Supunerea este acțiunea principală până la corectarea finală, este baza întregii munci. Cu cât căutăm mai mult oportunitățile de a ne supune, cu atât mai rapidă este viteza avansării noastre spirituale. Însă, nu trebuie să așteptăm ocazia de a supune egoismul, așteptându-l să iasă de la sine și, astfel, să-L încoronăm pe Creator, ca fiind Cel care construiește întreg universul, care controlează realitatea și ne transmite toate stările, de la cele mai bune, până la cele mai rele.

Eu, însumi, trebuie să caut ocazia de a mă supune Creatorului, fiindcă „Eu trezesc zorile și nu zorile mă trezesc pe mine”. De aceea, trebuie să ne pregătim să fim supuși, să acceptăm totul cu credință deasupra rațiunii, ca venind de la Creator. Deoarece nu există nimic în afară de Creator, care să pună în fața mea tot felul de obstacole, pe care eu trebuie să le accept, dar nu ca pe obstacole pe cale, ci ca pe ocazii de a mă conecta cu El.

Toate aceste obstacole, greșeli și abateri ale mele, se schimbă în Mițvot când mă decid că ”nu este nimic în afară de Creator” și că totul este făcut de El. Abaterea este sub forța de perturbare și nu se vede nimic în afară de asta. Totuși, nu există niciun dubiu că perturbarea este trimisă de Creator, în virtutea iubirii Sale absolute, dar nu pentru a mă slăbi, ci pentru a ocaziona avansarea mea.

De obicei, după un succes mare, cum ar fi un Congres, simțim o stare neclară și oboseală. Dar, în Spiritualitate, nu există oboseală, există doar o lipsă de combustibil, pe care trebuie să-l dobândim ca rezultat al creșterii dorinței.

La început, Creatorul ne trimite perturbări mici, ca ”întărirea inimii”, confuzie și oboseală. Iar apoi vin probleme mai serioase, care nu pot fi rezolvate printr-o propoziție că „Nu e nimic în afară de El”, ci se cere un întreg proces de muncă. Nu mai este deja „doi plus doi”, ci o formulă mult mai complexă. Dar nu contează ce se întâmplă, deoarece noi mergem pe calea supunerii, vrem să-L încoronăm pe Creator să conducă peste tot ceea ce se întâmplă, astfel ca El să fie singurul Conducător, singura Sursă și Motivul în afara căruia nu mai există nimic altceva. Aceasta este munca noastră continuă!

Iar dacă, la un anumit moment, nu văd că, Creatorul conduce toată lumea mea, înseamnă că am ieșit din Sfințenie și nu mai aparțin Sistemului Spiritual. Iar atunci, trebuie să mă întorc imediat la starea că „nu e nimic în afară de El” și să mă întăresc prin atragerea întregului grup spre asta. (Minutul 0:20)

Și dacă în grupul de zece cădem în starea de ”fii ai lui Iacov”, frații care nu vor să se unească, atunci simțim ”foame în țara lui Israel”, din cauza inabilității de a avansa în Spiritualitate, adică o lipsă a împlinirii spirituale. De aceea, trebuie să începem să muncim cu dorința noastră pentru plăcere, coborând în Egipt, în sclavia Faraonului (Minutul 30:29)

Munca pregătitoare începe cu Avraam, Ițhac și se termină în linia de mijloc, în care realizăm unitatea fiilor lui Iacov, urmașii lui, unde deja are loc formarea unui grup. La început, acest grup nu vrea unitate, dar este forțat să se supună prin ”foamete”, adică printr-un sentimentul de lipsă față de rezultate dorite la încercările lor de a munci cu dorința lor pentru plăcere care îi desparte.

Ei nu au altă șansă, decât să coboare în Egipt, în sclavia la Faraon și, astfel, să muncească la unitate, în sclavie la egipteni, în timpul celor șapte ani de abundență și a celor șapte ani de foamete. Ei ajung să înțeleagă că nu vor fi niciodată în stare să se unească fără revelarea Creatorului, fiindcă au nevoie de ajutor de Sus.

De aceea, ei primesc Tora și se unesc, „ca un om într-o singură inimă”, în Arvut (garantare reciprocă). Grupul continuă să se unească, revelând între ei, de fiecare dată, o dorință incredibil de mare pentru plăcere, supunându-se astfel din ce în ce mai mult. Dobândirea pașilor pentru supunere se termină prin completarea ”muncii în deșert”, care le permite să obțină conexiunea corectă și să construiască Templul, care este un vas spiritual, respectiv grupul în interiorul căruia Creatorul poate să ”locuiască”, adică să se reveleze pe Sine fiecăruia, în măsura asemănării proprietăților lor cu ale Lui.

