Întrebare:  Un grup de zece este un mini-model al societății. În loc să lucreze cu întreaga umanitate, ceea ce, în principiu, încă nu este posibil, Cabalaștii au luat, ca o hologramă, celula cea mai mică, în care este posibil să implementăm metoda?

Răspuns:  Este absolut corect.

Comentariu:  Cabaliştii spun că două persoane sunt, de asemenea, minimum pentru o societate.

Răspunsul meu:  În principiu, din lipsă de orice altceva, pot fi două. Până la urmă, atunci o persoană începe să simtă diferența între el și celălalt: cine este „eu” și cine este „el?” Dar, de fapt, puteți obține rapid și corect calitatea altruistă a dăruirii  numai dacă sunteți într-un grup de zece.

Întrebare:  Există multe lucruri scrise despre grupul de zece în sursele Cabaliste. Cabaliștii au studiat întotdeauna în acest fel. Nu a existat nicio învățătură pentru două persoane?

Răspuns:  Aceasta a fost la începutul întemeierii și dezvoltării Cabalei. Cu toate acestea, în acele zile au existat suflete speciale și condiții speciale.

Întrebare:  Este posibil astăzi ca un profesor cabalist să învețe doar o persoană? Învățăm în particular?

Răspuns:  Pot exista profesori particulari. Când prietenul meu și cu mine am venit la Rabash, ne-a oferit ca profesor pe discipolul său, un om ȋn vȃrstă, iar noi doi am studiat cu acesta timp de șase luni.

Întrebare:  Nu existau oameni care voiau să studieze Cabala atunci? Este posibil astăzi?

Răspuns:  Nu, nu cred că acest lucru este nici măcar util. Grupul este cel mai bun dintre toate. În Cabala, totul este atât de legat de conexiunea dintre prieteni încât alte moduri de a studia, nu sunt eficiente.

Întrebare:  Dar ȋn stadiul inițial, cel puțin pentru a înțelege despre ce este vorba?

Răspuns: Este posibil. Pot exista lecții private în acea etapă. Totuși, aceasta nu este ȋndreptarea către obiectiv, ci umplerea de cunoștințe.

[259527]
Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 3/20/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca spirituală este de neînțeles spre deosebire de munca noastră obișnuită în această lume. În viața de zi cu zi, suntem obișnuiți cu faptul că dacă ne trezim dimineața, mergem la serviciu, avem grijă de familie și de societate seara, despre asta este vorba. Dar viața spirituală nu se măsoară în acest fel. În munca spirituală, nivelul sau starea atinsă este considerată zero în raport cu starea următoare, care se măsoară doar prin diferență, adăugarea la gradul anterior.

Fiecare stare nouă trebuie să fie mai mare decât cea anterioară, ceea ce înseamnă că intrăm în viața spirituală. În caz contrar, nu este spiritual, ci corporal.

Dacă orice succes durează mai mult decât momentul în care a fost obținut, se transformă într-o stare corporală și egoistă. Nu se mai consideră că ne îndreptăm către Creator, spre lucrarea spirituală. Nu există nimic spiritual sau unic în acest sens. Prin urmare, grupul trebuie să fie preocupat de reînnoirea constantă a spiritului său. Dacă impresia despre ceea ce s-a obținut persistă în momentul următor, își pierde aroma.

Am făcut o muncă extraordinară și importantă la congres, dar toate acestea sunt deja în trecut. Stările ar trebui să se schimbe în ritmul respirației: inspirați-expirați. Nu putem accepta absența sau reînnoirea. De obicei, după astfel de congrese majore, avem tendința de a cădea într-un somn, ca animalele hibernante.

De obicei, durează aproximativ o săptămână pentru a vă calma după astfel de vârfuri ascuțite și a reveni la normal. Cel mai important, nu renunțați la astfel de stări de tranziție. Cu electricitatea, astfel de procese de tranziție au loc întotdeauna atunci când sistemul iese din echilibru după schimbări puternice și au nevoie de timp pentru stabilizare.

