Category Archives: Perceptie

Legea de bază a lumii spirituale

Întrebare: Care este mecanismul necesar descoperirii legii echivalenţei de formă (similarităţii proprietăţilor) în natură?

Răspuns: Legea echivalenţei de formă operează la toate nivelurile, dar noi nu recunoaştem faptul că operează peste tot. Dacă tu şi cu mine avem aceleaşi caracteristici, suntem apropiaţi unul faţă de altul, ne înţelegem. Putem descrie asta şi cu corpurile fizice şi, de asemenea, şi cu elementele chimice.

Totuşi, legea echivalenţei de formă nu descrie natura în lumea noastră, deoarece, ca o regulă generală, asemenea obiecte (plus plus) se resping, dar descrie natura în spaţiul spiritual, care are loc datorită nivelului de similaritate ale caracteristicilor interne și nu fizice.

În spiritualitate există doar apropierea sau îndepărtarea obiectelor, conform cu nivelul similarităţii sau diferenţelor caracteristicilor. Asta este legea de bază de comportament în spaţiul spiritual.

Datorită puterii acestei legi, în lumea noastră nu putem discerne caracteristici care nu se găsesc în noi. Omul poate vedea doar ce este în el. De exemplu, o persoană crudă nu va vedea bunătatea şi mila în alţii, pentru că ar trebui să existe o similaritate de caracteristici.

Acesta este motivul pentru care nu îl percepem pe Creator ca bunul care face bine. Creatorul este revelat numai ca ceva bun şi cald, ceea ce este absent în noi.

Întrebare: Asta ar trebui acceptată ca o axiomă sau trebuie să credem în această lege?

Răspuns: Pe moment, ar trebui să o accepţi ca o axiomă, pentru a fi folosită astfel ca bază pentru ceea ce facem.

Prin metoda Cabalistă, treptat, noi creăm un nou simţ. Acest simţ va fi, cumva, similar caracteristicilor Creatorului, iar apoi vom începe să Îl descoperim în noi, în măsura similarităţii sau echivalenţei cu El, până când Îl revelăm complet.

Întrebare: Acesta este motivul pentru care le este atât de dificil oamenilor să înţeleagă un Cabalist?

Răspuns: De fapt, este imposibil să înţelegi un Cabalist. Chiar şi un Cabalist nu poate să înţeleagă un alt Cabalist care este pe un nivel superior, pentru că este întotdeauna limitat de setul de caracteristici spirituale care sunt deja creat în el.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 25.12.2016

Ce studiază înţelepciunea Cabala?

Întrebare: Ce spune înţelepciunea Cabala despre misterul energiei întunecate şi a materiei negre?

Răspuns: Cabala nu se ocupă cu fenomene din lumea noastră şi nu spune nimic despre ele. Cineva poate să facă anumite paralele între lumea superioară şi a noastră, dar aceste comparaţii sunt relative şi nu se referă în mod direct una la alta.

Întrebare: Ce studiază Cabala? Putem spune că studiază conştiinţa umană şi conexiunea dintre conştiinţe?

Răspuns: Nu. Cabala studiază două proprietăţi ale dorinţei: proprietatea dăruirii şi proprietate primirii. Ambele dorinţe sunt inima naturii noastre. Corespondenţa dintre aceste proprietăţi, care dintre ele prevalează, în ce măsură, etc, constituie toate părţile şi nivelurile creaţiei.

Întrebare: Ce înseamnă „Cabala nu studiază lumea noastră?”

Răspuns: Ştiinţele lumii noastre fac asta. Iar înţelepciunea Cabala studiază următorul nivel, aşa numitul nivel superior. Dar pentru a face asta trebuie să fii la nivelul pe care vrei să îl studiezi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 25.12.2016

Dovada virginității

Tora, Deuteronom 22:16 – 22:17: Tatăl fetei să spună înaintea sfatului bătrânilor: “Am dat-o pe fiică mea de soție acestui bărbat, dar el nu o mai iubește. Acum el o învinuiește pe fiica mea că nu a fost fecioară, dar iată, acestea sunt semnele fecioriei ei!”.

Aceste “dovezi ale fecioriei” sunt dorințele personale ale omului. El vrea să le abandoneze, nu vrea să corecteze nimic și spune că nu sunt ale lui.

