Category Archives: Perceptie

Lumea spirituală: Deasupra timpului, vitezei, locului

Comentariu: Cabaliștii scriu că nu există timp, viteză sau spațiu în spiritualitate ca în lumea materială. Din punctul de vedere al Cabalei, timpul este o schimbare de stări.

Răspunsul meu: Da, timpul nu există în sine deoarece tot ceea ce s-a întâmplat este interpretat în privința observatorului care înțelege asta. Prin urmare, totul este relativ, la fel cum este în conformitate cu Einstein.

Dar cum se întâmplă asta de la sine? Noi nu știm. Nu se întâmplă nimic în afara noastră. Totul este doar în senzațiile noastre.

Comentariu: Ei spun că nu există viteza în lumea spirituală, doar accelerație.

Răspunsul meu: Viteza constantă înseamnă aproape nicio mișcare. Aici avem de a face cu o derivată și nu cu o viteză constantă. Asta este susținut de asemenea în teoria relativității.

Întrebare: Cât pentru spațiu, este el într-o dorință?

Răspuns: În mod natural, căci din nou, totul este înțeles în ceea ce privește o persoană, în ceea ce privește un observator. Organul cu care cineva percepe totul este o dorința.

Prin urmare, totul se petrece doar în dorința unui om. Dacă tot ceea ce se întâmplă în dorință este constant, atunci omul pur și simplu încetează să înțeleagă asta. Noi simțim doar schimbările și nu impactul în sine.

Comentariu: Este interesant că antica Carte Zohar, scrisă în secolul 2, spune, “Zohar nu vorbește deloc despre evenimente materiale, ci despre lumile superioare, unde ordinea timpului nu este la fel ca în lumea materială. Timpul în spiritualitate este revelat pe parcursul schimbărilor în forme și pașii care sunt mai înalți decât locul și timpul.”

Răspunsul meu: Da, asta este adevărat, nu este nimic care se schimbă singur, doar în privința observatorului.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 6/10/19

“A trăi, în loc doar de a ne cȃştiga existenţa” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “A trăi, în loc doar de a ne cȃştiga existenţa

 

Am putea numi „viață” perioada dinaintea pandemiei, sau a fost doar o cursă obligatorie pentru a ne câștiga viața? Această întrebare apare acum, întrucât suntem obligați să trecem rapid la o nouă stare, la o nouă realitate. Putem face tot ce este mai bun din noul nostru început, dacă ne dăm seama că există mai multe obiective împlinitoare în viață, decât vȃnarea unor ambiții anoste, trecătoare și inutile.

„Asta se întâmplă cu umanitatea acum. Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre aceasta nu ne este ușor”.

Îmi amintesc de mine, copil fiind, de cum mă răsfăţau părinții și îmi ofereau tot ce îmi doream sau aveam nevoie. Deodată, la o anumită vârstă, au început să mă preseze și să-mi ceară autodisciplină în studiile mele, asigurându-se că sunt la curent cu ceea ce mi se cerea. Nu am înțeles ce se întâmplă. Dacă doreau ca eu să am atât de mult succes, de ce nu l-au aranjat? De ce dintr-o dată, totul a fost în sarcina mea? Îmi amintesc cum mă tulbura această întrebare.

A fost nevoie de timp pentru a putea accepta cu bucurie că viața mea este împărțită în două perioade: prima este copilăria, când am fost sub protecția completă a părinților mei, iar a doua perioadă, la vârsta adultă, un timp în care trebuia să stau pe cont propriu, oricât de mult mă iubeau părinții și doreau ce este mai bun pentru mine. A trebuit să ating maturitatea de unul singur.

Acest lucru se întâmplă cu umanitatea, în acest moment.

Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre asta nu este ușor. Este necesar să începem să abordăm diferit viața și noi nu vrem. Vrem să fim lăsați în pace, în lumea noastră personală și să facem după bunul plac, așa cum am făcut până astăzi.

