Category Archives: Munca spirituala

Sfaturi fulger ale Kabbalah – 27.09.2020

Întrebare: Când ești fericit în sufletul tău?

Răspuns: Când oamenii înțeleg că trăiesc într-o lume eternă, perfectă și că doar datorită viziunii lor limitate nu o pot vedea.

Întrebare: Să ne imaginăm o situație ipotetică în care vă întâlniți într-o realitate diferită. Ce v-ați întreba?

Răspuns: În general vorbind, asta am încercat să fac. Nu este nimic nou acolo

Faptul este că, atunci când te întâlnești pe tine însuți, nu este nimic de întrebat, deoarece coincizi în dorințe, opinii și orice altceva, altfel nu te-ai întâlni.

Întrebare: Cum cauți răspunsuri la întrebările tale?

Răspuns: Încerc să fiu detașat de mine și să mă alătur fluxului gândului creației care este deasupra noastră. De aici am senazțiile, informațiile și tot ce am nevoie.

Din emisiunea KabTV „Kabbalah Express”, 27.09.2020

Mândria este o manifestare a egoismului

Observaţie:  Unul dintre sentimentele legate de dezvoltarea spirituală este mândria, stima de sine, respectul de sine, sentimentul de satisfacție din conștiința succeselor obținute, sentimentul de superioritate în ceva anume. Dvs. scrieţi că orice calitate poate fi corectată, cu excepția mândriei. Aceasta este cea mai înaltă manifestare a egoismului. Ne îndepărtează de scopul unității.

Comentariul meu: Ideea este că mândria ne închide ochii și urechile. Pur și simplu închide o persoană, nu poate percepe nimic, nu-i simte pe ceilalți. În acest caz, el nu este capabil să schimbe ceva în sine.

Întrebare: Este iubirea de sine și mândrie?

Răspuns: Mândria este egoism. Iubirea de sine este mult mai mică decât mândria.

Întrebare: Cum putem depăși mândria? Există o tehnică?

Răspuns:  Nu. Asta vine treptat când simți că ești complet în mâinile naturii.

Observaţie: Pe de altă parte, există un fel de mândrie pozitivă atunci când spun că o persoană ar trebui să fie mândră că aparține unui anumit cerc, de exemplu, oamenii de știință.

Comentariul meu: Aceasta este mândrie în apartenența ta. Mândria pe cale, pentru scop, este mândria de a face parte din această cale.

Din KabTV “Abilități de comunicare” 8/7/20

Un punct alb pe harta Creației

Creatorul a creat creaturile și mediul pentru existența lor. De aceea simțim că trăim în această lume înconjurați de natura neînsuflețită, de întregul univers, precum și de plantele, animalele și oamenii de pe acest Pământ. Cu toții trăim conform regulilor și legilor stabilite de Creator, Forța Superioară comună a naturii.

Atunci apare întrebarea: de ce există ceva în acest sistem care se află în afara acestei legi, care poate fi bun sau rău și poate provoca îndoială? Este ca și cum ar exista o anumită ambiguitate și incertitudine în natură, o pată albă în care sunt posibile diferite opțiuni și îndoieli, dacă va fi rezultatul bun sau rău.

Dar Creatorul a lăsat în mod intenționat o zonă vagă și încețoșată în interiorul Creației, o pată albă în care să existăm. El a vrut ca noi să folosim toate resursele care ni s-au dat și să construim în condițiile acestui loc, o țară, o societate, lumea, galaxia, la fel cum le-ar fi creat Creatorul, doar că El ni le-a încredințat nouă.

Rezultă că, trebuie să studiem ce proprietăți ne-a dat Creatorul și pe care nu ni le-a dat și, cu ajutorul tuturor, să aflăm ce este Creatorul, care este dorința Sa și ce lipsește în Creație pentru a-I da starea perfectă intenționată de Creator. Astfel, Creatorul a început Creația, iar noi o umplem și o finalizăm și atingem dorința Lui, capacitățile, forțele de acționare și sistemul Său.

Se pare că o parte a Creației a fost finalizată de Creator și o parte nu. Dar putem folosi toate părțile Creației pe care El le-a creat pentru a o transforma într-o formă perfectă, complet conectată.

De la cuvântul „Așlama” (completare), adică „Șlemut” (perfecțiune), vine cuvântul „Șalom” (pace), cuvântul Creatorului, numele Său. Sarcina noastră este să stabilim pacea în lume.

Din a 3-a parte a Lecției zilnice de Cabala 8/11/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Pace în lume”

Unde este adevărul?

Comportamentul uman în lumea noastră nu poate fi explicat prin legi clare, spre deosebire de animale unde totul este clar, se supun instinctelor rigide.

