Category Archives: Perceptie

Anti-Semitism: Pauza adusă de virus s-a terminat (Times of Israel)

Times of Israel a publicat noul meu articolAnti-Semitism: The Virus Break Is Over

Înainte ca furtuna COVID-19 să cuprindă lumea, ziarele erau foarte des concentrate pe antisemitismul răspândit global. Coronavirusul a pus oamenii pe modul de supraviețuire, iar atunci când ești ocupat să-ți salvezi viața ta și a celor dragi, există puțină energie pentru ură.

Dar, se pare că pauza de antisemitism aproape s-a terminat iar ura împotriva evreilor se întoarce. A fost evident, din mers, că evreii nu ar trebui să-și pună speranțele în virus pentru a fi scutiţi de mânia națiunilor, dar văzând întoarcerea antisemitismului chiar înainte de apogeul pandemiei, este cu siguranță un motiv de îngrijorare.

Aşa cum au afirmat experţii și ecologiști din întreaga lume zi și noapte, epidemia este un produs al egoismului nostru. Lăcomia, profitul și exploatarea naturii și a noastră reciproc, au epuizat resursele Pământului, au alungat animalele din habitatele lor naturale aducȃndu-le în apropierea nesănătoasă a oamenilor și au împins zeci de milioane de oameni sub pragul unui venit care să permită menținerea unei sănătăți adecvate. Acesta este un teren de înmulţire pentru germeni de tot felul, o bombă biologică așteaptȃnd să explodeze.

În termeni simpli, ego-ul nostru a epuizat planeta, a scos-o din echilibru, iar acum planeta preia cârma și restabilește echilibrul, pe cheltuiala noastră. Nu este răzbunare, ci un act de restabilire a echilibrului.

Învinovăţirea CEO-ului

Dacă ne-a învățat ceva coronavirusul, este că nu putem continua să dansăm doar pe muzica egoului nostru; trebuie să-l echilibrăm. Totuși, cum facem asta?

Am elaborat pe larg răspunsul la această întrebare în cărțile mele “Ca un snop de trestii: De ce unitatea și garanția reciprocă sunt strigătul de azi” și în cea mai recentă publicație a mea, “Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism”: fapte istorice de anti-Semitism ca o reflectare a discordiei sociale evreiești. Succesiv, antisemiţii ne învinovățesc pentru tot ce este greșit cu lumea, deoarece consideră că noi o controlăm, deci orice este greșit cu ea, este din cauza noastră. În același mod în care acuzăm CEO-ul unei companii atunci când aceasta nu funcționează bine, antisemiţii dau vina pe evrei atunci când lumea nu este bine. Astăzi, potrivit ADL și multe alte ONG-uri care monitorizează ura împotriva evreilor, un număr mare, din ce în ce mai mare de oameni din lume sunt antisemiti.

Cuplaţi aceasta cu faptul că există o pandemie asupra umanității și iată, avem o furtună perfectă care amenință să explodeze pe capul evreilor din întreaga lume.

Vocile ciudate de pe marginea Stângii și a Dreptei, care strigă că evreii sunt de vină pentru tot, sunt picăturile care vin înaintea ploii. Dar norii de la orizontul foarte apropiat sunt întunecați, grei și cu adevărat amenințători.

Găsind adăpost unul în celălalt

Evreii nu mai au timp. Antisemitismul nu s-a terminat încă. Adăpostul lor, ca întotdeauna, este în unitatea lor. Aceasta este, a fost mereu și va fi întotdeauna acoperişul lor, adăpostul lor de furtună. Fiecare lider evreu, de pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov a îndemnat evreii să se unească pentru a evita suferința.

Cu toate acestea, mai ales astăzi, unitatea noastră nu poate fi numai pentru binele nostru. Nu suntem singurii care au nevoie de unitate; întreaga lume are nevoie de ea. Noi, Israel, suntem acuzați de distrugerea lumii de egoism; prin urmare, noi suntem cei care trebuie să arătăm calea de ieșire din ea, unindu-ne deasupra egoului nostru. Dacă ne unim și devenim un model de unitate, vom fi versiunea modernă a „luminii către națiuni”, exemplul de care lumea are astăzi nevoie.

Odată cu înrobirea lumii de către egoism, cine poate mai bine decât noi să conducă drumul către libertate, în zilele de Paște? Dacă ne unim pentru a ne ajuta să ne ridicăm reciproc deasupra egoului nostru, acesta este singurul exemplu pe care lumea trebuie să-l vadă. Acesta este motivul pentru care unitatea este atât de prețioasă pentru noi și pentru care ea este singura noastră speranță.

“Lumea post-Coronavirus” (Thrive Global)

JurnalulThrive Global” a publicat noul meu articol: “Lumea post-Coronavirus

Cu siguranță vom trăi într-o lume nouă și diferită după pandemia de coronavirus.