Dacă „să te maturizezi” în lumea noastră, înseamnă să intri pe piața muncii, să mergi la baruri și să călătorești în întreaga lume fără scop sau împlinire reală, aceasta este de fapt definiția „copilăriei”.
Până acum, oamenii s-au concentrat în primul rând pe obiective pe termen scurt, pe ceea ce era în fața ochilor și imediat relevant.

Obiecte materiale, care merg de la un răsfăţ la altul, competiție nesfârșită pentru a depăși pe alții, lupte și războaie pentru dominare, construirea și sfâșierea, și construirea încă o dată – acestea au fost jocurile noastre copilărești. Deodată, a venit momentul când nouă, ca societate globală, ni se cere să ridicăm ochii de la locul de joacă și să ne dăm seama de situația noastră, în peisajul mai mare. Care este scopul acestei lumi în care ne regăsim? Ce este această viață? Aceste gânduri sunt ceva cu care nu suntem obișnuiți.

Până astăzi ne așteptam să trăim viața la maxim, dar am încercat să obținem această satisfacție în mod artificial, concentrându-ne să ne distrăm fără să luăm în considerare ce este în jur. Nu am dat niciun fel de atenție exemplelor pe care comportamentul naturii ni le-a oferit, care ține cont de echilibrul întregului ecosistem.

Modul în care ne-am condus viața nu este viața reală.

Nici măcar nu am început să înțelegem ce înseamnă cu adevărat viața. Vârsta adultă va fi atinsă numai atunci când vom începe să creștem în conformitate cu planul naturii, când vom începe să ne măsurăm în conformitate cu regulile și caracteristicile sale, care sunt integrale, conectate.

A trăi viața înseamnă a o înțelege, a-i simți esența și scopul. Viața reală este capacitatea de a gusta sensul suprem al existenței noastre, de a simți rețelele și legăturile complexe din univers. Aceasta este ceea ce putem numi viața adevărată: atunci când înțelegem că tot ce se naște sau este creat, are un scop și un obiectiv pentru existența sa.

Pentru ce trăim? De ce am fost creați?

Este ceva ce trebuie încă descoperit. Acesta va fi dezvăluit atunci când vom crește nu numai cronologic, ci și prin discernămintele noastre interne. Acest exercițiu, pe care natura ni l-a oferit astăzi cu coronavirusul, este primul nostru test în maturizare, adică pentru a descoperi sensul vieții.

Dacă vrem să fim copii deștepți, trebuie să înțelegem ce ţine viața în cămară pentru noi, să ne bucurăm cu entuziasm și să ne îndreptăm cu multă încredere. În caz contrar vom experimenta provocările primite la vârsta adultă, ca suferință. Într-un fel sau altul, va trebui să creștem. A sosit momentul să lăsăm în urmă jucăriile bogăției și onoarei și să găsim adevărata comoară, adevăratul scop al vieții, care există în relații coerente și armonioase între noi.

“În ce fel amenințarea coronavirusului va avea un impact major asupra economiei mondiale, pe măsura răspândirii pe glob?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: În ce fel amenințarea coronavirusului va avea un impact major asupra economiei mondiale, pe măsura răspândirii pe glob?

Economia are nevoie de un impact major, deoarece nu a reușit să ne asigure nevoile. În schimb, noi ne-am îngrijit de „nevoile” economiei.

Pandemia coronavirusului a deschis întrebarea despre ce este esențial și neesențial în viață.

În fața crizei, esențialul vieții – alimente, locuințe, asistență medicală și educație – a fost extras din zona întunecată în care era înainte ca virusul să ne lovească, în timp ce ne concentram asupra creșterii, producției, consumului și excedentului comercial sau deficitului.

Apoi a venit Coronavirusul și ne-a amintit despre ce este esențial în viață.

În această perioadă, avem șansa de a revizui drumul spre care ne este îndreptată viața și, în acest proces, să ne îmbunătățim economia pentru a o face să se potrivească nevoilor noastre.

Ironia epocii noastre este că forța de muncă modernă funcționează mai multe ore decât munceau sclavii în trecut.

