Category Archives: Munca spirituala

A ajunge la porunca iubirii

Întrebare:  Putem să ne imaginăm cele trei ore ale lecției de dimineață sub forma unei mari rugăciuni care include 612 porunci? Noi ne mișcăm constant între ele pentru a ajunge la porunca iubirii de aproape.

Răspuns: Da, îndeplinirea consecventă a poruncilor înseamnă că urcăm gradele scării lui Iacov.

Expansiunea constantă și adâncirea egoismului în noi se întâmplă ca o asigurare că noi implementăm conexiunea cu fiecare și la niveluri din ce în ce mai mari. De fiecare dată când crește egoismul, noi realizăm porunca conexiunii deasupra lui,  până la iubirea pentru fiecare.

Întrebare: Există 613 porunci la fiecare nivel?

Răspuns: Binenteles. Dar nu trebuie să luăm asta în considerare, deoarece, inițial noi suntem creați în acest fel; vasul sufletului nostru este compus din 613 părți.

Prin respectarea celor 612 sfaturi (Eytin), eu primesc influența Luminii superioare care mă corectează. Se numește Pkudin (de la cuvântul Pikadon – depozit). Constant, în această manieră, împlinesc și corectez și din nou împlinesc și corectez.

Întrebare: Divizarea între cele 612 porunci și cea de-a 613-ea poruncă există în fiecare grad?

Răspuns: Da, pentru că a 613-ea poruncă nu există singură. Eu sunt incapabil să realizez porunca iubirii. Nu pot fi obligat să îl iubesc pe celălalt. Dacă eu, prin realizarea celor 612 porunci, primesc Lumina superioară peste dorințele mele, apoi eu devin iubitor și dăruitor.

De pe Kab TV “Ultima Generație,” 15/03/2018

Dragostea pentru Creator este dragostea pentru calitatea dăruirii

Întrebare: Există semne ale apropierii Creatorului?

Răspuns: Răspunde-ți tu însuți: “Cât de mult puteți cultiva această forță, această calitate între voi? ” Tu creezi Creatorul, după cum este scris: “ Ca și cum tu M-ai creat”. Doar în acest fel și nu în altul.

Întrebare: Dar tu spui că nu este în puterea omului să îndeplinească această poruncă?

Răspuns: Când noi, egoiștii, încercăm să ne conectam unii cu alții, începem să cerem ca tentativele noastre să fie realizate – și acesta este momentul când ne întoarcem către Creator. Totuși, acesta nu este încă Creatorul, mai degrabă o forță externă care a dat naștere egoismului și, prin urmare, încercând să devenim similari ei, o putem sustrage din latura egoismului.

Întrebare: Ce este “dragostea pentru Creator?”  Mai exact, ce iubim: calitatea dăruirii sau ceva abstract?

Răspuns: Este vorba despre calitatea dăruirii, întocmai cum în lumea noastră putem iubi, respecta și lăuda orice calitate care există în natură, în societate și în oameni. Atingem dragostea pentru Creator ca o manifestare a iubirii pentru aproapele nostru.

Întrebare: Unde este hotarul între iubirea pentru aproape și iubirea pentru Creator în cel mai înalt nivel?

Răspuns: Când aproapele devine neclar și dispare, atunci Creatorul apare în locul lui. De fapt, este unul și aceelași lucru.

Întrebare: Iubirea pentru Creator și lumea spirituală sunt unul și aceelași lucru?

Răspuns: Lumea spirituală este domeniul dăruirii și iubirii. Lumea noastră este domeniul primirii și al urii. Lumea este un câmp de forțe: fie negative (lumea noastră), fie pozitive (lumea superioară).

Dobândirea iubirii pentru Creator necesită atingere spirituală.

De pe Kab TV “Ultima Generație” 15/03/2018

Lumea mea este o colecție de dorințe

Întrebare: Cabaliștii numesc toate lucrurile dorințe. Chiar și pentru oamenii de știință este dificil de înțeles atunci când tu explici că o masă reprezintă o dorință și tot ce observăm în jurul nostru sunt doar dorințe.

Răspuns: Bineînțeles, orice obiect este un anume tip de dorință, adică o colecție de atomi, care se află într-o conexiune corespunzătoare cu ceilalți. Însă, în ce formă există această masă? În forma dorinței. Este simțită în dorințele mele și nimic altceva nu există cu excepția acestui lucru.

