenii vor deschide ochii şi vor vedea ce au reuşit să construiască de-a lungul a mii de ani…Da, asta i-a ajutat să avanseze, dar numai pentru a ajunge la concluzia că întreaga lume, cu toate iluziile sale, nu valorează nimic. Când oamenii ajung la această realizare, vor descoperi adevărul şi tot ce li s-a întâmplat va fi justificat.

Totuşi, în zilele noastre, nu trebuie să întârziem divulgarea situaţiei în care suntem efectiv. Nu există altă cale: toate celelalte abordări şi metode, cu excepţia Cabala, sunt numai contemplaţii inactive care au fost dezvoltate din fanteziile noastre egoiste.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Este timpul să construim un incubator

Întrebare: Ce trebuie să fac dacă nu sunt construit pentru această muncă? Eu sunt angajat în această muncă de atât de mult timp şi vreau să fug tot timpul.

Răspuns: Nu puteţi face nimic. Credeţi că vă angajaţi în munca internă şi că avansaţi, dar avansarea este evaluată în ceea ce priveşte conexiunea voastră cu grupul. Acum vedem dacă sunteţi sub influenţa acestui mediu, că aţi determinat asta şi că ei nu vă impresionează doar în mod automat.

Când veniţi în grup, el vă influenţează în mod natural, fie că o vreţi sau nu. Sunteţi ca un mic copil care nu a învăţat, încă, ceva. V-aţi născut şi sunteţi în îngrijire, ca un nou născut: scutece, biberon, etc. Creşteţi şi avansaţi, ignorând complet că sunteţi, în totalitate, în braţele superiorului.

Mai târziu, vi se cere să participaţi şi să vă conectaţi la mediul vostru: cel puţin, să zâmbiţi la mama voastră, să o ţineţi de mână, să învăţaţi ceva. Participaţi cu mediul, cel puţin ca un nou născut ? Îi surâdeţi? Vă agitaţi braţele şi picioarele de bucurie precum cu mama voastră, atunci când grupul se apropie?

Societatea noastră trebuie să fie ca o mamă grijulie sau ca un incubator în care o persoană se poate maturiza mai repede pe drumul “voi grăbi” şi poate atinge nivelul corecţiei. Nu există alt mijloc.

Întrebare: Dar ce pot păstra în grup? Ce să fac dacă ei mă resping?

Răspuns: Noi nu respingem pe nimeni în afara grupului. Chiar dacă oul vostru nu s-a spart ci este doar într-un colț din incubator toată viaţa sa. Doar dacă emană un miros urât şi începe să strice societatea noastră, noi trebuie să-l respingem. Dar, atâta timp cât sunteţi pasiv, nu este aşa de rău. Chiar dacă sunteţi considerat o povară pentru societate, suntem pregătiţi să vă ducem în spatele nostru. Numai o persoană care are intenţie rea, nu are loc printre noi, tot restul da.

Oamenii pleacă pentru că nu ascultă ceea ce li se spune: că realizarea spirituală nu este posibilă decât prin conexiune. Această conexiune trebuie să fie sub forma unui incubator care ne încălzeşte. Mai curând decât Creatorul, grupul trebuie să fie bun şi binevoitor pentru o persoană. O persoană nu poate să avanseze fără un mediu, fără un grup. Nu există alt mijloc, fie o faceţi, fie nu o faceţi.

Există o şansă bună de succes, deoarece există, acum, noi ocazii ca nici o altă generaţie înaintea noastră, nu de la începutul omenirii în această lume. Astăzi, putem să începem cu diseminare masivă, deschisă, spre deosebire de Baal Hasulam, care a început să apropie oamenii cu grijă, unul câte unul, în principal mediul ortodox, dar erau mulţi laici printre elevii săi.

Astăzi, putem deschide înţelepciunea tuturor. Asta înseamnă că, există timpul să construim un incubator pentru cercul mic, cercul mai larg şi pentru întreaga lume. Este datoria noastră să-l construim. Noi suntem cei care au primit trezirea pentru Creator şi trebuie, deci, să construim incubatorul pentru întreaga omenire. Asta înseamnă că, ar trebui să fim tranziţia, o împărăţie de preoţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Cartea Zohar