Astăzi, credem că avem mai multă libertate și securitate decât sclavii din trecut, dar coronavirusul a subliniat că, întreaga noastră infrastructură se poate răsturna într-o clipă.

O perioadă de distanțare socială și condițiile de rămȃnere la domiciliu pun în discuție locuințele și chiar mâncarea, pe care mulți le iau ca garantate.

Locurile de muncă de astăzi, care ofereau multora un sentiment de securitate, s-au arătat ca fiind nesustenabile atunci când a fost vorba să ofere multor persoane plasa de siguranță pe care o preconizau.

În timp ce încă încercăm să ne redresăm din această lovitură pe care coronavirusul a dat-o economiei, avem ceva timp să revizuim ideea de muncă, în general.

Pe măsură ce ne îndreptăm către un viitor în care tehnologia este de așteptat să înlocuiască o mare parte din forța de muncă și vom descoperi că nu trebuie să muncim toate orele în care lucram în present, pentru a asigura ceea ce avem nevoie în viață, atunci ne putem aștepta ca:

Indemnizațiile guvernamentale, cum ar fi venitul de bază universal, vor deveni modul în care majoritatea oamenilor își vor primi veniturile.

Titlurile în muncă își vor pierde valoarea ca indicatori ai statutului social.

Pentru ca societatea să nu stagneze, și să crească, într-o epocă în care titlurile noastre în muncă încetează să ne marcheze valoarea în societate, va trebui să marcăm statutul social în funcție de contribuția pe care o aducem societății.

O astfel de schimbare ar fi posibilă dacă am oferi un venit de bază, în schimbul participării la programe care permit oamenilor să se dezvolte și să-și exprime contribuția la societate.

Cu alte cuvinte, economia către care ne îndreptăm și spre care perioada coronavirusului ne-a direcţionat, este una în care vom avea nevoie de aspectele esențiale ale vieții noastre, și una în care ne vom concentra pentru a consolida și crește societatea umană – fericirea socială, sănătatea și bunăstarea – în loc ca fiecare dintre noi să încerce să-şi construiască imperii personale.

Într-o astfel de economie, vom acorda o importanță mult mai mare culturii relațiilor umane pozitive decât în prezent.

Deoarece din ce în ce mai multe profesii de astăzi se vor dovedi a fi inutile pentru lumea către care ne îndreptăm, va trebui să înlocuim tot efortul depus, pentru a ne educa și a ne pregăti pentru astfel de profesii, cu o educație și pregătire de alt tip: una în care ne vom antrena să relaționăm pozitiv între noi și să contribuim pentru ceilalți, deasupra tendinţelor noastre de separare care sunt în creștere.

Foto de deasupra de Daniel Lee pe Unsplash.

În prima linie a bătăliei

În prezent, menținerea echilibrului naturii este deosebit de importantă. Mulți se exprimă împotriva interferenței cu natura: ecologiștii și alții. Ei luptă să se asigure că nu pompăm petrol, nu ardem materiale inflamabile, etc

Facem lucruri teribile naturii. Dar cel mai important lucru nu este că distrugem vegetația, săpăm canale, ucidem animale, construim centrale nucleare sau bombe de test care sunt detonate sub si deasupra solului.

Principalul lucru este că deteriorăm natura omului. Iar omul, în esență, este la înălțimea naturii, chiar coroana ei. În consecință, am obținut coronavirusul, deoarece nu ne pasă de coroana naturii, de omul care trebuie să completeze, să corecteze și să echilibreze natura.

Dar să sperăm că, datorită eforturilor noastre, vom putea realiza acest lucru.

Cert este că, Cabaliștii, care au primit metodologia dezvoltării integrale a naturii, au primit-o dintr-un motiv întemeiat. Așa cum medicii din societatea noastră luptă pentru sănătatea oamenilor prin propriile metode, noi, Cabaliștii, trebuie să facem același lucru: să câștigăm cunoștințe pentru a putea, ca și doctorii, să aducem în echilibru nu organismul animal al unei persoane, ci întreaga noastră societate cu natura sa, minerală, vegetativă si animată, adică întregul univers, în echilibrul corect. Aceasta va fi starea sa sănătoasă. Aceasta este ceea ce presupune misiunea noastră.