Congresul în sine este o zvâcnire uriașă în sus, urmată de o cădere puternică în care totul depinde de munca din grup, de conexiunea dintre noi, mai degrabă decât de munca internă din interiorul fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi este un zero, dar există zece care creează ceva nou.

În mod natural, omul nu poate simți ridicarea spiritului, dorința sau tendința de înainte de la sine. Este bine că nu simțim, pentru că exact asta este ceea ce ne lasă să creăm împreună o nouă stare corectată.

Munca spirituală înseamnă o creștere a puterii unității prietenilor în grup, nimic altceva. Străduiți-vă să obțineți această unitate mai repede, astfel încât lumina superioară să locuiască între voi. Depinde de unitatea noastră. Trebuie să facem eforturi să ne unim, astfel încât puterea unității să se reveleze și mai puternic în noi, până când revelăm puterea iubirii. Puterea iubirii este deja Creatorul.¹

Starea spirituală se sfârșește când încep să o simt. Dacă o simt, înseamăn că deja a dispărut. Acum, noi trebuie să creăm o nouă stare, conectându-ne și unindu-ne cu prietnii. Starea anterioară ne-a fost dată de Creator, El a fost cel care a organizat congresul și i-a asigurat succesul. Iar acum, după acest succes, noi trebui ”să facem un sacrificiu” pentru că nu noi am asigurat succesul, deci trebuie să îi fim recunoscători Creatorului pentru toată muncă care s-a făcut. A făcut asta ca un exemplu, ca noi să putem să o facem singuri și să creăm un rezultat permanent în noi.

Aparent ne întoarcem la aceleași stări ca la congres, dar prin propriile eforturi. Nu mai primim o trezire de sus, care ne-a lăsat să ne unim la congresul din deșert. Dacă continuă să depunem propriile eforturi, nu numai că vom aduce înapoi unitatea recentă, dar vom fi capabilă să obțienm în propriile Kelim ceea ce a rezultat din această trezire.

Nu trebuie să ne gândim la stările anterioare. Făcând asta, este o Klipa. Trebuie să ne îndreptăm către o unitate din ce în ce mai mare. Nu o vom simți ca în trecut, pentru că Kli-ul se schimbă tot timpul, și noi atingem noi stării în conexiune.

Nu contează ce s-a întâmplat în trecut. Creatorul ne-a dat un exemplu care a lăsat o impresie în noi, ne-a trezit și acum tot ce trebuie să facem este să continuăm să muncim.²

Din prima partea a lecției zilnice de cabala din02.03.2020, Să continuăm congresul cu o urcare
¹ Minute 1:27
² Minute 9:30

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Mintea noastră refuză să accepte inevitabilitatea morții. Când cineva primește informații care îl asociază cu moartea, ceva îi spune că aceste date nu sunt de încredere. Uneori putem prezice moartea altora, dar aproape întotdeauna vom greși în ceea ce privește predicția pentru noi ȋnşine.

Experții ne spun că subconștient ignorăm faptele și ne percepem pe noi înșine ca pe cineva care va avea o existență îndelungată, dacă nu eternitatea. De ce ne simțim astfel?

Răspuns:  Pentru că nicio ființă vie nu poate sau ar trebui să înțeleagă că nu este deloc muritor. Totul din această lume ar trebui să ne propulseze înainte. Trebuie să creăm, să executăm lucruri și să lăsăm ceva după noi.

Întrebare:  A recunoaște mortalitatea cuiva, a avea frica de moarte, are efect asupra noastră?

Răspuns:  Teama de moarte este teama de inexistență. Cum să-mi imaginez o lume în care nu mai exist? Aceasta este o respingere cumplită a egoismului.