O persoană nu are o diviziune clară între bine și rău; există întotdeauna ceva la mijloc, care lasă o oarecare incertitudine. Prin urmare, nu putem fi niciodată siguri că decizia noastră este corectă; suntem mereu în îndoială, întrebări și ambiguitate.

Dacă rezultatul ar fi evident chiar la fața locului, ai lua o mușcătură de mâncare otrăvită și te-ai sufoca, ai face o faptă bună și ai deveni imediat faimos. Dar nu putem distinge din timp binele de rău și, prin urmare, nu știm ce să facem.

O persoană nu se comportă ca o plantă sau ca un animal care știe de ce să se apropie și de ce să fugă. Animalele nu au nevoie de laboratoare pentru a verifica calitatea alimentelor, ci trebuie doar să le miroase sau să le guste pentru a înțelege totul.

Plantele știu ce este dăunător pentru ele și ce este util, când să se deschidă și când să se închidă. O persoană, însă, nu știe nimic, se naște neajutorată și trăiește fără să știe sau să înțeleagă nimic. Prin urmare, are nevoie de sprijinul mediului și, chiar și ca adult, este întotdeauna chinuit de îndoieli.

Un animal nu face niciodată greșeli dacă este sănătos. O persoană face greșeli tot timpul și, chiar dacă învață de la ele, greșește din nou la pasul următor. Ea cade și se ridică constant și face corecții în acest fel. Cum se pot conecta miliarde de oameni, fiecare dintre ei greșind din când în când, într-un sistem perfect? Este evident că acest lucru nu este în puterea noastră.

Este imposibil să guvernăm lumea prin adevăr, pentru că noi nu-l avem. Fiecare are propriul său adevăr și contrazice toate celelalte adevăruri. Cu toate acestea, natura ne apasă, forțându-ne să ne unim și să ne completăm reciproc și chiar să ne iubim, astfel încât fiecare să se slujească reciproc.

Cum putem construi un astfel de sistem? Nu va apărea de la sine din natură; dimpotrivă, vom deveni din ce în ce mai separați și îi vom percepe pe alții ca dușmani. Când începem să lucrăm la corectarea noastră, ne dăm seama cât de mare este această sarcină.

Adevărul este un instinct. Natura neînsuflețită, plantele și animalele există după instinctele lor și, prin urmare, nu fac greșeli. O persoană nu are un instinct, adică o dorință internă clară care direcționează acțiunile sale. De aceea ea pune mereu întrebări.

Pentru animale, instinctul înlocuiește adevărul prin orientarea corectă a acestora. Dar un om nu are instinct și, prin urmare, acționează pe riscul său sau se bazează pe ceea ce spun alții și, prin urmare, face greșeli în mod constant.

Țara se împarte în două, argumentând cine este cel mai potrivit pentru a fi președinte și pentru a primi frâiele țării. Dar în viitor, oamenii vor conduce țara, deoarece vor simți că numai forța superioară poate conduce, pe care o vor atrage în populație. Cu alte cuvinte, Creatorul va domni, dar numai dacă oamenii Îl invită să domnească.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Kabbalah, 8.11.2020, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Pacea în lume”

Când vine cea mai fericită perioadă din viața ta

Întrebare: Unii oameni de știință au stabilit cea mai nefericită vârstă a vieții oamenilor. Au fost chestionați oameni de diferite vârste din 132 de țări și au constatat că cea mai fericită perioadă este 18-20 de ani.

Apoi situația începe să se deterioreze. Și cel mai rău este 47- 48 de ani. Aceasta este o perioadă nefericită în senzațiile unei persoane. Această condiție durează până la 60 ani și apoi treptat se îmbunătățește. Iar la 70 de ani, ești din nou ca un copil, deci te simți bine.

Poți explica aceste stări?

Răspuns: Nu. Cred că totul depinde de persoană. Dacă un om se comportă normal, lucrează din greu, are o familie, un loc de muncă, un scop în viață, atunci nu cred că aceștia sunt ani critici pentru el.

18-20 de ani, este clar: este un fel de descoperire a lumii. Dar apoi totul depinde de persoană.

Observație: Aici totul este clar din punct de vedere logic. Până la 45 de ani, toate speranțele tale sunt îngropate din ce în ce mai mult. Iar apoi decizi: „Ei bine, ce să faci ?!”

Comentariul meu: Depinde ce speranțe și cum să le îngropi. Nu știu la ce ai sperat, ce ai vrut să obții sau de ce ai fost dezamăgit.

Întrebare: Dacă nu împarți viața unei persoane obișnuite în perioade nefericite și fericite, cum ar trebui să trăiască, în opinia ta?

Răspuns: Fiecare zi este ca o viață. Începi de la zero și termini cu zero. Oferă totul din tine pentru ziua respectivă! Mâine mă voi trezi și voi avea o nouă viață.

Întrebare: Cum mă pot trezi astfel încât să mă ridic și să fiu complet treaz până seara?

