Spargerea sufletului comun a fost un lucru maret. Prin spargere, Creatorul ne-a oferit oportunitatea de a exista si de a ne manifesta ca individualitati. Deoarece, daca partile sufletului comun nu ar fi fost la distanta una de alta, nu am fi putut construi imaginea Creatorului si sa ne percem pe noi in relatie cu altii. Ne-am fi dizolvat in Lumina, atat cat este posibil ,pentru un obiect unit.

Creatia nu poate exista intr-un tot; noi existam doar atunci cand suntem noi si alcineva. Perceptia noastra rezulta din distanta dintre noi. Nu putem atinge nimic din cadrul unei lumini absolute sau a unui intuneric absolut.

Din acest motiv, ruptura sufletului comun ne ofera oportunitatea sa obtinem si sa experimentam existenta. Altfel, daca ar fi trebuit sa ne gasim pe noi in absolut, sau total intuneric, nu am putea simti nimic, nu am putea simti ca existam. Aceasta este din cauza faptului ca toate simturile noastre se bazeaza pe perceptia dintre opusuri, ca si linistea contrar sunetului. Daca ar fi liniste in toate simturile noastre, nu am fi capabili sa ne percepem..

Asadar, ruptura s-a intamplat tocmai ca sa dea creatiei oportunitatea sa existe si sa se perceapa. Acesta este modelul divin. Noi umplem spatiul unde ruptura a survenit. Noi umplem spatiul dintre partile care aparent par a fi departate una de alta in Lumina. In realitate, a fost Creatorul cel care ne-a despartit dintr-un tot unitar, ca sa ne ofere oportunitatea sa atingem aceeasi unitate, in mod individual.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Pekudei (Evidente), Paragraful 15: Cand creatorul a spus lui Moise, Fa Tabernacolul, Moise a fost naucit; el nu a stiut ce sa faca pana cand Creatorul nu i-a aratat, precum este scris –Si vezi si fa-i pe ei dupa modelul lor, care este aratat tie in munte. Dupa modelul lor inseamna  ca Creatorul i-a aratat lui Moise totul in stadiul sau superior, in forma spirituala, si fiecare din formele spirituale de deasupra isi creau forma, similar cu forma inchipuita de mai jos, de pe pamant. Astfel a stiut Moise.

In aceasta consta munca noastra deoarece Lumea Spirituala nu are o forma si noi nu stim ce este  Lumina Superioara. Aceasta notiune nu exista separata de creatie. Noi o putem atinge si defini doar in relatie cu noi insine si prin simturile noastre. Cu toate acestea, simturile noastre sunt imaginare deoarece intotdeauna noi simtim reactiile la o influenta exterioara. Nu vom gasi niciodata ce se intampla de fapt, in exteriorul nostrum, deoarece nu ne putem extrage pe noi insine din perceptia simturilor noastre.

Se pare ca putem percepe doar in masura similitudinii proprietatii noastre cu proprietatea spirituala. Cand proprietatile omului si ale Creatorului coincid, omul reveleaza Creatorul in masura acestei similitudini. Initial, noi am perceput doar forma imaginara a acestei lumi. Munca noastra consta in a ne ridica si a cere ca forma spirituala Superioara sa se imbrace in ea. O data ce avem aceste doua forme unde una o contine pe cealalta, vom dobandi o mai buna perceptie a lumii.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Inainte de pacatul sau, Adam HaRishon a atins lumea doar intr-o singura forma, fara reflexia sa imaginara, in aceasta lume. Intreaga sa reusita a fost in interiorul Bina. El a fost nascut deja circumcis, ceea ce inseamna deconectat (taiat) de Malchut. Din cauza aceasta el a vazut doar adevarata forma a daruirii ce a fost in Bina. Cu toate acestea, toate celelalte forme de atingere a Creatorului au loc in interiorul conexiunii dintre Malchut si Bina.