Ce este o lume? Eu sunt cel care există, eu cunosc lumea, o înțeleg și o simt. Eu sunt în ea, în centrul acesteia. Dar aici, dispar brusc.

Ce rămâne în lume? Nu o pot percepe decât prin simțurile mele. Dacă nu există „Eu”, atunci acesta este sfârșitul tuturor. Eul nostru nu poate concepe noțiunea că lumea poate exista fără el.

Singura soluție este să le explici oamenilor că lumea este eternă, fără sfârșit și perfectă. Este complet diferită de modul în care o percepem. Pentru a o vedea diferit, trebuie să ne ridicăm la nivelul calității iubirii și a dăruirii.

Întrebare:  Înseamnă că ne vom elibera și ne vom ridica deasupra egoismului nostru?

Răspuns:  Da. O vom vedea în calitatea opusă egoismului.

Faptul că suntem creați într-o anumită calitate nu ar trebui să ne limiteze. Trebuie să vedem lumea altfel, multilateral. Vom putea apoi să vedem lumea și pe noi înșine într-un fel de conexiune.

Întrebare:  Spuneți că, dacă mă ridic deasupra egoismului meu, voi atinge calitatea iubirii și a dăruirii și voi vedea lumea ca veșnică? Astfel, eu devin etern?

Răspuns: Da.

Întrebare:  Deci, rezultă că moartea nu există?

Răspuns:  Moartea nu există în calitatea dăruirii.

Întrebare:  Vor ajunge oamenii să se perceapă ca fiind veșnici?

Răspuns:  Da, știința Cabala ne explică acest lucru. Putem să o facem doar dacă avem dorința pentru asta.

Din „Știrile KabTV” cu Dr. Michael Laitman10/24/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Noi știm că era cunsumului în masă a trecut.

Comentariul meu: Da, umanitatea a realizat deja că cumpărăturile nesfârșite nu îi satisface.

Remarcă: Vine vremea închirierilor de îmbrăcăminte. Atât designerii cât și casele de modă dezvoltă acum o tendință pentru închirierea articolelor de firmă. În loc să plătești câteva sute de lire pentru deținerea unui lucru, poți plăti 50-60 de lire pentru a-l închiria. În acest fel, poți lua în considerație șifonierul tău ca o sursă de venit.

Comentariul meu: Atunci nimeni nu va mai cumpără nimic. Nimeni nu are nevoie de nimic. Câte cârpe îți trebuie? Oamenii se vor duce și vor cumpără ceva pentru ei “din mers” și atât. Și nu vor face mare caz din asta. Totul se duce.

Umanitatea se schimbă din interior. A fost odată ca niciodată, un rege purta ceva, iar el era considerat un rege. Am judecat o persoană după hainele sale.

Astăzi nu mai este cazul. Această vreme a trecut.

Întrebare: Tu spui că umanitatea se străduie acum să se schimbe din interior. Ce este frumusețea interioară?

Răspuns: Este dorința noastră. Se transformă gradual prin diferite condiții exterioare.

Puterea – vezi cum se dezvoltă astăzi tot felul de programe active pentru educație fizică și alte lucruri. Încă nu este ceva ce facem noi; totul este făcut pentru noi ca într-un fel să vindem ceva.

La fel este peste tot. dar nu va ajuta. Încă 10 ani, încă 20 de ani. În același timp umanitatea se îndreaptă spre stări noi, spre dorințe noi, mai interioare. Iar ei nu vor acorda atenție la aspect. Ei vor acorda atenție la frumusețe; va dispărea ultima. Dar, până la urmă asta nu determină nimic.

Întrebare: Și ce este această dorință interioară de care vorbești?

Răspuns: Este să te înfrumusețezi – o dorință interioară să se înfrumusețeze pe sine exterior. Până la urmă, frumusețea interioară este invizibilă. Deci mă voi infrumuseța exterior, iar toată lumea se va gândi: “Uite cât de deștept este! Uită-te la ce ochelari speciali are!”. Noi vrem să pasăm exteriorul ca interior, așa că ne batem joc de noi înșine și de alții în acest fel.