Dave Heinzel instalează una dintre pancartele sale făcute manual, cu zicala „Totul va fi în regulă” împreună cu o inimă roșie 3D făcută tot manual, ca răspuns la pandemia COVID-19, în fața unei case din West Lawrence Avenue, miercuri, 25 martie, 2020, în Springfield, Ill. Heinzel a început să primească cereri pentru astfel de pancarte pe social media, iar cererea a crescut la peste 200 de solicitări. „Chiar cred că totul va fi în regulă”, a spus Heinzel. „Se va înrăutăți și nu va fi distractiv și vom pierde oameni pe care îi cunoaştem, dar va fi în regulă.” Usp News Coronavirus A Usa Il

Înainte de a discuta despre lumea post-coronavirus, ne-a ajuta să înțelegem faptul că originea mai profundă a virusului este o reacție a naturii faţă de modul egoist, competitiv și exploatator în care ne trăim viața.

Natura ne-a trimis acest virus pentru a curăța excesul de deșeuri pe care l-am acumulat, în paradigma noastră, a fiecăruia, încercând să profităm la maxim de ceilalți, într-o cursă către succesul individual.

Abordarea noastră egoistă supradimensionată asupra vieții ar fi dus în cele din urmă la suferințe majore, cum ar fi un război mondial. Cu toate acestea, în schimb, a venit coronavirusul. El ne purifică, oarecum într-un mod mult mai calm decât dacă am fi lăsat relațiile noastre tensionate să atingă un vârf exploziv.

Ȋn natură nu există nimic dăunător

Mulți percep coronavirusul ca o catastrofă majoră, dar când înțelegem legile naturii și modus operandi, vedem că există ceva dăunător în natură.

Ne provocam rău reciproc, prin atitudinile noastre nepăsătoare și dezbinătoare, iar apoi a venit coronavirusul pentru a ne îndepărta unul de celălalt, oferindu-ne șansa să revizuim cum și de ce ne trăim viața, așa cum o facem.

Acum, că natura a eliminat cu grijă și ingeniozitate gunoiul pe care l-am adunat, avem ocazia să umplem relațiile noastre cu iubire și bunătate – pentru a restabili societatea umană într-un mod mult mai luminos și mai pozitiv pentru copiii și nepoții noștri.

Sper astfel, că vom folosi cu succes această perioadă de coronavirus pentru a face o schimbare pozitivă în atitudinile noastre unul față de celălalt, precum și în relațiile sociale pe care le construim din asta.

Sper, de asemenea, că vom lăsa în urmă toată sciziunea socială, ura, xenofobia, exploatarea, manipularea, abuzul, depresia, stresul și anxietatea vechii lumi egoiste și vom face un salt semnificativ, într-o lume nouă și opusă, de conexiune pozitivă, iubire, egalitate, sprijin, încurajare, fericire, încredere, altruism, grijă și responsabilitate reciprocă.

Respinge vechea lume egoistă. Caută una nouă, de grijă reciprocă

În prezent, guvernele investesc miliarde de dolari în speranța că vom reînvia cursa de șoareci pe care o alergam înainte de a fi loviţi de coronavirus. Ar fi foarte regretabil dacă o facem. Mă îndoiesc foarte mult că acest lucru ar fi pozitiv pentru cineva.

În timp ce acum suntem într-o stare de criză larg recunoscută, auzim foarte puțin despre cum înainte de coronavirus, eram într-o altă criză. Relațiile noastre intensificate de dezbinare, din interiorul societăților și dintre țări – în special între America, Rusia, China și Europa – precum și diverse alte facțiuni, ne-ar fi dus la război și colaps financiar și industrial.

Atunci când înțelegem amploarea crizei către care ne îndreptam, vedem apoi pandemia de coronavirus ca pe un colac de salvare pe care natura ni l-a aruncat.

Prin urmare, am fi înțelepți să realizăm că în lumea noastră veche nu exista nimic pozitiv și, prin urmare, nimic la care să merite să ne întoarcem. Era o lume pustiită de extragerea tuturor resurselor pe care puteam pune mâna.

De asemenea, ironia lumii noastre vechi este că era bazată pe faptul că noi, cu toții, încercam să ne oferim nouă înșine plăcere, descoperind totuși că era din ce în ce mai greu să ne bucurăm în acest mod. În cele din urmă, dacă am face un calcul precis de cât de mult ne-am bucurat, în comparație cu cât eram de nemulțumiți și cât am suferit, într-un fel sau altul, am descoperi că balanța s-ar înclina puternic spre „nemulțumire și suferință”.

Ne înșelam pe noi înșine că o ducem bine. Ce a fost atât de pozitiv în lumea noastră veche? Există ceva ce făceam care să ne fi lăsat un sentiment de fericire și bucurie de durată? De asemenea, fie că eram oameni obișnuiți, care doar încercam să trecem prin viaţă servindu-ne familiile, fie oameni care se străduiau pentru mai multă bogăție, respect, putere și cunoaștere – cu toții abia dacă am experimentat vreo împlinire de moment, ca apoi să ne găsim din nou goliţi, având iarăşi nevoie să cautăm mai multă împlinire.