Reflexia lui Bina in Malchut este considerata imaginara, in timp ce Bina este forma adevarata si autentica. Malchut este numit oglinda lui Bina. Bina si Malchut, realitatea, imaginar si adevarat, sunt conectate pana la Finalul Corectiei. Nu putem spune nici macar ca adevarul este cu totul adevarat deoarece noi intotdeauna atingem limitatul Malchut din Bina; perceptia lui Bina si Malchut se bazeaza pe reflexia lui Bina ce o primim inauntrul lui Malchut. Cu toate acestea, realitatea imaginara nu este un miraj, ci este mai degraba o reflexie care are o existenta adevarata.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Ruperea creeaza realitatea imaginara, spatiul si distantele. Parti din Malchut au fost indepartate unele de altele in timpul spargerii sufletului. Spatiul dintre aceste particule este locul in care ma diferentiez de ceilalti, aceia care imi sunt apropiati dar si cei de care sunt departe. In aceasta sfera imaginez o distanta intre aceste parti separate, care nu sunt conectate intr-un intreg.

Astfel, faptul ca eu percep aceasta realitate este rezultatul spargerii. Daca aceasta realitate nu ar fi existat, nu as fi fost capabil sa lucrez la atragerea si conectarea cu ceilalti. Nu as fi avut oportunitatea de a tinde spre ceava. La urma urmei, intreaga mea cunoastere vine de la aspiratia de a afla Ce-i asta? Si astfel am adus mai aproape obiectul care ma interesa, tot asa ca un copil, care duce totul la gura, cel mai evoluat organ de simt al sau, pentru a gusta.

Odata ce exista spargerea, mai intai am inceput, egoist, sa ma lupt pentru a pune la loc partile individuale ale mele, si apoi de a le uni in dorinta de a darui.  Daca vreau sa le unesc in mod egoist, inseamna ca vreau sa am numai senzatia mea. Oricum, daca vreau sa ma unesc cu ceilalti in daruirea fata de ei, eu prin aceasta obtin Lumina care a disparut in spargere. Vreau sa umplu golul dintre noi si Lumina.

Cladesc imaginea Creatorului in dorinte (Kelim), care sunt indepartate unele fata de altele. Umplu acest loc gol dintre ele cu Lumina mea Reflectata. Aceasta inseamna ca alcatuiesc imaginea Creatorului. Prin urmare, Creatorul (Bore), inseamna Vino si Vezi (Bo-Re), deci Eu Il creez.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Pentru ca Stiinta Kabbalah vorbeste numai despre ceea ce exista in interiorul nostru, aceasta este numita Tora Interioara, Intelepciune Interioara. In realitate, trupurile noastre si toata aceasta materie nu exista. Prin urmare, aceasta lume este numita – lume imaginara. De indata ce vom incepe sa percepem realitatea in mod corect, vom incepe sa simtim ca toate acestea nu exista decat in dorinta. Dorinta noastra ne ofera diferite niveluri de senzatie ale acestei existente, ca natura neinsufletita, plante, animale si fiinte umane. Cu toate acestea, toate sunt, de fapt, fenomene diferite in  interiorul dorintei.

Trebuie sa ne dam seama ca traim intr-o matrice de senzatie, in care tot ceea ce exista este in exclusivitate in senzatia noastra. Acest lucru inseamna ca exista dorinta de a primi placere, care percepe fenomenele care apar in ea. Prin urmare, este important pentru noi sa nu uitam acest lucru, deoarece aceasta abordare asupra perceptiei realitatii, ca “totul depinde de mine, mai degraba, decat de ceea ce este in afara”, ne conduce la corectarea noastra interioara.

Ne percepem pe noi insine in dorintele noastre pe fundalul alb al Luminii Superioare. Totul este pe fundalul Luminii Superioare. Lumea Infinitului este doar Lumina alba Superioara. Ne vom vedea pe noi insine, cand vom ajunge la aceeasi stare, perceptie, realitate si calitati, ca Lumina.

Intre timp, cele 125 de grade, prin care am coborat din aceasta stare sunt grade de distantare mai mare si mai mare de Lumina alba, pe fondul prin care ne vedem pe noi insine. Prin urmare, tot ceea ce vedem in jurul nostru este dorinta noastra care include nivelurile neanimat, vegetativ, animat si uman. Acestea sunt cele 4 niveluri de Aviut (grosimea dorintei), in toate formele sale interioare diverse, si care sunt masurile de diferenta ale noastre fata de Lumina alba.