Noi trebuie să ajungem la un punct unde apreciem frumusețea interioară dintr-o persoană: bunătatea, participarea, simpatia și separația față de sine însuși spre ceilalți. Noi nici nu simțim nici nu apreciem asta, însă este ceea ce ne trebuie. Ar fi o chestie complet diferită dacă am avea modă pentru asta.

Întrebare: Și cum putem să facem această frumusețe interioară de care vorbești să fie vizibilă și populară?

Răspuns: Educația. Nu este altă cale. Este astfel încât să mă uit la o fată din clasă și să o evaluez în conformitate cu atitudinea ei corectă față de toată lumea. Un bărbat ar trebui să își aleagă soția sa în mod similar și nu în conformitate cu lungimea picioarelor sale.

Remarcă: Spui că frumusețea va fi ultima care se va duce.

Comentariul meu: Adică va ieși din atenția noastră. Când încetăm să îi acordăm atenție, ea va fi ultima care se va duce. Voi aprecia o persoană dintr-un motiv diferit. Nu voi vedea această urâțenie; voi vedea frumusețea interioară.

Asta, desigur, nu este ușor și încă nu este în această lume, care constant ne adaptează la evaluări exterioare. Dar sunt sigur că la pasul în care mergem, cu toate aceste operații pentru refacerea fețelor, a figurilor și a orice altceva, este o chestiune a unui viitor foarte apropiat.

Moda viitorului va fi direcționată doar spre o manifestație frumoasă a lumii interioare. Și nu este nevoie să se creeze nicio firmă prin care să schimbe cârpele între ei.

Întrebare: Și cum va fi această societate frumoasă?

Răspuns: O societate frumoasă se gândește doar la conținutul interior al unei persoane și trăiește prin asta. Toată lumea din ea înțelege și simte căldura unuia față de celălalt. Pentru asta vor fi apreciați oamenii. Se va întâmplă în curând.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Am învățat ceva în timpul reîncarnărilor anterioare și acum venim din nou aici, pentru a învăța ceva nou. Dar tot ce știam și am înțeles a dispărut. Avem dreptul să reconstituim aceste cunoștințe?

Răspuns:  Dacă studiați Cabala, cunoștințele anterioare vor reveni rapid la voi. Vei începe să le simți și să le percepi drept adevăruri pe care le înțelegi.

Este așa cum în generația noastră, copiii moderni internalizează atât de repede și înțeleag tot felul de tehnologii și cunoștințe, în comparație cu copiii care descopereau lumea în urmă cu zece până la douăzeci de secole.

Nu vă faceți griji, totul se va întoarce. Acest lucru este făcut în mod intenționat, astfel încât să îți percepi sufletul de fiecare dată, ca nou.

Din KabTV „ Fundamentele Cabalei” 1/26/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce simbolizează vederea în înțelepciunea Cabalei?

Răspuns: Vederea în Cabala este nivelul de atingere atunci când vezi clar acțiunile tale de la început până la sfârșit prin toate etapele. Acest nivel se numește Hochma – „Hoch-Ma” –  atunci când înțelegi toate acțiunile și toate metamorfozele luminii în dorința ta, adică tot ceea ce se petrece și tot ceea ce face.

Întrebare: Ce pot face când simt durerea întregii lumi? Cum mă pot ajuta pe mine și pe ceilalți?

Răspuns: Diseminezi pur și simplu condiția de dăruire, care poate atrage lumina superioară asupra lumii noastre și o umple puțin. Apoi lumea va înceta să sufere.

Întrebare: Cum putem determina că grupul și membrii săi sunt într-adevăr un grup cabalist și nu de impostori?