În cele din urmă, am fost cu toții egali în felul în care ne-am trăit viața: eram într-o urmărire perpetuă a plăcerii, care mereu ne aluneca printre degete în momentul în care o atingeam.

Coronavirusul îndepărtează deşeurile egoiste și ne oferă loc pentru a crea o lume mai bună

Prin urmare, acum am intrat într-o perioadă de curățare care îndepărtează resturile egoiste, competitive și social dezbinătoare care se acumulau. Măsura în care umpleam oceanele cu deșeuri de plastic și radioactive, cu aceeaşi măsură făceam mizerie în societatea umană.

În această conjunctură, cea mai bună mișcare a noastră ar fi să construim o lume nouă, mult mai pozitivă.

Coronavirusul și toate urmările sale de distanțare socială din întreaga lume, ne-au dat timp și spațiu să reflectăm la modul în care ne conduceam spre ruinare societatea egoistă din trecut. Mai mult, dacă am compara coronavirusul actual cu pandemiile anterioare, am vedea că numărul deceselor este relativ mic. Adică natura a adus această oportunitate de transformare pozitivă, cu relativă milă și blândețe.

Prin urmare, nu am fi înțelepți dacă ne-am întoarce la vechea noastră lume, cu zile de lucru de 10 până la 12 ore, cu părți mari din acele zile petrecute în blocaje de trafic, crize multiple, la scară personală, socială și ecologică, precum și cu datorii în continuă creștere.

Pentru noi, utilizarea optimă a acestei perioade de tranziție este să ne ajutăm reciproc să facem un pas înainte într-o lume nouă: să ne gândim la modul în care ne putem repara relațiile, să ne ridicăm peste toate diferențele pe care le-am avut și să stabilim noi relații în societatea umană, de considerare reciprocă și responsabilitate.

Sper, așadar, că atunci când vor fi ridicate condițiile de distanțare socială și perioada coronavirusului se va încheia, atunci vom continua, la fel, pe linia pe care o începem acum: una în care apreciem conexiunile umane pozitive, în care întreaga umanitate beneficiază, deasupra oricărui scop egoist.

Procedând astfel am asigura echilibrul cu natura, am dezvălui o nouă lume, de fericire și încredere pentru toţi și ne-ar proteja de orice rău ulterior, pe care ni l-am face singuri.

„Coronavirus și valoarea vieții” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: „Coronavirus și valoarea vieții

Ne place să ne gândim la noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: profund egoistă.

2019 a fost un an record pentru Febra Dengue din America Latină. Aproximativ 3 milioane de oameni au fost infectați, iar 1.500 dintre ei au murit. În fiecare an, boala își revendică din ce în ce mai multe vieți, dar cu greu cineva din afara Americii Latine știe despre ea. De ce? Deoarece este America Latină și în ochii Occidentului, viețile din America Latină valorează mai puțin decât viețile vest-europene sau cele din America de Nord. Dacă noi, în lumea occidentală, am aprecia viața latino-americană în modul în care ne prețuim propriile vieți, mass-media ar acorda atenţia cuvenită.

De asemenea, coronavirusul a trezit foarte puțin interes atât timp cât a rămas în China continentală. Am fi într-adevăr alarmați dacă virusul ar ucide, să zicem, 100.000 de oameni sau chiar un milion de oameni în China, dar nu migrează în alte țări? De ce ar fi nevoie să ne mişcăm, inconfortabil, pe scaunele noastre? Răspunsul nu este un număr, ci identitatea persoanelor afectate.

Ne place să gândim despre noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: egoişti în profunzime. Acesta este motivul pentru care lumea a început să se panicheze în legătură cu coronavirusul doar atunci când s-a răspândit în restul lumii; aceasta este trista realitate a vieții noastre.

Două lecții de la virus

Până acum, coronavirusul ne-a învățat două lecții foarte importante:

Cu toții suntem egali în ochii naturii. Indiferent dacă ești bogat sau sărac, un tiran sau un slujitor, micului virus nu-i va păsa mai puțin; te va lovi la fel.

Toți suntem dependenți reciproc. Trecem germenul de la o persoană la alta și comportamentul iresponsabil al unei persoane, chiar dacă din neatenție, poate costa viața altora și numeroase alte dureri și agonie.

Ceea ce virusul nu ne va învăța este cum să transformăm această interdependență negativă într-una pozitivă. Acest lucru, va trebui să-l învățăm pe cont propriu, prin eforturile noastre de a construi o nouă paradigmă a vieții. Dacă ne concentrăm eforturile pe îmbunătățirea vieții pentru toată lumea, mai degrabă decât pentru a noastră, și de multe ori în detrimentul altora, ne vom transforma mediul, cel social și ecologic.