El nu va trăi cu această femeie și să dea naștere copiilor; cu alte cuvinte, nu o acceptă nici pe ea, nici faptul că el poate creea ceva împreună cu ea. Asta deoarece este imposibil să se corecteze un așa egoism.

Vedem asta cu exemplele clare din practica noastră. Tora descrie stările prin care toată lumea trece pe calea individuală. O persoană, uneori, dezvăluie asemenea josnicie egoistă în el încât nu poate face nimic.

Mulți din noi continuă, totuși mulți vor “cădea” și vor pleca. Alții vor veni în locul lor, iar în modul acesta caravana, gradual, merge înainte.

Tora, Deuteronom 22:17 – 22:18: Acum părinții feței să desfacă haină înaintea sfatului bătrânilor cetății, iar aceștia să-l ia pe bărbatul acela și să-l pedepsească.

O persoană ar trebui să simtă suferință din faptul că vrea să renunțe la curățirea egoismului său. Fără asta, el nu va vrea să se ridice, deoarece suferința îl ajută să fie de acord cu corecția. Și în modul acesta el este condus spre fericire printr-o “nuia”.

Din KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/5/16

Ierarhia neschimbată

Tora, Deuteronomul 22:30: Nimeni să nu o ia de soție pe nevastă tatălui său și nici să nu descopere învelitoarea tatălui său.

“Nevasta tatălui” este o dorință uriașă, pe care un fiu nu poate construi un Masach (ecran), deoarece trebuie să se afle pe nivelul tatălui său pentru a face asta. Totuși, el nu se poate ridica la nivelul acesta; el tot timpul va fi inferior. Această ierarhie nu se schimbă niciodată.

Tot ceea ce primim de sus, fie de la nevastă sau de la tatăl nostru, adică nu de la propria noastră mamă sau de la tată, trebuie să ajungă la noi printr-un filtru care reduce influența Luminii Superioare asupra noastră.

Înălțarea sufletului tânăr către sufletul superior ar trebui să se întâmple numai prin permisiunea, prin intenția corectată și prin forțele pe care le primește de sus. Așadar, nu pot fi acțiuni independente aici, nu față de tată, mamă sau mama vitregă. Până la urmă, o persoană pur și simplu se distruge pe ea însăși, se arde dacă primește mai multă Lumina decât poate primi.

“Să nu descopere învelitoarea tatălui său” cu intenția de a primi de la el Lumina Directă. El poate primi Lumina pe care tatăl (Creatorul) o direcționează către el.

O persoană ar trebui să se miște constant, deoarece nu poate sări peste nivelele spirituale. Tora vorbește numai despre relațiile dintre nivele. Și, deși ele se schimbă, Lumina superioară tot rămâne cea superioară.

Din KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/10/16

Să învăţăm să distingem binele de rău

Întrebare: Cum putem distinge binele de rău? De fapt, ambele se pot ascunde sub aceeaşi mască.

Răspuns: Învăţăm asta gradual. De aceea, nu există decepţii pentru că avem de a face cu forţa care ne creează şi ne dă formă. De aceea, omul trebuie să se examineze în amănunţime şi să înţeleagă că este un egoist absolut. Apoi va continua să se descopere din ce în ce mai mult.

Nu există altă cale. Trebuie să continuă să avanseze până când atinge primul nivel de corectare. Apoi va deveni mai uşor, pentru că se va dezvolta prin propria înţelegere a ceea ce se întâmplă.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 27.11.2016

“Să nu semeni podgoria cu semințe diferite”

Tora, Deuteronomul 22:09: Să nu semeni două feluri de semințe în podgoria ta, ca nu cumva să nu întinezi și rodul seminței pe care ai semănat-o și rodul viei.

Chestiunea este că pe oricare nivel (inanimat, vegetativ, animat și uman) nu poți amesteca liniile dreapta și stânga, deoarece linia dreaptă pornește de la rădăcină dăruirii și linia stângă pornește de la rădăcina primirii. Trebuie să fie creat un ecran între ele – o linie de mijloc, unde ele trebuie să fie integrate clar.

În mod similar, omul nu poate pune la plug o vacă și un taur simultan sau să nu țese pânze de fibre amestecate din in și lână sau să nu încalce interdicția căsătoriei dintre tribururile de coheni, leviți și Israel.