Răspuns: Tu singur ar trebui să faci eforturi pentru a te conecta și atunci vei vedea consecințele în lumea noastră. În măsura în care te conectezi, lumea va fi mai bună, iar dacă te deconectezi, va fi mai rău.

Poate că lumea nu o va simți astfel, deoarece nu este concentrată pe acest lucru, dar cu siguranță vei vedea rezultatele eforturilor tale. La asta trebuie să ajungem. Aceasta este Cabala practică.

Întrebare: Ce se poate face atunci când dorința constantă pentru Creator te înnebunește și devine agasantă?

Răspuns: Trebuie să fii conectat corect cu prietenii și atunci nu va mai fi obositor. Comunicarea cu prietenii poate oferi întotdeauna noi sentimente, noi oportunități.

Întrebare: Corecţia finală este atunci când toate gândurile mele sunt doar pentru Creator?

Răspuns: Corecția finală este atunci când toate gândurile tale vor fi doar pentru a aduce mulțumire Creatorului și numai facând bine celorlalti.

Din „Fundamentele Cabalei” –  KabTV, 22/12/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă pe lumea asta ar fi o singură persoană, care nu înțelege nimic, în timp ce restul au înțeles deja totul, i-ai explica metoda?

Răspuns: În primul rând, acest lucru nu s-a putut întâmpla. Pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni din lume se corectează, câmpul creat de ei va învălui restul și vor înțelege și aprecia spiritualitatea, atributul dăruirii, mai mult și vor aspira și la mai mult.

De aceea, o situație ipotetică, în care toți, cu excepția unui singur om, sunt corectați, este practic imposibilă.

Totuși, chiar dacă presupunem că acest lucru s-ar putea întâmpla, eu, evident, aș veni cu bucurie la acea persoană și voi încerca să o conving să completeze corecția generală a întregii lumi, din toate timpurile. Este posibil să reușesc.

Din „Fundamentele Cabalei” din Kab TV, 1/5/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

KabNet a publicat noul meu articol: “Semnificaţia Purim-ului”

Purim, care are loc pe data de 14 Adar, este sărbătoarea contrariilor. El face legătura între fericire și disperare, tăinuire și revelare, Mordechai și Haman, exilul și mântuirea.

Purim (care provine din cuvântul „Pur” [„sorţ”]) este situația spirituală ideală, corectarea finală (Gmar Tikkun). Este o stare în care dorințele unei persoane sunt corectate cu intenția de a dărui și una devine unită cu toate dorințele, umplând astfel dorința cuiva cu revelarea Creatorului (adică, revelarea calității de dăruire și iubire care conectează toate dorinţele).

SEMNIFICAȚIA SPIRITUALĂ A PURIMULUI

Megillat Esther (Cartea Esterei) descrie forțele care au loc într-o persoană. Aceste forțe sunt ceea ce o persoană care atinge spiritualitatea, descoperă în conexiune cu Creatorul. Ei gestionează tot ce se desfășoară în viața fiecăruia și au primit numele de Mordechai, Esther, Haman, precum și multe altele.

Povestea de Purim se desfășoară înainte de construcirea celui de-al doilea templu, cu puțin înainte de Aliyah (ascensiune) către țara Israelului. Prezintă bătălia finală înainte de corectarea finală (Gmar Tikkun). În această etapă, poporul Israel, dorința cea mai interioară dintr-o persoană care aspiră la spiritualitate, trăiește calm și pașnic în împărăția lui Ahasuerus.

Mordechai, dorința spirituală care dorește doar să se contopească cu Creatorul (calitatea de dăruire și iubire), trăia fericit și regatul era în pace.

Poporul Israel reprezintă majoritatea dorințelor care doresc să meargă direct la conducătorul lumii pentru a învăța legea universului (cuvântul „Israel” provine din cuvintele „Yashar Kel” [„direct la Dumnezeu”]).

