In “Prefata la Cartea Zohar”, Baal HaSulam scrie ca, desi mi se pare ca totul are loc in exterior, in fata ochilor mei, orice om rezonabil stie ca toate aceste imagini exista doar in creier. Cand imi dau seama de asta, sunt gata sa incep sa abordez chestiunile despre care vorbeste stiinta Kabbalah.

Lipsa acestei intelegeri este motivul pentru care Cartea Zohar e ascunsa de noi si pentru care nu stim cum sa o deschidem si sa o citim. Asta deoarece cheia pentru a o intelege se afla in a avea perceptia corecta a realitatii. Cartea Zohar trebuie abordata numai imaginandu-mi descrierile inauntrul meu. Terminologia, sunetele, lumile, obiectele spirituale, sufletele si relatiile sunt, toate, notiuni in interiorul meu. Acest lucru este adevarat mai ales atunci cand abordez parametrii perceptiei realitatii: lume, an si suflet – care sunt, toate, deasupra de timp, spatiu si miscare.

Daca percep textul ca pe un tipar in plina desfasurare de relatii intre forte si calitati inauntrul meu, voi dezvalui treptat stari interioare din ce in ce mai profunde. Atunci, imi va fi clar ca aceasta realitate exterioara nu e reala cu adevarat, desi mi se pare reala. Eu doar o vad ca existand in afara mea si independent de mine.

E nebunia mea prezenta, sa ma gandesc ca eu nu creez aceasta realitate, gandindu-ma in mod gresit ca ea se desfasoara inaintea mea de la sine, ca a existat inainte de nasterea mea si ca va exista cu siguranta si dupa moartea mea. Trebuie sa incerc sa schimb toate aceste convingeri, pentru a incepe sa inteleg ce vrea sa-mi explice Zohar-ul.

Cheia si intrarea la Cartea Zohar se afla anume in a transporta totul in interiorul meu, conform principiului, “O persoana e lumea intreaga”. Pot sa-mi dau seama daca studiul meu e corect, verificand: Cat de mult ma astept sa simt si sa dezvalui intregul meu viitor inauntrul meu?

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este abordarea stiintei Kabbalah la perceptia realitatii?

Raspunsul meu: Abordarea e foarte simpla. O fiinta umana e o dorinta. Aceasta dorinta se imagineaza pe sine din interior – cine sunt eu, ce sunt eu, din ce sunt format, cum exist, precum si ce si cum simt? In plus, isi imagineaza ca exista, pasamite, in afara acestei dorinte, ca si cum ar fi o alta forma de dorinta, descrisa cumva ca fiind in afara sa.

Exista o mare distanta intre dorinta care pare sa imi apartina (in care ma imaginez pe mine) si dorinta in care percep tot ce ma inconjoara. Dorinta in care imi imaginez mediul meu exterior este deconectata de “eul” meu interior.

Aceasta dorinta exterioara pare straina fata de dorinta mea interioara; insa eu o analizez numai in masura in care dorinta interioara poate sa aiba folos de la ea, adica sa primesc placere de la ea, in dorinta mea interioara. Ca urmare, pot sa ucid aceasta dorinta exterioara; pot sa scot din ea toata viata si toata Lumina, pentru ca nu imi pasa ce se intampla cu ea. Lucrul cel mai important pentru mine este sa castig in dorinta mea interioara. Folosesc dorinta exterioara numai pentru a ii fi de folos dorintei mele interioare.

De ce percepem lumea si pe noi insine in acest fel? Baal HaSulam explica astfel: exista o singura dorinta, dar ea are doua diferente launtrice, inerente – separarea in interior si exterior. Prin aceasta sfaramare, Creatorul ne-a permis sa simtim diferenta dintre El si noi – sa simtim cat suntem de opusi unii altora si cat de indepartat este El de noi. Insa, in loc sa Il simtim pe El, noi ne imaginam lumea care ne inconjoara acum.