Prin urmare, este scris: “Să nu semeni două feluri de semințe în podgoria ta”. Una peste alta, strugurii sunt linia stângă (primire) și grâul este linia dreaptă (dăruirea), iar acestea nu pot fi amestecate.

Pe baza acestei reguli, se identifică animalele kosher. Primul semn că un animal este adecvat pentru consum este că are copita despicată. Al doilea semn este mestecarea graduală a mâncării și regurcitarea, adică un proces de circulație constant al digestiei.

Animalele care au numai una din cele două caracteristici nu sunt considerate kosher. De exemplu un porc, deși este un animal cu despicătură în copită, este un animal non-rumegător al mâncării care intră imediat în stomac și, prin urmare, nu este bun pentru consum.

Adică toate proprietățile arătate aici sunt acelea conform cărora selectăm dorințele corectate. Și acele dorințe care încă nu au fost corectate sunt la nivelul de porc sau alte animale.

Munca spirituală este chiar simplă. Și din ea sunt foarte multe consecințe în lumea noastră.
Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 9/28/16

Regularitatea fericirii

La știri (The New York Times) ”Singur cu psihiatrul, pacientul mărturisește că nou născutul său a avut probleme serioase de sănătate, soția înfuriată țipă la el, iar el a început să bea din nou. Cu viața sa și cea de-a doua căsătorie destrămate, omul a spus că are nevoie de ajutor.”

“Însă psihiatrul, dr. Donald Levin, l-a oprit și i-a spus: “Stai puțin. Eu nu sunt terapeutul tău. Eu pot prescrie medicamentația ta, însă nu cred că asta ar fi adecvat.”

“Ca mulți din cei 48.000 de psihiatrii ai națiunii, dr. Levin, în mare parte datorită schimbărilor în vederea costurilor plătite de asigurările medicale, nu mai include terapie prin conversație, forma psihiatriei popularizată de Sigmund Freud, care a dominat profesia timp de decenii. În schimb, acesta prescrie medicamente, de obicei după o scurtă consultație pentru fiecare pacient. Așa că dr. Levin l-a trimis pe bărbat cu o referință la un terapeut mai puțin costisitor și o criză persoanală neexplorată a rămas nerezolvată.”

“Medicina se află într-o schimbare rapidă în Statele Unite, de la o industrie mică, la una dominată de grupuri spitaliere și corporații, însă noile beneficii pot fi acompaniate de pierderea intimității dintre doctori și pacienți. Nicio specialitate nu a suferit această pierdere mai profund decât psihiatria…”

Comentariul meu: Totul se dezvoltă sub influența ecomiștilor, pentru că ei sunt considerați cei de care are nevoie umanitatea, dar calculele lor sunt prea simpliste. Ei vor începe să amestece drogurile care trezesc fericirea cu apa sau cu orice altceva, iar toată lumea din jur va merge cu zâmbetul pe buze și nu se va gândi la nimic altceva.

Va părea că totul este bine : Vom deveni mai prietenoși ; vom ceda scaunul în mijloacele de transport publice între noi și vom pune punct războaielor. Totul va fi minunat!

De ce nu ne purtăm în acest fel? Din simplul motiv că există o forță superioară care nu ne permite să facem asta. Aceasta nu ne permite să facem asta nici măcar acum. Este împotriva acestui lucru și nu ne dă voie să adormim. Creatorul continuă să ne încurce prin faptul că nu ne permite să fim fericiți.

Întrebare: Încotro ne împinge și ne conduce El?

Răspuns: Spre fericire cu o nuia. Fericirea este o stare în care ne asemănăm cu El, ceea ce înseamnă că noi devenim total diferiți de natura noastră prezentă. Noi ne iubim unul pe celălalt, ne unim și devenim prietenoși cu celălalt, prin dăruirea totală față de ceilalți. Într-un final, umplerea Luminii Superioare va apărea gradual în noi în conformitate cu acțiunile noastre egoiste.

Întrebare: Și ce se întâmplă dacă facem asta sub influența medicamentelor?

Răspuns: Nici medicamentele și nici tu nu veți funcționa. Aceasta nu este întreaga problemă, așa că nu vom fi capabili să simțim nimic. Diferența este că tu însuți trebuie să o vrei. Ai face-o tu însuți dacă ai putea luând o pastilă, iar problema ar fi putut fi rezolvată cu mult timp în urmă.