Întrebare: Ce înseamnă “în mine?” Eu pot vedea masa în afara mea.

Răspuns: Doar ți se pare ție că o vezi în exteriorul tău. De fapt, tu o simți în tine însuți. Până și stelele sau alte corpuri uriașe le simți în tine și nu în afara ta.

Tocmai pentru că sunt dorințe inanimate, vegetale, animale și umane în tine, le simți în interiorul tău în diferite combinări și le numești “lumea mea”. În exteriorul tău nu există nimic, cu excepția forțelor care te afectează și crează asemenea imagini în tine. Tot ceea ce simți tu acum în jurul tău există în tine.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 13/05/2018

Diferența dintre un congres și lecția zilnică

Kenes (congres) vine de la kinuș (adunare) fiind locul unde vrem să fim în senzația că  aparținem aceluiași sistem, iar simțirea acestui sistem depinde de dăruirea către El a fiecăruia dintre noi și a acțiunilor noastre către conexiunea cu toți cei din jur, astfel ca fiecare dintre noi primind răsplată cuvenită și dorită. Nu cred că lecțiile zilnice se pot transforma în congrese, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, al celor care participă, de asemenea și din punctul de vedere a discernamintelor ce le avem în timpul unui congress. În timpul unui congres acționăm pentru a mări poztiv unitatea dintre noi, în timp ce în timpul lecțiilor avem poziția criticii. Aceasta este principala diferență dintre lecții și congrese.

Mai mult chiar, într-un congres, avem mai multă cantitate și nu doar calitate. Mulți oameni se adună împreună într-un efort comun pentru două sau trei zile. O să vedem cum o să activăm acest efort într-un congres virtual. Pe de o parte, există direcția spre și pentru conexiune, pe de altă parte este o simțire mult mai internă și virtuală.

Totul este organizat de Sus, fiind în acord cu ceea ce învățăm momentan și anume – ce este adevărata conexiune, unde se află, unde o măsurăm – vedem de asemenea că totul vine de Sus și că nu putem încă înțelege exact ce înseamnă un congres virtual. Până nu îl experimentăm și, anume, congresul virtual, nu o să-l percepem ca fiind mult mai aproape stării noastre momentane, decât starea dintr-un congresul fizic. 1

Prima parte a Lectiei de Cabala 9/10/18 “Luna Elul si Rosh HaShanah”

1 Minutul 0:00 -0:05

Ibur (Concepția)

Ne-am născut în această lume cu dorința de a primi plăcere, având o inimă egoistă în care există un punct special: punctul de început al lumii superioare, punctul de început al părții divine, de deasupra. Trebuie să transferăm importanța și semnificația dorinței noastre de a primi către punctul în care ne aduce plăcere dorința da a dărui. Din dorința de a primi plăcere trebuie să rămână doar un punct negru și dorința de a dărui, iar din acest punct, această sămânța, această mică scânteie, ar trebui să ajungem la magnitutidinea și amploarea Binei și a lui Keter.

Astfel avansăm de la o lume la alta. Totul depinde de importanța punctului din inimă, punctul de dragoste și dăruire, de existența eului în interiorul prietenului, prin ignorarea dorinței egoiste până când aceasta se micșorează la mărimea unui punct. Deși la început simțim întreaga lume în această dorința, totuși, ulterior, se transformă într-un punct care inițial a fost în cele patru etape ale Luminii directe: un punct negru în interiorul luminii albe. De asemenea, scânteia dăruirii se extinde la magnitudinea lumii infinite, umplând totul cu lumină.

Trebuie să facem toate aceste schimbări prin propriile eforturi, pentru a crește valoarea și mărimea punctului de dăruire și dragoste a acestei scântei de spiritualitate, a proprietății Creatorului și, simultan, de fiecare dată, să anulăm dorința de a primi plăcere pentru sine, plăcere prin care percepem întreaga lumea.

Întreaga noastră muncă este să reducem lumea la un singur punct negru și să descoperim în noi scânteia spiritualității pe care să o ridicăm la lumea infinitului, la lumea vastă și luminoasă.