Pandemia este o oportunitate pentru noi de a dezvolta o nouă perspectivă asupra noastră, de a ne imagina succesul nu ca pe un triumf asupra celorlalți, ci ca pe o împuternicire a societății în ansamblu. Adevărat, această gândire merge împotriva naturii noastre, însă natura însăși merge împotriva naturii noastre în zilele noastre, așa că ar trebuit să începem să gândim în afara cutiei. Dacă nu ne schimbăm modul de gândire, realitatea ne va obliga și asta, mult mai dureros.

Boala Coronavirus este un preludiu al unui flux de încercări care vor fi aduse omenirii, până când nu vom fi dispuși să devenim responsabili reciproc, la nivel social și ecologic. Nu este nevoie de mult pentru a vedea că virusul este un test pentru considerarea noastră reciprocă. Priviți cum a reacționat China la începutul focarului, prefăcându-se că virusul nu este mare, și uitați cum a reușit să încetinească răspândirea acestuia – prin plasarea tuturor în carantină, până la scăderea răspândirii. Și a funcționat. Priviţi cum Italia a respins inițial pericolul și priviţi rezultatele catastrofale.

Acum trebuie să ducem responsabilitatea reciprocă obligatorie la nivelul următor și să începem să culegem roadele. Putem face mult mai mult decât să vindecăm societatea de virus. O putem vindeca de înstrăinări, singurătăţi și depresii răspândite, care ne-au afectat societățile cu mult înainte de virus. Nu trebuie decât să dorim să acceptăm că suntem responsabili unul pentru celălalt.

Prețuiţi diferența

Dacă acceptăm responsabilitatea reciprocă, vom învăța să ne prețuim reciproc diferențele. Caracterele noastre unice nu ne vor mai separa; ne vor conecta și ne vor oferi fiecăruia dintre noi, modalități unice de a contribui la societate, pe care nimeni altcineva le va putea oferi.

Probleme legate de rasă sau egalitate de gen vor dispărea, deoarece fiecare persoană va fi prețuită. Cum poți evalua o persoană care are calități unice, pe care nimeni altcineva nu le are și care este pregătită și dispusă să folosească acele calități pentru ca toată societatea să beneficieze? O să conteze dacă acea persoană a venit din America Latină, China sau Germania? Va conta dacă persoana respectivă este bine educată sau nu, bogată sau săracă, negru, alb sau galben? Nimic din asta nu va conta. Tot ce va conta va fi că acea persoană are un cadou de neprețuit pe care să-l ofere tuturor. Aceasta este realitatea oamenilor care trăiesc în responsabilitate reciprocă.

 

Scurte sfaturi din Cabala – 6/16/19, Partea 1

Întrebare:  Ce este Kli-ul spiritual independent?

Răspuns:  Este capacitatea de a analiza și examina toate stările tale și de a alege care dintre ele este cea mai bună și cea mai corectă.

Întrebare:  Ce înseamnă să-mi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele, dacă Creatorul gestionează totul? Conform Înţelepciunii Cabala, este responsabilitatea mea să înțeleg și să analizez ceea ce face Creatorul cu mine?

Răspuns:  Sunteți responsabili pentru acțiunile voastre, în cadrul libertății de alegere oferită vouă, ca și cum Creatorul ar fi în locul vostru.

Întrebare:  Cine sunt părinţii spirituali, tatăl și mama sufletului?

Răspuns:  Tatăl și mama spirituali sunt sisteme în lumea spirituală, care se mai numesc Aba ve Ima (tată și mamă). Cele două sisteme dau naștere sufletului meu și eu exist sub conducerea lor.

Întrebare:  Când este urmărirea cunoașterii corporală și când este spirituală?

Răspuns:  Totul depinde de ce căutați cunoașterea. Dacă te străduiești să știi să te conectezi cu ceilalți și să îi ajuți să fie în adeziune cu Creatorul, este spirituală. Dacă este opusul, este fizică

Întrebare:  Există o lege în natură prin care stările bune ajută la uitarea stărilor rele?

Răspuns:  În principiu, da. Dar nu în Cabala. În Cabala, totul este conectat și, în cele din urmă, începeți să înțelegeți acest lucru ca unul bun, general și integral. Mai mult, nu este nimic rău. Dacă practicați Cabala, cădeți și vă ridicați iar și iar, iar toate coborârile voastre sunt considerate ascensiuni. Nu este nimic negativ!

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 6/16/19

Sita egipteană

Înainte de intrarea în lumea spirituală omul trece prin etape foarte dificile, care se numesc „şapte ani de foamete”, ingreunarea inimii. Vede că se îneacă în egoismul sau, că nu poate să iasă din el şi că nu va putea niciodată să iasă din el. Iar acesta este adevărul, deoarece dorinţa de a ne bucura este singura noastră natură.

Această perioadă este periculoasă deoarece i se pare că este în regulă să rămână în dorinţele sale egoiste şi că nu se merită să se lupte cu ele. De ce să sufere în van, încercând să scape de acestea, dacă oricum nu va ieşi nimic din asta? Egoismul îi arătă că nu are nicio speranţă pentru salvare.