Este despre un sistem foarte complicat care trebuie să coboare asupra noastră de sus.

Sper să fim capabili încă să îl atragem înspre noi într-o oarecare măsură, așa încât va cădea peste noi și va începe să facă oameni similari cu acesta, să-i oblige să fie compatibili unul cu celălalt. Apoi vom începe să simțim în ce măsură un nou sentiment poate apărea din compatibilitatea reciprocă dintre noi, o nouă lume perfectă, eternă, infinită care ne tot trezește și ne trage în sus.

Trebuie să ne purtăm ca niște copii cu ochii larg deschiși și nu ca oameni în vârstă, obosiți care se scobesc în nas exact cum întreaga omenire face astăzi: ei există și asta e tot. Mă uit la oameni că toți trăiesc ca și cum ar fi pe jumătate adormiți, fără alegere. În spiritualitate este un stimulent total diferit către viață și noi vom arata asta oamenilor. Asta este, de fapt, diferența dintre anti-depresive și Creator, propria noastră tânjire spre avansare, ca și cum ai arde de entuziasm, nu ca atunci când te împinge chimia.

Din emisiunea de pe KabTV “Stiri cu Michael Laitman” 12/28/16

 

Îndepărtează răul din tine

Tora, Deutonomul 22:21:… pentru că fata a făcut un lucru de rușine în Israel, comițând adulter în casă tatălui ei. Și așa să stârpești răul din mijlocul tău.

Este vorba de Klipa (coajă), dorința care, în ciudă faptului că este conectată cu nivelul superior, încă păstrează intenția pentru binele propriu.

Nu există nimic de făcut aici, pentru că, corecția acestei fete (dorință) este moartea ei, însemnând uciderea intenției ‘pentu sine’, izolând-o de la dorința reală.

Dorința este lăsată într-o stare pură, fără intenție. În mod specific, Lev HaEven (inima de piatră) ucide intenția. Apoi, această dorință se întoarce din nou și începe să se corecteze singură, cu alte intenții.

Apelul “stârpește răul din mijlocul tău” înseamnă : “implică-te în examinare tot timpul”. Aceasta este munca noastră la niveluri diferite. De aceea, întreaga Tora descrie calea spre corectarea spirituală.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cartii Eterne din 05.10.2016

Primul meu Paşte cu Rabaş

Paştele (Pesah) este cea mai Cabalistă sărbătoare. Tot ceea ce este scris de această sărbătoare vorbeşte de fapt de munca spirituală a omului şi asta am simţit şi eu. La două luni după ce l-am descoperit pe învăţătorul meu, Rabaş, a început sărbătoarea de Paşte. Am văzut pentru prima dată cum nişte bărbaţi serioşi, care au trecut prin această sărbătoarea de 50, 60 sau de mai multe ori în timpul vieţilor lor, au început să devină atât de entuziasmaţi de pregătirile pentru sărbătoare.

Entuziasmul meu interior a fost transmis către ei. Eram printre oamenii care erau stâlpii centrali, jumătate din ei studiaseră cu Baal HaSulam, iar eu, un student începător, nu înţelegeam nimic. Voiam să le fac pe plac cumva, aşa că am întrebat imediat cum aş putea să îi ajut. Au spus că încă nu era pregătit cuptorul pentru coacerea Maţot, iar pentru ei era principalul lucru. Am adus un compresor mare, l-am conectat la cuptor, l-am spălat cu aer comprimat şi cu o perie de oţel. Au fost foarte încântaţi. Dar era mic, iar cărămizile pe care se cocea Maţot nu mai se puteau folosi. Am adus un expert de la o fabrică de lângă Haifa, care avea cuptoare foarte mari. Ne-a sfătuit să găsim nişte pietre bune. Am făcut tot ce am putut şi le-am găsit, am reparat uşile şi restul.

După aceea, chiar dacă eu înţelegeam legile de Paşte, ei aveau propriile legi, multe suplimentare, restricţii şi alte restricţii convenţionale care mă făceau să mă minunez. Mi s-a spus că „asta fac ei şi asta este tot”. În general, nu punea întrebări, doar le îndeplineau. Totul era derivat din Paşte, încorporând îndepărtarea omului de ego. Mai mult, era o îndepărtare absolută, o detaşare şi o ascensiune în lumea superioară! Te detaşezi şi zbori în altă lume! Aşadar, toate legile sunt construite pe baza unor condiţii foarte stricte. Am fost obligat să extrag asta din ele şi să le găsesc.