Acest întreg proces începe cu starea de embrion, atunci când acordăm atenție doar punctului Luminii albe, doar scânteii spirituale și facem tot ce este posbil pentru a mări această scânteie. Ne imaginăm a fi în Bina, în pântecul mamei, în felul acesta avansând. 1

De regulă, în acest moment, aspirații egosite tot mai mari se trezesc în persoană și anume de a se realiza material, de a deveni faimos, etc., acestea fiind opuse dorinței de anulare. Aceasta este exact munca care ne este dată de deasupra. Până când persoana nu este de acord să fie un zero, să să anuleze, să nu dorească nimic, nici pentru moment și nici pentru viitor, nu va putea să intre în lumea spirituală și să devină un embrion spiritual. 2

Dacă persoana nu se anulează la un singur punct, nu va putea intra în starea de embrion. Este necesar să simțim bine asta, pentru a putea înțelege unde este spațiul cât un vârf de ac, pentru a putea penetra astfel spre lumea spirituală.

Forța care ne atrege în spiritualitate, numită Moise, ne duce către muntele Sinai, care pentru noi semnifică toate îndoielile noastre. Este o simțire foarte dificilă, iar persoana trebuie să fie de acord cu această simțire și să fie pregătită să continue în ciuda a nenumărate îndoieli și umiliri, reducându-se astfel complet la zero. Dacă persoana își reduce dorința de a primi la minim, cât doar pentru necesarul existenței sale, prin care natura sa și Creatorul o obligă să trăiască, atunci este pregătită să primească Tora. 3

Trebuie să permitem superiorului să lucreze asupra noastră și să avem complet încredere în El, precum un copil în brațele mamei sale sau în pântecul ei. Întreaga lume este un pântec de mamă și noi trebuie să devenim un embrion. Imaginați-vă cum facem asta: trebuie să ne reducem dorințele, gândurile și acțiunile pentru sine. Poate muncim mult, dar este ca și cum nu am face nimic noi înșine; superiorul lucrează prin noi. Noi vrem doar să simțim cum El ne operează și ne conduce. 4

 

Din prima parte a Lectiei de Cabala 9/5/2018, Lectia cu topic “Conceptia”

1 Minutul  0:20

2 Minutul 19:37

3 Minutul 35:51

4 Minutul 41:41

Rușinea spirituală

Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sefirot, Partea 1, Contemplare Interioară: …de ce aduce El sufletul (Neshama) într-un corp (Guf) detestabil și murdar? Din atingerea guvernării superioare Cabalistul răspunde. Ei au explicat prin versetul, “Cel ce mănâncă ceea ce nu este al său, se teme să își privească fața”. Înseamnă că există o pată a rușinii în orice cadou. Pentru a scuti Neshamot (sufletele) de această vină, El a creat această lume, unde există munca. În consecință, ei se vor bucura de munca lor, deoarece ei își primesc răsplata în schimbul muncii lor de la Întreg și astfel sunt scutiți de pata rușinii.

Rușinea spirituală este un sentiment de primire a plăcerii pentru mine însumi.

Întrebare: Care este legătura dintre rușinea corporală și cea spirituală?

Răspuns: Rușinea spirituală este deasupra ecranului, deasupra primei restricții. În consecință, nu putem evalua rușinea spirituală pe baza rușinii corporale.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 15/04/2018

 

Jocul înseamnă munca constantă a grupului

Baal HaSulam, Scrierile Ultimei Generații: Exact cum ne așteptăm ca actorii de la teatru să facă tot posibilul pentru a stimula imaginația noastră să gândească că piesa lor este reală, dorim ca interpretatorii religiei să fie capabili să ne atingă inimile atât de profund încât să percepem credința religiei ca o realitate.

Trebuie să jucăm piesa, până când “credința în această metodologie va acumula forță în inimile noastre”. A juca piesa reprezintă munca noastră constantă în grup. Dacă nu facem asta, este puțin probabil ca grupul să aibă șansa de a avansa.

Întrebare: Învoiala de a juca piesa este un contract între noi sau contractul fiecăruia dintre noi este în raport cu Creatorul? Există vreo diferență între aceste definiții?

Răspuns: Nu există nicio diferență. Cauza și consecința se schimbă tot timpul: lucrez cu Creatorul de dragul grupului sau lucrez cu grupul de dragul Creatorului.

Întrebare: În acest caz, conceptele “contract cu Creatorul” și “contract cu grupul” sunt la fel.

Răspuns: Da și nu. Depinde care dintre ele este cauza și care este consecința.

De pe Kab TV “Ultima Generație” 2/08/2018

De ce nu simțim Lumina Superioară?