Prin urmare, suntem în fruntea luptei împotriva perturbărilor pe care omul le provoacă în natură. Sper într-adevăr că vom extinde această știință, o vom stăpâni, o vom aplica corect și vom atinge un echilibru general al tuturor nivelurilor naturii.

Și întreaga natură va fi dezvăluită ca un singur organism și ne vom bucura de echilibrul ideal, de integralitate, de interdependență și de sănătate perfectă. În consecință, vom înceta somnambulismul ca și cum am fi jumătate orbi și vom deveni participanți vitali la absolut întreaga natură a tuturor lumilor.

Sper că acest lucru se va manifesta tocmai ca rezultat al recuperării noastre din coronavirus. Cel puțin, acesta ar trebui să fie obiectivul nostru, iar dacă reușim nu mai este preocuparea noastră. Trebuie să încercăm așa cum fac medicii când văd un pacient în fața lor. Ei nu țin cont de starea lui lipsită de speranță sau de stadiul avansat al bolii, dar încearcă să-l vindece prin toate mijloacele de care dispun. Trebuie să facem același lucru.

Din “Fundamentele Cabalei” KabTV 15/3/20

 

Povestea de Paște a secolului 21

Coronavirusul este o consecință a funcționarii noastre defectuoase, care se manifestă la un nivel biologic. Acestea nu mai sunt cataclisme meteorologice la nivelul inanimat și nici măcar o epidemie a  plăgii care a răvășit Evul Mediu.

Umanitatea întâmpină multe probleme la umanitate tocmai ca această să se încline și să fie convinsă  să plece din “Egiptul” egoist. Și vom dori să ieșim din el. Poporul Israel a trecut prin 49 de porți ale impurității în Egipt și a fost OK. Cu ajutorul celor zece plăgi egiptene ei au ieșit de acolo, au fugit de toate problemele noaptea, pe întuneric.

Și acum, același lucru se întâmplă cu toată umanitatea, ea trece prin 49 de porți ale impurității. Noi înșine ne ținem de aceste porți impure, îl iubim pe Faraon și vrem să stăm cu el. Nu vrem să îl aruncăm; ne agățăm de tivul hainelor lui.

Însă vor veni zece plăgi și ne vor forța să fugim din sclavia egoismului. Dacă tinându-mă de Faraon primesc lovituri, atunci nu am de ales, trebuie să încep să îi dau drumul puțin cate puțin, din ce în ce mai mult apoi, până când mă voi debarasa complet de el și voi fugi. Iar Faraonul ne va deschide ușa și va spune: “Plecați! Plecați de aici!”

În curând vom vedea această performanță generală pe scena întregii umanități. Povestea de Paște se realizează în mod practic în această lume. Însă avem o oportunitate să accelerăm acțiunile noastre și să trecem prin ele rapid, plăcut, cu înțelegere. Totul depinde de noi.

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 4/26/20, “Conectarea lumii la ultima generație”

“Ce vrea natura de la noi” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Ce vrea natura de la noi

Ni se pare o eternitate, dar în decurs de doar câteva săptămâni întreaga lume s-a schimbat dramatic, ne punem întrebări existențiale și ne căutăm sufletul. Ce am făcut ca natura să dezlănțuie asupra noastră acest virus COVID-19, care a paralizat planeta? Pot face ceva eu, personal, pentru a pune capăt acestei încercări, mai mult decât să port o mască? Să luăm câteva clipe din viața noastră, acum mai puțin ocupată, pentru a ne analiza situația. Vom descoperi că ni s-a dat acest moment de respiro tocmai pentru a face acest lucru.

Trăiesc în această lume și am un impact asupra a tot ce se întâmplă.