Nu au vrut să îmi spună nimic ca să nu îmi fac viaţa dificilă acasă. Ei mi-au spus imediat că noii studenţi se supraîncarcă şi după aceea se „prăjesc” din această cauză. Dar, în ciuda acestor lucruri, eu am clarificat toate aceste legi. Se înţelege, acasă nu am acţionat la fel, era imposibil, mai ales cu soţia şi copiii mei mici. În particular, pentru că intenţionam să petrec sărbătorile în Bnei Brak cu studenţii lui Rabaş, am vrut să simt totul adânc în mine, pentru că ei îndeplineau instrucţiunile lui Baal HaSulam, iar eu eram strict în ceea ce priveşte limitările severe.

Învăţătorul meu Rav Baruch Şalom Aşlag m-a invitat la o masă şi am văzut cum era organizat de el Paştele. După fiecare masă, el punea farfuria, lingura şi furculiţa într-un castron. Toate rămâneau până după sfârşitul Paştelui şi nu erau spălate, pentru că dacă o firimitură de Maţo ar fi atins apa, ar fi fost creată Chameţ. Deci ei spălau vasele numai după sărbătoare şi le păstrau până la sărbătoarea următoare. În timpul mesei, Rabaş m-a aşezat lângă el, dar am simţit că în jurul meu era o zonă interzisă, un fel de zid. Ustensilele pentru mâncat, cu care mâncam, era puse de asemenea într-un vas separat. Nu am simţit o opoziţie faţă de acest lucru. Am înţeles că aceasta era legea.

Aceasta a fost întâlnirea mea cu sărbătoarea de Paşte. Să fiu sincer, am „copiat” toate obiceiurile lor şi noi le folosim. Înainte de Paşte este mult de muncă. În acele zile numai eu aveam maşină, aşa că am mers cu Rabaş la piaţă să cumpărăm cafea pentru Paşte, farfurii şi aşa mai departe. În afara de asta, el a colectat bani pentru Paşte tot timpul anului, iar înainte de sărbătoare a călătorit în tot felul de locuri şi a verificat ceea ce trebuia cumpărat: oale, vase, farfurii şi pahare; totul era foarte simplu. Iubea oţelul inoxidabil şi sticla, pentru că erau curate şi nu era familiar cu ustensilele din plastic. Au fost aduse şi maşini de tocat pentru carne şi peşte, tot fără părţi din plastic. În timpurile noastre era foarte dificil să găseşti maşini de tocat fără părţi din plastic. De aceea, am fost obligat să le iau separat şi să pregătesc părţi identice din metal

Întrebare: Nu ai avut sentimentul că toate aceste legi erau excesive?

Răspuns: Nu, pur şi simplu am ştiut că lumea noastră constă din ramuri care provin din rădăcini spirituale şi aparţin dorinţei egoiste. De aceea, erau îndepărtate complet şi nu erau folosite de Paşte, iar dacă erau folosite, se făcea într-o manieră limitată. Să presupunem că era posibil să folosim lemn, dar nu era permis să gătim în el, pentru că absorbea tot ce se gătea în el. În general, erau mii de restricţii diferite. De exemplu, ouăle trebuiau să fie gătite la început toată sărbătoarea şi nu se mânca roşii castraveţi şi usturoi. Pe scurt, în afara de carne şi cartofi, de fapt, nu mai era nimic. Se putea folosi doar sare din Marea Moartă. Natural, ne pregăteam piperul: Am cumpărat cafea verde, am sortat-o, apoi am prăjit-o şi numai după aceea am băut-o. Era o muncă dificilă.

Întrebare: Rabaş a văzut cât de dificil îţi era să sortezi boabele de cafea?