Acesta este adevărul: nu există nicio speranţă să primim vreo împlinire în dorinţa noastră de a ne bucura. Şi omul încă nu are o dorinţă de a dărui. Aşadar, fuge spre religie sau spre tot felul de „practici spirituale” ca să nu mai simtă că natura sa este împotriva lui. Principalul lucru este să nu simţi că stai în faţa lui Faraon. Aşadar, el fuge din Egipt.

Aşa cum este scris: „O mie intra în încăpere şi unul iese la Lumina” – aşa suntem noi cernuţi printr-o sită egipteană. „Şi dintre ei doar eroii, a căror răbdare a rezistat, au înfrânt gărzile şi au deschis poarta”. Trebuie să înţelegem că aceasta este o perioadă prelungită şi amară, numită exilul. Necesită conexiune, răbdare şi sprijin reciproc, altfel omul nu îi poate supravieţui. Cea mai apropiată ieşire pe unde oamenii părăsesc această cale este religia, care îţi permite să mergi în raţiune, în loc de credinţă mai presus de raţiune.

Aşadar, este necesar să creăm un mediu puternic, o atmosferă de sprijin reciproc şi de garanţie pentru a ne ajuta între noi să construim Kli-ul (vasul) pentru viitoarea revelaţie. 1

Înainte de exodul din Egipt, omul intră într-o perioadă întunecată unde se regăseşte tot mai adânc în egoismul sau, în fiecare zi, având din ce în ce mai puţină putere să lupte împotriva lui. Dorinţa de a se bucura îi trimite tot felul de gânduri străine, dorinţe şi acţiuni, într-un mod crescător, tot mai departe de spiritualitate. Acelei persoane i se pare că în loc să avanseze, ea regresează.

Şi apoi este tentat să se întoarcă spre religie, care îi promite pentru fiecare acţiune făcută o recompensă chiar atunci, pe loc, ca şi cum el singur este suficient pentru corecţie. Acest lucru cu siguranţă este atractiv şi omul pleacă spre așa ceva.

Rabash scrie că exact asemenea oameni care au fost angajaţi în Cabala pentru o perioadă lungă de timp, au avut un progres bun şi apoi au plecat fără să intre în lumea spirituală, riscă să devină cei mai mari oponenţi ai Cabalei, chiar duşmani. Până la urmă, pe de-o parte ei par că înţeleg despre ce vorbeşte, iar pe de altă parte, ei nu dobândesc. 2

În realitate nu există o altă forţă care să acţioneze în afară de Creator. Singurul lucru pe care El îl permite fiinţei create este să realizeze ce se întâmplă cu ea şi ce face forţă superioară cu ea. Fiinţă creată trebuie să aplice toate eforturile posibile spre acest punct de conştientizare. Dar adevărul este că în trecut, acum şi în viitor, tot timpul, pe toate nivelurile, numai Creatorul a acţionat, acţionează şi va acţiona.

Iar noi am fost numiţi pentru a revela munca Lui. Prin asta, noi nu influenţăm munca în sine, ci ne dorim să o apreciem şi să dobândim întreaga măreţie a Creatorului. 3

Este scris: „Eu şi nu un mesager”. Adică Creatorul Însuşi ne scoate din Egipt. Asta înseamnă că suntem în contactul direct cu Creatorul, cu forţă superioară, fără niciun intermediar. „Intermediar” înseamnă că în cererea mea încă nu mă simt ca fiind în fata Creatorului şi nu îmi conectez toate speranțele pentru salvare numai la El. 4

Trebuie să facem eforturi enorme acum că toată lumea să îşi analizeze condiţiile şi va simtă că acesta este exilul egiptean. Semnul de apropiere de exodul din Egipt este un sentiment de disperare groaznică în absolut tot, din toate direcţiile. În această stare de disperare, Creatorul se revelează şi ne salvează.

Totuşi, noi trebuie să analizăm această stare împreună – aceasta trebuie să fie decizia noastră comună. Unul nu poate ieşi singur din Egipt, ci numai mulţumită unei conştientizări serioase în Kli-ul general. 5

Egoismul asigura omul ca drumul nu ar trebui să fie pe atât de dificil şi fără compromisuri precum sugerează Înţelepciunea Cabala. De ce să te chinui să te lupţi cu egoismul tău? Există multe metode psihologice care îţi permit să te calmezi şi să te împaci cu dorinţa ta de a te bucura.

În mod clar acest lucru este foarte atractiv. De aceea, din momentul apariţiei Înţelepciunii Cabala, în paralel cu ea, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei multe metodologii diferite. Iar atunci când Cabala a intrat în ascundere, acest lucru a servit ca motiv pentru apariţia celor trei religii mondiale.

Religia îndulceşte viaţa omului. Permite oamenilor să facă acţiuni exterioare în locul celor interioare şi le promite o recompensă în această lume şi în lumea următoare. Este clar că egoismul caută o compensaţie pentru el însuşi.