Îmi influențez mediul înconjurător în fiecare moment, dar am și un impact asupra mediului îndepărtat. Fiecare dintre noi creează schimbări în întregul sistem al naturii, deoarece acesta este global, integral și sferic. Este un sistem conectat în toate părțile sale și care tinde spre un echilibru atotcuprinzător. Când îl perturbăm, dezechilibrul se manifestă sub forma unor fenomene diverse precum pandemia actuală. Într-un anumit sens, s-ar putea spune că tot ceea ce primim de la natură este de fapt reacția sistemului la influențele noastre bune sau rele.

Cum pot raporta asta la mine însumi; stau acum acasă și nu am nicio o idee despre ce se va alege de munca mea, de copiii mei, de viitorul meu? Cum poate viața mea personală să echilibreze sistemul? Fiecare zi care trece nu se mai întoarce niciodată, așa că înainte de a adormi, merită să faci un bilanț despre cum ţi-a mers ziua, ce am făcut, am rănit pe cineva? Acțiunile și gândurile mele au contribuit la armonie, sau dimpotrivă? Ar trebui să țin o evidență zilnică a vieții mele.

Când, Doamne ferește, suntem loviți de o boală sau o pierdere gravă, ies la suprafață gânduri și căutări ale sufletului, despre ce se întâmplă în viață și ne întrebăm, de ce eu? Astăzi, această lovitură a coronavirusului a căzut asupra tuturor – indiferent de statut, origine sau soldul din bancă – și a activat căutarea colectivă a sufletului nostru.

 Răscumpărăm planeta

Natura pare să ne spună acum, că cel mai bun lucru pentru noi este să rămânem acasă, să nu ne apropiem de nimeni, până nu înțelegem cum să interacționăm corect. Suntem nevoiți să privim viața pe care am construit-o pentru noi înșine, lumea pe care am creat-o; modurile în care ne raportăm între noi, lipsa noastră de reciprocitate; cum am distrus planeta, în opoziție completă cu sistemul integral al naturii, în care fiecare parte răspunde de bunăstarea întregului. În această situație tragică, să privim la modul în care răspunde pământul, în autoapărare.

Natura cere ca umanitatea să realizeze o integrare completă, să se simtă și să se perceapă ca fiind colectivă. De ce? Deoarece într-o astfel de stare devenim asemănători cu natura în sine, iar aceasta este exact compatibilitatea de care avem nevoie pentru a ne armoniza perfect cu sistemul. De fapt, acesta este următorul nivel în evoluția omenirii. Indiferent dacă suntem sau nu conștienți de asta, natura nu ne va aștepta și ne va obliga să fim atenți unul cu altul. Toți am fi bucuroși să scăpăm de această perioadă a coronavirusului, dar această opțiune nu este disponibilă.

Prin urmare, întrebarea cheie în căutarea personală a sufletului ar trebui să fie:

Înțeleg că trebuie să dezvolt iubirea pentru toți cei din interiorul meu, pentru a remedia spargerea sistemului global? Fiecare dintre noi trebuie să dezvolte acest sentiment al responsabilității personale și al iubirii, din interior, altfel este imposibil să începem să avem grijă de fiecare în parte și să atingem coeziunea colectivă de care avem nevoie.

Evident, fiecare dintre noi, personal, nu poate iubi opt miliarde de oameni, întreaga populație a lumii și nici măcar pe locuitorii țării natale. Uneori, cu greu ne putem înțelege cu proprii membri ai familiei. Aceasta este clar, natural și de înțeles, dar nu înseamnă că nu o pot cere. Fiecare dintre noi trebuie să cerem să ni se dea puterea iubirii. De la cine? De la natură, puterea supremă care unește toată realitatea într-una singură. Și de ce lucrurile sunt organizate în acest mod? Pentru ca noi să abordăm această putere supremă în mod conștient, să învățăm să o cunoaștem, să ne exercităm liberul arbitru și să cerem să fim conectați ca un singur mănunchi, în iubire reciprocă. Atunci vom atinge o armonie completă cu natura.