Întrebare:  Dacă vorbim despre Lumină, atunci ce este suferința pe care o simt?

Răspuns: Depinde de suferință: din iubire sau din ură.

Suferința înseamnă lipsa a ceea ce se dorește. Dacă eu doresc să dăruiesc cuiva, să îi fac pe plac, dar nu reușesc, acesta este un tip de suferință. Dacă, din contră, vreau să primesc, dar nu primesc, acesta este alt tip de suferință.

Întrebare: Așa cum este spus, dacă Lumina vieții nu este îmbrăcată în Lumina milei este precum o lamă ascuțită.

Ce înseamnă aceasta?

Răspuns: Orice Lumină care vine la noi trebuie îmbrăcată în calitatea dăruirii, pentru a fi transferată celorlalți, iar apoi va fi în favoarea noastră. Trebuie să ne pregătim pentru asta, altfel Lumina nu va veni.

Noi nu simțim Lumina superioară, deoarece nu avem dorința de a o transmite celorlalți. Dar, de îndată ce mă transform într-un conductor al Luminii, Lumina superioară se deschide în mine proporțional cu deschiderea mea către ceilalți.

Întrebare: În acest caz putem spune că atunci când simt durere și suferință, înseamnă că Lumina vieții (Hochma) nu este îmbrăcată în Lumina milei (Hassadim), în dăruirea mea?

Răspuns: Da, o închid în mine și pune presiune pe mine dorind să intre.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 15/04/2018

De ce are nevoie omul de minte?

Tot ceea ce ne desparte de Creator este numit rău. Totuși, unde si cum decid că este răul, cu mintea sau cu inima?

De ce Creatorul a dat omului mintea, care este deasupra minții animalelor și pe care trebuie să o anulăm, lucrând cu credința peste rațiune?

Creatorul a dat omului minte pentru a lucra în mod evident împotriva minții animalului din el. Altfel nu am putea descoperi ce este dulce sau amar. Ne înlocuim în felul ăsta mintea, cu mintea celui superior. Din moment ce trebuie să pornim de undeva, Creatorul ne-a dat mintea animalică.

Este similar cu modul în care Creatorul crează dorința de a primi pentru ca la început să simțim primirea ca fiind dulce, iar dăruirea fiind amară. Se poate pune întrebarea de ce creatura este opusă Creatorului? Iar intrebarea are legatură cu altă întrebare: De ce a spart Creatorul creatura în mii de bucăți? Iar raspunsul este: Lumina are nevoie de întuneric.

În domeniul Creatorului

Rabash, “Agenda Adunării 2”: În măsura în care societatea, cu gândurile ei i-a în considerare măreția Creatorului în timpul adunării, fiecare conform gradului său generează importanța Creatorului în el. Astfel, el se poate plimba întreaga zi în lumea încântării și fericirii, însemnând că el se bucură de orice lucru mărunt care are legătură cu munca pentru Creator. Dacă el își amintește că ar trebui să contemple spiritualitatea chiar și pentru o clipă, el imediat spune, “Sunt deja recunoscător, laud și glorific Creatorul,” deoarece el crede că acum Creatorul l-a chemat și dorește să vorbească cu el.

Noi nu trebuie să lucrăm în domeniul nostru, ci în domeniul Creatorului. După aceea nu vor mai fi probleme. Tu în mod constant ești preocupat să-L faci pe El fericit, precum o mamă care nu se gândește la ea însăși ci la copilul ei. Dacă ceva se întâmplă bebelușului, ea este complet în aceasta și nu în ea însăși.

Binecuvântarea Creatorului este munca în domeniul Lui.

Rabash, “Agenda Adunării 2”: Și când omul își imaginează că Regele îl cheamă și îi spune că vrea să se joace cu el, ce fericire ar experimenta el atunci și ce spirit ridicat ar avea? Cu siguranță, în acea stare elevată el nu s-ar gândi la nimic frivol. El ar putea fi puțin jenat necunoscând legile și manierele Regelui – cum să se comporte când Regele se adresează lui.

Dar el ia în considerare ceea ce știe să facă pentru Rege ca o mare sanșă…

În orice moment ar trebui să încerc să mă gândesc cum influențez Creatorul prin starea mea prezentă

Ce îi aduc Lui în orice moment?

De pe KabTV, “Ultima Generație” 2/8/2018