Totuşi, acest lucru este aranjat în mod specific de sus, pentru a exista alte sisteme, în plus faţă de Cabala, care ajută să descoperi ce este egoismul în relaţie cu forţa dăruirii, forţa Creatorului. Aşadar, toate religiile şi metodologiile sunt necesare şi nimic nu poate fi distrus. Sarcina noastră este doar să continuăm să clarificăm dorinţa superiorului. 6

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/28/18, Scrierile lui Rabash: „Diferenţa dintre mira şi adevăr şi milă neadevărată”

1 Minutul 8:28-11:47
2 Minutul 13:00
3 Minutul 44:40
4 Minutul 48:30
5 Minutul 52:10
6 Minutul 55:30

Familia şi responsabilitatea socială

Întrebare: Să presupunem că un tânăr vrea să întemeieze o familie. Este necesar să i se atragă atenţia la faptul că atunci când alege un partener ar trebui să fie ghidat nu de atracţia sexuală, ci de responsabilitatea socială generală?

Răspuns: Mai întâi, nu aş asocia satisfacţia sexuală cu famlia; sunt două lucruri complet diferite. Avem încă o atitudine greşită faţă de asta, care în final aduce mari probleme şi nu funcţionează în societate.

Vedem că hrana, sexul şi famlia, trei categorii complet diferite ale dorinţelor din om, nu sunt legate unele de altele. Să nu confundăm una cu alta. Iubirea este iubire, sexul este sex, hrana este hrană şi familia este familie. Nu depind una de alta și nici de bogăţie, putere sau cunoaştere.

Omul care vrea să avanseze, trebuie să înţeleagă că familia este o parte naturală a societăţii.

Procedând de aici, el trebui să ştie cum să obţină armonie între membrii familiei sale şi cu lumea din afară, pentru a fi o celulă integrală, coerentă, iar apoi se vor simţii bine.

Din emisiunea de pe Kab TV „Ultima generaţie” din 20.08.2018

Dezvoltarea Cabalei pe de-a lungul axei timpului

Întrebare: Cum s-a schimbat limbajul şi metodologia Cabalei în funcţie de etapa de dezvoltare a umanităţii? Cabaliştii scriu într-un limbaj care nu poate fi înţeles.

Răspuns: De fapt, vreme de secole, Cabaliştii au scris numai pentru persoanele care erau ca ei. Nimeni nu s-a angajat în a populariza Cabala.

Dacă ne uităm la procesul de dezvoltare, pe de-a lungul axei timpului, începând cu Adam și până la finalul întregii dezvoltări, s-a format o structură foarte interesantă din anul zero și până la anul 6000.

În timpul acestei perioade a fost o creştere a egoismului. Întâi, Adam a revelat metodologia spirituală, după el, au făcut-o şi Abraham şi Moise. Apoi, au fost construite şi distruse Primul şi al Doilea Templu.

Iar acum începe înălţarea celui de-al Treilea Templu.

Până să ajungem la punctul de ascensiune („Noi”, din desen), toată dezvoltarea a fost automată, conform comenzii iniţiale. Nu a existat nimic imprevizibil.

Corecţia începe doar de la punctul de „Noi”. Şi tot timpul înainte de asta a fost perioada spargerii şi pregătirii. De aceea, tot ceea ce s-a petrecut înainte de timpul nostru, a fost cunoscut de absolut toţi Cabaliştii, fără surprize.

Şi numai începând cu vremurile noastre a apărut liberul arbitru şi diseminarea Cabalei a început pentru întreaga omenire. Oamenii au început să fie animaţi şi să se conecteze între ei şi viitorul lor cu metodologia corecţiei.

De la starea prezentă a lumii, devine evident că corecţia lumii este posibilă numai prin întărirea conexiunilor dintre oameni. Se pare că metodologia care ne dă oportunitatea de a crea această conexiune, începe acum să fie revelată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 7/23/17

Lecţiile de Cabala, partea 4

Principalul lucru în studiul Cabalei nu este obţinerea cunoaşterii, ci folosirea proprietăţii minunate de a învăţa (Segula), despre care Baal HaSulam scrie în Introducere la Studiul celor Zece Sefirot.

Prin studiu, noi suntem influenţaţi de forţa care dezvoltă calităţile altruiste şi iubirea aproapelui din noi. Şi, cu acestor calităţi, noi obţinem lume superioară, sistemul care ne controlează.

Nu depinde de volumul de materiale studiate, ci numai de intenţia adevărată din inimă, de efortul de a deveni dăruitori şi iubitori, de care vorbesc înţelepţii Cabalei.

Întrebare: În cărţile Cabaliste, unde este forţa care face asemenea schimbări calitative într-o persoană, încât revelează o nouă realitate.

Răspuns: Cărţile Cabaliste au fost scrise de Cabaliştii care au ajuns pe nivelele superioare ale dăruirii şi iubirii pentru aproapele lor şi descriu toate aceste acţiuni spirituale. Atunci când citim, noi vrem să obţinem ceea ce au dobândit ei, să devenim dăruitori precum ei şi să revelăm Creatorul. Încercam să nu fim înşelaţi, imaginându-ne Creatorul cumva diferit, ci numai ca forţa generală a dăruirii şi iubirii faţă de care vrem să devenim similari.