Oamenii se schimbă

Întrebare: Astăzi, este nevoie de o mare solidaritate și garanție reciprocă între oameni pentru ca ei să înțeleagă situația.  Oamenii își transmit coronavirusul unii altora, uneori fără să realizeze acest lucru, pentru că nu au simptome.

Cum ajungem la o asemenea solidaritate? Guvernul cere acest lucru de la noi, dar cu toții suntem diferiți, fiecare are propriile sale principii.

 Răspuns: În societate apar astăzi fenomene foarte interesante, pe care nu le-am mai observat până acum. Înțelegem că ar trebui să stăm departe unul de celălalt, să nu ne infectăm, să nu tușim, să nu vorbim și să nu ne apropiem decât la doi metri unul de celălalt. Înțelegem că oamenii au nevoie de spațiu liber și că ar trebui să stăm în camere sau apartamente separate.

Toate aceste stări, practic, nu sunt foarte logice și nu sunt naturale pentru lumea noastră în care suntem obișnuiți să fim constant în mișcare, în metrou, tramvaie, autobuze, să ne amestecăm pe străzi etc.

Dar astăzi, dacă o persoană se apropie la câțiva metri de mine, imediat am o senzație de teamă. În general, vedem cum starea oamenilor s-a schimbat, nefiind impusă de nimeni și de nimic. Ce se întâmplă dacă vă contaminați cu acest virus? În principiu, nu aveți de ce să vă faceți griji. Oare oamenii mor din asta? Sunt cazuri. Dar mor și de gripa obișnuită.

Rezultă că a apărut o atitudine complet diferită față de starea actuală. Este ca și cum nu ar fi controlată de fenomenele din lumea noastră. Doar că oamenii au devenit diferiți. Ei o percep ca pe o stare de război chimic.

Din „TV Coronavirus se schimbă realitatea”, de la KabTV, 19/03/20

 

O viață nouă #1184 – Formarea vieții

O viață nouă #1184 – Formarea vieții

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Toate formele de viață care evoluează există ca o forță nematerializata în natură. Viața este creată prin această forță ca dorința de primire să dezvolte toate nevoile sale pe fiecare nivel al evoluției, inclusiv formele inanimate, vegetative și animale găsite în natură. Noi nu putem să schimbăm dorința interioară din natură, așa că noi nu putem să transformăm părțile inanimate în părți vii. Următorul nivel al evoluției ne va cere să folosim forțele naturii pentru a corecta egoul uman. Ființa umană cea mai avansată va trăi pentru beneficiul altora și vă simți iubire pentru întreaga lume. Prin conexiune noi vom construi altă viață împreună, vom simți eternitatea și vom revela puterea Creatorului.

De pe KabTV “O viață nouă #1184 – Formarea vieții”, 12/3/19

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

Uniunea Europeană este pe moarte, şi aşa ar trebui

Din pagina mea de Facebook Michael Laitman 4/9/20

Uniunea Europeană s-a născut din greşeală și va muri în agonie. Ea a fost construită pentru a oferi Europei un avantaj competitiv în fața SUA și a consolidării Chinei și Rusiei. S-a concentrat aproape exclusiv pe crearea unei piețe și a unei monede comune, fără să ia în considerare implicațiile sociale ale unei uniuni de popoare care s-au aflat timp de secole în conflict unele față de altele.

Uniunea monetară a creat o monedă puternică, dar a sărăcit multe dintre statele sale membre, făcându-le dependente, descurajate și fragile. Nu a creat unitate; a creat și mai multă ură. Uniunea monetară fără solidaritate – ca sentiment de patriotism național pan-european, este nesustenabilă. Criza migranților aproape că a eliminat-o, deoarece a împins Marea Britanie afară din UE, dar uniunea trăiește încă. Cu toate acestea, criza coronavirusului pare să fie o lovitură căreia UE nu-i va supraviețui. În opinia mea, acest lucru este spre bine.