Aceasta este calea spirituală de dezvoltare, calea Torei, prin care trebuie să trecem prin astfel de stări, prin credință deasupra rațiunii, adică în supunere, pentru a ajunge la Templul Spiritual. (Minutul 39:23)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 11/03/19 – Subiectul lecției „Supunerea”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îndeplinește învățătorul dorințele unui student și invers?

Răspuns: Profesorul absoarbe dorințele unui student ca parte constitutivă a sa și, prin aceasta, prin includerea în el, efectuează toate lucrările necesare în el, lăsând elevului ceea ce trebuie să completeze prin libera sa voință.

Acesta este un contact foarte serios. Profesorul este ca și când se află în interiorul elevului și „ajustează” tot felul de atitudini în el – aceasta trebuie să facă partea superioară in Galgalta ve Eynaim ale sale. Studentul trebuie să-și completeze partea sa din muncă.

Dacă sunteți conectați cu mine și unul cu celălalt, veți simți că lucrăm împreună.

Întrebare: Există examene pentru un student al cabalistului?

Răspuns: Nu există examene speciale, deoarece întreaga lui cale este un examen continuu, constant. Nu există un astfel de lucru prin care să treceți la un test și să vă aflați în sistemul spiritual. Examenul are loc în fiecare secundă.

Din Lectia de Cabala in limba rusa 12/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Conversația poate fi un puternic instrument de lucru ȋn care copilul este un partener, în sistemul de învățământ. Părinții ar trebui să-și încurajeze copiii și adolescenţii să vorbească despre ce se întâmplă si gândurile si impulsurile legate de aceasta, aşa ȋncât să construiască claritate şi ȋnţelegere privind fiecare situaţie pe care aceştia o ȋntâmpină.. Copiii ar trebui să fie trataţi ca oameni independenți, maturi, responsabili și cu experienţă, în scopul de a le păstra respectul de sine și demnitatea. Tinerii ar trebui să ajungă să-şi vadă părinții ca prietenii loiali și ȋnţelepţi, prin puterea comunicării.    [121808]

Din  KABTV „Noua viață # 219 – Comunicarea dintre părinți și adolescenţi „, 8/1/13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este în mine punctul de libertate și cum a putut Creatorul să-l facă liber de Sine și de tot ceea ce el a predeterminat?

Răspuns: Fiecare din noi avem, în afară de ego, un punct în inimă numit „parte din Creatorul de Sus”. De aceea, suntem atrași de El și, de aceea, vrem să-L obținem.

Oamenii care au această nevoie pot simți punctul din inimă și, de aceea, ei încearcă să se conecteze între ei, pentru a-L revela pe Creator.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 18.11.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pregătirea de a te ridica peste material, de a te împăca cu el, este o premisă pentru a intra în Lumea Spirituală, în prima stare spirituală numită concepție /procreare(Ibur). Desigur, fiecare stare spirituală începe din întunericul corporal, din pierderea completă a stării anterioare și din supunerea față de ea.

Grupul va trebui să ajute la depășirea acestei perturbări, fiindcă grupul este într-o stare spirituală, el a anulat starea anterioară corporală care apare ca fiind întuneric, negru. Este ajutor de Sus faptul că vedem în acest fel și suntem forțați să ne conectăm cu prietenii, să facem eforturi la un nivel mai înalt, spiritual. În acest fel, obținem prima conexiune dintre noi și, în aceeași măsură, contactul cu Forța Superioară.

Dacă încercăm să ne unim într-o singură inimă, atunci ne unim cu Creatorul într-un întreg. Primul contact cu Creatorul, este numit concepție (Ibur), începutul vieții spirituale. (Minutul 0:20)

Concepția spirituală (Ibur) este construită, de asemenea, pe o supunere încă și mai rigidă, în care mă anulez în fața Celui Superior în totul, fără a lua în considerare sentimentele și opiniile mele. Simpla supunere nu cere de la mine solidaritatea cu Guvernanța Superioară, ci numai aplecarea în fața Ei.

În starea de embrion (Ubar), eu însumi vreau ca Cel Superior să ia controlul asupra mea și sunt gata să accept orice conducere a Lui. Vreau inima și mintea Celui Superior, înțelegerea Lui, conștientizarea și atitudinea față de viață, să intre în mine, să-mi umple dorințele și să mă reformeze din nou. Mi-am pierdut toate setările anterioare; ceea ce a rămas din mine este numai materialul, iar tot programul meu vine de la Cel de Sus. Aceasta nu este doar supunere, este următoarea ei fază. (Minutul 13:35)

Concepția spirituală (Ibur) este supunerea la un nivel mai înalt, este devotamentul complet al sufletului. Mă trec Celui de Sus și sunt onorat să încep să mă dezvolt în El ca embrion (Ubar). (Minutul 37:30)

Embrionul spiritual este complet auto-anulat față de Cel Superior, în fața forței de dăruire, Bina, și gata să accepte totul ceea ce El îi va face, orice s-ar întâmpla.