Într-adevăr, la începutul poveștii, narațiunea sugerează că nu este ceva greșit: „Există o națiune care este împrăștiată între națiuni.” Acest pasaj poate fi citit și ca „Există o singură dorință care este împrăștiată între dorințe.” Este această națiune, Israel, dorința de spiritualitate (o dorință de dăruire și iubire), care se presupune că este unită împotriva tuturor celorlalte națiuni, care sunt dorințe de mulțumire de sine. Forța dorinței de spiritualitate (Israel) provine doar din unitatea sa, astfel încât atunci când este dispersată, înseamnă că persoana nu și-a îndeplinit încă destinul, pentru că doar poporul Israel (dorința unită de dăruire și iubire mai presus de toate alte dorințe) poate conduce celelalte națiuni (toate celelalte dorințe, de mulțumire de sine) la obiectivul comun, adeziunea cu Creatorul.

Haman cel rău, care reprezintă dorințele egoiste dintr-o persoană, vrea să exploateze situația pentru câștig personal. În cele din urmă vrea să-l răstoarne pe rege de pe tronul său. Haman consideră că faptul că poporul Israel, evreii, sunt dispersați, atestă slăbiciunea, confuzia și lipsa lor de credință. Prin urmare, el consideră că situația este o ocazie rară de a-i elimina pe evrei de pe fața pământului, deoarece sunt singura forță care se află între el și exploatarea Creatorului.

Ceea ce Haman nu reușește să înțeleagă, însă, este că evreii sunt dispersați dintr-un motiv: Dispersarea evreilor (adică dispersarea unei cantității mici de dorințe spirituale printre cantitatea mare de dorințe egoiste) este pentru ca toate dorințele să dobândească forma de dăruire și iubire, adică faptul că unitatea spirituală vine în integrare și echilibru perfect cu toate dorințele, și nu în separarea lor. Într-adevăr, vom vedea acest adevăr, când, la sfârșitul poveștii, toți oamenii se corectează. Înțelesul este că toate dorințele dintr-o persoană, numite „oameni”, acceptă dorințele spirituale care duc la încredere și fericire, numite „Israel”.

Israelul dintr-o persoană (partea altruistă) este limitat. Această limitare nu poate fi depășită decât de Haman cel rău. De aceea trebuie să găsim Haman-ul (partea egoistă) în noi.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelepciunea Cabalei respectă ambele forțe care acționează în realitate: forța atracției și forța respingerii. Ambele provin de la Creator și ambele sunt la fel de importante în ochii Săi. De asemenea, trebuie să le tratăm în acelaşi fel.

Forța de respingere nu este mai puțin importantă decât forţa de atracţie. Desigur, am prefera forța de atracţie, dar așa apare în dorința noastră de a primi, ceea ce nu este spiritual. Cu toate acestea, se spune că o persoană ar trebui să binecuvânteze pentru rău chiar mai mult decât pentru bine și să se raporteze la bine și la rău în egală măsură. Omul va fi apoi restricționat, la punctul din mijloc, independent de orice, și astfel va putea să se ridice deasupra naturii și să devină liber.

Prin urmare, este foarte important să trecem atât prin stări rele, cât și bune, în aceeași măsură, deoarece doar din acest punct putem lua decizii corecte.

Intrarea în lumea spirituală este foarte specială. Este ca și cum ai voie să intri, să o respingi și așa mai departe, din nou şi din nou. Prin urmare, să studiem psihologia noastră interioară, în ce măsură dorim sau nu spiritualul. Există astfel de momente în studiu când intrarea este deschisă pentru noi, dar nu vrem să intrăm. Creatorul trebuie să ne atragă.

Trebuie să fim pregătiți pentru astfel de stări reci pentru a exista în lumea spirituală și, în primul rând, ar trebui să acordăm atenție punctului din mijloc care ne permite să menținem echilibrul, independența, atunci când nu suntem atrași nici spre bine, nici spre rău, ci numai spre măreția Creatorului, care ne determină direcția corectă de dezvoltare.