Răspuns: Da. Odată a văzut că nu mai eram în stare să continui, a luat o boabă şi a spus: „Stau şi examinez boaba pentru că vreau că fie curată şi bună, iar din ea învăţătorul meu să poată să bea o cafea”. Clar, era o lecţie foarte dificilă! Dar nu eram pregătit să mă implic în asta foarte mult timp! Nu erau obstacole fizice. Dacă ar fi fost să luăm pe cineva din afară sau chiar pe mine, mai ales în acei ani când doar ajunsesem în Israel, şi să i se spună: ”Alege boabele de cafea şi vei primi bani pentru asta”, aş fi făcut asta corect şi bine. Dar eu o făceam atunci ca să îl servesc pe învăţătorul pe care îl credeam măreţ şi exact din această cauză era atât de dificil.

Întrebare: Şi totuşi, Paştele este o sărbătoare profund internă care indică detaşarea de ego.

Răspuns: Ideea este că această sărbătoare este ceva care trebuie simţit. Eram tânăr şi, de asemenea, în al doilea sau al treilea an şi încă nu penetrase în interior; exista o rezistenţă, omul nu vrea să audă sau să înţeleagă nici măcar ceea ce i se spune. Aşa trec mulţi ani până când omul, sub influenţa Luminii, începe să asculte. Mici doze de Lumină de-a lungul timpului vă influenţează şi voi începeţi gradual să înţelegeţi totul. Este imposibil să ceri asta unui student nou. La început, atunci când încă este entuziasmat, poate să stea şi să studieze de dimineaţa până noaptea. Dar eu nu am fost aşa. De la început am fost rigid, egoist şi am dat dovadă de o mare rezistenţă.

Comentariu: În ciuda acestor lucruri, aceasta este o sărbătoare internă cu eforturi de a obţine o acomodare externă! Ai curăţat locul, te-ai gândit şi ai lucrat cu ego-ul tău!

Răspuns: Nu. Atunci când faci toate aceste activităţi, simţi cât de greu îţi este şi cât de mult sunt împotriva ego-ului. Paştele este încununarea primei examinări speciale: urcarea deasupra ego-ului, de unde începe ascensiunea spirituală. Omul simte asta, iar, în contrast, atunci când cineva din lumea noastră îşi pune Tefilin, se înveşmântă în Tallit şi îndeplinesşte Miţvot, nu simte nimic. Este Lumina care este prea înaltă, la un nivel înalt.

Când ştii cu exactitate că asta este Cabala, este dăruirea, este posibil într-o anumită măsură să înţelegi, să simţi ceva. Este foarte tangibil pentru că fiecare acţiune pe care o îndeplineşti, este o acţiune foarte simplă, de detaşezi de ego. De aceea, în aceaşi măsură în care îndeplineşti totul, vrei cu adevărat să te detaşezi de ego. Îmbraci fiecare acţiune fizică într-o intenţie spirituală. Chiar dacă nu are revelanţă pentru acţiunea fizică, tu o ataşezi. Acţiuni ca acestea sunt semnul unei intenţii spirituale. De aceea, este atât de important şi de apropiat nouă.

Comentariu: Am senzaţia că în lecţii tu ne transmiţi materialele legate de Paşte prin tine! Nici măcar nu ne laşi să vorbim unul cu altul ca să citim şi să transmitem prin noi.

Răspuns: Mai înti, nu este suficient timp şi de asemenea voi trebuie să absorbiţi şi să pregătiţi asta, chiar să „înghiţiţi” fără să mestecaţi. De aceea, mă grăbesc.

Întrebare: Când încep cei şapte ani de foamete? De ce strigătul apare în om: „Salvează-ne şi scoate-ne de aici!”?

Răspuns: Apare atunci când omul simte că munca lui este fără de folos. Dar nu este fără de folos pentru că chiar aceasta îl aduce la recunoaşterea şi înţelegerea inabilităţii lui de a avea succes prin propriile eforturi şi că are nevoie cu adevărat de ajutor prin grup. Dar trebuie să vadă toate astea! Principalul lucru este să conecteze întregul lanţ în om: în ce manieră ar trebui să îşi îndeplinească munca asupra ego-ului, cum i se schimbă forma, ce schimbări în formă apare şi în ce manieră, unde începe Paştele şi unde se termină şi ce se întâmplă după Paşte? Adică „Paştele” este o detaşare de pământ şi plecarea în dimensiuni superioare. Acesta este un nivel tranzitoriu către lumea spirituală şi are loc aici pe Pământ. Şi, de aceea, este atât de important.

Întrebare: Ai simţit munca interioară a lui Rabaş?