Supunerea este acceptarea stării care a fost deja cunoscută și pentru care calculele pot fi făcute cu simțiri deja cunoscute mie. Embrionul (Ubar) este complet auto-anulat, când mă anulez înainte și sunt de acord cu necunoscutul, cu tot ce se va întâmpla în viitor, asta e, avansez cu credință. Puterea lui Bina mă ajută să mă anulez în acest fel în fața Celui Superior. (Minutul 45:59)

Munca Creatorului începe cu faptul că eu mă anulez complet și cer Celui Superior să înceapă să lucreze asupra mea. Datorită acestei auto-anulări, a supunerii mele, a umilinței în fața proprietății de dăruire, schimbările încep să apară în mine, dorințele de dăruire sunt formate, adică un strop din sămânța spirituală începe să se dezvolte.

Pregătirea preliminară pentru o astfel de stare este deja construită în noi, deoarece ea exista înainte de ”Spargere” și a lăsat o consemnare (Reșimo/genă spirituală). Nu este aici nicio coincidență, fiindcă toate fazele sunt strict determinate pas cu pas și fiecare se va întoarce la rădăcina lui.

Numai în viața corporală ne putem simți pierduți. În Spiritualitate, toate stările sunt setate până la cel din urmă detaliu și se schimbă prin legile absolute, în funcție de informația înregistrată și lăsată în timpul coborârii sufletului de Sus în jos. Trebuie să mergem înapoi la rădăcină prin aceiași pași.

De aceea, putem să fim siguri că aici nu poate fi nicio eroare sau accident și că noi vom trece cu siguranță toate fazele spirituale, faza de concepție (Ibur), de micime (Yenica) și de maturitate (Mohin).

Totul este deja planificat, tot ceea ce ni se cere să facem este numai să ajutăm fiecare acțiune cu dorința noastră preliminară, cu cererea noastră.

Noi nu facem nimic de unii singuri – totul este făcut de Lumină, aceasta este munca Creatorului. Noi trebuie doar să înțelegem cum să investim „jumătatea noastră de șekel (ban)” astfel încât Creatorul să completeze restul de muncă. Eu fac ceea ce depinde de mine și Creatorul completează, de fiecare dată, în același fel, pas cu pas. De aceea, este imposibil să fii complet pierdut, totul depinde de cât de curat și de credincioși încercăm să mergem. (Minutul 41:30)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 13/03/19, Ibur (concepție/procreare)

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum găsește un cabalist soluția când trăiește contradicția dintre dorințele inimii și argumentele minții?

Răspuns: În lumea noastră, aceste contradicții sunt bazate pe ignoranța omului. El nu știe unde este, cu cine are de-a face, ce controlează el și ce trbuie să echilibreze. Nu are absolut niciun fundament.

În Lumea Spirituală, el ia ca fundament pe Creator, care este baza echilibrului acestor două Forțe, fiindcă El este Forța pozitivă. El generează Forța negativă astfel ca noi să putem exista în ea, ca și creaturi opuse Lui.

De aceea, echilibrul dintre aceste două Forțe este întreținut de Creator la nivelurile mineral, vegetal și animal, însă, la nivelul spiritual, ca să menținem acest echilibru între cele două calități de dăruire și de primire, prin intervenția noastră, cerem Creatorului să ne ajute, atât cât este nevoie.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 16/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este stabilitatea și armonia din punct de vedere al Cabalei?

Răspuns: Armonia este un echilibru între forțele de primire și de dăruire, care se echilibrează reciproc, una pe alta, se accentuează, se extind, cresc și, în același timp, conduc la stabilitate.

Întrebare: Atunci, de ce a fost necesar să se creeze o contradicție? Nu era posibil să se creeze imediat armonie și stabilitate?

Răspuns: Nu. Atunci nu am fi putut să le simțim. Am fi fost ca insectele care există într-o armonie relativă. Vedem că existența, în special în lumea noastră, constă tocmai în lupta dintre cele două principii. De aceea, nu este aici nicio armonie, ci numai alternări, o luptă fluctuantă care conduce la o stare de și mai mare lipsă de echilibru între cele două forțe opuse.