Si atunci, cum altfel poate El sa se insufle pe Sine, calitatea daruirii, in noi – calitatea primirii? O face dandu-ne un exemplu despre ce reprezinta aceste doua forme ale naturii, ce inseamna sa primesti si sa daruiesti.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca intreaga imagine a asa-numitei “lumi exterioare” este practic proiectata in creierul meu, ca printr-un fel de lupa fotografica, atunci unde e creierul meu, in toate astea? Oare el exista inauntrul meu, sau in afara mea?

Raspunsul meu: Un mod mai fundamental de a formula intrebarea ta este, “Cine suntem noi, de fapt?”. In clipa aceasta, simt ca si cum as avea un corp fizic in care traiesc, experimentez suferinta si bucuria, implinirea si goliciunea. Asa trebuie sa relationez cu el, deocamdata. Sta scris ca “Torah vorbeste pe limba oamenilor” – ceea ce inseamna ca, Creatorul ni se adreseaza in limba noastra, evocand in noi diferite sentimente si impresii.

Dupa aceea, vom da la o parte tot acest limbaj si toate perceptiile noastre trecute despre lume si vom vedea cum vechea imagine dispare total. Credeti-ma, cand va spun ca nimic din ceea ce vezi inaintea ta in prezent nu va ramane! Mirajul acesta se va risipi ca o ceata, iar imaginea pe care o vezi acum se va evapora, ca si cum filmul la care te uitai ar ajunge la sfarsit. Vom dobandi o noua perceptie, una care, deocamdata, este complet de neimaginat pentru noi; si vom patrunde intr-o noua lume – o lume inversata.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Creatorul ne face sa credem nu numai ca ne percepem pe noi insine din interior, ci si ca in jurul nostru sunt oameni care ne vad si ne analizeaza. Insa asta e o iluzie, o minciuna. Nu exista nimic in afara, ci doar inauntrul nostru. Atunci, de ce avem toate aceste impresii suplimentare, exterioare? Pentru ca, prin ele, Creatorul ne extinde Kelim-urile si ne construieste noul nivel, ridicandu-ne deasupra nivelului insufletit, la nivelul uman, la gradul de “Adam” (in traducere, “asemenea Creatorului”). Toate sunt pentru a ne face asemenea Lui.

Creatorul este in afara noastra, credem noi – iar noi contactam oamenii din afara noastra, comunicam si interactionam cu ei. Ni-L imaginam pe El inaintea noastra, dar mai tarziu, Il transferam inauntru si fuzionam cu El. Atunci, inaintea noastra nu e nimic, caci noi devenim un intreg, impreuna cu El.

Insa intre timp, ni-L imaginam pe El ca fiind in afara noastra. Asta e o aparenta inselatoare, care ne face sa ne privim Kelim-urile ca pe ceva “exterior” si ne permite sa dobandim mai mult Aviut pentru dorinta noastra. Acesta este modul in care ego-ul (dorinta in care ne percepem pe noi in raport cu altii, sau pe altii in raport cu noi) ne ajuta sa atingem calitatea Celui Superior si sa devenim asemenea Lui. Trebuie doar sa mutam aceasta imagine din exterior in interior – si atunci vom fuziona cu El.

Insa dupa sfarsitul corectarii (Gmar Tikun) s-ar putea intampla ceva cu totul diferit. Kabalistii scriu ca sfarsitul corectarii este doar inceputul unei noi stari si ca, prin corectarea dorintelor noastre, vom incepe o noua faza. Timpul ne va arata cum stau lucrurile.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar: Se stie ca exista Lume, An, Suflet in toate. Si in inima de piatra-Lev HaEven exista Lume, An, Suflet. Lumea este Sarpele primordial-Nahash Kadmoni, pe care l-a calarit Samuel, Anul – noua Av, iar Sufletul – izvorul venei coapsei-Gid HaNasheh.

Zohar-ul ne spune ca exista doua moduri de a percepe realitatea pe care o simtim. Exista perceptia “de dragul meu”, in care simtim “anul, lumea si sufletul” cele egoiste, care apartin inimii de piatra-Lev ha-Even. Mai exista si „lumea, anul si sufletul” altruiste, in care perceptia despre realitate este indreptata in directia opusa, departe de sine. In acest caz, percepem prin daruire, mai degraba decat prin primire si, ca urmare, percepem „Lumea, Anul si Sufletul” Superioare, caci le percepem prin daruire (sanctitate).