Răspuns: Studenții mei mă obligă. Simt frică în fața lor. Frică. Trebuie, trebuie să fac ceva. Nu-i pot lăsa așa. Trebuie să-i împing, să-i inspir. Trebuie să-i pornesc tot timpul. Asta mă preocupă cu adevărat.

Întrebare: Și gândul tău, ce este pentru ei?

Răspuns: Pentru ei, desigur. Nu cu mine. Încerc să nu am nici un calcul cu mine.

Întrebare: Cu alte cuvinte, sarcina este să te dăruiești pe deplin?

Răspuns: Sarcina începe chiar înainte de începerea lecției de dimineață, când mă trezesc, chiar înainte de a începe să mă pregătesc pentru zi, mă consider mort. Da, mort. Și nu am nevoie de nimic de la viață, cu excepția faptului că trebuie să dau totul acum.

Întrebare: Deci mort înseamnă că nu exist? Nu există nici o grijă de sine, și așa ies în lume?

Răspuns: Este absolut corect!

Întrebare: Așa încep ziua și așa ar trebui să o petrec?

Răspuns: Sigur. Iar atunci ai un calcul foarte corect cu tine, cu viața, cu studenții. Ei bine, ceea ce se întâmplă apoi, este deja în puterea Creatorului.

Întrebare: Dacă iei și transporți la o persoană obișnuită, pot ei avea o astfel de atitudine față de familia și copiii lor?

Răspuns: Absolut la fel. Se lasă pe sine, se dăruiește. Dar pentru lume.

Întrebare: Adică, pentru familie, vecini și cei îndepărtați?

Răspuns: Da. Așa se trăiește, dăruindu-te. Nu ai idee cât este de bun, ușor, gratuit și, cel mai important, corect.

Întrebare: Acesta este sfatul tău principal?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci nu vor exista perioade de fericire, nefericire?

Răspuns: Nimic!

Observație: Eu nu exist.

Comentariul meu: Da. Dar vei fi în mod constant în tensiune dacă te dăruiești lor.

Întrebare: Este aceasta o tensiune bună? Are un element de fericire?

Răspuns: Aceasta este fericirea.

Din „Știrile cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 9/7/20

La ce întrebări răspunde mai repede sistemul spiritual?

Întrebare: La ce întrebări răspunde mai repede sistemul spiritual?

Răspuns: La întrebările care sunt puse corect, brusc, calitativ și cantitativ, ceea ce înseamnă, întrebări care sunt puse cu o forță mai mare, solicitând corectarea ego-ului.

Dacă un mare egoist și aș spune chiar dacă un „criminal” se întoarce către Creator, Creatorul răspunde la cererea sa mai repede decât la cererea unui băiat bun. Totul depinde de severitatea cererii.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Kabbalei” din 04.11.18

“Ce se întȃmplă cu sufletul după moarte?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Ce se întȃmplă cu sufletul după moarte?

Avem capacitatea de a ne atinge sufletul etern în timp ce suntem în viață în corpurile noastre actuale, iar cei care fac acest lucru continuă să trăiască în suflet, deoarece este detașat de moartea trupului.

Pentru cei care nu au atins sufletul în această viață, ei au ceea ce Cabala numește „Reshimo” (o „înregistrare” sau „reminiscență”), care este ca un cod care conține toate calitățile unei persoane. După moartea corpului nostru, Reshimo trebuie să se atașeze de un nou corp din această lume și să repornească un proces de apropiere de destinația sa finală – rădăcina sufletului – în timp ce se află în acel corp anume. Mai mult, toți avem un Reshimo, deoarece este o genă informațională din care mai devreme sau mai târziu dezvoltăm un suflet.

Cu alte cuvinte, în timp ce ne dezvoltăm încercând să îndeplinim dorințele corporale de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, avem și un mic Reshimo, așa-numitul „punct în inimă”, care ne face să punem întrebări despre semnificația vieții noastre, de ce suntem aici, de unde suntem, unde ne îndreptăm, adică întrebări existențiale. Acest Reshimo este o dorință de a ne atinge sufletul și de a afla exact ce se întâmplă în culisele vieții noastre.

Cu cât acest Reshimo ne tulbură mai mult în parcursul simplu în dorințele noastre corporale, cu atât ne găsim mai mult întrebând sursa vieții noastre și căutând răspunsuri prin diferite învățături. Într-un anumit stadiu, întâlnim înțelepciunea Cabala, care oferă o metodă practică pentru realizarea sufletului.

Omenirea este un sistem unic

Întrebare: Termenii „egalitate”, „unitate” și „libertate” ne sunt cunoscuți de la Revoluția Franceză. Atât înainte, cât și după aceasta, oamenii au luptat pentru aceste principii.