Răspuns: Cu o dificultate foarte mare, cu o tensiune internă foarte mare. Nu mai călătoream la mare sau în parc, nicăieri. Aveam numai o singură sarcină: să pregătesc instrumentele necesare mesei. Pentru asta am călătorit la mare, am intrat chiar în apă, cu toate că era foarte frig (câteodată aproape ningea de Paşte) şi acolo am scufundat tacâmurile. Rabaş nu era chiar sigur de Mikvah, obişnuia să spună: ”Nu sunt întrebări legate de mare”. Mare este apa care este pregătită complet pentru scufundarea vaselor tradiţionale.

Întrebare: Atunci pentru ce erau pregătite vasele?

Răspuns: Apa simbolizează Ohr Hassadim, care purifică tot felul de Kelim. Scufundam toate vasele în apă, acelea din care mâncam şi acelea cu care mâncam. Scufundarea însăşi simbolizează purificarea lor de ego.

Întrebare: Îi era frică lui Rabaş să mănânce ceva care nu era koşer de Paşte?

Răspuns: Când am ajuns la el, printre studenţii lui erau trei oameni în vârstă cu probleme serioase la dantură, ca aceia cu dinţi falşi; era fratele mai tânăr al lui Rabaş, Moşe şi Gebelstein, cu care am studiat în primele luni. Le-am sugerat faptul că aş putea să le fac proteze noi. Au fost atât de fericiţi că aproape de Paşte ar putea să aibă proteze nou nouţe. Apoi Rabaş mi-a spus cum şi-a pierdut dinţii la o vârstă fragedă, de Paşte.

De Şabat era obiceiul să se mănânce peşte, deci vineri, Rabaş împreună cu studentul său Krakovskz, americanul, au călătorit de la Ierusalim la Jericho, un loc de unde se putea cumpăra peşte. Când au ajuns acolo, maşina lor s-a stricat şi au fost obligaţi să rămână de Şabat cu arabii, într-un fel de caravană.

În Ierusalim, au apărut zvonuri înspăimântătoare de unde s-ar putea afla şi se întrebau unde sunt! Ce li s-a întâmplat!? Erau discuţii despre pierderea familiei lui Rav şi a studenţilor săi! Între timp, ei stăteau în Jericho şi nu puteau să plece şi nici să comunice, pentru că asta se întâmpla în jurul anului 1935. Au rămas fără mâncare. Era Paştele şi nu era nimic de mâncare. Într-un colţ stăteau saci de lămâi şi era singurul lucru posibil de mâncat.

Rabaş a spus că lămâile pe care le-a mâncat au fost dulci. După aceea, dinţii lui au început să îl doară, smalţul a început să crape. Prohibiţia împotriva mâncării, care nu era koşer, era foarte puternică! Mai mult, era Şabatul în care exista o limitare reală asupra a tot, era imposibil să culeagă ceva din copaci, să facă orice. Rabaş mi-a spus despre asta când îi pregăteam o proteză. De Paşte erau obişnuiţi de asemenea să aducă sare din Marea Moartă, deci nu era nici sare. Există un munte special din care era posibil să ia o sare relativ curată.

Comentariu: Ai spus că, uneori, când te uitai la Rabaş, simţeai că trece prin stări interioare teribile.

Răspuns: Era foarte apropiat; de aceea, de fapt, era imposibil să vezi ceva. Îl cunoşteam deja de mulţi ani şi, în ciuda acestui lucru, era imposibil să determin stările spirituale ale omului. Simţi stările fizice pentru că şi noi ne găsim în ele. De aceea, similar, este posibil să ştim şi să simţim în ce stare se află cineva. Dar în ceea ce priveşte stările spirituale, nu se poate.

Întrebare: Ce simbolizează Paştele pentru om?

Răspuns: Reprezintă o problemă personală. Dar Paştele pe care noi îl sărbătorim, pentru aceia dintre noi care vor să se detaşeze de ego-ul fizic şi să înceapă munca în lumea spirituală, este primul sistem de comunicare între noi şi Creator. Vrem să simţim lumea spirituală, acţiunile ei, caracteristicile ei, influenţa ei asupra noastră, răspunsul la influenţa noastră, adică întregul sistem al creaţiei, Creatorul pe de o parte şi, pe de altă parte, pe noi înşine prin acest sistem. Paştele simbolizează tranziţia prin care părăsim (trecem peste – Pesah) starea de detaşare faţă de Creator şi trecem la o stare de contact cu El.