Care este diferenta dintre perceptia realitatii prin absorbtie si primire, atunci cand separam perceptia in lume, an si suflet, si perceptia realitatii prin daruire, cand si atunci separam perceptia in lume, an si suflet? De fapt, este o mare diferenta intre aceste senzatii, pentru ca, absorbindu-ne in noi insine, suntem limitati si simtim ca existam intre granite rigide ale timpului. Simtim ca traim si murim, ca suferim si avem probleme. Dorim mereu sa ne implinim, dar aceasta implinire paleste de indata. Intreaga existenta intre aceste granite egoiste de “lume, an si suflet” are loc in primire, in inima de piatra-Lev ha-Even, in absorbire “in sine”. Insa in ciuda suferintei, suntem fortati sa existam in continuare in acest mod, deoarece mediul ne conditioneaza ca asa trebuie sa traim. Mediul obliga persoana sa se straduiasca sa aiba succes in aceasta absorbire egoista – si suntem obligati sa ascultam de asta si, ca urmare, sa ne sinucidem.

Insa realitatea poate fi perceputa si diferit – prin daruire, iesind din sine. Acolo, lumea, anul si sufletul sunt dimensiuni infinite, care nu sunt limitate de consideratii despre cum se poate implini o persoana. Simtim Lumea Spirituala, eternitatea si perfectiunea.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar: Este stiut ca totul este format din “lume, an si suflet”.

Noi ne percepem pe noi si lumea prin limitari numite “lume, an si suflet”. “Lumea” este tot ce percepem ca fiind spatiul ce ne inconjoara, in care existam noi si tot restul. “Anul” este suita de actiuni, vremuri si stari prin care trecem, percepandu-le ca pe o ordonare de cauze si consecinte. Asta ne da perceptia vietii si a curgerii timpului. Sufletul este persoana care simte ca exista si traieste in spatiu si timp.

Astfel, exista persoana, lumea care o inconjoara si perceptia unei realitati in schimbare – lume, an si suflet. Asa ne percepem cu totii existenta. Insa de fapt, limitarile „lume, an si suflet” nu exista. Ele sunt, toate, Forta Superioara, care descrie aceste sentimente, coordonate si granite inlauntrul nostru.

In stiinta Kabbalah invatam ca exista Malchut si Bina. Atunci cand ne percepem existenta in Malchut, simtim ca stam pe pamant; atunci cand ne percepem existenta in Bina, simtim ca suntem in nori, iar cand percepem ca suntem situati intre Malchut si Bina, simtim ca suntem intre cer si pamant.

Fortele Superioare descriu pentru noi intreaga lume care ne inconjoara si existenta noastra in ea. Ele sunt ca niste vectori pe un ecran de calculator, care ne dau o senzatie de timp si spatiu, care constau din mai multe obiecte. Insa toate acestea sunt doar forte, care ilustreaza pentru noi o imagine tridimensionala colorata pentru noi si inlauntrul nostru.

De fapt, toate astea sunt o singura forta, dar influentele ei ne sunt prezentate intr-un mod care le separa in timp, spatiu si miscare, sau, dupa cum spune Cartea Zohar, in lume, an si suflet. Ca rezultat, simtim ca existam intr-o lume in care totul se misca si exista in mod continuu.

Insa toate acestea sunt influenta unei singure forte asupra noastra. Forta aceasta este cea care creeaza toate aceste impresii variate, dandu-ne o senzatie ca suntem noi insine, un spatiu tridimensional si timpul.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Eu sunt un cuvant mic si percep totul inauntrul meu. Dupa cum explica Baal HaSulam in Prefata la Zohar, exista o “camera” in mine care proiecteaza imaginea acestei lumi pe un ecran , la spatele capului meu. Astfel, lumea mi-e prezentata prin urmatorul sistem de coordonate: “lume, an, suflet.” In consecinta, pentru a vedea adevarata imagine a lumii, trebuie sa aranjez corect dorintele mele prin care percep lumea.