Măreția Creatorului este dezvăluită numai în punctul din mijloc, în linia de mijloc. Adică, cel mai important este să nu ne aplecăm nici spre stânga, nici spre dreapta, ci să rămânem la mijloc, deasupra cunoașterii și a rațiunii, astfel încât să nu ne intereseze dacă ne simţim bine sau rău. Este important să rămânem în acest punct central și să facem eforturi pentru Creator. Dacă aspir la linia de mijloc și mi-o imaginez, atunci îmi pot imagina forțele care acționează asupra mea: stânga, dreapta și mijloc.

Omul ar trebui să fie complet disperată de propriile forțe. Dar această disperare este în sine, nu pe cale și scop. Dacă dintr-odată esti disperat datorită scopului, atunci trebuie să faci totul pentru a reveni la echilibru; altfel, nu ești în realitatea corectă. Starea potrivită este atunci când nu mă aplec nici la stânga, nici la dreapta, ci mă străduiesc numai pentru măreția Creatorului, astfel încât să fiu atras de El.

Și dacă mă aflu în acest punct corect, voi afla că nu am nici o forță acolo, nici o minte, nici un mijloc de a face măcar un pas înainte. Este ca și cum aș fi suspendat în aer și aceasta este o condiție foarte importantă în dezvoltarea noastră. Până la urmă, când am înțeles că nu am nimic și nimic nu mă va ajuta, atunci îmi rămâne doar un singur lucru: rugăciunea. Din această stare, va apărea o adevărată rugăciune pentru că nu am nici un sprijin, nici o șansă să fac măcar un pas, iar adevărata rugăciune este ceea ce mă ajută. Este un strigăt în deșert, în disperarea forțelor mele.

Însă acesta nu este un semn de slăbiciune, așa cum ni se pare astăzi. Momentan, ne bazăm încă pe puterea noastră. Dar cu cât ajungem mai aproape de intrarea spirituală, cu atât ne bucurăm, dezvăluind lipsa propriei noastre forțe, ceea ce înseamnă că devenim mai dependenți de Creator.

Și chiar la intrare, omul vede că numai Creatorul îl poate salva, îl poate ajuta, iar întrebarea este dacă este capabil să ceară ajutor sau nu. Rugăciunea este posibilă doar cu sprijinul celor zece – aceasta este prima condiție necesară pentru a vă orienta către Creator cu o rugăciune.

Puteți efectua o acțiune spirituală, întoarcându-vă la Creator, lăudându-L, cerându-I și luându-L ca partener, dar numai într-un minian, în zece și nu mai puțin de atât. Fără acesta, omul  nu se poate ridica deasupra egoismului său într-o cerere către Creator și nu va ști ce să ceară. Prin urmare, este evident că intrarea în spiritualitate este posibilă numai prin grupul de zece.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/2/20, Disperați de propriile forțe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinta este calitatea daruirii, care apare intr-o persoana datorita efortului acesteia, si, conform cu aceasta, prin influenta luminii superioare. Nu este calitatea corporala, atunci cand daruiesc pentru ca voi castiga ceva din asta, iar in alt mod nu as putea darui.

In orice caz, cand sunt ridicat deasupra egoismului meu, atunci in masura ascensiunii, intr-adevar primesc  gratuit, liber, calitatea daruirii. Aceasta este numita calitatea Bina, calitatea credintei.

Motivul este ca atunci cand actionam in daruire si din faptul ca daruim, incepem sa intelegem si sa simtim ce este echivalenta cu Creatorul, si incepem Sa-L dezvaluim. Motivul este lumina Hochma.Astfel, incepem sa obtinem ambele lumini: Lumina Hassadim si Lumina Hochma. Si Lumina Hochma este imbracata in Lumina Hassadim.

Din emisiunea KabTV “Fundamentele Kabbalei,” 22/12/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→