Numai Înțelepciunea Cabala explică cum este posibil să ajungem la un astfel de balans, în care amândouă forțele se vor complementa reciproc, una pe cealaltă.

În lumea corporală aceste forțe se exclud reciproc, una pe cealaltă, încercând să se distrugă și să se anuleze una pe alta. „Cabala” înseamnă în ebraică „primire”, „Înțelepciunea Primirii” și explică cum să construiești corect o combinație reciprocă a celor două contradicții, astfel încât existența spirituală să fie posibilă între ele.

Viața pământească este fondată pe principii simple: pe un echilibru relativ între entități minerale, vegetale și animale, care există un anume timp și apoi mor. Adică, echilibrul corporal nu rezistă la testul timpului.

Spiritual, din contră, se dezvoltă constant până când se obține echilibrul absolut în toate manifestările, echilibru numit Gmar Ticun (sfârșitul corectării).

Întrebare: Asta înseamnă că acest concept de fericire poate exista numai dacă există contradicții?

Răspuns: Fericirea este posibilă numai când există o luptă și este simțită exact în acele momente în care această luptă ajunge la echilibru. Nu poate fi nicio satisfacție, nicio fericire sau plăcere, dacă nu simți în prealabil lipsa. De aceea, trebuie să fie o luptă pentru a simți rezultatul ei pozitiv. Aceasta este calea în toate!

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 16/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că este creierul cel care controlează sentimentele noastre. Însă, conform Cabalei, Creatorul ne controlează pe noi și gândurile noastre. Deci creierul este doar un adaptor între Creator și ființa creată?

Răspuns: Nu. Sistemul interconexiunii noastre comune este cea mai înaltă stare a noastră. Cât de mult pot să ies din mine însumi în prieteni, definește potențialul meu spiritual.

În câmpul de forțe (culoarea verde din desen), pe care îl construiesc din mine, însumi, eu simt Creatorul. Asta este lumea mea superioară.

Și ea se va extinde până când cuprind întregul sistem. Prin stăpânirea lui, eu încep să îl atrag spre mine însumi, dăruindu-i. Acestea vor fi toate lumile mele: Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut și Adam Kadmon. În această secvență eu încep să ies din „mine”, iar atunci când termin acest proces, lumea infinitului va locui în mine.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 11/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce pot și ar trebui să învăț considerând că este o conexiune directă de la Creator la mine? Cum recomandă Cabala studiul acțiunilor Creatorului asupra sinelui?

Răspuns: Cabala învață un om să se ridice deasupra lui prin credința deasupra rațiunii. Adică să nu acționeze conform egoismului său, ci să primească forțe spirituale de Sus, pentru a lucra în dăruire – în afara lui însuși, din el însuși.

Însă asta se poate îndeplini numai prin muncă practică într-un grup și se aplică atât la bărbați, cât și la femei. La femei se aplică într-o măsură mai mică decât la bărbați, însă în principiu ambele genuri ar trebui să facă munca asta.

Asta este singura oportunitate de a intra în lumea superioară.

Din lecția de Cabala în limba rusă 11/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă vreau să mă conectez cu un prieten, am nevoie de ajutorul Creatorului. Cu cât îi cer mai mult ajutorul Creatorului, cu atât simt mai mult dependența de El. Pe măsură ce Creatorul întărește conexiunea mea cu prietenii, stabilesc conexiunea mea cu Creatorul. Încep să-L înțeleg și să-L simt. Toate acestea sunt revelate în interiorul conexiunii mele cu prietenii, în interiorul relațiilor inter-umane, nu într-o simțire abstractă a Creatorului.

Simt Creatorul, mă adresez Lui, fiindcă am nevoie de El ca de un mediator, care stă între mine și prietenul meu. Mi se dezvăluie în diferite tipuri de conexiune cu prietenul și atribui totul Creatorului. Între mine și prietenul meu există o diferență de potențial, pe care Lumina Superioară, Creatorul, o umple, ca un curent care curge între doi poli.

Astfel, îl obțin pe Creator, adică nu pe El, însuși, ci acțiunile Lui, după cum este scris: „Prin acțiunile Tale Te vom cunoaște”. Creatorul construiește și distruge relațiile dintre noi, adică le ”sfărâmă”, trecându-ne prin tot felul de stări posibile, prin întuneric și rău, facându-mă să plâng și să-L blestem. Dar, apoi, vine înăuntrul meu simțirea, adică Lumina și înțeleg astfel că omul nu poate să existe fără celălalt, deoarece „…avantajul Luminii din interiorul întunericului” este revelat. Ca rezultat, al tuturor acestor stări, încep să-L obțin pe Creator. Deși El se ascunde, încep să-I disting prezența, judecând prin diferența dintre stări. (Minutul 47:55)

A 613-a Poruncă este iubirea pentru Creator. Putem îndeplini 612 Porunci, dar nu și pe cea de-a 613-a. Ultima Poruncă vine de Sus.