Noi începem să ne schimbăm în direcţia dăruirii aproapelui, ne apropiem şi facem totul unul pentru celălalt, deoarece numai în acest mod vom putea să revelăm Creatorul. Încercam să ne convingem pe noi înşine că în acest mod avansăm şi vrem ca schimbările să aibă loc în noi.

În fiecare zi verific: am început să-mi tratez prietenii mai bine? Caut cum să ajung la iubirea aproapelui ca pe mine însumi, pentru a ajunge de la iubirea de creaturi la iubirea de Creator.

Întrebare: Care este rolul profesorului în studiul Cabalei?

Răspuns: Rolul unui profesor este să trezească abilitatea de a auzi ceea ce spune înţelepciunea Cabala pentru o persoană. La urma urmei, o persoană ascultă ceea este spus despre iubirea aproapelui, dar ceea ce se spune e ca şi cum ar intra în urechile surde. Totuşi, dacă nu împlineşte această condiţie, nu va revela Creatorul şi totul studiul va fi în van.

Întrebare: Care este diferenţa dintre un profesor obişnuit şi unul de Cabala?

Răspuns: Profesorul Cabala este un ghid care conduce o persoană prin toate stările sale interioare şi exterioare, aşa încât studentul va înţelege într-un final că principalul lucru este iubirea faţă de ceilalţi.

Fără un profesor este imposibil să studiezi Cabala, deoarece o persoană din această viaţă este ghidată de egoismul ei. Prin urmare, nu va putea niciodată să se direcţioneze pe el însuşi spre acţiunile corecte, adică să dăruiască prietenului, ceea ce duce la dăruirea faţă de Creator.

Întrebare: Cum îşi selectează omul un profesor de Cabala şi cum poate verifica dacă este unul real?

Răspuns: Întâi de toate, acest lucru este determinat conform cu sentimentul din inimă sa. Pe lângă asta, tu trebuie să verifici unde a studiat această persoană – acest lucru este foarte important. Nu degeaba Cabala are numele “recepţie”, deoarece este transferată ca o moştenire spirituală de la profesor la discipol.

Tot timpul a fost în modul acesta în trecut şi numai recent vedem că a început studiul Înţelepciunii Cabala în mase, în grupuri mari. Aşadar, un profesor îşi transferă cunoaşterea nu numai unui discipol, ci întregului grup.

Cabala poate fi învăţată de cineva care a primit-o de la un Cabalist recunoscut, care a fost angajat mulţi ani în ea şi care poate explica ceea ce este scris în sursele originale.

Întrebare: Există cerințe preliminare pentru ca o persoană să înceapă studierea Cabalei?

Răspuns: Este necesar să fie într-o stare normală în sens fizic, psihologic şi mental. Nu sunt cerute alte condiţii sau abilităţi speciale. Toţi oamenii într-un final ar trebui să devină Cabalişti şi să reveleze Creatorul în această lume.

Întrebare: Dar dacă unei persoane nu îi place să studieze şi nu are nicio înclinaţie spre ştiinţă?

Răspuns: Este scris: “Nu cel deştept învaţă”, ci cel care, în conformitate cu înclinaţia inimii sale, aspiră să cunoască pentru ce trăieşte, care este sensul vieţii. Dacă unei persoane îi pasă despre aceste întrebări, aceasta indica pregătirea sa pentru dezvoltarea spirituală.

Întrebare: Copiii aşteaptă tot timpul vacanţele. Un student de Cabala percepe, de asemenea, studiul ca pe ceva împovărător?

Răspuns: Pentru studiul Cabalei nu se dau recompense sau note. Aşadar, o persoană care vrea să studieze va trebui să plătească pentru aceasta cu timpul şi efortul său. În schimb, va primi satisfacţie spirituală din faptul că este angajat în cel mai exaltat lucru care poate exista, nu numai în această lume, ci în toată realitatea în general.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă” 7/20/17

O singură forţă în evoluţia naturii, partea 3

Forţa superioară ne-a creat cu abilitatea de a ne simţi pe noi înşine separaţi de ea, pentru a ne da ocazia să ajungem să o cunoaştem ca dăruitoare şi bună, fiind sursa noastra.

Întrebare: Ce avem nevoie pentru asta?

Răspuns: Noi simţim această nevoie, deoarece suntem dependenţi de această forţă. Noi descoperim că vieţile noastre în această lume sunt foarte limitate şi suferim. Această suferinţă ne face să căutăm cauza, iar cauza este în interior, în interiorul aceleeaşi forte unice. Dorim să descoperim această forţă pentru a ne îmbunătăţii condiţia.