Vedem că umanitatea este inclusă într-un sistem unic de relații economice, sociale, politice și culturale, care se numesc globalizare. Dar aceasta este doar o unitate externă.

Vorbiți întotdeauna despre unitatea senzorială la nivel de gândire și dorință. Ați putea descrie cum vedeți conexiunea umanității la acest nivel?

Răspuns: Aceasta este o chestiune a viitorului îndepărtat. Omenirea nu pune deloc o astfel de întrebare; nu este pregătită pentru asta și nu este capabilă să facă nimic. Problema nu este de a forța umanitatea într-o stare de conexiune, ci de a o face să-și dorească, iar dorința ei ar predetermina unitatea senzorială, chiar până la punctul unei rugăciuni pentru a ajunge la ea. Iar omenirea de astăzi este încă foarte departe de aceasta.

Întrebare: Și totuși, la ce ar trebui să venim? În toate sursele este scris că omenirea trebuie să devină una. Care ar trebui să fie această stare finală?

Răspuns: Omenirea ar trebui să prezinte o singură structură. Există oameni absolut diferiți, interese diferite și mișcări diferite. Fiecare are propriul punct din care s-a născut și s-a dezvoltat. Dar înțelegem că toți avem un scop comun de a crea o structură care să se afle într-o stare internă de echilibru spiritual și lumesc.

Toată lumea se îndreaptă către același scop și se susține reciproc. Sprijinul reciproc în special este cel mai important lucru în noua societate care trebuie să se ridice după toate perioadele dificile prin care trecem.

Scopul nostru este foarte simplu: să creăm un sistem unic de umanitate în care contrariile să se găsească pentru sprijin reciproc și să formeze un întreg armonios comun. Când doi care se contrazic se conectează pentru a atinge un scop comun în afara lor, atunci există în armonie.

Trebuie să ne dăm seama că, prin calitățile noastre, nu putem face acest lucru chiar acum. Dar trebuie totuși să ajungem la acest lucru. De aceea, în primul rând, trebuie să simțim nevoia de unitate și apoi imposibilitatea de a o atinge singuri.

Întrebare: Putem spune că am fost inițial concepuți ca un singur organism?

Răspuns: Exact așa a fost. Aceasta se numește sistemul lui Adam înainte de spargere. Adică am fost deja în această stare. Suntem toți sufletele, toate înregistrările noastre de informații interne, așa-numitul Reshimot.

Din „Abilități de comunicare” KabTV din 11.11.2020

Ce oferă studiul corect al înțelepciunii Cabalei?

Întrebare: În timpul studierii înțelepciunii Cabalei apar diferite tulburări. Pot fi percepute aceste obstacole ca suferință? Cum pot fi tratate?

Răspuns: Studiul înțelepciunii Cabalei nu invocă și nici nu atrage suferințe în niciun fel. Pur și simplu trebuie să studiați corect. Aceasta înseamnă că trebuie să fii într-un grup, să studiezi împreună cu toată lumea și să încerci să fii într-un sistem colectiv, într-un grup zece, care se numește „suflet” și astfel să avansezi.

În momentul în care am aranja această stare a grupului, vom dobândi o responsabilitate reciprocă, garantarea reciprocă, și, astfel, să înceapă să se simtă impactul forței de sus până când de fapt dezvăluie.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, 18.11.18

Viitorul este în aplicarea metodei Cabaliste

Observaţie:  Într-un articol publicat în iunie 1940, Baal HaSulam a declarat explicit că toate necazurile noastre provin dintr-o lipsă de unitate. El a scris că suntem ca o grămadă de nuci care sunt unite de o pungă care le acoperă și le leagă. Dar această măsură a unității nu le face un organism coeziv.

Comentariul meu:  Evreii sunt uniți doar de suferință, presiune politică și ura externă a tuturor popoarelor lumii. Și din interior, suntem cu toții într-o respingere absolută unul față de celălalt. Prin urmare, această condiție este greșită, nesănătoasă și nu pentru mult timp.

Întrebare: Care este viitorul statului Israel bazat pe rădăcinile spirituale?

Răspuns: Știm că proprietățile spirituale într-o persoană se pot manifesta și dezvolta numai din sentimentul unei nevoi clare de ele.

Astăzi suntem într-o stare în care vedem că nu există „vaci sacre” în lume, nu există nimic din care să învățăm. Odată, toată lumea a crezut că se poate învăța de la America, înainte de asta de la Rusia, etc. Dar nu.

Nu există nimic care să merite în lume, totul se destramă, nici un sistem nu se mai justifică. În această stare, sperăm că oamenii se vor întoarce în cele din urmă către știința Cabalei și vor înțelege cum ar trebui să fie societatea, cum ar trebui oamenii să se educe în mod corespunzător și să creeze o societate absolut nouă, care va exista în armonie cu întreaga natură integrală.

Din KabTV “ Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 11/25/19