Globalizarea – o idee mare, greşit realizată

În principiu, uniunea este o idee nobilă. Este calea corectă de urmat, deoarece toată realitatea evoluează spre o unitate tot mai mare și spre colaborare. Evoluția a pornit de la cele mai simple particule la atomi, care au format molecule, care au creat organisme, etc. La fel, societatea umană a evoluat de la familii la așezări, care au devenit orașe, regiuni, țări și imperii.

Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între modul în care evoluează natura și modul în care evoluează societatea umană. Pe măsură ce natura evoluează, ea își menține echilibrul și armonia. Nu există în natură conceptul de supraconsum, deoarece fiecare animal ia doar ceea ce are nevoie pentru supraviețuirea sa. În cazul oamenilor, unde guvernează egoismul, supraconsumul este nucleul existenței noastre. Cu cât ne comparăm mai mult cu ceilalți, cu atât ne prețuim mai mult pe noi înșine.

Prin urmare, orice alianță are, implicit, un motiv ulterior de a face rău cuiva,

de a răni un dușman al alianței, pe unul dintre membrii alianței sau chiar pe ambii. Aceasta este natura umană, dar ea contrazice principiul esențial al evoluției naturii, care constă în faptul că trebuie să se bazeze pe echilibru și armonie.

Pentru a crea o globalizare monetară de durată, oamenii din statele membre participante trebuie să decidă mai întâi că doresc acest lucru. Acesta este un proces profund și extins care necesită adoptarea unei identități pan-naționale mai puternică decât identitatea națională. Doar atunci când oamenii simpatizează mai mult cu entitatea multinațională decât cu propriul stat național, vor fi de acord cu o astfel de transformare.

În Europa nu a fost făcută o astfel de pregătire. Drept urmare, țările mai puternice, urmând natura lor inerentă de exploatare, au jefuit economiile mai mici și mai slabe, le-au sărăcit și le-au distrus. Astăzi, când a lovit coronavirusul,  ies la suprafață dușmănia și neîncrederea dintre ţări și dovedesc faptul că nu se pot baza una pe cealaltă. Acestea trebuie să pună UE ”pe pauză” și să o ia de la început. Iar primul pas în această direcție este revenirea la dezvoltarea economiilor locale.

Asta nu însemnă că țările nu ar trebui să construiască uniuni.

Dimpotrivă, cred că, până la urmă, când ne vom depăși egoismul, nu vom mai avea nevoie de granițe iar noțiunea de stat-națiune se va evapora. Dar nu suntem nicidecum acolo. În schimb, trebuie să fim conștienți, să ne recunoaștem egocentrismul și să încercăm să fim de acord cu reguli și granițe care să ne țină sălbăticia sub control și să ne permită să trăim în relativă pace și stabilitate.

Ulterior, ar trebui să începem să învățăm ce este unitatea care există în natură, în care fiecare parte contribuie cu abilitățile sale și primește de la colectiv tot ceea ce are nevoie pentru a prospera. Când vom vedea că o existență colectivă nu este doar mai sigură decât concurența individualistă, ci și mult mai plină de satisfacții, vom putea să construim cu precauție, încet și cu înțelepciune, o entitate comună. Dar aceasta nu va fi o entitate europeană, americană, rusă sau chineză, ci o rasă umană globală.

Până atunci, trebuie să acceptăm și să respectăm diferențele dintre noi.

(Imagine: Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susține o conferință de presă în care sunt detaliate eforturile UE de a limita impactul economic al epidemiei de coronavirus (COVID-19), la Bruxelles, Belgia, 2 aprilie 2020. REUTERS / Francois Lenoir / Pool)

Anti-Semitism: Pauza adusă de virus s-a terminat (Times of Israel)

Times of Israel a publicat noul meu articolAnti-Semitism: The Virus Break Is Over

Înainte ca furtuna COVID-19 să cuprindă lumea, ziarele erau foarte des concentrate pe antisemitismul răspândit global. Coronavirusul a pus oamenii pe modul de supraviețuire, iar atunci când ești ocupat să-ți salvezi viața ta și a celor dragi, există puțină energie pentru ură.