Aceste imagini sunt, de fapt, realitatea noastra, care ni se prezinta sub forma acestei lumi. Astfel, efortul nostru constant de a dezvalui realitatea adevarata, de a ne uni cu adevarata imagine a realitatii ne obliga sa ne corectam si sa ne perfectionam pe noi insine si, in acest sens sa vedem ca toti suntem conectati impreuna.

Cu cat mai mult ne unim unii cu altii si aderam la Lumina alba, cu atat avansam spre viata noastra vesnica si perfecta in Lumea Infinitului. Si toate aceste fenomene pe care le vedem si percepem ca exterioare vor trece ca un vis. In realitate, traim doar in interiorul Luminii albe.

Acest punct fundamental al Stiintei Kabbalah este extrem de important, deoarece separa Stiinta Kabbalah de toate invataturile filosofice, religii, credinte si alte metode variate. Stiinta Kabbalah spune ca persoana trebuie sa corecteze numai dorinta sa, pentru a o face similara cu Lumina alba. Actiunile fizice externe nu au nimic de a face cu ea.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Dorinta noastra egoista filtreaza realitatea pentru a se potrivi scopului sau. Ca efect, noi vedem lumea prin filtru. Cu alte cuvinte noi nu vedem lumea, natura, societatea si oamenii obiectiv, in felul in care ei arata cu adevarat, vom vedea mai degraba decat ce este profitabil pentru ego-ul nostru, ceea ce este fie benefic, fie, daunator acestuia. Astfel, dintr-o realitate infinita pentru noi are sens doar o parte minuscula numita “aceasta lume” pentru ca ego-ul nostru nu poate percepe nimic mai mult decat atat.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalah imi spune ca realitatea nu exista in afara mea.

Toata realitatea exista in interiorul persoanei care o observa si o simte. In afara mea nu exista nimic. Problema este ca noi nu suntem obisnuiti cu aceasta perceptie a realitatii.

Sunt nascut sa percep realitatea prin intermediul celor cinci simturi ale corpului meu. Acest lucru este foarte limitativ si este greu sa ma refer la o lume diferita.

Cand incep sa realizez ca realitatea mea depinde de calitatile din mine, atunci ma obliga sa le examinez si sa determin ce ar trebui sa fie. Imi dau seama ca trebuie sa le corectez, in scopul de a crea o adevarata, neschimbatoare, eterna realitate, in interiorul meu. Aceasta este realitatea adevarata, dar eu trebuie sa traiesc intr-o stare diferita, in niveluri diferite, de realitate falsa, inainte de a putea ajunge la ea.

Kabalistii ne spun cum sa realizam o perceptie fidela a realitatii. Ei imi spun ca eu sunt cel care determina viata mea proprie. Daca as incepe sa privesc viata, in functie de perceptia ca “totul exista in mine”, atunci as putea plasa intreaga lume exterioara, in mine.

Apoi, eu niciodata nu voi muri, pentru ca intreaga lume va ramane in mine si voi continua sa exist in interiorul acesteia.

Deci, perceptia realitatii, care prima data ni se pare o filosofie abstracta, ceva virtual si ireal, devine o chestiune a “vietii si mortii noastre”. Daca as putea schimba calitatile mele, perceptia mea, tot ce in prezent vad si simt ca existand in afara mea, atunci incep sa percep si sa simt lumea ca fenomene in interiorul meu, calitatea mea neschimbatoare, eterna, existenta perfecta, si unde nimic nu se schimba, dispare, sau piere. Prin schimbarea perceptiei mele asupra realitatii, din extern in intern, prin plasarea acesteia in mine, eu urc 125 de grade de perceptie a realitatii, si ajung la o stare de conexiune completa cu eternitatea, pentru ca percep totul, in mine.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Placerea de a te bucura inauntrul si in afara ta nu este nici un obstacol in unirea dintre Creator si creatura. Singurul lucru care sta in drum este forma egoista a dorintei, care este opusa Creatorului. In orice caz dorinta insasi este un material perfect pentru receptionarea Luminii.