Corectand fiecare dintre dorintele mele de la primire pana la daruire, incep sa transform treptat imaginile acestei lumi, perceptate acum in lumina receptarii, intr-o imagine a lumii in lumina daruirii. Apoi, pas cu pas, ma apropii de adevarata imagine a realitatii – una, in afara mea si independenta de vasele mele de primire corupte (Kelim). Voi vedea realitatea in adevarata forma, in afara mea, cu alte cuvinte, voi “vedea” Lumea Spirituala.

Tot ce trebuie sa fac pentru asta e sa schimb metoda folosindu-mi dorintele de la primire pana la daruire. Prin urmare mai intai trebuie sa imi imaginez ca intreaga lume pe care o simt in prezent si in care par sa locuiesc sunt dorintele mele in fond; in aceste dorinte salasluiesc, tintite spre consum (receptare).

Pe masura ce incep sa le transform de la primire la daruire, sa ies din ele afara, imaginea lumii se va schimba. E foarte greu pentru mine sa inteleg, pentru ca sunt obisnuit sa percep lumea asa cum imi apare in acest moment. Insa, intreaga imagine a lumii e creata de forte care descind de Sus, ca o imagine pe ecranul unui calculator. Pot schimba dorintele mele si atunci voi percepe o realitate diferita.

Traim intr-o vreme aparte, cand toate fortele, toate conditiile si starile prin care trecem ne ajuta sa ne exprimam perceptia curenta a lumii, o perceptie a realitatii corporale, si sa ne dezvoltam dorinta de a obtine una diferita – cea a Lumii Spirituale.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand descopar fortele rele ale lumilor spirituale, numite Klipot, si fortele binelui opuse lor (cum e scris, “Creatorul le-a facut opuse una alteia-rautatea impotriva bunatatii”), atunci obtin un nivel al existentei din aceste sisteme paralele a lumilor binelui si raului. Astfel percep raiul si iadul ca fiind opuse. E imposibil sa simt unul fara sa-l simt si pe celalalt.

Sa speram ca ajungem la toate acestea si vom fi “pacatosii” de care vorbeste Tora. A fi pacatos inseamna a exista in contrast cu starea “corecta”; e atunci cand oscilezi intre “pacatos” si “drept”, devenind alternativ unul si celalalt. Acest zig-zag inlesneste avansarea.

Toate se refera la sistemul Lumilor Spirituale cu care ne confruntam. Nu e nimic acolo sa se asemene cu imaginile colorate ale raiului si iadului cu care ne-a infricosat religia. Trebuie sa ne eliberam de toate aceste superstitii primare si sa constientizam ca nimic nu se poate intampla corpului nostru dupa moarte in afara dezintegrarii lui, deoarece corpul nu e decat materie proteica.

Trebuie sa intelegem ca exista doar doua forte in interiorul nostru- receptia si daruirea. Insa ele pot fi denumite diferit. Totul consta in ele si totul exista in noi.

Un nume e dorinta (HaVaYaH) cu Lumina dinauntru (Or Pnimi), atinsa doar de fiinta umana. Un nume sfant se refera la o insusire a daruirii iar unul rau la una a receptarii. Chiar si numele celui mai mare ticalos descris in Tora se refera la revelarea Creatorului, dar din perspectiva opusa; se refera la insusirea egoismului dinauntrul persoanei. Toate numele bune se refera la revelarea “fetzei” Sale, a bunatatii, a insusirii daruirii dinauntrul omului. Toate vorbesc despre revelarea Creatorului in om.

Toate fortele bune si rele care actioneaza “deasupra acestei lumi” sunt revelarea fortelor Creatorului fie din fatza Lui sau din spatele Lui, asa cum i s-a spus lui Moise, “Si vei cauta spatele Meu dar nu Imi vei vedea fatza.”

Nimic nu exista in afara creatiei si a Creatorului, iar Creatorul poate fi ascuns sau revelat creatiei. Sarcina noastra ca si creatie e sa il dezvaluim pe Creator – singura Forta care actioneaza in Univers. Restul, pe care il percem acum ca “lume exterioara” e tot in noi, dar in dorintele noastre nedezvaluite inca.