Sunt oameni care explorează aceasta forţă generala a naturii şi descoperă că aceasta este o forţă a bunătaţii, o forţă care doreşte să ne aducă la perfecţiune. Dar pentru ca aceasta să se întâmple, înainte de toate, trebuie să ajungem la conştientizarea răului nostru. Este imposibil să atingi binele fără a-i cunoaşte opusul şi, anume, răul. Este posibil doar prin propria noastră experimentare a contrastului, a diferenţei fundamentale dintre bine şi rău.

Noi dorim să experimentam condiţii confortabile, plăcute. De îndată ce experimentăm dificultăţi, încercăm să ne protejam pe noi înşine, distantându-ne de ele. Apoi, adiţional sentimentelor noastre, trebuie să ne angajăm intelectul prin intermediul căruia începem să ne dam seama cum să evităm aceste dificultăţi. Şi în această manieră noi ne dezvoltam emoţional şi intelectual.

În mod natural noi încercăm să ne îndepărtăm de experienţele neplăcute şi să ne apropiem de cele plăcute. Pentru mii de ani de dezvoltare, începând cu cele mai primitive forme de viaţă și până la momentul actual, Secolul 21, gradual construim în interiorul nostru un nou mecanism, care să ne dea abilitatea să înţelegem şi să simţim cum trebuie să ne comportăm.

În cele din urmă, din tot ceea ce există la îndemâna noastră, noi încercăm să construim pentru noi forma de confort maxim. Noi încercăm să folosim această forţă generală a naturii, în care existăm, pentru a ne simţi confortabil, în funcţie de înţelegerea noastră. În esenţă, aceasta este întreaga noastră muncă în această viaţă.

Şi pentru acest scop specific noi am dezvoltat ştiinţe, cultură, educaţie, psihologie, filosofie şi istorie. În principiu, noi vrem doar să ştim cum să ne simţim mai bine, deoarece căutarea plăcerii este o nevoie umană de bază, dorinţa noastră naturală de a primi.

Cabala este fizică la nivel superior, ba chiar dintr-o perspectivă mai avansată, “fizica viitorului.”

În fizica obişnuită nu se pune problema ca observatorul să trebuiască să îşi schimbe propriile calităţii.

În teoria relativităţii, experiementarea observatorului se schimbă faţă de timp, viteză sau distanţă. Cu toate acestea el însuşi nu se schimbă. Starea sa psihologică ramane aceeaşi.

Combinaţia corectă dintre fizică şi psihologie este atunci când ne concentrăm nu pe percepţia realităţii, ci mai degrabă pe cel care o percepe şi ce fel de corecţii poate face în înterior, pentru a percepe o nouă lume. Acesta este următorul nivel de dezvoltare pentru teoria relativităţii, deoarece timpul, viteza şi locaţia nu se schimbă în exteriorul observatorului. Mai degrabă, observatorul este acela care se schimbă, în abordarea sa, corectându-şi propriile calităţi interioare.

Atunci, descoperim că nu este nimic etern care rămâne în lumea noastră; totul devine relativ şi temporar. Persoana îşi schimbă toate calităţile sale şi astfel schimbă realitatea însăşi. Iar, apoi, urcăm şi chiar mai sus. Kabbalah spune că realitatea nu are forma deloc, ci că totul depinde de percepţia observatorului. Astfel putem trage o concluzie: Forţa dezvoltării din natură este constantă şi eternă; noi existăm în interiorul ei, posedând diverse calităţi schimbatoare, şi trebuie să ne dăm seama ce este constant şi ce este variabil în interiorul nostru şi în interiorul realităţii care ne înconjoară, învăţând să diferenţiem între ce este constant şi ce este variabil.

Constanţa este forţa naturii, forţă superioară, Creatorul, iar forţa variabilă este persoana care o observă.

Toată realitatea pe care observatorul o percepe este rezultatul direct al calităţilor sale interioare. Dacă schimbăm persoana, atunci schimbăm lumea pe care ea o percepe.

Din Emisiunea “ O Noua Viaţă” KavTV 27/06/2017

Adevărata împlinire

Întrebare: Nu prea înţeleg de ce o persoană care este deprimată, care înţelege că cel care o pune în această situaţie este Creatorul, de ce ar vrea să se asemene cu Creatorul?

Răspuns: Pentru că nu are altă şansă. Creatorul îl pune pe om într-o stare de depresie, pentru ca omul să îşi pună întrebarea: „Pentru ce ar trebui să trăiesc?” şi, în cele din urmă, să caute menirea vieţii.

Întrebare: Nu este posibil ca această conştientizare a fiinţei create să aibă loc altfel?

Răspuns: Nu, pentru că fiinţa creată este o dorinţă de a primi plăcere. Dacă nu simte plăcere, întreabă: „Pentru ce ar trebui să trăiesc?” Apoi, ajunge la o stare în care trebuie să găsească o anumită umplere egoistă. Aici este hrănită un pic, câte un pic, astfel încât, avansând egoist, începe să înţeleagă că adevărata împlinire este împlinirea altruistă.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 23.04.2017