Daca vreau sa prind o unda radio, nu am nevoie sa fiu eu insumi o unda, am nevoie, pur si simplu, de un material care sa obtina aceeasi calitate cu cea a undei. Materialul in sine nu este nici un impediment, din contra, este fundatia in care voi descoperi unda. Eu trebuie doar sa fac acest material, cu calitati asemanatoare undei radio si apoi prin materialul meu pot sa-i prind influenta. Cu alte cuvinte, eu voi percepe forma de unda pentru care voi fi capabil.

Daca nu era pentru dorinta mea de a avea placere, niciodata n-as fi fost capabil sa-L stiu si sa-L simt pe Creator. Cum pot sa-L percep daca El este Creatorul, o entitate care exista in afara mea? Pentru asta eu ar trebui sa-L accept inauntru si sa-L simt inauntrul meu, si asta e posibil in interiorul materialului meu numai prin primirea formei Lui.

Niciodata nu voi fi in stare sa-L simt, in afara materiei mele, pentru ca eu sunt creatura si pot sa simt doar ce este in interiorul meu. In orice caz, materialul meu nu ma impiedica, dimpotriva, percep Lumina prin materialul meu. Sunt ca un receptor radio care, desi este facut din metal, plastic si silicon, este capabil sa prinda unda radio, pentru ca el poate reconstrui forma undei, in interiorul sau. De aceea ar trebui sa ma focalizez pe materialul meu dar si pe intentia mea, fiindca intentia este forma.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Primesc multe raspunsuri despre ce simt oamenii in legatura cu citirea Cartii Zohar. In stiinta Kabbalah, o persoana se invata pe sine; ea este si copilul, si invatatorul in acelasi timp.

Trebuie sa descoperim o lume cu totul noua, unde dezvoltarea noastra incepe de la zero, de la o absenta totala a perceptiei. Dobandim o perceptie din ce in ce mai mare a acestei lumi, pana ce o realizam pe toata, iar in decursul acestui proces, trecem prin aceleasi etape de dezvoltare ca si copiii: experimentam confuzia, privim la lume copilareste si o percepem in mod straniu sau incomplet, comparativ cu adultii. Nu prea intelegem ce facem si care e rostul a toate. Dar intre timp, ne dezvoltam.

Trebuie sa trecem prin fazele de dezvoltare etichetate 0, 1, 2, 3 si 4; cand ajungem la al patrulea nivel (Behina Dalet), ajungem la radacina noastra, la cauza primara. Atunci intelegem “ce si cum”. Intelegem calea pe care am mers si cum trebuie sa reactionam la ea. Dar aceasta realizare vine doar la sfarsit.

De asta nu arati unui nebun o treaba facuta pe jumatate, caci la jumatatea drumului arata inca si mai rau decat la inceput. E la fel cu modul in care arata bucatile de material inainte sa fie cusute laolalta intr-un costum, sau o masina care a fost demontata in bucati, sau corpul unui pacient in mijlocul unei operatii. Suntem incapabili sa intelegem rezultatul final, caci mai intai trebuie sa dezvoltam dorintele si calitatile necesare pentru a il vedea. Se spune in Item 137 la „Introducerea la Talmud Eser Sfirot”, ca eroii sunt cei care sunt rabdatori, iar acestia sunt singurii care vor ajunge la castelul Regelui si vor intra pe portile sale.

Trebuie sa acceptam toate etapele acestei cai, in care incepem ca niste copii mici, fara nicio intelegere despre ce facem si ce ni se intampla. Uneori simtim ca apar in noi calitati noi, iar alteori ne simtim complet goi. Pe parcurs, trebuie sa ne pastram rabdarea si sa tintim catre dezvoltarea interioara.

Stiinta Kabbalah se numeste partea interioara a Torei, pentru ca vorbeste despre o persoana care isi dezvolta propriile sale dorinte. Atunci cand dorintele persoanei trec prin cele patru niveluri de dezvoltare, la nivelul al patrulea, persoana dezvaluie Lumea Spirituala. Ca urmare, toata atentia si concentrarea noastra trebuie atintite in interiorul nostru. Trebuie sa dezvoltam senzatii interioare, pe langa cele patru faze ale dorintei, impreuna cu mintea, care se dezvolta pe parcurs.