Cele 612 Porunci sunt corectarea conexiunii dintre părțile sufletului ”spart”. 612 Lumini lipesc și fixează fragmentele sparte ale Vasului (Kli). A 613-a Poruncă este adaos la întreg, la Kli-ul întreg – Lumina de Yehida – venită de la Creatorul însuși. Noi, înșine, nu suntem capabili de nicio acțiune referitoare la această Poruncă.

Porunca Spirituală este iubirea pentru aproape ca pentru tine însuți. Dacă o îndeplinim, atunci ajungem la iubirea pentru Creator. Nu desconsider Poruncile fizice, dar cel mai important lucru de știut este ce vrem să obținem cu asta. De exemplu: ”spălatul mâinilor” înseamnă eliberarea de primire, după care toată viața noastră va fi plină numai de dăruire. (Minutul 54:07).

Creatorul este între toți prietenii. Mai mult, este în sentimentul de gol, de distanță dintre noi – aceasta este simțirea Creatorului. Mă uit la prieten și văd cât de diferit este el față de mine, ce discrepanță este între noi, ce lipsuri, iar asta însemnă că, „Creatorul este între noi”. Și dacă muncim corect, vedem cum Creatorul începe și ne unește între noi, după cum este scris: „Bărbat și femeie, dacă sunt răsplătiți, Șhina (Divinitatea) este între voi!”. (Minutul 59:40)

În Adam HaRișon, înainte de Spargere, nu exista nicio incluziune reciprocă a dorințelor, una într-alta. Dar, după Spargerea Sufletului Comun, toate părțile lui au fost amestecate și au penetrat una în alta, într-un număr infinit de variații, care permit omului să-L înțeleagă profund și să-L simtă pe Creator.

Înainte de asta, simțirea de către Adam a Creatorului a fost „circumcisă”, ca la un copil mic. El nu a avut ustensilele pentru a pătrunde adânc în Creator. Și, datorită Spargerii și interpenetrării tuturor părților, ceea ce implică o muncă la corectarea lor și cererea de ajutor de la Creator, omul devine familiarizat cu lumea interioară a Creatorului și pătrunde adânc în El.

Înainte de Spargere, Adam a primit Lumină numai în corpul de Parțuf, la nivelul de Nefeș – Ruah. Dar, datorită Spargerii, putem ridica Lumina Reflectată de la Ecran către Cap (Pe de Roș/gura de la cap) în Sus, ca și cum am intra în interiorul Creatorului. Și, atunci, Lumina se împrăștie de Sus în jos, la această înălțime a Luminii Reflectate, la înălțimea obținerii Creatorului și Îl obținem în noi. Aceasta determină măsura incluziunii noastre reciproce, fuzionând cu Creatorul și, în măsura în care atingem Creatorul în cap, în aceeași măsură ne unim cu El, prin corpul Parțuf-ului Spiritual.

Și toate acestea încep și se termină în conexiunea între prieteni. Acesta este scopul nostru, altfel nu va fi Scopul Creației, ci un fel de surogat. Aceasta determină atitudinea noastră față de Creație și arată dacă avem dreptul să fim numiți „ultima generație”. (Minutul 1:11:00)

Soluția este numai în conectarea în ”grupul de zece”. Altfel, nu putem depăși separarea dintre noi, respingerea reciprocă. Vrem să primim toate răspunsurile de la conexiunea noastră în grupul de zece șoi, orice se întâmplă în lume, eu mă uit în grupul de zece și, de acolo, primesc răspunsuri. Mă aranjez în acest fel și, dintr-o dată, simt că acolo este, cu adevărat, un sistem care poate răspunde la toate întrebările mele.

Tot ceea ce se întâmplă în lume și cu mine personal, este consecința la ceea ce se întâmplă în grupul de zece. Aceasta este o cauză internă care cauzează apoi toate consecințele în familia mea, la muncă și în întreaga lume. Trebuie numai să privești în interiorul grupului de zece și, anume, în ce măsură suntem uniți sau ne lipsește unitatea, iar tot ceea ce se întâmplă în toate colțurile lumii depinde de asta, ca o ramură ”ieșită din rădăcină”. (Minutul 1:45:40)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 6/03/19 – BaalHaSulam – Introducere la studiul celor zece Sfirot

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→