Dar, se pare că pauza de antisemitism aproape s-a terminat iar ura împotriva evreilor se întoarce. A fost evident, din mers, că evreii nu ar trebui să-și pună speranțele în virus pentru a fi scutiţi de mânia națiunilor, dar văzând întoarcerea antisemitismului chiar înainte de apogeul pandemiei, este cu siguranță un motiv de îngrijorare.

Aşa cum au afirmat experţii și ecologiști din întreaga lume zi și noapte, epidemia este un produs al egoismului nostru. Lăcomia, profitul și exploatarea naturii și a noastră reciproc, au epuizat resursele Pământului, au alungat animalele din habitatele lor naturale aducȃndu-le în apropierea nesănătoasă a oamenilor și au împins zeci de milioane de oameni sub pragul unui venit care să permită menținerea unei sănătăți adecvate. Acesta este un teren de înmulţire pentru germeni de tot felul, o bombă biologică așteaptȃnd să explodeze.

În termeni simpli, ego-ul nostru a epuizat planeta, a scos-o din echilibru, iar acum planeta preia cârma și restabilește echilibrul, pe cheltuiala noastră. Nu este răzbunare, ci un act de restabilire a echilibrului.

Învinovăţirea CEO-ului

Dacă ne-a învățat ceva coronavirusul, este că nu putem continua să dansăm doar pe muzica egoului nostru; trebuie să-l echilibrăm. Totuși, cum facem asta?

Am elaborat pe larg răspunsul la această întrebare în cărțile mele “Ca un snop de trestii: De ce unitatea și garanția reciprocă sunt strigătul de azi” și în cea mai recentă publicație a mea, “Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism”: fapte istorice de anti-Semitism ca o reflectare a discordiei sociale evreiești. Succesiv, antisemiţii ne învinovățesc pentru tot ce este greșit cu lumea, deoarece consideră că noi o controlăm, deci orice este greșit cu ea, este din cauza noastră. În același mod în care acuzăm CEO-ul unei companii atunci când aceasta nu funcționează bine, antisemiţii dau vina pe evrei atunci când lumea nu este bine. Astăzi, potrivit ADL și multe alte ONG-uri care monitorizează ura împotriva evreilor, un număr mare, din ce în ce mai mare de oameni din lume sunt antisemiti.

Cuplaţi aceasta cu faptul că există o pandemie asupra umanității și iată, avem o furtună perfectă care amenință să explodeze pe capul evreilor din întreaga lume.

Vocile ciudate de pe marginea Stângii și a Dreptei, care strigă că evreii sunt de vină pentru tot, sunt picăturile care vin înaintea ploii. Dar norii de la orizontul foarte apropiat sunt întunecați, grei și cu adevărat amenințători.

Găsind adăpost unul în celălalt

Evreii nu mai au timp. Antisemitismul nu s-a terminat încă. Adăpostul lor, ca întotdeauna, este în unitatea lor. Aceasta este, a fost mereu și va fi întotdeauna acoperişul lor, adăpostul lor de furtună. Fiecare lider evreu, de pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov a îndemnat evreii să se unească pentru a evita suferința.

Cu toate acestea, mai ales astăzi, unitatea noastră nu poate fi numai pentru binele nostru. Nu suntem singurii care au nevoie de unitate; întreaga lume are nevoie de ea. Noi, Israel, suntem acuzați de distrugerea lumii de egoism; prin urmare, noi suntem cei care trebuie să arătăm calea de ieșire din ea, unindu-ne deasupra egoului nostru. Dacă ne unim și devenim un model de unitate, vom fi versiunea modernă a „luminii către națiuni”, exemplul de care lumea are astăzi nevoie.

Odată cu înrobirea lumii de către egoism, cine poate mai bine decât noi să conducă drumul către libertate, în zilele de Paște? Dacă ne unim pentru a ne ajuta să ne ridicăm reciproc deasupra egoului nostru, acesta este singurul exemplu pe care lumea trebuie să-l vadă. Acesta este motivul pentru care unitatea este atât de prețioasă pentru noi și pentru care ea este singura noastră speranță.