Întrebare: Asta înseamnă că lăsăm la o parte tot ceea ce avem, inteligenţă, logică şi aşa mai departe?
Răspuns: Natural, acesta este un rezultat al influenţei Luminii. Nu este necesar să apelăm la subtilitate; Lumina influenţează simplu omul, iar omul devine diferit.

Întrebare: Ce este această dorinţă din mine care vrea să iasă în lumea superioară? Ce este acest strigăt din mine, de a ieşi în afara mea?

Răspuns: Este dat. Îi este dat omului atunci când el lucrează asupra lui şi urcă cu ajutorul acestor mijloace şi forţe interne.

Din emisiunea de pe Kab TV „Ştiri cu Michael Laitman” 04.04.2017

 

Doisprezece triburi într-o națiune, partea 5

Întrebare: De ce fiecare trib al poporului Israel are propriul steag și simbol? Care este esența acestei diferențe?

Răspuns: Triburile poporului Israel diferă ca organele din corp: rinichi, ficat, plămâni și altele, având o muncă diferită. În același timp, fiecare trib este conectat armonios cu toate celelalte, așadar corpul este sănătos și capabil să funcționeze.

Poporul Israel este ca un puzzle din doisprezece piese, doisprezece triburi. Prin urmare, este imposibil să schimbi piesele din puzzle și să le tai marginile. Fiecare ar trebui să rămână în modul în care este și numai apoi pot fi ansamblate într-un puzzle complet. Altfel, imaginea nu va fi perfectă.

Întrebare: Cum putem afla locul fiecărei piese din puzzle?

Răspuns: Nu știm asta; noi putem doar să cerem ajutor de Sus. Mergem prin deșert și nu vedem nimic. Sarcina noastră este să facem tot ceea ce stă în puterea noastră pentru ca Lumina Superioară să vina și să ne conecteze.

Încercăm să ne apropiem conform tuturor legilor conexiunii cunoscute de noi. Ceea ce investește o persoană se numește “jumătate de shekel”. A doua “jumătate de shekel”, forța conexiunii, vine de Sus.

Noi înșine nu avem nicio putere a conexiunii, avem numai o dorință. Dacă reușim să ne conectăm pentru a creă o dorință completă să ne unim între noi, apoi forța conexiunii va fi revelată și ne va uni. Această forță superioară ne va da un motiv, un sentiment, o înțelegere, educație și un sens al locului unde ar trebui să fie conexiunea corectă. Noi trecem printr-un proces complet de educație spirituală.

Întrebare: A fost vreodată o divizie fizică între triburile care trăiau în anumite limite?

Răspuns: Această divizie a existat de la început, deoarece Iacob a avut doisprezece fii și ei au trăit în modul acesta în Egipt. Divizia dintre ei a existat tot timpul, în același mod ca cea dintre cele doisprezece triburi.

Tot timpul este o divizie între triburi. Chiar și astăzi sunt multe diferențe între triburile de Beduini care trăiesc în Israel, chiar până la dușmănie. Ele nu se unesc cu adevărat între ele, iar această separare vine de la natură. Același lucru poate fi spus despre indienii din America. Numai în cazul unei urgențe, lederii sunt de acord cu o alianță.

Este o dorință naturală să rămâi în tribul tău care vine de la natură. În familiile regale europene sunt acceptate căsătoriile între veri și, de asemenea, și între evreii europeni asemenea căsătorii sunt foarte comune.

Deci, poporul Israel constă din doisprezece triburi și este necesar să se mențină separarea dintre ele și, în același timp, să se creeze o conexiune generală care să îi unească pe toți într-o singură națiune.

Întrebare: Ce separăm și ce unim?

Răspuns: Trebuie să ne asigurăm că toate diferențele calitative vor rămâne. De exemplu, unul este un muzician bun, al doilea este un artis bun, al treilea este un scriitor, al patrulea este un director și toată lumea trebuie să-și păstreze unicitatea. Totuși, în același timp, toată lumea trebuie să se conecteze cu restul și să îi servească pe toți. Conexiunea noastră este prin serviciul reciproc.

 

Pagina 1 din 7212345...Ultima »