Aceasta e imaginea pe care trebuie sa ne-o imaginam. Trebuie sa intelegem ca nimic nu e mai rau decat starea noastra actuala, starea separarii complete de Creator. Si anume, lumea noastra e cea mai rea dintre toate Lumile (starile).

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu contin dorinte de la toate nivelurile de dezvoltare: neinsufletit, vegetativ, insufletit si uman. Nivelul uman din mine contine dorintele tuturor tipurilor de oameni pe care ii vad in lumea noastra. Ca urmare, in realitate, toata lumea e inauntrul meu. Toti hotii, mincinosii, oamenii blanzi si drepti, inteleptii si nebunii sunt inauntrul meu. In realitate, toate astea sunt eu.

Mie doar mi se pare ca exista aceasta lume uriasa, dar de fapt, ea este doar imaginata de dorintele si de calitatile mele interioare. Ele sunt descrise in mine, sub forma de imagini neinsufletite, vegetative, insufletite sau umane, in primele mele patru niveluri de dorinta.

In functie de cum vad lumea, pot sa inteleg in ce masura sunt corupt sau corectat, bun sau rau. Cu alte cuvinte, pot sa inteleg pe care dintre dorintele mele trebuie sa le corectez.

Daca imi corectez atitudinea fata de lume, ma corectez pe mine. Asta pentru ca, atunci cand vad lumea in afara mea, pot mai bine sa spun ce este rau si egoist in mine si cum sa realizez bunatatea si daruirea catre ceea ce mi se pare a fi exterior. Atunci cand ma corectez, vad ca toata lumea devine mai buna.

In realitate, nu exista lume. Mie doar mi se pare ca exista toate astea, dar de fapt, ma uit la ele, ca la un film pe un ecran.

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Perceptie - Niciun comentariu→

Atunci cand incepem studiul Cartii Zohar, trebuie sa ne adaptam asa incat sa plutim de-a lungul materialului pregatit pentru noi de marii autori ai cartii. Ei ne spun ca singurul lucru care a fost creat este dorinta de a ne bucura. Aceasta dorinta are doua forme de percepere a realitatii (sau de percepere a Creatorului). Una este perceperea directa in interiorul dorintei, pe care ei o numesc “de sus in jos”. In aceasta forma dorinta poate percepe doar ceea ce percepem noi chiar acum, “in interiorul nostru”. Aceasta perceptie se numeste “lumea noastra”. A doua forma de perceptie are loc deasupra dorintei, “in afara” ei. Este atunci cand nu ne implinim singuri, ci doar ceilalti (sau ceea ce pare a fi ceilalti)

Noi nu suntem obisnuiti cu al doilea tip de perceptie intrucat nu ne-am nascut cu el.  Ni se pare ciudat si strain, si, in afara de asta, autorii Zohar-ului ne spun ca acesta este modul de perceptie cel mai natural, pentru ca provine din Natura (de la Creator). In completarea lumii ce-o simtim in interiorul nostru, exista alte lumi mult mai vaste “in afara” noastra.

Scopul Zohar-ului este de a ne face sa putem obtine aceasta perceptie aditionala a realitatii din afara trupurilor noastre. Din acest motiv, daca vrem sa vedem despre ce vorbeste Zohar-ul, trebuie sa ne setam pentru a percepe realitatea ce exista “in afara” noastra, mai degraba decat “in interior”.

Aceasta carte descrie multe lucruri care seamana cu fenomenele din aceasta lume, cum ar fi creaturile magice precum ingeri, spirite sau camere. Totusi, privitor la cat de realiste sau supranaturale ni se par aceste lucruri, Zohar-ul, intodeauna vorbeste despre forme de perceptie “din interiorul” nostru. Prin urmare, daca vrem sa intelegem ce vrea Zohar-ul sa ne spuna, sau mai degraba, ce vrea sa descopere in interiorul nostru, trebuie sa ne acordam aceleiasi directii – in loc de a aspira la auto-implinire, trebuie sa aspiram sa simtim realitatea “din afara” noastra.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→