Toate lucrurile despre care vorbeste Zohar-ul sunt menite sa ne dezvolte senzatia interioara. Toata lucrarea noastra sta in a dezvolta senzatia realitatii spirituale din punctul din inima. Acest punct nu simte inca nicio spiritualitate – si de asta nu intelegem cuvintele si conceptele pe care le citim in aceasta carte. Noi doar incercam, cu ajutorul “Comentariului Sulam”, sa ne imaginam ceea ce citim sub forma a trei linii: linia dreapta, cea stanga si cea de mijloc – si sa discernem daca ceva se afla mai jos sau mai sus, in cele zece Sfirot principale, fie ca e interior sau exterior, Galgalta ve Einaim sau AHP, Tzimtzum Bet sau Parsa.

Daca nu inteleg ce inseamna aceste nume, atunci trebuie sa incerc, cel putin, sa vad relatiile geometrice intre ele, astfel incat sa apara o imagine. Astfel, dezvalui treptat adevarata perceptie a realitatii si inteleg ca ea exista numai in interiorul meu. Inteleg semnificatia existentei materiale in legatura cu cea spirituala si aflu care dintre ele este realitatea adevarata si care e doar un vis.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Acum lucram ca sa dezvoltam abordarea corecta fata de Cartea Zohar. Aceasta e cea mai mare provocare cu care ne confruntam, pentru ca nu intelegem aceasta Carte. Trebuie sa privim naratiunea in alt fel decat am facut-o pana acum. La urma urmei, n-am privit niciodata in noi insine, ci intotdeauna am privit in afara. Mereu am aratat catre ceva din afara noastra, incercand sa il discernem si sa aflam ce este. Dar acum, trebuie sa efectuam o observare interioara si sa aratam inauntrul nostru, ceea ce e un lucru foarte neobisnuit.

Atunci cand citim cuvintele “Iov, Faraon” si asa mai departe, ne gandim imediat la istorie, la geografie, la relatii intre oameni si la tot felul de alte lucruri exterioare. Dar Kabbalah spune, ”Nu, dimpotriva, trebuie sa va uitati inauntrul vostru si sa cautati acolo aceste lucruri”. Insa noi nu intelegem cum sa facem asta si unde sa cautam toate astea in noi. Ar fi mai usor daca, macar, am avea experienta unor senzatii interioare atunci cand citim despre „Faraon”, de exemplu. Dar nu se intampla asa; in schimb, incepem dintr-o data sa ne gandim la o persoana care a trait in Egipt acum 5000 de ani. Asta e problema noastra.

In realitate, aceasta perceptie falsa a fost aranjata deliberat, astfel incat, imaginandu-ne toate aceste lucruri in exterior, sa ne fortam si sa facem eforturi sa ni le imaginam inauntrul nostru. Trecem de la lumea imaginara la lumea de forte, dorinte si calitati, incercand sa privim in interior, din propriul nostru acord si cautandu-L pe Creator acolo.

Apoi, ne dam seama ca aceasta lume nu exista, nici Faraonul, nici Bilam, Balak, Iov si toate celelalte impresii pe care le evoca Zohar-ul in noi. Nu exista niciuna dintre ele; toate sunt forte pe care Creatorul le trezeste in noi, pentru ca noi sa Il recunoastem pe El – Singura Sorta care exista. Atunci, toate aceste numeroase forte si calitati dispar, si ramanem unu la unu cu Creatorul. Insa pentru a ajunge acolo, a trebuit sa ne inaltam, sa ne extindem si sa ne construim in asa fel, incat sa ajungem la o astfel de dimensiune atotcuprinzatoare, care iti permite sa Il intelegi, sa Il simti si sa fii implinit de El.

Asta este Unitatea dintre Creator si creatie, pe care trebuie sa o realizam prin Echivalenta de Forma. iar Cartea Zohar ne invata toate astea.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→